ANATOMIE

ANUL II

SISTEMUL NERVOS VEGETATIV

SIMPATIC ȘI PARASIMPATIC

(SEM II – CURS X ȘI XI)

 Are în componență, elemente intranevraxiale și elemente extranevraxiale. Componenta
intranevraxială, este reprezentată prin neuroni situați în etajul ventral al coarnelor intermedio-
laterale, din măduva toracală și lombară, pe segmentul T1 – L3. Axonii acestor neuroni, părăsesc
măduva pe calea rădăcinilor ventrale ale nervilor spinali și ajung la ganglionii paravertebrali sub
forma comunicantelor albe (fibre mielinice, preganglionare sau presinaptice). Componenta
extranevraxială a ortosimpaticului este reprezentată prin ganglionii și fibrele nervoase.
Ganglionii sunt constituiți din aglomerări de pericarioni (deutoneuroni) multipolari
ortosimpatici sistematizați în paravertebrali și prevertebrali. Ganglionii paravertebrali sunt
situați în contact cu fața ventro-laterală a corpului vertebrelor și formează lanțurile ganglionare
paravertebrale fiind legați în serie pe aceeași parte prin conective interganglionare. Ganglionii
prevertebrali sunt situați la distanță de coloana vertebrală, impari și adesea incluși în plexuri
nervoase vegetative.
Fibrele nervoase ortosimpatice sunt reprezentate prin:
 Ramuri comunicante care fac legătura între ganglionii paravertebrali și nevrax. Aceste
ramuri conțin două categorii de fibre. Unele sunt fibre gangliopete (preganglionare sau
presimpatice) care reprezintă axoni ai pericarionilor ortosimpatici din măduvă și care
constituie comunicanta albă (cu fibre mielinizate). Aceste fibre ajung la ganglionii
paravertebrali. Unele dintre ele fac sinapsă în ganglionul corespunzător (sau în cei
învecinați), iar altele trec prin ganglionul paravertebral fără a face sinapsă la acest nivel și
realizează sinapsă în ganglionul prevertebral. A doua categorie de fibre din structura
ramurilor comunicante o constituie fibrele gangliofuge (postganglionare sau
postsinaptice), fibre amielinice care stabilesc conexiunea cu nervii somatici (spinali sau
cranieni), și se distribuie pe calea acestora.
 Conective interganglionare, leagă între ei ganglionii paravertebrali dispuși pe aceeași
parte a corpurilor vertebrale (dreaptă sau stângă). Sunt reprezentate prin fibre presinaptice
care nu fac sinapsă în ganglionul corespunzător, ci în ganglionii paravertebrali situați în
apropierea sau la distanță de locul de origine al fibrei presinaptice.
 Ramuri de distribuție (ramuri postganglionare, eferente sau postsinaptice) se
grupează în mănunchiuri individualizate (ex., nervii cardiaci) sau formează plexuri
nervoase satelite arterelor pe care le însoțesc până la organul pe care îl inervează.
 Sistematizarea ortosimpaticului

Sistemul nervos ortosimpatic este sistematizat pe cinci porțiuni: cefalică, cervicală,

toracală, lombară și sacrală.

