Măduva spinării

Decun Izabela
Hanganu Carla
Niculaie Beatrice
Popa Delia
Localizare:
Măduva spinării, la cei nenăscuți ajunge până în
sacrum, la sugari ajunge până în regiunea lombară, iar
la adulți măduva spinării se întinde de la cap numai
până la a doua vertebră lombară. Acest fenomen se
explică prin următorul fapt: coloana vertebrală se
dezvoltă (crește) mai repede decât măduva spinării.
Prin acest fenomen de ascensiune a măduvei, nervii
spinali se prelungesc pentru a ajunge mai departe la
orificiul de ieșire intravertebral, formându-se așa-
numita „coadă de cal”..
Morfologia externă:
Maduva spinarii are forma unui cordon cilindric usor turtit in
sens antero-posterior, avand diametrul transversal intre 10 si 13
mm, iar diametrul dorso-ventral de 8-9 mm.
In dreptul regiunilor cervicala si lombara, maduva prezinta
doua regiuni mai voluminoase, intumescentele (dilatarile)
cervicala si lombara, care corespund membrelor.
In lungul maduvei sunt doua santuri mediane care o impart in
doua jumatati simetrice:
 santul median ventral;
 santul median dorsal.
Santul median ventral este adanc si mai deschis, iar santul
median dorsal este mai putin adanc si mai ingust, continuandu-se
spre interior cu o lama subtire care se numeste santul dorsal.
 La locul de iesire a radacinilor nervilor rahidieni (spinali) se gasesc
alte doua santuri superficiale:
 santul colateral ventral corespunzator radacinilor ventrale;
 santul colateral dorsal corespunzator radacinilor dorsale.
Intre santul median dorsal si santul colateral dorsal se afla santul
intermediar dorsal.
Aceste santuri delimiteaza in fiecare jumatate a maduvei spinarii,
trei cordoane ale substantei nervoase albe:
• cordonul ventral care este cuprins intre santul median ventral si
santul colateral ventral;
• cordonul lateral care este cuprins intre santul colateral ventral si
santul colateral dorsal;
• cordonul dorsal care este cuprins intre santul colateral dorsal si
santul median dorsal.
 Meningele rahidian (spinal)
Maduva spinarii nu ocupa toata grosimea canalului vertebral.
Intre peretele osos al vertebrelor si maduva se afla cele trei
membrane ale meningelor vertebrale care asigura protectia si
nutritia maduvei.
Partea din jurul maduvei spinarii se numeste meninge rahidian.
La nivelul gaurii occipitale, meningele spinal se continua cu
meningele cerebral.
Aceste membrane sunt dispuse dinspre exterior spre interior, in
urmatoarea ordine:
• dura mater
• arahnoida
• pia mater
 Dura mater rahidiana este o membrana fibroasa foarte rezistenta,
care captuseste canalul rahidian, ea este separata de peretii canalului
rahidian printr-un strat de tesut gras.
Arahnoida are o structura conjunctiva si este formata din celule
epiteliale, care trimite spre pia mater trabecule conjunctive. Este
separata de dura mater prin spatiul subdural si de pia mater prin
spatiul subarahnoidian, care contine lichidul cefalorahidian (LCR).
Acest lichid patrunde in spatiile subarahnoide prin niste orificii
denumite orificiile lui Magendie si Luscha.
Intre dura mater si arahnoida se afla un spatiu numit spatiu
subdural.
Pia mater este o membrana conjunctiv-vasculara cu rol nutritiv,
care inveleste maduva la care adera intim, patrunzand in santuri si
fisuri. In grosimea ei se gasesc vasele arteriale. Prelungirile piei mater,
impreuna cu ramurile arteriale si cu celule gliale, formeaza in
substanta nervoasa bariera hematoencefalica. Ea este o membrana
fibro-vasculara, continand vase care hranesc substanta nervoasa.
Meningele rahidian
Morfologia internă:
Intr-o sectiune transversala prin maduva spinarii se observa
cele doua feluri de substanta nervoasa:
• substanta cenusie
• substanta alba
 Substanta cenusie

