Costul tehnologic unitar

În cadrul dezvoltării unui nou produs, o importanţă deosebită o are alegerea variantei
optime de proces tehnologic în vederea realizării produsului respectiv.
Alegerea variantei optime a procesului tehnologic, reprezintă stabilirea şi adoptarea
pentru fabricarea unui produs dintr-un număr de procese tehnologice posibil de folosit a acelui
proces care prezintă cele mai mari avantaje din punct de vedere economic. Un criteriu în
stabilirea variantei optime este indicatorul costul tehnologic.
Costul tehnologic reprezintă suma cheltuielilor care depind de o variantă tehnologică.
Aceste cheltuieli se împart în:
- cheltuieli variabile care sunt acele cheltuieli care se modifică direct proporţional cu
mărimea cantităţii de producţie fabricată (cu materii prime, materiale auxiliare directe,
salariile directe, contribuţii la salarii directe).
- cheltuieli convenţional constante sau fixe sunt cele care nu-şi modifică volumul
proporţional cu canitatea de producţie fabricată (iluminat şi încălzit cladiri, materiale de
întreţinere şi curăţenie în cladiri, amortizare clădiri, salariile personalului de servire,
economic, administrativ, de conducere şi contribuţii la aceste salarii).
Costul tehnologic unitar se exprimă prin următoarea relaţie:

– cheltuieli variabile pe unitatea de produs

– Cheltuieli convenţional constante

– mărimea lotului de fabricaţie

Există o anumită cantitate de producţie numită canitate critică pentru care costurile
tehnologice a două variante tehnologice sunt egale.

Costurile tehnologice a două variante ( = )