Digestia 1

Fișă de lucru

Funcţii de nutriţie = activităţi prin care organismele prelucrează şi transportă substanţe: digestie,
respiraţie, circulaţie, excreţie.
Citește lecția din manual și completează spațiile puncatate cu noțiunile adecvate:

Digestia = totalitatea transformarilor alimentelor in produsi absorbabili și eliminarea resturilor

neabsorbite suferite de alimente în segmentele tubului digestiv rezultând nutimente (compuşi simpli):
glucoză, aminoacizi, acizi graşi şi glicogen.

Transformările suferite de alimente sunt:

 mecanice –ce constau în  masticatia, triturarea, deglutitia
 fizice – înmuiere, dizolvarea substanţelor dizolvarea substantelor hidrosolubile si emulsionarea
grăsimilor
 chimice – hidroliză sub acţiunea enzimelor digestive.

Hidroliza necesită prezenţa enzimelor digestive din componenţa sucurilor digestive.

Acestea sunt substanţe organice sprecializate pentru hidroliza anumitor substanţe organice.
Sistemul digestiv la mamifere este alcătuit din două componente: tubul digestiv şi glande anexe
Componentele tubului digestiv sunt:
o cavitatea bucala
o faringe - locul unde se întretaie calea digestivă cu cea respiratorie
o esofag - tub flexibil (20 -25cm) ce face legătura dintre faringe şi stomac, situat posterior faţă de
trahee
o stomac - situat în partea stanga, superioara a cavităţii abdominale, în loja gastrică, imediat sub
muşchiul diafragm, comunică cu esofagul prin orificiul cardia şi cu duodenul prin orificiul piloric.
Este organ cavitar, de aproximativ 1,5-2 l, în mucoasa stomacului se găsesc glandele anexe ce
secretă sucul gastric
o intestin subţire- cel mai lung segment al tubului digestiv, separat de stomac prin orificiul piloric,
de intestinul gros prin orificiul ileo Prezintă două porţiuni: porţiunea fixă – duodenul şi porţiunea
mobilă: jejunul şi ileonul. Mucoasa intestinală conţine glande intestinale, ce secretă mucus

Pe suprafaţa mucoasei intestinale se află vilozităţi intestinale, cu rol important în realizarea absorbţiei
intestinale.
o intestin gros - separat de cel subţire prin valvula ileo-cecală. Începe cu cecumul intestinal, ce
conţine o mică prelungire - apendice vermiform la om, colonul- are mai multe porţiuni: colonul
ascendent, transvers, descendent şi sigmoid şi rectul-ultima porţiune, ce comunică cu exteriorul prin
orificiul anal.

Glandele anexe:
 3 perechi de glande salivare mari,
 Ficatul, situat în cavitatea abdominală, sub diafragm, în dreapta stomacului, în loja hepatică,
prezintă 2 lobi, aceştia fiind formaţi din segmente şi lobuli, are o secreţie exocrină – secretia bilei, ce
se elimină în perioadele digestive în canalicule, iar în perioadele interdigestive se depozitează în
vezica biliară,
 Pancreasul – glandă mixocrina, situată retroperitoneal, înapoia stomacului, are o parte exocrină,
ce produce sucul pancreatic, şi o parte endocrina, ce produce hormoni.

1. Digestia în cavitatea bucală

Cavitatea bucală conţine:

 Dinti fixaţi în alveole = organe dure, cu rol în vorbire şi masticaţie
 Limba = organ musculos, cu rol în masticaţie, deglutiţie, vorbire. Este şi organ de simţ
recepţionând stimuli mecanici, termici, gustativi.

Digestia bucală constă în transformări mecanice, fizice şi chimice.

Masticatia – proces prin care alimentele sunt prelucrate mecanic prin tăiere, zdrobire şi triturare prin
contracţia muşchilor masticatori.
Saliva produsă de glandele salivare acţionează în cavitatea bucală.
Participă la solubilizarea constituenţilor alimentari, înmuierea alimentelor şi dizolvarea lor, protecţie
antibacteriană (prin lizozim), vorbire, formarea bolului alimentar şi deglutiţie.
Conţine: apă, mucus, ioni minerali, lizozim (substanţă cu efect bactericid) şi
enzima - amilaza salivara – ce hidrolizează amidonul preparat până la stadiul de dextrine şi maltoză.
Durata de acţiune a salivei este mică.
În urma digestiei bucale se formează bolul alimentar ce este înghiţit proces denumit deglutiţie.
2. Digestia gastrică constă în:
 desfacerea bolului alimentar (prin contracţia muşchilor peretelui stomacului)
 amestecul cu sucul gastric
 digestia chimică sub influenţa sucului gastric

Sucul gastric conţine: apă, substanţe anorganice (acid clorhidric, cloruri de Na. K, fosfaţi de Ca, Mg),
substanţe organice (mucus, enzime proteolitice: pepsina gastrică, labfermentul, gelatinaza , enzime
lipolitice = lipaza gastrică,).
Acidul clorhidric: activează enzimele (pepsina), împiedică dezvoltarea germenilor ajunşi în stomac.
Labfermentul - enzimă ce intervine în coagularea laptelui, în prezenţa Ca2+, importantă mai ales la
sugari şi tineri.
Pepsina - secretată sub formă inactivă, de pepsinogen, activată de HCl, hidrolizează proteinele în
albumoze şi peptone (lanţuri scurte de aminoacizi),
Gelatinaza – lichefiază gelatina,
Lipaza gastrica, hidrolizează grăsimile emulsionate din lapte, frişcă , ou în acizi graşi şi glicerol.
La finalul digestiei gastrice bolul alimentar ajuns în stomac se transformă în chim gastric, ce trece
prin orificiul piloric în duoden.