Substanta cenusie se afla asezata in regiunea centrala, iar substanta alba

se afla la periferie.
Substanta cenusie este dispusa pe sectiune in forma literei "H", si
reprezinta o ingramadire de neuroni care, dupa dispozitia axonului lor, pot
fi grupati in trei categorii:
• neuroni radiculari;
• neuroni intercalari;
• neuroni cordonali.
Neuronii radiculari sunt neuroni mari ai caror axoni formeaza radacinile
ventrale ale nervilor rahidieni. Neuronii radiculari sunt neuroni motori.
Neuronii intercalari sunt neuroni de dimensiuni variabile, ai caror axoni
raman in substanta cenusie si se pun in legatura cu dendritele neuronilor
radiculari. Neuronii intercalari sunt neuroni de asociatie.
Neuronii cordonali sunt neuroni ai caror axoni parasesc substanta
cenusie si formeaza diferitele cordoane de substanta alba.
 Substanta alba

Substanta alba a maduvei spinarii este formata dintr-un complex de fibre, in

majoritate mielinice, care sunt dispuse in cordoane. Fibrele din substanta alba au
dispozitii variate; sunt longitudinale in cordoane, transversale in comisura alba si
oblice in radacinile nervilor rahidieni.
Unele din aceste fibre isi au originea in neuronii situati in interiorul maduvei si
se numesc fibre endogene, iar altele isi au originea in neuronii din afara maduvei
acestea numindu-se fibre exogene.
Fibrele endogene sunt de doua feluri: fibre scurte si fibre lungi.
Fibrele scurte sau de asociatie nu ies din maduva si prin prelungirile lor
(ascendente, descendente si colaterale), fac legatura dintre diferitele segmente ale
maduvei.
Fibrele lungi sau de proiectie ies din maduva si ajung pana la diferite segmente
ale encefalului.
Fibrele exogene provin din ganglionii nervosi si din centri encefalici. Ele
alcatuiesc caile senzitive si motoare ale sistemului nervos central. Dupa functiile lor
se impart in:
• fibre aferente sau centripete
• fibre eferente sau centrifuge
 Nervii rahidieni
Din fiecare segment al maduvei spinarii porneste o pereche
de nervi rahidieni sau spinali. Sunt deci 31 de perechi de nervi
rahidieni.
Un nerv rahidian porneste din maduva prin doua radacini:
• radacina ventrala
• radacina dorsala
Ambele radacini formeaza nervul rahidian sau spinal.
Arcul reflex medular
Unitatea functionala a maduvei spinarii o formeaza arcul
reflex medular. Acesta reprezinta aparatul elementar pentru
intreg sistemul nervos. Arcul reflex medular este format din
neuroni si prelungirile acestora. Arcul reflex medular este
elementul functional al maduvei spinarii.
Fiziologie:
Maduva spinarii indeplineste doua functii
principale:
• functia de centru nervos
• functia de conducere
 Functia de centru nervos
Functia de centru nervos este indeplinita de aparatul
elementar prin care se efectueaza reflexe somatice (ale
vietii de relatie) si reflexe vegetative (ale vietii vegetative).
Reflexele somatice se produc pe calea arcului reflex,
reprezentat de nervul rahidian. Excitatia primita de
terminatiile din piele ale nervilor rahidieni, se propaga sub
forma de influx nervos prin neuronul centripet din
ganglionul spinal, si prin radacina dorsala patrunde in
substanta cenusie a maduvei.
Acest proces se numeste act reflex medular. Actul reflex
medular este deci procesul fiziologic care se petrece pe
traiectul arcului reflex medular si reprezinta raspunsul
organismului la excitant, cu participarea maduvei spinarii.
 Reflexele medulare sunt dirijate de maduva spinarii prin centri
medulari. Dupa functii ei se grupeaza in:
• centrii somatomotori
• centrii vegetativi
Centrii somatomotori tin sub dependenta lor activitatea muschilor
scheletici. Ei sunt dispusi in coloanele ventrale si se grupeaza in:
• centrii contractiei muschilor scheletici
• centrii tonusului muscular
Centrii contractiei muschilor scheletici sunt numerosi. Cei mai
importanti sunt:
• centrii motori ai musculaturii membrelor. Sunt localizati in special in
cele doua umflaturi ale maduvei.
• centrii motori ai musculaturii trunchiului. Sunt dispusi in regiunea
toracica a maduvei.
• centrul motor al diafragmei (centrul frenic). Conduce contractia
muschiului diafragmatic; el se gaseste in regiunea cervicala a
maduvei.
 Centrii tonusului muscular sunt centrii care tin sub
dependenta lor tonusul muscular, adica starea de usoara
contractie permanenta in care se gasesc muschii. Acesti
centrii se gasesc raspanditi in tot lungul maduvei.
Centrii vegetativi tin sub dependenta lor activitatea
musculaturii din organele interne. Ei pot fi grupati in
centrii simpatici si centrii parasimpatici.
• centrii simpatici se gasesc localizati in coloanele laterale
ale maduvei din regiunea cervicala pana in regiunea
sacrata.
• centrii parasimpatici sunt localizati in maduva sacrata,
in regiunea mediala a bazei coloanei vertebrale.
Maduva spinarii, prin centrii medulari, are si rolul de a
coordona miscarile reflexe.
 Functia de conducere
Functia de conducere este indeplinita de
substanta alba a maduvei, prin fasciculele care
alcatuiesc cordoanele ventrale, laterale si
dorsale. Aparatul de conducere este alcatuit din:
• cai ascendente (aferente) sau spino-
encefalice;
• cai descendente (eferente) sau encefalo-
spinale.
 Caile ascendente iau nastere din ramurile lungi ale fibrelor
axonice care au patruns in maduva prin radacinile dorsale ale
nervilor rahidieni.
Astfel, o excitatie venita de la periferie poate fi transmisa
intr-un arc reflex medular si in acelasi timp poate fi transmisa,
pe calea ramurilor lungi, si la diferite zone ale encefalului.
O cale ascendenta are trei neuroni:
• primul neuron se afla in afara sistemului nervos central, in
ganglionul spinal;
• al doilea neuron se afla, fie coloana dorsala a substantei
cenusii, fie in bulb;
• al treilea neuron, pentru cele mai multe cai, se afla in
talamus.
 Axonul acestui ultim neuron ajunge la scoarta
cerebrala pe emisfera cerebrala opusa partii de
unde a pornit excitatia.
Caile ascendente sunt:
• Fasciculul lui Goll;
• Fasciculul lui Burdach;
• Fasciculul spino-cerebelos ventral;
• Fasciculul spino-cerebelos dorsal;
• Fasciculul spino-talamic.
 Caile descendente conduc impulsurile nervoase de
la celulele motoare din diferite etaje ale encefalului
spre organele efectoare. Pentru a ajunge la organul
efector, impulsul nervos, pornit din neuronul motor
encefalic, ajunge la neuronul radicular din maduva.
Caile descendente sunt:
• Fasciculul piramidal direct (Turck);
• Fasciculul piramidal incrucisat;
• Fasciculul tecto-spinal;
• Fasciculul vestibulo-spinal;
• Fasciculul olivo-spinal.
 Caile descendente pot fi impartite, dupa functii, in
doua grupe:
• caile miscarilor voluntare
• caile miscarilor automate si semivoluntare

