UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI “ TG.

JIU
FACULTATEA DE ȘTIINȚE MEDICALE ȘI COMPORTAMENTALE
SPECIALIZAREA ASISTENȚĂ FARMACIE

METODOLOGIA CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE ÎN PRACTICA

MEDICALĂ

“Rezultatul fericit al cercetării depinde de dezlegarea problemei puse anterior.

Cine nu ştie unde este nodul nu-l poate dezlega.” (Aristotel)

Student, PÎRLEA LILIANA

AF II
Introducere

Trecerea de la rutina la practica bazată pe evidenţa clinică şi dovezi ştiinţifice

presupune informare continuă şi cunoaşterea raţionamentelor activităţii de zi cu zi.
Astfel practicienii îşi pot pune probleme legate de calitatea îngrijirilor acordate.
Aceste probleme se pot contura în timp ca teme de cercetare. Cercetarea ştiinţifică
este o formă de investigare bazată pe raţionament sistematic. Cercetătorul încearcă
să înţeleagă un anume fenomen, îşi pune problema de ce anumite fapte sunt aşa
cum sunt. Problema pentru care se caută răspuns trebuie formulate clar, complet.
"Cercetarea clinică, implică în egală măsură atât producătorul de ştiinţă (designerul
şi executantul studiului), cât şi consumatorul de ştiinţă (practicianul doritor să
aplice rezultatele unui studiu), deci o populaţie largă şi heterogenă."

În sens larg prin metodologie – de la cuvintele greceşti methodos (drum, cale) şi

logos (ştiinţă) – se înţelege totalitatea metodelor folosite în cercetarea ştiinţifică
sau, pur şi simplu, ştiinţa efectuării cercetării. În fapt prin metodologia cercetării
înţelegem existenţa unei discipline în care se dezvoltă modalităţile de realizare a
cunoaşterii ştiinţifice. Scopul fundamental al metodologiei este acela de a ne ajuta
să înţelegem, în termeni cât mai largi posibili, nu atât produsele ştiinţei, cât
procesul de cunoaştere însuşi.
Pentru a-şi putea îndeplini funcţia sa, metodologia cercetării ştiinţifice cuprinde,
deopotrivă, definirea adecvată a domeniului studiat, o serie de principii şi reguli de
desfăşurare a investigaţiilor, instrumentarul de lucru pentru culegerea şi
interpretarea datelor, criterii de certificare a calităţilor rezultatelor, strategii de
construcţie sau reconstrucţie teoretică, integrarea teoriilor particulare în teorii mai
generale.
Prin metodă (de la grecescul methodos = drum, cale, mod de cercetare, de
cunoaştere şi de transformare a realităţii obiective) înţelegem modul de cercetare,
sistemul de reguli şi principii de cunoaştere a realităţii. Caracterul ştiinţific al unei
metode, precum şi eficienţa ei practică, depind de reflectarea veridică a
fenomenelor studiate. În acelaşi timp, orice metodă are caracter normativ, deoarece
oferă o serie de indicaţii referitor la modul de abordare a obiectului cunoaşterii
pentru a se obţine despre el cunoştinţe autentice