Porțiunea cefalică a ortosimpaticului

Are ca centru extranevraxial ganglionul cervical cranial (cervico-cefalic), situat dorso-
cranial de locul de terminare al arterei carotide comune, ventral de fosa atlasului. La ecvine, are
aspect fusiform (efilat la ambele extremități), culoare gri-roșcată, este consistent la palpare și se
află cuprins într-un pliu al pungii guturale. Fibrele presimpatice sunt reprezentate prin axoni ai
pericarionilor ortosimpatici din segmentul medular T1 – T4 care părăsesc măduva sub forma
comunicantelor albe, dar nu fac sinapsă în ganglionii paravertebrali corespunzători și nici în
ganglionii cervicali caudal și mijlociu. Ele se vor asocia pentru a constitui conectivul cervical
care are așadar în componență fibre ortosimpatice presinaptice. Imediat înaintea aperturii
toracale craniale, conectivul cervical se atașează nervului vag cu care formează cordonul vago-
simpatic, plasat la marginea dorsală a arterei carotide comune.
Spre extremitatea cranială, conectivul cervical se individualizează de nervul vag și
abordează extremitatea distală a ganglionului cervical cranial (superior) unde fibrele vor face
sinapsă cu deutoneuronii din structura ganglionului. Fibrele postsinaptice ale ganglionului sunt
sistematizate în:
 Ramuri comunicante cu nervii canieni IX (glosofaringian), X (vag), XI (accesoriu al
vagului), XII (hipoglos) și cu prima pereche de nervi spinali cervicali. Aceste ramuri se
atașează nervilor menționați și se distribuie pe calea acestora la diferite organe din
regiunea capului, deservite de nervii respectivi.
 Ramurile de distribuție sistematizate în ramuri: inferioare, anterioare, superioare
 Ramurile inferioare coboară la terminarea carotidei comune, unde realizează un
plex carotidian din care pleacă ramuri care acompaniază terminalele arterei
carotide comune. Unele dintre ele acompaniază artera carotidă externă și
ramificațiile ei, ajungând să inerveze glanda mandibulară și sublinguală. Din plex,
coboară și ramuri care ajung la partea anterioară a carotidei comune, iar pe calea
arterelor tiroidiene cranială și caudală, se vor distribui glandei tiroide.
  Ramurile anterioare sunt reprezentate prin ramuri faringiene care vor participa
la formarea unui plex faringian alături de ramuri faringiene desprinse din nervul
vag și nervul glosofaringian.
 Ramurile superioare sunt cunoscute sub denumirea de nerv carotic intern sau
conectiv subbazal. Aceste ramuri se desprind la polul cranial al ganglionului și
urcă spre gaura carotică.
La speciile la care există carotidă internă, conectivul subbazal o acompaniază fie la
distanță (la suine) sau împletindu-se în jurul ei (la ecvine). Pe traiect, conectivul subbazal, emite
nervul jugular care se orientează spre gaura jugulară în apropierea căreia se bifurcă pentru a face
conexiunea cu ganglionul jugular al vagului și cu ganglionul pietros al glosofaringianului. O altă
grupă de fibre desprinse din nervul carotic intern, vor face conexiunea cu nervul timpanic (din
glosofaringian), pe calea nervului carotico-timpanic. Aceste fibre participă la formarea unui plex
timpanic. Ventral de baza craniului, conectivul subbazal realizează o pânză nervoasă numită plex
subsfenoidal (subbazal) dispus în porțiunea mijlocie a hiatusului occipito-sfeno-temporal. Din
acest plex pornesc:
 Ramuri care se distribuie trompei faringi-timpanice.
 Ramuri care se orientează spre ganglionul otic (ganglion parasimpatic) și care
acompaniază ramurile de distribuție ale acestuia spre glanda parotidă.
 Ramuri care se asociază nervului mare pietros pentru a forma nervul vidian.
Aceste ramuri se distribuie în final glandelor lacrimală, nazale aborale, sublinguală și
mandibulară, împreună cu ramuri de distribuție parasimpatică din ganglionul sfeno-palatin.
Majoritatea fibrelor din conectivul subbazal, intră în cutia craniană și realizează dorsal de
gaura sfâșiată plexul suprasfenoidal (suprabazal). Din acest plex se desprind:
 Ramuri hipofizare care formează de fiecare parte câte un plex latero-hipofizar
(cavernos) care prezintă conexiuni cu plexul simetric
 Ramuri meningeale
 Ramuri de conexiune cu ganglionul trigeminal Gasser (așa numita comisură
simpaticogasseriană) care se vor distribui ulterior pe calea nervului trigemen
 Ramuri de conexiune cu nervii cranieni ce se distribuie mușchilor, globului ocular
(nervul oculomotor, nervul trochlear, nervul abducens)
 Ramurile care acompaniază nervul oculomotor, vor însoți ramurile de distribuție
parasimpatică ale ganglionului ciliar și se vor distribui fibrelor radiare ale irisului determinând
midriază.

