Curs 12 Nutritie/mv 1 Ro/2022

Titular curs - Bader Liliana

UNITATI CONVENTIONALE DE MASURARE A VALORII NUTRITIVE

ENERGETICE A NUTRETURILOR

a- Unităţi de măsură a valorii energetice a nutreţurilor bazate pe digestibilitate.

Conţinutul nutreţurilor în substanţe nutritive digestibile a fost utilizat, ca

modalitate de apreciere a valorii nutritive, încă din secolul trecut, mai precis din 1864,
de Wolff şi Lehmann, în Germania.
Unitatea de măsură în cauză se numeşte TDN (Total Digestible Nutrient),
preluată în româneşte ca TSD (Total Substanţe Digestibile) sau TSND (Total
Substanţe Nutritive Digestibile).
TSD-ul se calculează prin însumarea substanţelor nutritive digestibile dintr-un
nutreţ, după ce grăsimea a fost adusă la aceiaşi valoare energetică cu proteina,
celuloza şi substanţele extractive neazotate, considerându-se că este superioară de 2,25
ori din acest punct de vedere.

TSD = PBD + 2,25 x GBD + CBD + SEND

Substanţele nutritive digestibile (PBD, GBD, CBD, SEND), se obţin prin

înmulţirea compoziţiei chimice (PB, GB, CB, SEN) cu coeficienţii lor de
digestibilitate.
Unitatea TSD este uşor accesibilă tuturor crescătorilor de animale şi nu
necesită existenţa unei aparaturi şi tehnici de laborator complicate.
Dezavantajele care au justificat înlocuirea TSD-ului sau apariţia, în paralel, a
altor unităţi de măsură sunt legate de următoarele aspecte:
- supraevaluează nutreţurile de volum în comparaţie cu nutreţurile concentrate;

1
 - se ia în consideraţie numai pierderile de substanţe nutritive şi energie la
nivelul tubului digestiv, neţinând seama de alte importante pierderi (prin urină, gaze
de fermentaţie şi căldură);
- se exprimă în procente sau unităţi de greutate (g, kg, libre), în timp ce
actualele unităţi de măsură sunt exprimate în termeni energetici (kcal, kj);
- ca rezultat la multiplicării grăsimii cu factorul 2,25, unele nutreţuri, bogate în
cest element nutritiv, depăşesc 100% TSD.
Cu ajutorul unor relaţii de calcul TSD se poate transforma în alte forme de
măsurare a valorii energetice a nutreţurilor:
1 kg TSD = 4410 kcal ED
1 kg TSD = 3615kcal EM

b- Unităţi de măsură a valorii energetice a nutreţurilor bazate pe efectul

productiv

Pe baza acestui criteriu s-au stabilit mai multe unităţi de măsură, utilizate pe
scară largă în întreaga lume timp de un secol. Astăzi interesul pentru asemenea unităţi
de măsură a scăzut, fiind treptat înlocuite de unităţi structurate pe eficienţa utilizării
energiei în organism.

Unitatea fân
A fost stabilită de A. Thaer în Germania secolul trecut, bazându-se pe sporul în
greutate realizat de animale, în urma administrării diferitelor nutreţuri, raportat la
acelaşi efect productiv al unui kg de fân natural, luat drept etalon.
Unitatea fân a lui Thaer, prima unitate de acest fel, avea, însă, dezavantajul că
însuşi fânul (etalon) are o valoare nutritivă variabilă şi, de aici, importante surse de
eroare.

2
 Echivalentul amidon (EA)
Este unitatea de măsură, elaborată, în 1907, în Germania, de O. Kellner, cu cea
mai ,mare arie şi durată de aplicare. Astăzi încă mai este folosită, însă, aria de
aplicabilitate s-a restrâns foarte mult.
Kellner a luat etalon efectul unui kg de amidon pur digestibil în producţia de
grăsime din corp (0,248), la care s-au raportat efectele tuturor nutreţurilor studiate.
Înlocuirea echivalentului amidon cu alte unităţi de măsură a fost determinată de
două dazavantaje majore ale acestuia:
- foloseşte ca etalon amidonul pur digestibil, care nu se utilizează în hrănirea
practică a animalelor
- a fost stabilit în producţia de grăsime, pe boi la îngrăşat, şi apoi generalizat
pentru toate speciile şi categoriile de animale şi pentru toate formele de producţie.
Relaţiile dintre echivalentul amidon (EA) şi energia netă (EN), exprimată în
kcal, sunt următoarele:
- pentru rumegătoare: EA = EN/2360
- pentru monogastrice: EA = EN/3300

Unitatea nutritivă orz (UF)

A fost introdusă de Fjord şi Hanson în ţările scandinave, în deceniul al 4-lea al
secolului nostru.
Se consideră că 1 kg orz adăugat la o raţie de bază permite obţinerea a 3 kg
lapte. Determinarea valorilor energetice ale nutreţurilor în unităţi orz s-a făcut prin
experienţe pe loturi de vaci, care au primit peste raţia de bază, fie diferite nutreţuri, fie
orz, valorile nutreţurilor fiind exprimate în UF.

Unitatea nutritivă ovăz (UN)

A fost stabilită, în anul 1922, în fosta Uniune Sovietică şi apoi a pătruns în
toate ţările din estul Europei (ovăzul era, pe atunci, o cereală mai răspândită decât
orzul în această parte a Europei). Cunoscută şi sub numele de unitate nutritivă
sovietică este oficializată şi în ţara noastră din 1949.

3
 Provine tot din echivalentul amidon al lui Kellner, însă, s-a luat ca etalon
efectul în producţia de grăsime al unui kg de ovăz, apreciat la 150 g, faţă de care s-au
stabilit valorile nutritive ale tuturor nutreţurilor.
Echivalentul energetic al unui kg de ovăz a fost estimat la 1414 kcal EN la
rumegătoare şi 1680 kcal EN la monogastrice.

Unitatea furajeră orz – franceză

A fost elaborată şi introdusă în practică de Leroy (1954). Constituie un caz
particular, deoarece energia netă nu corespunde unei funcţii definite. Energia
metabolizabilă a unui nutreţ este calculată pe baza substanţelor digestibile, iar energia
netă este obţinută din energia metabolizabilă, din care se scade energia calorică
considerată 1 kcal/g SU.
Valoarea energetică:

EN
UF 
1 883

1 kg orz = 1 883 kcal EN

c- Unităţi de măsură a valorii energetice a nutreţurilor bazate pe eficienţa

utilizării energiei în organism
Din acest grup de unităţi de măsură a valorii energetice a nutreţurilor vor fi
prezentate pe scurt unităţile furajere franceze .

Unităţile furajere franceze (UFL, UFV)

Aceste două sisteme au ca punct comun conţinutul în energie netă al
nutreţurilor, pornind de la eficienţa diferită a utilizări energiei metabolizabile pentru
întreţinere (km), pentru lactaţie (kl), şi pentru îngrăşare (kf).
Conform acestor sisteme, fiecare nutreţ administrat rumegătoarelor are 2 valori
nutritive energice, exprimate, în varianta franceză, în ,,unităţi furajere lapte” (UFL) şi
,,unităţi furajere carne” (UFV).

4
 UFL este utilizată pentru femelele în lactaţie (vaci, oi, capre), pentru femelele
gestante sau sterpe, pentru reproducătorii masculi şi pentru animalele în creştere şi
îngrăşare moderată; UFV este utilizată pentru toate animalele rumegătoare cu creştere
şi îngrăşare rapidă (exemplu, peste 1000g spor/zi la tineretul taurin).