Caile miscarilor voluntare sunt caile legate de celulele

piramidale ale scoartei cerebrale. Acestea sunt fasciculul
piramidal direct (Turck) si fasciculul piramidal incrucisat.
Caile miscarilor automate si semivoluntare isi au
originea in celulele diferitelor formatiuni subcorticale.
Acestea sunt fasciculul tecto-spinal, fasciculul vestibulo-
spinal, fasciculul olivo-spinal
 Particularitățile sistemului nervos la vertebrate

• La toate vertebratele intr-o faza timpuriea dezvoltarii embrionare se

formeaza tubul neural. El este situat dorsal fata de tubul digestiv si din el va
deriva sistemul nervos central.
• Formarea creierului incepe cu dilatarea partii craniale a tubului neural ,
unde rezulta o vezicula.Ea se fragmenteaza in trei si apoi in cinci vezicule
succesive :
• Telencefal
• diencefal
• mezencefal
• metencefal
• mielencefal
• care se continua cu viitoarea maduva
a spinarii.
 Mielencefalul

• Contine centrii care comanda si regleaza

miscarile respiratorii , controleaza miscarile
legate de hranire si secretiile digestive si
regleaza circulatia sangelui. La pasari si
mamifere apar centri noi care
intervin in reglarea tonusului
muscular si miscarilor.
 Metencefalul

• Formeaza in partea lui dorsala cerebelul. In evolutia cerebelului apar pe rand

trei structuri:

a) Apare inca de la ciclostomi .El primeste impulsuri de la receptorii vestibulari si

controleaza echilibrul.
b) Paleocerebelul: Se adauga ca urmare a adaptarii la locomotia in mediul
terestru. El primeste impulsuri de la proprioceptori. Controleaza tonusul muscular,
pozitia corpului si precizia miscarilor. Nu intamplator atinge maximum de
dezvoltare la pasari.