Porțiunea cervicală a ortosimpaticului

Este centrată extranevraxial, pe ganglionii cervical mijlociu și cervical caudal.
Ganglionul cervical mijlociu este redus și inconstant la ecvine. Când este prezent, este plasat
înaintea aperturii toracale craniale și legat de ganglionul cervical caudal printr-un conectiv
interganglionar scurt. Cel mai adesea el fuzionează cu ganglionul cervical caudal și cu primul
ganglion paravertebral toracal pentru a forma ganglionul stelat sau cervico-toracic.
Ramurile presinaptice ale ganglionului cervical mijlociu sunt reprezentate prin axoni ai
pericarionilor ortosimpatici din segmentul medular T1 – T4 care nu fac sinapsă în ganglionii
paravertebrali corespunzători și nici în ganglionul cervical caudal. Unele din aceste ramuri trec
prin ganglionul cervical caudal (fără să facă sinapsă), apoi trec la fața ventrală a arterei
subclaviculare (constituind ansa subclaviculară) și abordează ganglionul cervical mijlociu unde
fac sinapsă.
Ramurile postsimpatice (de distribuție) sunt reprezentate prin nervii cardiaci mijlocii
care acompaniază nervii cardiaci caudali spre baza cordului.
Ganglionul cervical caudal se prezintă cel mai frecvent sub forma ganglionului stelat
(cervico-toracic). Apare ca o formațiune evidentă, plasată ventral de prima articulație costo-
vertebrală, mascată la fața profundă a originii arterei vertebrale. Prin modul de abordare de către
fibrele pre- și postsimpatice ia un aspect stelat. Fibrele presimpatice sunt axoni ai pericarionilor
ortosimpatici din segmentul T1 – T4 care părăsesc nervii spinali sub formă de comunicante albe
și care nu fac sinapsă în ganglionii paravertebrali corespunzători.

Ramurile postsimpatice (efectoare) sunt:

 Nervul vertebral se desprinde din partea cranio-dorsală a ganglionului și va acompania
artera vertebrală prin găurile transverse ale vertebrelor cervicale C6 – C2. Fibrele nervului
vertebral se atașează nervilor spinali cervicali C2 – C7 și se distribuie pe calea acestora
pielii din regiunea cervicală (reamintim că măduva cervicală nu prezintă componentă
intranevraxială ortosimpatică).
  Nervul vertebral accesoriu realizează conexiunea cu perechea a VIII- a de nervi
cervicali.
 Ramuri de conexiune cu primul (eventual cu al doilea) nerv spinal toracal. Sunt
ramuri scurte care pe calea acestor nervi se vor distribui formațiunilor cutanate (glande,
mușchi horipilatori, media vaselor de sânge), din pielea zonei de joncțiune cervico-
toracică.
 Nervul subclaviocarotic coboară spre originea arterei subclaviculare.
 Nervii cardiaci caudali se detașează din polul caudo-ventral al ganglionului și coboară
spre baza cordului. Înainte de a traversa pericardul, formează împreună cu nervul cardiac
cranial (dat de ganglionul cervical cranial) și nervul cardiac mijlociu, precum și cu fibre
parasimpatice (presimpatice) cardiace date de nervul vag, plexul cardiac sau cardio-
pulmonar.
Din ganglionul stelat se mai desprind ramuri fine care se distribuie traheei, esofagului,
mediastinului etc.

