Talasoterapia

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
TALASOTERAPIA

1. Conceptul de talasoterapie

Exploratorul Yves Cousteau spunea că viitorul omului

depinde de felul în care va şti să exploateze marea.
Desigur că savantul se referea la bogăţiile pe care le include
marea, practic inepuizabile, şi, de asemenea, la navigaţia care permite
schimbul de mărfuri, comerţul în general pe calea cea mai ieftină.
Dar marea, apa mării reprezintă şi un veritabil izvor de
sănătate, de refacere, fiind o vastă farmacie a naturii.
Talasoterpia provine din cuvântul thalassa, care înseamnă apă
de mare, conceptul referindu-se la terapia cu apă de mare.
Binefacerile apei de mare au fost semnalate de multă vreme,
dar secole de-a rândul tratamentul s-a practicat empiric. Abia la
începutul secolului XX talasoterapia începe să devină o metodă
ştiinţifică. Francezii au fost cei care au pus bazele talasoterapiei
moderne, lansând principiul călirii organismului şi a repunerii în
formă.
Curtea de apel de la Paris a dat talasoterapiei următoarea
definiţie (Ivan, S., 2000):
„Talasoterapia este exploatarea în scopuri curative a
proprietăţilor combinate ale apei de mare, aerului şi climatului
marin”; această terapeutică necesită instalaţii la malul mării, special
construite şi echipate, pentru a scoate apă proaspătă şi curată din mare
şi a o păstra în locuri recunoscute pentru microclimatul lor marin.

Mulţi savanţi cercetători au ajuns la concluzia că apa mării

este sursa vieţii pe pământ. Încă din sec. al XIX-lea, biologul francez
Claude Bernand a enunţat teoria fundamentală a mediului intern, iar
mai târziu, biologul René Quinton a demonstrat prin experienţe de
laborator, faptul că mediul intern are aceeaşi personalitate minerală ca
şi cea a apei de mare, conchizând prin faptul că din apa de mare s-a
format viaţa.

1
Talasoterapia
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Savantul Yves Cousteau a reluat studiile privind compoziţia
apei de mare, comparând-o cu mediul intern şi a sintetizat rezultatele
cercetării sale prin următoarea frază: „noi, oamenii, suntem apă de
mare organizată”.
Cercetătorul italian Halo Calvino a demonstrat faptul că
celulele organismului uman sunt pline cu apa în care noi înotăm şi, ca
atare, viaţa este indisolubil legată de apa din care s-a născut.
Ţara noastră este recunoscută prin staţiunile de pe litoralul
Mării Negre, unde s-a creat o reţea de sanatorii balneoclimaterice, în
care sportivii şi turiştii pot practica talasoterapia în orice anotimp. Apa
de mare este considerată şi „medicament”, fapt pentru care, oceanul
planetar, trebuie protejat de poluare.
Referirile anterioare argumentează importanţa tratamentului
cu apa de mare (talasoterapia) şi pentru sportivi, mijloc prin care sunt
redate organismului, unele elemente şi oligoelemente care au fost
consumate în timpul eforturilor fizice şi psihice pe care le reclamă
activitatea în general şi activitatea sportivă în special.

2. Compoziţia apei de mare

Apa mărilor şi oceanelor pare un laborator care fabrică

permanent medicamente, începând cu „saramura” pe care o simţim din
plin, dar nu sesizăm şi alte substanţe ce se află în apă şi care au o
acţiuni cu efecte antibiotice, antiinflamatorii, antibacteriene.
Farmacia viitorului se află, după cum afirmă cercetătorii, în
cele peste o jumătate de milion de specii vegetale şi animale pe care le
conţine apa mărilor şi oceanelor şi care pot oferi substanţe cu
proprietăţi terapeutice deosebite. În accepţiunea hidrologiei, apa de
mare este o apă clorurată-sodică, sulfurată, potasică, magnezică,
bromo-iodată, feruginoasă, fosfatată şi silicată.
Principalele elemente (Tabel.1) şi oligoelemente (Tabel. 2)
din compoziţia apei de mare:

2
 Talasoterapia
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Conţinut în
Principalele elemente grame
(l litru de apă)
Bor 0,027
Brom 0,065
Calciu 0,41
Clor 18,95
Potasiu 0,38
Carbon (sub formă de carbonat) 0,029
Sodiu 10,47
Magneziu 1,28
Stronţiu 0,013
Sulf (sub formă de sulfat) 2,65
Rubidiu 2,00
Seleniu 4
Siliciu 1,5
Argint 0,3
Azot (sub formă de nitrit) 0,150
Azot (sub formă de amoniac) 5,50
Thoriu 1
Uraniu 2
Vanadiu 0,3
Zinc 5

Tabel 1. Elemente din conţinutul apei de mare

(Ivan, S., 2000)

