Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FACULTATEA DE DREPT
MASTERAT ANUL I
2021-2022
LECTOR UNIVERSITAR Dr. MITRIC BOGDAN
REFERAT
GEOPOLITICA CONSTRUCȚIEI EUROPENE ȘI
PROCESELE DE GLOBALIZARE
BĂDICIANU ALEXANDRU
EUROPA: LECȚIA DE GEOPOLITICĂ A SECOLULUI XX
În întreaga perioadă modernă, Europa a fost adevăratul centru al lumii.
Încheierea Războiului Rece a însemnat pentru Europa sfârșitul unei ere de
divizare între partea de est a continentului și partea de vest. Unele dintre cele mai
importante mișcări de pe continent în anii de după Războiul Rece au fost:
- recuperarea geopolitică a teritoriilor care evoluaseră în altă
orbită
- inaugurarea unei noi perioade, unui proces de autodefinire și
autoafirmare
Europa a fost continentul care a construit prima regiune economică a lumii.
Prima formă de cooperare europeană este legată de numele lui Jean Monet și
de cel al ministrului de externe francez, Robert Schuman. Ea poartă numele de
Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Aceasta a jucat un rol
esențial în declanșarea procesului de reconciliere și cooperare franco-germană.
Noul organism reprezintă prima organizație europeană care se bucură de
prerogative supranaționale. CECO inaugurează modelul european al integrării.
La 25 martie 1957 la Roma, reprezentanții acelorași țări care aderaseră la
CECO semnează Tratatul de constituire a Comunității Economice Europene
(CEE), cunoscut și sub numele de Tratatul de la Roma, intrat în vigoare la 1
ianuarie 1958. Comunitatea asigură un sistem de protecție exterioară uniformă:
- o politică agricolă comună
- o politică comercială comună
- o politică concurențială
Tratatul nu era un simplu acord internațional privind libertatea schimburilor,
ci nucleul Constituției Europene.
Concomitent, prin Tratatul de la Roma ia naștere și Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice (CEEA).
În 1973 aderă la CEE Irlanda, Danemarca și Marea Britanie, iar “mica
Europă” devine Europa celor nouă. În deceniul următor, aderă Grecia (1981),
Spania (1986), Portugalia (1987), iar CEE devine Europa celor 12.
După încheierea Războiului Rece au mai aderat la Uniune Austria, Finlanda și
Suedia, iar Europa a devenit Europa celor 15.
Pe 1 mai 2004 opt țări au aderat: Republica Cehă, Estonia, Letonia, Lituania,
Ungaria, Polonia, Slovenia, Slovacia.
Actul Unic European (1985) a hotărât fuziunea între Comunitatea
Economică Europeană, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului și
Comunitatea Europeană pentru Energie Atomică.
Comunitatea Economică Europeană a devenit Comunitatea Europeană și în
1922, Uniunea Europeană.
Semnat în 1991, Tratatul de la Maastrich stabilește trei paliere foarte
importante de integrare viitoare:
- realizarea uniunii monetare
DELIMITĂRI CONCEPTUALE
Geopolitica (geo = pământ, teritoriu) este o teorie, o orientare de cercetare
care relevă legătura de substanță între poziția geografică a unui stat și politica sa.
Geopolitica privește și analizează politica din perspectiva cadrului natural în
care are loc, propunându-și să explice măsurile și orientările politice pe baza
datelor naturale ale unui stat:
- poziție geografică
- suprafață
- bogății naturale
- populație
Întemeietorul de drept al geopoliticii este Rudolf Kjellen; el folosește
termenul propriu-zis de geopolitică în 1899. Kjellen a ajuns la geopolitică venind
dinspre științele statului (concepea statul ca o formă de viață, iar știința politică ca
o știință a statului). Statul este studiat din mai multe perspective:
- țara (geopolitică)
- gospodăria țării (ecopolitică)
- neamul (demopolitică)
- societatea (sociopolitică)
- guvernământul (cratopolitică)
Geopolitica reprezintă analiza statului din punct de vedere geografic, în acest
sens ea nefiind altceva decât geografie politică.