Porțiunea toracală a ortosimpaticului

Este reprezentată extranevraxial prin cele două lanțuri ganglionare paravertebrale,
formate din ganglioni paravertebrali, uniți prin conective interganglionare.
Ganglionii paravertebrali sunt dispuși metameric, câte unul sub fiecare articulație
costo-vertebrală. Sunt mici, ovoizi, cu nuanță cenușie și situați subpleural. Conectivele
interganglionare sunt scurte, dar evidente și leagă între ei ganglionii succesivi (învecinați).
Ramurile presinaptice sunt reprezentate prin axoni ai pericarionilor din etajul ventral al
coarnelor intermedio-laterale ale măduvei toracale. Acestea ajung la ganglionii paravertebrali
sub forma ramurilor comunicante albe și oferă următoarele situații:
 Unele fac sinapsă în ganglionul corespunzător (sau cei învecinați), iar ramurile
postsimpatice (postganglionare) se întorc sub forma comunicantei cenușii la nervul apinal
corespunzător și se distribuie prin ramurile acestuia (dorsală și ventrală) la formațiuni din
structura pielii (glande sebacee și sudoripare, mușchi netezi, vase de sânge)
 Majoritatea fibrelor preganglionare (fibre mielinizate) din segmentul toracal T1 – T4, nu
fac sinapsă în ganglionii paravertebrali corespunzători, ci se orientează cranial, pentru a
 constitui (așa cum s–a arătat anterior), rădăcini (ramuri presimpatice) ganglionilor
cervicali: caudal, mijlociu și cranial.
 Unele fibre presinaptice din segmentul medular T5 – T15, nu fac sinapsă în ganglionii
paravertebrali corespunzători, ci se asociază pentru a forma nervul marele splachnic
abdominal. Acesta crește progresiv în volum și acompaniază lateral lanțul ganglionar
paravertebral cu care trece în cavitatea abdominală. Are traiect la marginea dorsală a
pilierilor diafragmei între aceștia și marginea medială a mușchiului micul psoas. Fibrele
ce compun nervul marele splanchnic abdominal vor face sinapsă în ganglionul celio-
mezenteric (solar) situat la originea trunchiului arterial celiac.
 Fibre presinaptice din segmentul T16 – T18 care nu fac sinapsă în ganglionii paravertebrali
corespunzători constituie nervul micul splachnic abdominal. Acesta se orientează caudal,
acompaniază nervul marele splanchnic, trece în cavitatea abdominală și face sinapsă în
ganglionii reno-suprarenali.
În conclizie, majoritatea ramurilor postsinaptice (amielinice, efectoare) din ganglionii
paravertebrali toracali, se distribuie pe calea nervilor spinali la piele, iar viscerele din cavitatea
toracică au inervația ortosimpatică asigurată cu precădere de nervii cardiaci dați de ganglionii
cervicali (în special cel caudal). Există totuși fibre postsimpatice (postganglionare), detașate în
special din primele 6 – 8 perechi de ganglioni paravertebrali care se distribuie traheei, esofagului,
mediastinului și aortei. Ramurile aortice, formează o țesătură fină mai ales pe porțiunea
descendentă a aortei toracale, din care se desprind ramuri perivasculare parietale care
acompaniază arterele intercostale dorsale.
O categorie aparte de ramuri postsimpatice (de distribuție) o constituie nervii
splanchnici cardio-pulmonari (sau toracici) mare și mic. Aceștia sunt mai bine reprezentați la
rumegătoare și suine pe partea stângă și coboară spre cord acompaniind vena azigos stângă.
Nervul mare splanchnic toracic are origine în ganglionii paravertebrali III, IV și V, iar micul
splanchnic cardio-pulmonar în ganglionii paravertebrali T5 și T6. Acești nervi participă la
formarea plexurilor vegetative cardio-pulmonare.