3
Talasoterapia
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

Oligoelemente Conţinut în
miligrame
(1 mc de apă)
Aluminiu 60
Arsenic 1
Aur 0,004
Bariu 50
Cesiu 2
Cobalt urme
Fier 2
Fluor 1,4
Fosfor (sub formă de fosfat) 0,03
Iod 50
Mangan 5
Nichel 0,1

Tabel 2. Compoziţia apei de mare în oligoelemente

(Ivan, S. 2000)

Pe lângă elementele anterior prezentate, în compoziţia apei de

mare, mai există şi alţi componenţi, în cantităţi apreciabile, precum:
planctonul, gazele, algele marine, nămolul marin şi bacteriile marine.
Alte componente însemnate ale apei de mare sunt gazele.
Dintre acestea, oxigenul se găseşte în concentraţie mare în apa mai
rece, dar şi la suprafaţa apei, acolo unde se respiră în când se înotă.
Alte gaze conţinute în apa de mare, în cantităţi însemnate,
sunt azotul şi gazul carbonic, acesta fiind în concentraţie dublă faţă de
atmosferă.
Datorită compoziţiei sale, apa de mare are proprietăţi
antibiotice şi antibacteriene. Studiile şi cercetările întreprinse asupra
mediului marin au demonstrat că razele ultraviolete, în combinaţie cu
apa de mare, dezvoltă proprietăţi antibiotice importante, care măresc
imunitatea organismului.
4
 Talasoterapia
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
Salinitatea sau conţinutul în săruri al apei variază de la o mare
la alta, de la un ocean la altul. Astfel, „cea mai sărată” mare este
Marea Moartă, 260 g/litru, iar ce mai „puţin sărată” este Marea Baltică
– 7,4 g/litru. Marea Neagră are o salinitate de 17,6g/l.
În Oceanul Atlantic, salinitatea este de 35 g/litru în nordul
oceanului şi de 38 g/litru la ecuator. De altfel, concentraţia de săruri
depinde şi de locul extragerii apei: în Golful Finlandei, este de numai
0,6 g/litru, pe când în Canalul de Suez este de 75 g/litru.

3. Mecanismul talasoterapiei

Prin talasoterapie, se urmăreşte reîncărcarea organismului

epuizat, obosit sau slăbit după un sezon de competiţii sportive sau pur
şi simplu după munca prestată.
Mecanismele prin care talasoterapia acţionează asupra
organismului sunt declanşate prin următorii factori:

Factorul chimic – este prezent prin proprietăţile electrice ale

pielii, care reglează trecerea electroliţilor printr-un mecanism electro-
osmotic.
O importanţă aparte o au ionii din apa de mare. Aceştia
pătrund prin piele, mai ales dacă pielea este bine degresată prin
spălare cu un săpun acid. Cei mai importanţi ioni pentru organismul
omului sunt ionii de sodiu şi potasiu, care, de altfel, pătrund prin piele
în cantitatea cea mai mare.
Profesorul Guelfi, citat de Ivan, S. (2000), susţine că ionii
pătrund în piele mai ales după baie; de aceea, nu se recomandă duşul
cu apă dulce imediat după o baie de mare. Preferabil este ca pielea să
se „usuce” cu sarea pe ea.

Factorul termic – se manifestă prin schimbarea căldurii

corpului, obţinută prin baie de soare, cu răcoarea apei de mare;
tonifică organismul sportivului şi al oamenilor în general. După ieşirea
din apă, se simte o stare de bine, de înviorare, pentru că se

5
Talasoterapia
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
îmbunătăţeşte circulaţia sângelui şi oxigenarea ţesuturilor. După unii
cercetători, are loc şi înmulţirea globulelor roşii.

Factorul mecanic – manifestat prin presiunea apei asupra

venelor, îmbunătăţeşte circulaţia de întoarcere a sângelui, iar curenţii
marini şi valurile masează ţesuturile musculare. Tot prin presiunea
apei asupra cutiei toracice, se îmbunătăţesc mecanismele respiraţiei,
mai ales în timpul înotului prin procedeul bras. Apa de mare ajută la
efectuarea exerciţiilor de recuperare, care se execută mai uşor, mai
ales în apa caldă de mare.

