Saboţi interiori

Saboţii interiori folosiţi la frânele cu tambur sunt compuşi din corpul sabotului şi din garnitura
de frecare.
Corpul sabotului reprezintă partea ce asigură rezistenţa mecanică a sabotului. El se realizează
de obicei din metal: tablă ambutisată şi sudată, aliaj de aluminiu turnat sub presiune, fontă turnată.
Garnitura de frecare este partea care intră în contact cu tamburul şi realizează forţa de frecare
ce contribuie la încetinirea rotirii tamburului şi la realizarea momentului de frânare. De obicei,
garnitura de frecare se fixează pe partea rezistentă a sabotului de frână prin nituire sau prin lipire. În
cazul în care frâna cu tambur este utilizată şi pentru frânarea de parcare, unul din saboţi are
articulată o pârghie pentru a permite şi acţionarea mecanică cu cablu flexibil (Bowden).

Fig. 14.3 Tip constructiv de saboţi de frână:

partea rezistentă este realizată din tablă de oţel ambutisată şi garniturile de frecare sunt lipite

Fig. 14.4 Garnituri de frecare pentru frână cu tambur ce se fixează cu nituri – Meritor
Materialul de fricţiune AF/557/FF, folosit la realizarea garniturilor de frecare din partea stângă
a figurii, este realizat pe bază de fibră de sticlă şi Kevlar, nu conţine azbest (care este cancerigen) şi
poate asigura coeficienţi de frecare de la valori medii la mari. Acest amestec de calitate este
silenţios, menţine eficienţa frânei la încălzire (efect fading limitat), are o durată de viaţă îndelungată
(rezistenţă mare la uzură) şi compatibilitate excepţională cu tamburul.
Materialul de fricţiune Meritor MA312, folosit la realizarea garniturilor de frecare din partea
dreaptă a figurii, este un material de calitate, cu durată de funcţionare îndelungată, ce este destinat
vehiculelor grele, ce funcţionează în condiţii dificile.
Garniturile de frecare mai pot fi realizate şi din materiale metaloceramice, ce sunt obţinute prin
sinterizare (procedeu ce permite realizarea unor piese din pulberi metalice sau ceramice prin
încălzirea şi presarea lor în forme speciale).

- 319 -
 În funcţie de modul în care se asigură posibilitatea de mişcare a saboţilor, aceştia pot fi:
• saboţi articulaţi (cu un grad de libertate: o rotaţie);
• saboţi flotanţi (cu două grade de libertate: o rotaţie şi o translaţie sau două rotaţii).

Fig. 14.5 Tipuri de saboţi de frână: cei doi din stânga – articulaţi; cei patru din dreapta – flotanţi

Fig. 14.6 Exemplificări ale gradelor de libertate (mişcări posibile) ale saboţilor de frână:
stânga – o rotaţie (sabot articulat); dreapta – o rotaţie şi o translaţie (sabot flotant)
Considerând efectul forţelor de frecare asupra tendinţei de mişcare a sabotului faţă de tambur,
sabotul poate fi:
• sabot primar, dacă forţa de frecare tinde să apropie sabotul de tambur (sabotul tinde să se
împăneze în tambur, adică presiunea de contact sabot-tambur este amplificată de forţa de
frecare);
• sabot secundar, dacă forţa de frecare tinde să îndepărteze sabotul de tambur (presiunea de
contact sabot-tambur este reducă de forţa de frecare).
La inversarea sensului de rotaţie al tamburului se schimbă sensul forţei de frecare şi sabotul îşi
va inversa comportamentul, adică un sabot primar va deveni sabot secundar şi invers.

Fig. 14.7 Comportarea saboţilor ca sabot primar (dreapta) sau sabot secundar (stânga)
este rezultatul acţiunii forţei de frecare asupra echilibrului lor
şi depinde de sensul de rotaţie al tamburului
Din cauza efectului forţei de frecare, la forţe de acţionare egale, sabotul primar realizează
întotdeauna o forţă de frecare (şi deci şi un moment de frânare) mai mare decât sabotul secundar.

- 320 -