Porțiunea lombară a ortosimpaticului

Este reprezentată extranevraxial prin lanțuri ganglionare paravertbrale lombare și prin
ganglionii prevertebrali. Lanțul ganglionar paravertebral lombar este în continuitatea celui
toracal și este plasat lateral de corpul vertebrelor lombare, medial de mușchiul micul psoas. În
sens caudal, se continuă pe fața ventrală a sacrumului, medial de găurile subsacrale. Numărul
perechilor de ganglioni paravertebrali lombari, este egal cu numărul vertebrelor lombare de la
specia respectivă.
Ramurile presimpatice ajung la ganglionii paravertebrali sub forma comunicantei albe
și se comportă diferit:
 Cele care fac sinapsă în ganglionii paravertebrali, se întorc sub forma comunicantei
cenușii (ramură postsimpatică) la nervul spinal și prin ramurile acestuia ajung la piele.
Sunt descrise, de asemenea, fine ramuri de distribuție ale ganglionilor paravertebrali
(exceptând primele două prechi) care formează un plex nervos în jurul aortei abdominale
din care se desprind ramuri care acompaniază arterele lombare.
 Unele ramuri presinaptice din segmentul medular L1 – L2, nu fac sinapsă în ganglionii
paravertebrali corespunzători, ci în ganglionul solar sau reno-suprarenal.
 Unele fibre presimpatice cu origine în măduva lombară, nu fac sinapsă în ganglionii
paravertebrali corespunzători, ci în ganglionii paravertebrali sacrali
Ganglionii prevertebrali ortosimpatici abdominali, nu au dispoziție metamerică, sunt
impari și situați în țesătura unot plexuri nervoase. Sunt reprezentați prin ganglionul celiac,
ganglionul mezenteric cranial, ganglionii reno-suprarenali și ganglionul mezenteric caudal.
Ganglionul celiac (solar) este plasat la originea arterei celiace între aceasta și trunchiul
mezenteric cranial. Are aspecte variate, dar cel mai adesea apare ca o formațiune masivă, ușor
ovalară și divizată printr-o strangulație superficială într-o porțiune cranială și una caudală. Partea
caudală corespunde ganglionului mezenteric cranial care în general fuzionează cu ganglionul
celiac, formând ganglionul celio-mezenteric plasat în centrul plexului solar. Fibrele
presinaptice sunt reprezentate în special prin nervul marele splanchnic abdominal. Fibrele
postsimpatice acompaniază arterele desprinse din trunchiul celiac și mezenteric cranial și se vor
distribui viscerelor irigate de acestea. Aceste ramuri de distribuție, formează plexuri secundare:
splenic, gastric, hepatic, jejunall, ileo-ceco-colic.
În esență, ramurile de distribuție ale ganglionului celio-mezenteric asigură inervația
ortosimpatică a tubului digestiv de la stomac până la colonul transvers inclusiv, precum și
inervația ortosimpatică a ficatului, splinei și pancreasului.
 Ganglionii reno-suprarenali sunt cel mai adesea multipli și reduși în volum, plasați la
originea arterei renale, iar unii dintre ei aderenți la glanda suprarenală. Ramurile aferente
(presinaptice) sunt reprezentate în special prin nervul micul splanchnic abdominal, dar și prin
axoni ai pericarionilor din segmentul lombar L1 – L2. Ramurile de distribuție pătrund în glanda
suprarenală, iar altele acompaniază artera renală sub numele de nerv renal cranial și nerv renal
caudal, și pătrund în rinichi prin hilul acestuia.
Ganglionul mezenteric caudal este plasat la originea arterei mezenterice caudale, în
țesătura plexului mezenteric caudal. Este mult mai redus comparativ cu ganglionul celio-
mezenteric (are la ecvine aproximativ dimensiunea unui bob de porumb). Ramurile
presinaptice sunt reprezentate prin axoni ai pericarionilor ortosimpatici din măduva lombară,
care nu au făcut sinapsă în ganglionii paravertebrali corespunzători. Ramurile eferente
acompaniază ramificațiile arterei mezenterice caudale și se distribuie împreună cu aceastea la
colonul descendent și rect. Se disting în plus, ramuri satelite arterelor gonadice (testiculară sau
ovariană), care se vor distribui gonadelor respective și ramuri care intră în cavitatea pelvină
pentru a inerva ortosimpatic viscerele pelvine. Aceste ramuri participă la formarea plexurilor
pelvine orto-parasimpatice. Dintre ramurile de distribuție se identifică un „fir” aparte care
constituie nervul presacrat. Acesta se angajează printre arterele iliace interne, pe tavanul cavității
pelvine și participă la formarea plexului hipogastric.

Porțiunea sacrală a ortosimpaticului

Este reprezentată prin lanțurile ganglionare paravertebrale sacrale, dispuse medial de șirul
găurilor subsacrale. Reduși în volum și de culoare cenușie, ganglionii paravertebrali sacrali sunt
uniți de aceeași parte prin conective interganglionare fine. Numărul perechilor de ganglioni este
egal cu numărul vertebrelor sacrale. Ultimul ganglion paravertebral este de obicei impar și poartă
denumirea de ganglion coccigian.
Ramurile presimpatice (preganglionare) sunt axoni ai pericarionilor din măduva
lombară, care nu au făcut sinapsă în ganglionii paravertebrali lombari.