4. Procedurile şi efectele talasoterapiei

► Baia la cadă, cu apă de mare în trei variante: băi călduţe cu apă la

temperatura de 32°C; băi neutre 35°C , băi calde 38°C.
Baia se face de două ori pe săptămână şi durează maximum
20 de minute. După baie, se recomandă 20-30 minute de odihnă
(culcat). Apa de mare din cadă poate fi combinată cu nămol sau alge,
având efecte tonice sau sedative.
În combinaţie cu bule de aer, are efecte decontractante, iar cu
gaz carbonic se obţine o relaxare totală.
► Baia în bazin, cu apă de mare încălzită la 34-36°C, temperatură la
care oligoelementele trec mai uşor prin piele.
Efectele băilor calde cu apă de mare sunt multiple: se produce
vasodilataţia periferică, se elimină mai uşor bioxidul de carbon şi
ureea, se elimină spasmele, se stimulează sistemul nervos şi sunt
combătute contracturile musculare care apar după antrena
► Duşul simplu, cu apă de mare, având temperatura de 18-22°C.
Durata lui este de 1-2 minute, efectul fiind tonificarea organismului.
► Duşul masaj, aplicat culcat sub o baterie de duşuri, temperatura
apei fiind de 38-39°C. Efectele acestei combinaţii sunt de ordin
sedativ şi relaxant.
► Împachetările cu nămol sunt foarte des aplicate (după fiecare
sezon de competiţii), mai ales la sportivii care, prin activitatea lor,
solicită foarte mult articulaţiile. Împachetările sunt generale sau

6
 Talasoterapia
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
parţiale, nămolul fiind aplicat direct pe piele, încălzit la temperatura
de 40°C. O şedinţă de împachetare generală durează 20-30 minute.
Împachetările locale se fac aplicând nămolul sub un strat subţire pe
locul dureros, care apoi este învelit cu o bucată de ţesătură din bumbac
şi se aşteaptă câteva ore (3-6), după care se îndepărtează nămolul prin
spălare cu apă de mare.
Împachetările cu nămol au efecte antiinflamatorii,
anticongestive, antialgice, remineralizante ş.a. Pe lângă apa de mare,
talasoterapia apelează şi la climatul marin, prin care se înţelege (pe
scurt) starea unui teritoriu din punct de vedere meteorologic.
Factorul cu cea mai însemnată influenţă asupra sănătăţii este
aerul, care posedă caracteristici speciale de temperatură, umiditate,
presiune şi mişcare. La ţărmul mării, aerul este curat, fiind bogat în
oxigen şi ozon, cu o concentraţie sporită de ioni negativi (mai ales în
zilele cu valuri) şi aerosoli; astfel se îmbogăţeşte conţinutul volumului
respirator al sportivilor, accelerând refacerea organismului acestora.
În documentele de planificare a pregătirii sportivilor, concret
în planul anual de antrenament, trebuie să se prevadă şi refacerea sau
recuperarea, prin talasoterapie, după încheierea sezonului
competiţional, respectiv în perioada de tranziţie, dar şi în unele etape
de pregătire, în mod periodic.
Talasoterapia practicată în scopul refacerii organismului
contribuie categoric la îmbunătăţirea performanţelor sportive.
Talasoterapia nu trebuie planificată numai în scop curativ, ci mai ales
în scop preventiv şi de întreţinere a sănătăţii şi a potenţialului
sportivului, dobândit prin antrenamente. Acest mijloc asigură
decontractarea, relaxarea, oxigenarea, ionizarea ş.a., favorizând
odihna şi refacerea capacităţii de efort.
Talasoterapia poate fi aplicată şi sportivilor accidentaţi. Cele
mai frecvente traumatisme, cărora le este indicat acest mijloc de
recuperare, sunt: clacajele, entorsele, elongaţiile musculare,
tendinitele, epicondilitele, leziunile ligamentare
În afara băilor cu apă de mare, în care înotul relaxant cu
„plutire lungă” în stilul bras şi spate, se recomandă împachetări cu

7
Talasoterapia
–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––
nămol marin, duş masaj, combinate cu gimnastică medicală şi exerciţii
de respiraţie.
Talasoterapia de întreţinere se poate recomanda periodic, în
timpul anului, pentru păstrarea acumulărilor fizice şi psihice.

ÎNTREBĂRI

1. La ce se referă conceptul de talasoterapie?

2. Care sunt acţiunile terapeutice ale apei de mare?
3. Prezentaţi proprietăţile apei de mare.
4. Numiţi factorii care acţionează mecanismele talasoterapiei.
5. Care sunt gazele coţinute de apa de mare?
6. Care sunt cei mai importanţi ionii ce pătrund în corp prin apa
de mare?
7. Precizaţi efectele factorului termic în talasoterapie.
8. De ce este recomandată practica exerciţiilor fizice cu rol
recuperator, în apa de mare?
9. Prezentaţi procedurile aplicate cu apă de mare.
10. Descrieţi baia la cadă cu apă de mare.
11. Specificaţi efectele băilor calde cu apă de mare.
12. La ce temperatură se foloseşte apa de mare la duşul simplu?
13. Care sunt efectele duşului masaj?
14. Căror sportivi le sunt recomandate împachetările cu nămol?
15. Care este temperatura nămolului la aplicarea pe piele?
16. Care sunt efectele împachetărilor cu nămol?
17. Care este conţinutul special al aerului marin?
18. Care sunt mijloacele active de refacere cu ajutorul
talasoterapiei?
19. Căror traumatisme sportive li se recomandă terapia cu apa de
mare?
20. Care este perioada în care se planifică refacerea completă şi
recuperarea sportivilor?