c) Neocerebelul : Exista numai la mamifere . Este in legatura cu aria motoare din

scoarta cerebrala, de la care primeste impulsuri printr-o formatiune noua:nucleii
din puntea lui Varolio. In functie de informatiile primite de la proprioceptori,
trimite ariei motoare corticale impulsuri care dau precizie miscarilor.
 Mezencefalul 

• La ciclostomi , pesti si amfibieni are un rol conducator

dominand celelalte structuri ale sistemului nervos. El primeste
informatii de la receptorii vizuali , auditivi si ai liniei laterale.
Dorsal, el prezinta doi lobi optici voluminosi. Incepand de la
reptile, mezencefalul pierde pozitia dominanta care este
preluata de telencefal. Apare nucleul rosu- un centru cu rol in
reglarea tonusului muscular. Se mentin lobii optici. La pasari se
dezvolta lobii optici si nucleul rosu. La mamifere apare
substanta neagra, iar pe partea dorsala distingem coliculii
cvadrigemeni. Ei nu mai sunt centri superiori ai vazului si
auzului, ci ai unor reflexe de orientare legate de lumina si
sunete.
 Diencefalul 

• Prezinta la toate vertebratele , pe partea ventrala, un grup de

nuclei care formeaza hipotalamusul. Ei controleaza activitatea
organelor interne , compozitia mediului intern , metabolismul,
comportamentul alimentar , sexual si afectiv. Functiile hipotalamusului
se amplifica de la un grup la altul. De exemplu, la pasari si mamifere
apare o functie noua: termoreglarea. Alti nuclei diencefalici formeaza
doua mase laterale- talamusul. Ei primesc impulsuri prin caile senzitive
si le dirijeaza spre alte structuri ale creierului.
• In legatura stransa cu diencefalul sunt
doua glande endocrine:
 Hipofiza-pe partea ventrala
 Epifiza-pe partea dorsala
 Telencefalul

• Formeaza prin divizare doua emisfere cerebrale.

• La extremitatea lor se observa lobii olfactivi si bulbii olfactivi.
• La toate vertebratele, telencefalul integreaza informatiile olfactive. Partea bazala a
emisferelor cerebrale formeaza corpii striati. Inca de la ciclostomi ei au functii
motorii. Importanta lor creste treptat pana la pasari unde sun foarte voluminosi,
ocupand cea mai mare parte din volumul creierului. La pasari corpii striati formeaza
cu talamusul structura nervoasa dominanta. La mamifere, ei sunt subordonati
scoartei cerebrale participand la reglarea tonusului muscular si la coordonarea
miscarilor.
• In bolta emisferelor cerebrale, neuronii lipsesc la pesti, sunt relativ putini la
amfibieni si se organizeaza straturi la reptile aparand astfel scoarta cerebrala.
• La mamifere, scoarta cerebrala se dezvolta spectaculos. Ea are o parte veche –
arhicotex si paleocortex, cu doua straturi de neuroni si una noua, mult mai intinsa si
mai complexa, cu sase straturi- neocortex. Scoarta cerebrala domina toate celelalte
niveluri ale sistemului nervos central al mamiferelor.
 Analizatorul vizual
Procesul vederii cuprinde trei etape:
1. Modelarea imaginii optice cu ajutorul mediilor refringente (dioptrice)
ale globului ocular, care asigură proiectarea pe retină a unei imagini reale,
inversate şi de dimensiuni mai mici ca cea reală.
2. Transformarea acţiunii luminii de către celulele receptoare ale retinei
într-un influx nervos (foto-chimio-transducţia).
3. Procesarea informaţiei de către neuronii căii conductoare; a centrilor
subcorticali şi celor corticali ai analizatorului vizual.

Primele două etape ale acestui proces

au loc integral în globul ocular, pe când cea
de a treia doar începe în retina globului
ocular.
• Rolul analizatorului vizual consta in:
- diferentierea luminozitatii, formei si culorii obiectelor;
- orientarea in spatiu; mentinerea echilibriului si a tonusului
cortical.

Excitantul specific analizatorului vizual este reprezentat de razele de

lumina.Segmentul periferic al analizatorului vizual se gaseste la nivelul
ochiului. Ochiul este un organ pereche situat intr-o cavitate osoasa
numita orbita.Ochiul este alcatuit din glob ocular si organe anexe.
• Globul ocular:
Globul ocular este organul ce asigură funcţia vizuală, fiind un organ neuro-
senzorial, cu formă sferică. Prezintă o parte anterioară ce este transparentă şi
poartă denumirea de cornee.
Globul ocular astfel format contine doua lichide: umoarea apoasa- in fata
cristalinului si umoarea sticloasa- in spatele acestuia.

