TRĂSĂTURI CARACTERISTICE

ALE PERCEPȚIILOR SOCIALE

Percepția socială sau percepția este procesul de reflectare a lumii subiective.
Este cel mai important mecanism personal pentru formarea imaginilor
obiectelor din mediul social.

În procesul percepției sociale se disting patru etape. O fază similară este

detectarea obiectelor. După aceasta vine distincția (direct percepția care
formează imaginea obiectului), identificarea (corelarea cu imaginea ideală) și
identificarea (atribuirea obiectelor unei anumite clase).
Proprietățile percepției includ obiectivitatea, structura,
selectivitatea, semnificația.
Una dintre cele mai importante sarcini de cercetare puse de psihologii politici
este problema determinării mecanismelor de percepție. Astăzi, cele mai studiate
sunt mecanismele de identificare, stereotipie, atribuirea cauzală, favoritismul
grupului și reducerea fizionomiei.
Mecanismul de identificare înseamnă că atunci când este perceput liderul, se
bazează pe o comparație cu trăsăturile prototipice ale grupului din care face
parte persoana. Astfel, un lider va fi perceput mai pozitiv dacă dovedește că este
un reprezentant tipic al grupului său.
Mecanismul stereotipării este strâns legat de mecanismul de identificare. Astfel,
studiile arată că toți politicienii, indiferent de naționalitatea lor, au o serie de
trăsături atribuite pe baza apartenenței profesionale (egoism, dorință de câștig
personal și autoafirmare). Într-o anumită măsură, aceste reprezentări sunt
inițiale atunci când evaluăm liderii politici în general. La rândul său, binele care
este atribuit politicienilor este asociat cu sistemul social al unui anumit stat.
Mecanismul atribuirii cauzale este atribuirea anumitor caracteristici obiectului
de percepție în absența informațiilor despre aceasta. Deci, erorile de atribuire
pot apărea atunci când responsabilitatea pentru circumstanțe externe este
transferată conducătorilor.
Mecanismul de reducere fizionomică funcționează în condițiile lipsei de
informații despre persoană. În acest caz, cetățenii concluzionează despre
calitățile personale ale unei persoane pe baza datelor sale externe. De asemenea,
ele evidențiază efectul de frumusețe, ceea ce sugerează că sunt atribuite mai
multe calități pozitive unei persoane atractive.
Și în final, mecanismul favoritismului ingroup se manifestă în tendința de a-și
evalua propriul grup, comportamentul membrilor săi într-un mod mai pozitiv
decât un alt grup. De asemenea, oamenii cred că alții îi tratează la fel cum îi
tratează. Efectul de proiecție presupune că o persoană crede că alte persoane au
un set similar de calități.
Când studiem percepția unei imagini, sunt importante fenomenele de eroare
logică, efectul „halo” și fenomenul de contrast și similaritate. Fenomenul de
„eroare logică” este asociat cu faptul că cetățenii au anumite opinii despre
relația de calități. Deci, dacă o persoană este foarte apreciată pe scara
energetică, atunci i se va atribui probabil și alte calități asociate indirect cu ea:
tinerețe, voință, determinare etc.
Aproape de acest fenomen psihologic al percepției este efectul halo -
răspândirea unui set de calități la toate celelalte. De exemplu, cu o loialitate
ridicată față de președinte, populația își extinde imaginea pozitivă către alți
politicieni apropiați de el. Există un fenomen de similaritate și contrast, potrivit
căruia toate realizările și eșecurile care au avut loc în țară sunt asociate cu figura
unui lider.