Ramurile postsimpatice:
 Unele se atașează sub forma comunicantei cenușii la nervii spinali sacrali și pe calea
acestora se vor distribui la pielea inervată de nervii respectivi.
  Alte fibre, coboară subperitoneal spre fețele laterale ale rectului și participă alături de
fibre de distribuție din ganglionul mezenteric caudal și fibre parasimpatice presinaptice
din parasimpaticul pelvine, la formarea plexurilor pelvine. Dintre acestea, mai bine
reprezentat este plexul hipogastric, satelit al arterei iliace interne și al ramificațiilor
acesteia.
Ramurile desprinse din plexurile pelvine acompaniază traiectul vaselor spre diferite
viscere pelvine și perineale, și formează plexuri secundare:
 Plexul ombilical se distribuie polului cranial al vezicii urinare
 Plexul utero-vaginal
 Plexul prostatico-seminal distribuit uretrei intrapelvine și glandelor genitale accesorii
 Plexul recto-anal
 Plexul penian și clitoridian.
 Secțiune transversală prin măduva spinării
1- rădăcina dorsală a nervului spinal; 2- ganglion spinal; 3- gaură de conjugare; 4- trunchiul nervului spinal; 5- dendrite ce culeg sensibilitatea cutanată; 6- fibre parasimpatice
pentru glande sebacee, sudoripare, mușchi horipilatori; 7- fibre ortosimpatice pentru glande sebacee, sudoripare, mușchi horipilatori; 8- fibre motorii (axoni pentru mușchii
scheletici); 9- ramura dorsală; 10- ramura ventrală; 11- comunicanta albă, 12- comunicanta cenușie; 13- ganglioni paravertebrali; 14- ganglion prevertebral; 15- nervul
splahnic; 16- rădăcina ventrală a nervului spinal; 17- fibre postganglionare ortosimpatice (de distribuție).
 Mușchii globului ocular și inervația acestora
1- fisura orbitară; 2- nervul oculomotor; 3- nervul trochlear; 4- nervul abducens; 5- ganglionul ciliar; 6- inel format de periorbită; 7- nervul optic; 8- mușchiul ridicător al
pleoapei superioare; 9- mușchiul oblic dorsal; 10- mușchiul oblic ventral; 11- mușchiul drept dorsal; 12- mușchiul drept medial; 13- mușchiul drept lateral; 14- mușchiul
drept ventral; 15- fasciculele mușchiului retractor bulbar.
 Schema ramurii oftalmice a nervului trigemen
1-fisura orbitară prin care iese ramura oftalmică a nervului V;2-nervul frontal; 3-nervul lacrimal;
4-nervul nazociliar; 5-nervul etmoidal; 6-nervul infratrochlear; 7-nervul zigomaticotemporal; 8-
nervul supraorbital care împreună cu n. zigomaticotemporal și auriculopalpebral formează plexul
preauricular; 9-nervul supraorbitar; 10-glanda lacrimală; 11-gaura etmoidală.
 Schema ramurii maxilare a nervului trigemen
1-gaura rotundă mare prin care iese ramura maxilară a nervului V;2-nervul infraorbitar; 3-nervul
pterigopalatin; 4-nervul nazal aboral; 5-nervul palatin mare; 6-ramuri laterală și medială a nervului
nazal aboral; 7-plexul infraorbitar; 8-ramuri dentare rostrale ale nervului infraorbitar; 9-ramuri
molare superioare ale nervuilui infraorbitar; 10-nervul palatin mic; 11-nervul zigomatic; 12-
ganglionul parasimpatic pterigopalatin; 13-gaura maxilară; 14-gaura nazală aborală; 15-gaura
palatină posterioară; 16-gaura infraornbitară; 17-gaura palatină rostrală; 18-mucoasa palatină; 19-
vălul palatin.
 Schema ramurii mandibulare a nervului trigemen
1-nervul masticator;2-nervul maseterin; 3-nervul temporal profund aboral; 4-nervul temporal
profund mijlociu; 5-nervul bucal; 6-nervul temporal profund rostral; 7-ramura pentru mușchiul
pterigoidian lateral; 8-nervul pterigoidian medial; 9-nervul alveolomandibular; 10-plexul mental;
11-ramuri molare inferioare; 12-ramuri dentare anterioare; 13-nervul lingual; 14-nervul coarda
timpanului; 15-nervul temporal superficial; 16-nervul facial; 17-nervul milohioidian; 18-