• Cornea:
Corneea este prima fereastră a globului ocular prin care pătrunde
lumina. Este parte componentă a tunicii fibroase şi constituie 1/6 din
suprafaţa acestia. Are puterea de refracţie circa 43 dioptrii, este cea
mai puternică linză şi constituie 70% din sistemul refractar.
 Corneea, cele doua lichide si cristalinul formeaza sistemul
optic al ochiului care proiecteaza pe retina imaginea rasturnata a
obiectului privit.
• Umoarea apoasă (u.a): un lichid transparent,
incolor care se produce prin ultrafiltraţie din sângele ce circulă prin apofizele
ciliare şi plexurile vasculare ale corpului ciliar şi irisului. Mecanismul de
producere nu este
complect studiat însă este dovedit
că de rând cu secreţia activă un rol
important îi revine procesului de difuzie
şi ultrafiltraţie.
• Cristalinul:este transparent şi are forma unei lentile biconcave dispuse în
orbiculul ciliar, fiind fixat de marginea acestuia prin ligamentele Zinn (zonulele
ciliare). Diametrul vertical este ≈ 10 mm iar cel anteroposterior în dependenţă
faza de acomodare este de 5 – 8 mm. Cristalinul prin modificarea curburii
asigură acomodarea vederii la diferite distanţe.

• Umoarea sticloasa (umoarea vitroasa, corp

vitros):Umoarea sticloasa se afla intre cristalin si retina; este transparenta
cu consistenta de gel.Rolul corpului vitros consta in mentinerea formei sferice a
ochiului.

• Tunicile globului ocular:De la exterior catre interior sunt:

tunica externa (cu rol de protectie), tunica medie (cu rol in nutritie) si
tunica interna (cu celule fotoreceptoare).
 Defecte ale vederii
• Mioza:La lumina puternica se contracta fibrele circulare ale irisului si pupila se
micsoreaza, proces numit mioza (pupiloconstrictie)
• Midriaza:La lumina slaba se contracta fibrele radiare ale irisului iar pupila se
mareste, proces numit midriaza (pupilodilatatie)
• Miopia:Miopia este afectiunea celor care nu vad bine atunci cand privesc
departe.Imaginea se formeaza inaintea retinei datorita lungimii prea mari a axului
anteroposterior sau a cuburii crescute a cristalinului.Miopia se corecteza cu lentile
biconcave (divergente)
• Hipermetropia:Hipermetropia este afectiunea celor care nu vad bine cand
privesc aproape.Imaginea se formeaza in spatele retinei datorita lungimii prea scurte a
axului anteroposterior sau a curburii scazute a cristalinului.Hipermetropia se
corecteaza cu lentile biconvexe (convergente)
• Astigmatismul:Astigmatismul este datorat neregularitatilor corneei sau
deformarii cristalinului.Imaginea formata este neclara.Astigmatismul se corecteaza cu
lentile cilindrice.
 Analizatorul acustico-vestibular
• Analizatorul auditiv are roluri importante legate de
orientarea in spatiu, depistarea pericolelor si perceperea
vorbirii, care sta la baza relatiilor interumane.Excitantul
adecvat al analizatorului auditiv il constituie undele sonore.
Segmentul periferic sau receptor al analizatorului auditiv, se
gasesete la nivelul urechiei interne.Urechea este un organ
pereche, situat pe partile laterale ale capului.Este alcatuita din
trei parti: urechea externa, urechea medie si urechea interna.
 1.Urechea externa:
Urechea externa este formata din pavilion si
conduct auditiv extern.Conductul auditiv extern se intinde de la pavilion la
timpan.Timpanul se afla la limita dintre urechea
externa si urechea medie.

