Capitolul 1.

Leziunile medulare

In Marea Britanie, anual, 10 din 1000000 de persoane sufera fracturi ale coloanei vertebrale care lezeaza
maduva spinarii rezultand paralizii partiale sau complete. Afectarea medulara pot sa apara si in urma unor
boli sau alte injurii ca de exemplu tromboza arterei vertebrale anterioare sau prin injunghere. Pana cand Sir
Ludwig Guttmann a inceput, la mijlocul anilor 40, sa caute metode de tratament a leziunilor medulare, la
Stoke Mandeville Hospital, multi pacienti decedau in urma complicatiilor. Din nefericire, si astazt decesul
acestor pacienti poate sa apara in situatiile in care pacientii nu sunt tratati adecvat din cauza lipsei
cunostintelor sau a mijloacelor tehnice. Unitati de tratament a pacientilor medulari exista astazi in multe tari
si au loc cu regularitate simpozioane internationale pe tema tratarii acestui tip de pacienti.
Un studiu care a fost efectuat in Canada indica faptul ca in cazul paraplegiei complete, mortalitatea anuala
este de trei ori mai mare comparativ cu populatia generala (Geisler 1983). Speranta de viata a acestei
categorii de bolnavi a crescut in ultimele 4 decade, si acest proces trerbuie sa continue prin imbunatatirea
permanenta a metodelor de tratament.
Pacientii cu leziuni medulare sunt initial total dependenti de cei din jurul lor, si pentru a deveni independenti
trebuie sa fie ingrijiti de personal calificat. A fi implicat in metamorfoza unui pacient paraplegic sau
tetraplegic intr-un ‘om spinal’ reprezinta o provocare interesanta (Fig. 1.1).
RECUPERARE (Fig. 1.1)
LEZIUNE

Reducerea fracturii
Pozitionare corecta
Terapie respiratorie
Mobilizari pasive

VINDECAREA FRACTURII

Constientizarea presiunilor
Forta
Echilibru
Mobilitate
Activitati sociale in Mobilizare in fotoliu
afara spitalului
Transferuri Ortostatism Manevrarea
fotoliului
Mers intre
Pat Baie Toaleta Masina paralele
Mers in carje
Imbracat Spalat Management
vezical si
intestinal Transport
Weekend-uri la
domiciliu pentru
evaluarea posibilitatii
de reintegrare
Ingrijire
institutionalizata
AUTOINGRIJIRE MOBILITATE IN MEDIU
Instruirea apartinatorilor
pentru ingrijirea
pacientului

REINTEGRAREA IN INTOARCEREA LA ANGAJARE

COMUNITATE DOMICILIU
In aceasta carte au sunt prezentate cu lux de amanunte datele referitoare la pacientii tetraplegici. Solutiile
pentru majoritatea problemelor pacientilor paraplegici au fost deja gasite, dar in ceea ce ii priveste pe
pacientii tetraplegici, lucrurile lasa inca mult de dorit. Pacientul tetraplegic are nevoie de o perioada mai
lunga de timp pentru a ajunge la nivelul maxim de independenta. Are nevoie de o echipa de specialisti in
jurul sau care trebuie sa-l ajute sa depaseasca obstacolele care I se par initial de netrecut.
Din cazurile internate in unitetile de tratament a medularilor, aproximativ 70% sunt traumatici, si din acestia
jumatate sunt cervicali.
Aproximativ 50% din medulari traumatici sun victime ale accidentelor rutiere. Accidentele de munca
reprezinta aproximativ 26%, 10% sunt leziuni aparute in cursul competitiilor sportive, acelasi procent fiind
reprezentat si de accidentele casnice. Majoritatea traumatismelor au ca urmare fracturi-luxatii, mai putin de
25% sunt reprezentate de fracturii fara luxatie si un numar foarte mic de cazuri este reprezentat de lezarea
maduvei fara a exista leziuni osteoligamentare vizibile radiologic (de exemplu prin extensia urmata de flexia
brusca a coloanei cervicale – ‘whiplash’). Cele mai vulnerabile zone ale coloanei vertebrale sunt:
 Zona cervicala joasa C5-7
 Zona mediotoracica T4-7
 Zona toracolombara T10-L2

Cazurile nontraumatice sunt cel mai adesea rezultatul mielitei transverse, tumorilor si accidentelor vasculare.
Tromboza su hemoragia la nivelul arterei vertebrale anterioare provoaca ischemia maduvei cu paralizie
consecutiva.
Leziunile medulare traumatice sau nontraumatice pot avea ca rezultat paraplegia sau tetraplegia, in functie de
nivelul la care apar.
Tetraplegia reprezinta paralizia completa sau partiala a celor patru membre si a musculaturii trunchiului,
incluzand muschii respiratori, ca rezultat al lezarii maduvei cervicale.
Paraplegia reprezinta paralizia completa sau partiala a membrelor inferioare si a musculaturii trunchiului in
intregime sau numai a unei parti din aceasta, ca rezultat al lezarii maduvei toracice sau lombare, sau al
radacinilor sacrate.

DEFINIREA NIVELULUI LEZIUNII

Exista 30 segmente ale maduvei spinarii: 8 cervicale, 12 toracice, 5 lombare si 5 sacrate. Cum maduva
spinarii se termina la nivelul primei vertebre lombare, exista un decalaj intre nivelul neurologic lezional si
cel osos.
Toate radacinile nervilor cervicali parasesc canalul vertebral trecand prin gaurile de conjugare adiacente
vertebrei omonime. Radacinile C1 pana la C7 inclusiv trec pe deasupra corpului vertebral omonim, in timp
ce radacina C8 si toti ceilalti nervi spinali trec pe sub corpul vertebral omonim.
Cu cat radacina este mai sus situata cu atat mai lateral va fi situata originea ei in maduva.
Desi exista un decalaj minim intre pozitia segmentelor medulare cervicale si corpurile vertebrale omonime,
radacinile nervoase de la C8 in jos parcurg o distanta in interiorul canalului vertebral ce creste progresiv in
sens caudal, inainte de a ajunge la orificiul de conjugare propriu.
Al 12-lea segment medular toracic se gaseste la nivelul celei de-a 9-a vertebre toracice, iar cel de-al 5-lea
segment lombar se afla la nivelul osos T10-T11, segmentele sacrate ale maduvei gasindu-se intre nivelele
T12-L1.
In prezent, in lume se folosesc astazi mai multe metode de clasificare a nivelelor leziunilor medulare.
Sistemul cel mai larg raspandit in Marea Britanie consta in indicarea celui mai distal segment medular
indemn impreuna cu nivelul osos, de exemplu: paraplegie, completa/incompleta sub T11, prin
fractura/luxatie T9-10 (Fig. 1.2). Leziunea poate sa fie asimetrica, de exemplu C5L/C7R. Pentru a descrie
mai clar tabloul clinic in leziunile incomplete, cel mai distal segment indemn este numit impreuna cu ultimul
segment medular care inca mai are o functionalitate, chiar intens alterata, de exemplu: incomplet sub C5,
complet sub C7. In acest caz, o oarecare forta musculara sau sensibilitate de care este sunt responsabile
segmentele C6-7, este prezenta.

Fig. 1.2