În viziunea autorului suedez, geopolitica este un capitol al politicii. El
împarte geopolitica în:
a). Topopolitica – subdisciplina care va studia așezarea statului (plasarea
politică a țării)
b). Morfopolitica – subdisciplina care va examina forma, granițele, rețelele
de circulație
c). Fizipolitica – cea care va analiza fizionomia teritoriului, bogățiile solului
și subsolului
Kjellen face deosebirea dintre poziția geografică și poziția geopolitică.
- Prima este fixă și poate fi determinată cu exactitate prin
măsurători fizice.
- A doua este schimbătoare și înseamnă poziția în raport cu
statele înconjurătoare.
Întemeietorul geografiei politice și întemeietorul de fapt al geopoliticii, F.
Ratzel studiază:
1. relația dintre procesele politice și mediul geografic
2. condițiile geografice ale constituirii, dezvoltării și
activității statelor
Geograful român cu cele mai sistematice preocupări de geopolitică, Ion
Conea: „geopolitica se ocupă cu mișcările din procesul de devenire a statelor,
mișcări care duc la transformarea, înlocuirea sau deplasarea stărilor celor în
ființă la un moment dat.”
Geostrategia desemnează valoarea deosebită a unui loc, a unei întinderi, în
special în plan militar; înseamnă gândirea în termeni spațiali a faptului militar, a
preocupării de a identifica poziții avantajoase din punct de vedere strategic.
Geopolitica prezintă o înrudire de substanță cu geoistoria, ea purcede, în
parte, din geoistorie.
“Rolul ideilor” este capital în geopolitică.
Haushofer: geopolitica poate fi descrisă ca fiind “conștiința geografică a
statului”
Există în conturarea obiectului de studiu al geopoliticii două contribuții
românești de mare semnificație:
1. Contribuția geografului Ion Conea, construită în directă
legătură cu viziunea lui Kjellen despre vecinătate. Ion Conea plasează
obiectul de studiu al geopoliticii în domeniul relațiilor internaționale. El
consideră că:
- geopolitica nu va studia statele în parte, ci jocul politic dintre
state
- geopolitica va fi știința relațiilor sau a presiunilor dintre state
Ion Conea definește geopolitica drept știința mediului politic planetar.
Geopolitica are drept obiect mai degrabă problemele politice și economice pe
care le pun regiunile și marile individualități ale planetei și nu atât problemele
politice și economice care să privească un singur stat.
2.Contribuția sociologului Anton Golopenția
Pentru el, obiectul geopoliticii îl constituie potențialul statelor. Cercetarea
geopolitică este concomitent geografică, demografică, economică, socială,
culturală, politică.
Grand Larousse universel (1989) definește geopolitica drept „știința care
studiază raporturile dintre geografia statelor și politica lor.”
Celălalt mare dicționar francez, Robert definește geopolitica drept „studiul
raporturilor dintre datele naturale ale geografiei și politica statelor.”
Geopolitica a apărut în efortul de a oferi o explicație cât mai riguroasă
elementului central al politicii – puterea.
Halford Mackinder – este considerat unul dintre părinții întemeietori ai
geopoliticii.
Sfârșitul Războiului Rece a condus la trei mari prefaceri geopolitice:
- unificarea Germaniei
- eliberarea Europei de Est de comunism și tutela sovietică
- dezintegrarea Uniunii Sovietice
Se poate spune că geopolitica este o hartă mentală.
Ilie Bădescu subliniază importanța spațiului ca reper fundamental al studiului
geopolitic: “Geopolitica este știința dimensiunii spațiale a vieții politice,
economice și cultural și religioase a popoarelor, ceea ce implică o concepție despre
om ca ființă spațială, ca om spațial.”