ganglionul otic; 19-ganglionul mandibular; 20-gaura mandibulară; 21-gaura mentală; 22-plexul
subzigomatic.
 Diagrama nervului intermediofacial
1- nucleul motor al n. facial (la nivelul tuberculului facialului); 2-nucleul bulbar de terminație senzitivă; 3- nucleul
lacrimal; 4-nucleul salivator anterior; 5-nervul facial; 6-nervul intermediar; 7-conductul osos al piramidei
temporalului; 8-ganglionul geniculat; 9-nervul mare pietros superficial ce conține fibre parasimpatice din nucleul
salivar; 10-nervul mare pietros profund din perechea a IX-a; 11-nervul mare pietros; 12-fibre ortosimpatice din plexul
subbazal; 13-ganglionul pterigopalatin; 14-glanda lacrimală; 15-glandele mucoasei nazale; 16-fibre pentru vălul
palatin; 17-nervul micul pietros superficial; 18-nervul micul pietros profund din IX, cu fibre parasimpatice din nucleul
salivar caudal; 19-nervul micul pietros; 20-ganglionul otic; 21-glanda parotidă; 22-glandele molare; 23-nervul
mușchiului scăriței; 24-fereastra ovală; 25-nervul auricular anterior; 26-nervul coarda timpanului cu fibre
parasimpatice din nucleul salivator anterior; 27-ganglionul mandibular; 28-ramuri pentru glandele mandibulară și
sublinguale; 29-ramuri din perechea a X-a atașate nervului auricular intern; 30-nervul auricular caudal; 31-nervul
temporal superficial din perechea a V-a; 32-mușchii pieloși ai botului ce primesc fibre din cei trei nervi bucali; 33-
ramuri musculare; 34-mușchiul occipitohioidian; 35-mușchiul stilohioidian; 36- mușchiul occipitomandibular și prima
burtă a mușchiului digastric; 37- plexul subzigomatic; 38-nervul cutanatului cervical; 39-mușchiul pielos cervical.
 Diagrama nervului glosofaringian
1-nucleii de terminațiune senzitivă (al aripii cenușii, al tractusului solitar și infrasolitar); 2-nucleul ambigu-porțiunea rostrală; 3-nucleul parasimpatic salivator
caudal; 4-nervul timpanic; 5-fereastra rotundă; 6-fereastra ovală; 7-nervul mare pietros profund; 8-nervul micul pietros profund cu fibre parasimpatice din
nucleul salivator caudal; 9-nervul mare pietros superficial din perechea a VII-a cu fibre parasimpatice din nucleul lacrimal; 10-nervul micul pietros superficial;
11-nervul marele pietros; 12-nervul micul pietros; 13-ganglionul pterigo-palatin; 14-ganglionul otic; 15-fibre pentru glanda lacrimală; 16-fibre pentru mucoasa
nazală; 17-fibre pentru vălul palatin; 18-fibre pentru glanda parotidă, 19-fibre pentru glandele molare; 20-ganglionul proximal și distal al nervului glosofaringian;
21-nervul caroticotimpanic; 22-ramura tubei auditive; 23-ramura linguală; 24-ramura faringiană; 25-nervul glosofaringian în porțiunea guturală; 26-nervul
sinusal (descris de Hering); 27- glom carotic la terminarea arterei carotide comune; 28-conexiune cu ortosimpaticul cervical; 29-ganglionul ortosimpatic cervical
cranial; 30-conectiv cervical.
 Diagrama nervului vag
1-nucleul ambigu, porțiune mijlocie; 2- nucleul parasimpatic cardio-pneumo-enteric; 3-ganglionul proximal și distal al nervului vag; 4-ramuri faringiene; 5-
nervul laringic cranial; 6-nervul vag; 7-ganglionul cervical cranial; 8-conectivul cervical; 9-cordonul vagosimpatic; 10-nervul recurent; 11-ansa galenică;12-
ganglionul cervical mijlociu fuzionat cu cel caudal și cu primii doi ganglioni paravertebrali toracali;13-nervii cardiaci anteriori; 14-cord; 15-stomac; 16-cordon
vagal ventral; 17-cordon vagal dorsal; 18-plexul solar centrat pe ganglionul semilunar; 19-ramuri simpatice postganglionare și parasimpatice preganglionare
