Sunteți pe pagina 1din 3

Decizie nr.

4621/2012 din 30-nov-2012, Inalta Curte de Casatie si Justitie

Decizie
din 30 noiembrie 2012
4621/2012
Text speţă

Asupra recursului de faţă:


Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei şi hotărârea primei instanţe.
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios
administrative şi fiscal, sub nr. 58/44/2012, reclamantul B.M. a solicitat, în contradictoriu cu
pârâta C.G.G.F., suspendarea executării Deciziei nr. 1329 din 19 august 2011 emisă de pârâtă
până la pronunţarea irevocabilă a instanţei de fond cu privire la acţiunea privind anularea
acestui act.
Prin Sentinţa nr. 83 din 23 februarie 2012, Curtea de Apel Galaţi, secţia de contencios
administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul B.M., în contradictoriu cu
pârâtul C.G.G.F. şi a suspendat executarea Deciziei nr. 1329 din 19 august 2011 emisă de
pârâta C.G.G.F. până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii în anularea respectivului act.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că suspendarea executării actelor administrative
constituie un instrument procedural eficient pus la dispoziţia autorităţii emitente sau a
instanţei de judecată, în vederea respectării principiului legalităţii.
Cu toate acestea suspendarea executării actelor administrative constituie o situaţie de excepţie
în cadrul căreia instanţa are numai posibilitatea să efectueze o cercetare a aparenţei dreptului
întrucât în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului
administrativ nu poate fi prejudiciat fondul litigului.
Curtea a mai constatat că, în cauză, reclamantul a subsumat cerinţei legale a cazului bine
justificat împrejurarea nulităţii actului contestat pentru motivele dezvoltate în cuprinsul
cererii de suspendare, astfel că există o aparenţă de nelegalitate a actului administrativ a cărui
suspendare se solicită de către reclamanta din prezenta cauză.
Cu privire la prevenirea unei pagube iminente, Curtea a reţinut că îndepărtarea reclamantului
de la locul de muncă în care a funcţionat o perioadă considerabilă este de natură a-l lipsi în
primul rând de veniturile salariale şi poate fi subsumată condiţiei pagubei iminente în
accepţiunea dată de legiuitor la art. 2 lit. ş) din Legea nr. 554/2004, neimportând dificultăţile
autorităţii pârâtei în gestionarea situaţiei create de desfiinţarea unor posturi.
2. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta G.F. – C.G., criticând-o pentru nelegalitate
şi netemeinicie.
În motivarea recursului formulat, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,
recurentul pârât a susţinut, în esenţă că, în mod greşit instanţa de fond a apreciat că sunt
îndeplinite în cauză, condiţiile legale prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004,
respectiv existenţa cazului bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă, obiectul cererii de suspendare a executării îl
constituie Decizia nr. 1329 din 19 august 2011 emisă de C.G.G.F., prin care reclamantul
B.M. a fost eliberat din funcţia publică teritorială de execuţie de comisar clasa I, grad
profesional superior la secţia Jud. Vrancea a G.F., ca urmare a reorganizării G.F., potrivit noii
structuri organizatorice aprobate prin Ordinul nr. 2253/2011 al preşedintelui A.N.A.F.
Din dispoziţiile generale ale Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu
modificările şi completările ulterioare, rezultă că actul administrativ se bucură de prezumţia
de legalitate, adoptat pe baza şi în limitele legii, fiind executoriu din oficiu.
Pe de altă parte, din dispoziţiile art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 rezultă că suspendarea
executării unui act administrativ este o măsură excepţională ce poate surveni exclusiv când
acest lucru este prevăzut expres în lege (suspendarea de drept - ope legis), ori când sunt
îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de lege (suspendarea la cererea persoanei vătămate
prin actul administrativ).
Într-adevăr, potrivit art. 15 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în
cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, odată sau după sesizarea
instanţei de contencios administrativ, persoana vătămată poate să ceară suspendarea
executării actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Deci, cu alte cuvinte, un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în
situaţia în care instanţa va constata îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii: existenţa
unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de
reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca
fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o
îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a Înaltei Curţi a
reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat care să impună suspendarea unui act
administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care
se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze
verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să
producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act
administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/ şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială
serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de înalta Curte ca fiind:
emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei,
actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale,
nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea
recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reţinute ca obligaţii
bugetare suplimentare), etc.
Or, în cauză, reclamantul a susţinut că ar exista un caz bine justificat datorită faptului că
Ordinul nr. 2253/2011 emis de preşedintele A.N.A.F. nu ar fi fost publicat în M. Of., deşi este
un act administrativ cu caracter normativ, ceea ce atrage inexistenţa acestui ordin şi, implicit,
atrage nulitatea Deciziei nr. 1329 din 19 august 2011 emisă de C.G.G.F., la baza emiterii
căreia a stat.
Într-adevăr, Ordinul nr. 2253/2011 emis de preşedintele A.N.A.F., prin care a fost aprobată
structura organizatorică şi statele de funcţii de la C.G.G. şi de la secţiile judeţene, nu a fost
publicat în M. Of. al României, dar acest lucru nu era necesar din moment ce acest ordin nu
este un act administrativ cu caracter normativ, ci este un act administrativ cu caracter
individual, emis pentru aplicarea dispoziţiilor H.G. nr. 1324/2009 privind organizarea şi
funcţionarea G.F., aşa cum a fost modificată prin H.G. nr. 566/2011.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă
iminentă are în vedere producerea unui prejudiciul
În cauză, este necontestat că prin eliberarea reclamantului din funcţia publică deţinută şi
numirea sa în noua funcţie din noul stat de funcţii, veniturile acestuia au suferit o diminuare,
dar atâta vreme cât acest lucru are la bază un act administrativ care se bucură de prezumţia de
legalitate, diminuarea respectivă are, la rândul său, caracter prezumat legal, care nu se
circumscrie cerinţelor art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege.
În plus, Înalta Curte reţine că acţiunea reclamantului, care viza anularea actului administrativ
respectiv, a fost respinsă de instanţa de fond, acest fapt reprezentând o confirmare a
prezumţiei de legalitate de care se bucură această decizie, ca orice act administrativ emis în
baza legii şi pentru aplicarea în concret a legii.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală şi
netemeinică, motiv pentru care, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul, va
casa sentinţa atacată cu consecinţa respingerii cererii de suspendare formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.F. – C.G. împotriva Sentinţei nr. 83 din 23 februarie 2012 a
Curţii de Apel Galaţi, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge cererea de suspendare formulată de B.M., ca
neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.

S-ar putea să vă placă și