Pagina 1
Pandemia a luat forma unei provocări a capacității oamenilor de știință de a furniza
informații coerente. Deși omenirea se bazează pe argumente științifice pentru a își
spori sentimentul de securitate, descoperim că uneori cercetările științifice se
confruntă cu incertitudini.
Provocări și tendințe
Apariția pandemiei de SARS-cov-2 a avut drept consecință, în lumea medicală,
confruntarea cu o contradicție fundamentală specifică societății moderne. Pe de o
parte, ne bazăm, mai mult decât oricând, pe știință și aplicațiile sale tehnice în toate
aspectele vieții cotidiene și, în special, pe siguranța noastră împotriva pericolelor
potențiale. Pe de altă parte, știința însăși, atunci când se confruntă cu situații fără
precedent, cum ar fi o pandemie a unui nou agent patogen, găsește adesea
incertitudini deși propria sa cunoaștere evoluează împreună cu fenomenul.
Pentru oamenii de știință provocarea constă în existența incertitudinilor, a datelor
care corectează estimările inițiale sau chiar le invalidează și în transformarea
constantă a cadrului conceptual în sine, acestea făcînd parte din realitatea cercetării
științifice.
Pentru membrii societății însă, care caută puncte de referință solide, în special în
contextul unei crize a unor instituții politice, acest lucru creează o insecuritate
suplimentară .
Modalitatea în care va evolua pandemia nu poate fi prezisă în prealabil, întrucât
cunoștințele sunt adunate împreună cu evoluția fenomenului. Aceasta explică și
limitele pe care le pot avea modelele de acțiune anterioare. Unele dintre ipotezele
inițiale sunt în continuare ipoteze care pot fi modificate în funcție de datele în
continuă transformare. Fundamentul științei este învățarea și evoluția constantă a
cunoașterii. Implementarea măsurilor de distanțare sociale, importanța interacțiunii
sociale și informațiile individuale și colective sunt deja studiate pentru a afla care a
fost eficacitatea lor reală în eventualitatea utilizării lor pe viitor, într-o situație
asemănătoare .
În mod similar, pe măsură ce datele clinice sunt colectate de la îngrijirea
pacienților, se va putea obține o imagine mai bună a progresului cazurilor grave și,
în consecință, vor continuă studiile cu privire la medicamentele care pot fi
eficiente, împreună cu cercetarea naturală a vaccinurilor .
În același timp, incertitudinea reală care străbate știința și confruntarea efectivă a
unui fenomen precum o pandemie, lasă într-adevăr loc pentru apariția diferitelor
Pagina 2
variante ale iraționalității, inclusiv toate teoriile conspirației rezulate. Acest lucru
are legătură cu marea noastră nevoie de a avea încredere, de a avea direcții de
orientare coerente și corecte. Anxietatea noastră existențială în fața gestionării
experienței de pericol pe care o implică o astfel de pandemie ne conduce adesea la
adoptarea narațiunilor doar pentru că ne oferă iluzia că răspund la toate întrebările.
Identificarea incertitudinilor, riscurilor neprevăzute sau chiar a riscurilor active și
potențiale este o parte integrantă a gândirii științifice și a cercetării. Știința
înregistrează incertitudini, probabilități și uneori întrebări deschise, ceea ce este o
dovadă că este într-adevăr un mecanism rațional care produce cunoștințe științifice
reale și nu va ajunge să fie o variație a „gândirii magice”. Acesta este mecanismul
care duce în cele din urmă la dobândirea de cunoștințe sustenabile.
Știința a fost asociată de-a lungul perioadei modernității cu emanciparea
oamenilor: eliberarea de superstiție și frica de necunoscut, eliberarea de
sentimentul unei amenințări constante. Cu toate acestea, emanciparea de frică
înseamnă uneori recunoașterea pericolului nu pentru a ne supune lui, ci pentru a
putea continua să trăim și să luptăm cu el. Recunoașterea incertitudinilor reale care
ne înconjoară, în măsura în care ne ajută atât să privim frica, cât și să o combatem,
face parte din rolul cu adevărat eliberator al științei.
Având în vedere semnificația sporită a cunoașterii în secolul 21, este important să
putem avea o imagine clară asupra modului în care oamenii au făcut față
pandemiei, analizând atitudini, frici personale și familiale ale indivizilor din
comunități diferite. Este o ocazie să explorăm modul în care indivizii sau grupurile
specifice trăiesc în conformitate cu regulile lor de adaptare, cu sentimentele lor,
reacțiile lor la stres, impactul potențial asupra activităților lor cotidinene, măsura în
care pandemia a afectat bunăstarea mentală și familială a populației.
Investigația asupra impactului COVID-19 în comunitate poate fi o oportunitate de
cercetare pentru curiozitatea și spiritul vizionar al cercetătorului: mai mult timp
pentru studiu și planificare a cercetărilor viitoare, perspective deschise prin
intermediul creșterii colaborării digitale precum și posibilitatea de a dobândi noi
abilități.
Concluzii
In cercetare, ipotezele pot fi sau nu, sprijinite de rezultate. Când datele
experimentale sunt contrare unei anumite ipoteze, cercetătorul respinge acea
ipoteză şi se îndreaptă spre altele care par a fi adecvate pentru explicarea

Pagina 3
fenomenului avut în vedere. Cercetarea acceptă anumite presupuneri critice. In
cercetare, presupunerile sunt echivalente cu axiomele din geometrie – adevăruri
evidente ale cercetării. Presupunerile trebuie să fie validate, altfel cercetarea este
fără conţinut.

În vremuri de dezinformare intensă și știri false, comunitatea de cercetare este un

pilon cheie pentru menținerea la standarde înalte a poziției științei și tehnologiei,
domenii distincte ale activității umane, în sfera publică după pandemie.
Caracteristici precum raționalitate, argumentare bine fundamentată, dovezi și o
reevaluare continuă a datelor - caracteristici inerente activității științifice - vor ajuta
la ridicarea suspiciunilor la nivel comunitar și vor invita la dialog public,
îmbunătățind în esență calitatea vieții factorilor sociali.
Bibliografie
1. Achimaş A. Metodologia cercetării ştiinţifice medicale. Editura Universitară
Iuliu Haţieganu: Cluj-Napoca, 1999
2. Comes C., Popescu-Spineni S. Metodologia cercetării ştiinţifice. Editura
Cermaprint: Bucureşti, 2005
3. Duţă A. Elemente de metodologie a cercetării ştiinţifice. Editura Universităţii
de Vest, Timişoara, 2002
4. Popa L. Elemente de metodologia cercetării ştiinţifice in domeniul farmaceutic.
Ed. Printech: Bucureşti, 2005

Pagina 4