distribuite împreună pe calea terminalelor arterei mezenterice craniale (și celiace); 20-ramura dorsală ansei memorabile Wrisberg (nervul mare splanchnic); 21-
ramură ventrală a ansei memorabile Wrisberg (din cordonul vagal dorsal; 22-diafragma.
 Schemă generală a sistemului nervos simpatic
1-nervul carotic intern ce însoțește artera carotidă internă formând plexul carotic intern; pătrunde cu această arteră în craniu, ultimele diviziuni formând plexurile
nervoase din jurul sinusurilor; 2- nervii carotici externi – formează în jurul arterei carotide externe plexul carotic extern; 3-ramuri ce participă la formarea
plexului faringian și carotidiene inferioare; 4-ramuri postganglionare ce se vor distribui cu primii doi sau trei nervi cervicali; 5-ramuri directe de comunicare cu
ultimii patru nervi cranieni; 6- ganglionul cervical cranial; 7-conectivul cervical (ramuri preganglionare); 8-ganglionul cervical mijlociu; 9-ganglionul
cervicotoracic (format din fuziunea ganglionului cervical caudal cu primii doi ganglioni paravertebrali toracici (ganglion stelat); 10-nervul vag; 11-ansa axilară;
12-nervi cardiaci cervicali (fibre postganglionare); 13-nervii cardiaci; 14- marele splanchnic cardiopulmonar (ramuri de distribuție 3, 4 și 5); 14’- micul
splanchnic cardiopulmonar (ramuri de distribuție 5, 6); 15-nervul vertebral -fibre postganglionare distribuite pe calea nervilor cervicali III-VII; 16-nervul
vertebral accesoriu-fibre postganglionare distribuite pe calea nervului spinal cervical VIII; 17-trunchiul vagal dorsal; 18-trunchiul vagal ventral; 19- ganglioni
simpatici paravertebrali; 20-ramura comunicantă albă (fibră preganglionară); 21-comunicanta cenușie – fibră postganglionară distribuită pe calea nervilor spinali
toracici; 22-ramură interganglionară; 23-nervul marele splanchnic (filete preganglionare); 24-nervul micul splanchnic - origine de la ultimii 2-3 ganglioni
paravertebrali; 25-ramurile terminale ale arterei celiace; 26-ramurile terminale ale arterei mezenterice craniale; 27-ganglionul renosuprarenalien; 28-ganglionul
celiac înconjurat de plexul solar; 29- bifurcația arterei carotide comune; 30- ramuri carotidiene inferioare.
 Schemă generală a sistemului nervos simpatic și conexiunile cu sistemul nervos parasimpatic cardio-pneumo-enteric și pelvin
1-nervul vertebral; 2-nervul vertebral accesoriu; 3-nervul laringic caudal (recurent); 4-ansa subclaviculară; 5-marele splanchnic cardioplumonar (ramuri de
distribuție 3, 4 și 5); 5’- micul splanchnic cardiopulmonar (ramuri de distribuție 5 și 6); 6-trunchiurile vagale dorsal si ventral; 7-marele splanchnic; 8-micul
splanchnic; 9-fibre postsinaptice din ganglionul celio-mezenteric; 10-fibre postsinaptice (vor face sinapsă în ganglionii intramurali) (stomac fața viscerală,
intestin subțire, intestin gros, colon transvers); 11-fibre presinaptice ortosimpatice (sinapsa în ganglionul mezenteric caudal); 12-nervul hipogastric
(fibrepostsinaptice ortosimpatice pentru toate viscerele din cavitatea pelvină); 13-fibre presinaptice parasimpatice pentru colonul descendent (vor face sinapsă în
ganglionii intramurali din colonul descendent); 14- plexurile pelvine; 15-fibre postsinaptice ortosimpatice pentru colonul descendent; 16- ganglionul mezenteric
caudal.
 Schema sistemului vegetativ pelvin
1-ganglionul mezenteric caudal; 2-originea arterei mezenterice caudale; 3-ganglioni paravertebrali lombari; 4-ganglioni paravertebrali sacrali; 5-artera iliacă
externă; 6-artera iliacă internă; 7-nervul hipogastric; 8-vezica urinară; 9-uretra intrapelvină; 10-nervii erectori (parasimpatici); 11-plexul rectal; 12-plexul
prostatic; 13-ganglionul coccigian.