Asigurarea şi accidentele în gimnastică

Exerciţiilor de gimnastică încep să se desfăşoare de la vârste foarte

mici având efecte deosebite asupra evoluţiei fizice şi psihice a individului.
Executarea unor mişcări neobijnuite poate să ducă la apariţia unor
stări de disconfort sau la accidente.

Sistematizarea accidentelor:
- după localizare – muşchi, oase, articulaţii
- după gravitate – uşoare, medii, severe
- după natură – instantanee, progresive
- după felul accidentului – contracuturi, contuzii, luxaţii, lovituri, entorse,
fracturi
- după proba sau activitatea depusă la momentul accidentării – pregătire pt
efort, pregătire tehnică,
- după rata accidentării – frecvente, rare, foarte rare

Cauzele accidentelor
1. Metodice:
- absenţa din lecţie a verigilor de pregătire a organismului pt efort
- nerespectarea principiilor didactice (pr. accesibilităţii, pr. Continuităţii)
- nr prea mare de repetări
- neconcordanţă între nivelul de dezvoltare şi cerinţele tehnice

2. Profesorul:
- slab pedagog
- stil de conducere necorespunzător
- neacordarea ajutorului
- lipsă de autoritate
- condiţie fizică şi psihică prea slabă

3. Elevul:
- înţelegerea greşită a mişcării
- nivel scăzut al calităţilor motrice şi psiho-motrice
- indisciplină
- instabilitate emoţională
4. Condiţii de lucru:
- lipsa saltelelor şi a materialelor de asigurare
- igienă improprie (lipsă de lumină corespunzătoare, aer viciat, aparate fără
spaţiu de siguranţă)
- lipsa de verificare a aparatelor

Asigurarea în gimnastică
Asigurarea este totalitatea măsurătorilor cu caracter organizatoric şi
metodic, ce sunt luate de către profesor şi sportiv, înaintea, în timpul şi la
sfârşitul lecţiei.

Formele de asigurare: asigurarea propriu-zisă şi auto-asigurarea

1. asigurarea propriu-zisă este asistenţa realizată de către profesor şi
intervenţia activă în caz de necesitate
2. autoasigurarea sunt mişcările pe care le realizează executantul pentru
a se redresa în cazul unor mişcări incorecte

Ajutorul este forma de asigurare cea mai importantă având mai multe
forme:
- ajutor direct – este forma în care profesorul intervine direct în realizarea
mişcării
- ajutor indirect – este forma în care sunt utilizate aparate ajutătoare
- sprijinul – este o formă de atingere a executantului cu scopul măririi
încrederii
- acustic (ajutor verbal) şi optic (ajutor vizual)

Prevenirea accidentelor:
1. respectarea structurii de organizare a lecţiei
2. cunoaşterea foarte bună a tehnicii elementelor
3. corelarea sarcinilor lecţiei cu nivelul de pregătire al sportivilor
4. respectarea paşilor metodici
5. organizarea şi pregătirea locului de lucru
6. aisgurarea unui control medical periodic
7. cultivarea respectului între executanţi