2.Urechea medie:
Urechea medie este o camera plina cu aer
deoarece comunica cu faringele printr-un canal
numit trompa lui Eustachio.Pe peretele intern,
dinspre urechea interna, prezinta doua orificii
numite fereastra ovala si fereastra rotunda.
In urechea medie se afla un lant de trei oscioare:
scarita, ciocan si nicovala.Talpa scaritei se sprijina pe fereastra ovala.
 3.Urechea interna:
Urechea interna este formata dintr-un sistem de spatii ce alcatuiesc labirintul osos.Labirintul osos
este format din: trei canale semicirculare osoase, vestibul osos si melc osos (cohlee).In interiorul
labirintului osos se afla labirintul membranos.Labirintul membranos este format
din trei canale semicirculare membranoase,
vestibul membranos si melc membranos (canal
cohlear).In interiorul labirintului membranos se
afla un lichid numit endolimfa.Intre labirintul
osos si cel membranos se afla un spatiu care
contine lichidul numit perilimfa.Vestibulul
membranos este alcatuit din doua vezicule
suprapuse numite utricula si sacula.In canalele
semicirculare membranoase se afla receptori
vestibulari (receptori pentru echilibriu).In melcul
membranos se afla receptori auditivi.
 Segmentele analizatorului auditiv
1. Segmentul periferic (receptor)
Segmentul periferic al analizatorului auditiv este reprezentat de organul Corti, situat pe
membrana bazilara din structura cohleei.Organul Corti este format din celule senzoriale
auditive si celule de sustinere.Celulele senzoriale auditive prezinta la polul apical cili.Cilii
strabat membrana reticulata iar varful lor patrunde in membrana Tectoria.
2. Segmentul intermediar (de conducere)
Segmentul intermediar al analizatorului auditiv este reprezentat de calea auditiva
formata din patru neuroni.
I.Primul neuron (protoneuronul) este situat in ganglionul spinal Corti din
columela.Columela este axul central al cohleei.Dendritele sale sunt conectate cu celulele
senzoriale auditive, iar axonii sai formeaza ramura auditiva a nervului acustico-vestibular.
II.Al doilea neuron (deutoneuronul) se afla in puntea lui Varolio.
III.Al treilea neuron (tritoneuronul) se afla in mezencefal.
IV.Al patrulea neuron se afla in metatalamus.
3.Segmentul central
Segmentul central se afla in girusul temporal superior.
 Fiziologia analizatorului auditiv

• Pavilionul urechiei capteaza si dirijeaza undele sonore catre conductul

auditiv extern.La capatul acestui conduct unele sonore pun in vibratie
timpanul care la randul sau antreneaza lantul celor trei oscioare.
Lantul de oscioare nu transmit pasiv vibratiile, ci prin muschii ciocanului si
scaritei contribuie la modificarea intensitatii sunetului:
- contractia muschiului ciocanului diminueaza sunetele prea puternice
- contractia muschiului scaritei amplifica sunetele prea slabe
De la oscioare unda sonora este transmisa succesiv ferestrei ovale,
perilimfei si endolimfei.Vibratiile perilimfei determina si vibratii ale
endolimfei, deoarece membrana vestibulara este extrem de
subtire.Vibratiile perilimfei determina deformarea membranei bazilare pe
care se afla organul Corti.
Cilii celulelor senzoriale auditive se indoaie fata de membrana Tectoria
si se declanseaza un influx nervos.Influxul nervos este transmis prin calea
auditiva la segmentul central, aflat in girusul temporal superior, unde se
transforma in senzatie de auz.
 Chemoreceptia
Proces senzorial prin care organismele răspund la stimuli
chimici externi datorită unor celule specializate (chemoreceptori)
care transformă stimuli, direct sau indirect, în impulsuri nervoase.

Chemoreceptorii, adică acele componente ale neuronilor

senzitivi care primesc direct stimulii chimici, sunt denumiţi
receptori primari. Aşa-numiţii receptori secundari nu aparţin
neuronilor, dar răspund la stimuli prin inducerea activităţii unui
neuron adiacent. Majoritatea mamiferelor posedă două clase de
chemoreceptori: receptorii primari, implicaţi în miros şi amplasaţi
în epiteliul cavităţii nazale, şi receptorii secundari, implicaţi în gust
şi localizaţi pe papilele gustative ale limbii.
 Animalele acvatice şi terestre a căror piele secretă
mucus au, în general, chemoreceptori pe toată
suprafaţa corpului. Pentru multe animale,
chemorecepţia este cel mai important mijloc de
obţinere a informaţiilor despre mediul înconjurător.
Chemorecepţia joacă un rol important în găsirea unei
hrane adecvate şi în comportamentul de reproducere
(vezi feromoni). La unele specii de animale sociale mai
are şi rolul de a permite indivizilor să facă distincţie
între intruşi şi membrii comunităţii respective.