Dreptul African

La ce va ganditi cand auziti sintagma “drept african”? O putem defini simplu ca un sistem juridic
specific aplicabil persoanelor care traiesc pe continentul african. Insa nici asa nu am avea completa
dreptate, nu ne putem referi direct la “dreptul african” intrucat am abstractiza prea mult subiectul, cum
nu ne putem referi nici la o uniformizare a dreptului european, data fiind existenta mai multor familii de
drept si patrundere fenomenului de pluriculturalism juridic in granitele statelor europene. In Africa
regasim 54 de state, fiecare cu o constitutie nationala si reguli cutumiare ( foarte importante in spiritul
“juridic” african ) usor diferentiate in fiecare zone. Totusi, putem intalnim o impresionanta coeziune
sociala si similaritati prin spiritul credinte animiste, istoriei nefaste si modului de gandire. Daca luam ca
sistem de referinta dreptul african, trebuie facuta o distinctie intre partea juridica si partea cutumiara.

Pe partea juridica, logica, majoritatea statelor africane au aderat la importante tratate

internationale privind drepturile omului: Pactul Internaţional Cu privire la Drepturile Civile şi Politice ( 48
de state ), Pactul Internaţional Cu privire la Drepturile Social-economice si Culturale ( 45 de state ),
Convenția privind Eliminarea Discriminării față de Femei ( 52 de state ), Convenția Organizației
Națiunilor Unite cu privire la Drepturile Copilului ( 53 de state ), garantandu-se astfel drepturi, liberati,
egalitate in fata legii si multe altele.

Pe de alta parte, intalnim dreptul cutumiar, prezent si respectat in zonele mai putin dezvoltate
din Africa. Din nou, nu un drept cutumiar unitar si similar, fiecare comunitate etnica avand propriul
obicei. Dreptul cutumiar gasit de puterile coloniale care au colonizat Africa a fost calificat ca un drept
taranesc, regulile de drept fiind marcate puternic de caracterul agrar al civilizatiei africane. Dreptul
cutumiar din Africa este un drept profund religios, dominat de religia tribala, si de o gandire arhaica in
care stapanul comunitatii, al zonei sau al familiei era un judecator impartial, jucand un rol de arbitru,
judecătorul african nu are ca misiune aplicarea legii, ci reconcilierea părţilor. Sacralitatea acapara
intreaga necesitatea a dreptului, nu se urmarea neaparat o reparare a prejudiciului, ci o reparare a
echilibrului universal, a se pune in balanta binele si raul, cu dominatia ordinii peste haos. Ca sa
intelegem mai bine aceste aspecte trebuie sa inteleg mai bine Africa in sine, incepand cu conceptia
africana despre lume:

Dupa anumite pareri se considera existenta a 3 universuri: cel al haosului, al ordinii si cel vizibil
in care traim noi. Lumea noastra este rezultatul luptei dintre haos si ordine, iar omului ii este
incredintata sacra misiune de a asigura suprematia ordinii, doar astfel reusindu-se mentinerea stabilitatii
lumii asa cum o cunoastem. Nasterea divinitatilor este in stransa legatura cu aceasta credinta, acestea
fiind nascute din inima haosului si se regasesc in evenimentele naturale. Exista chiar si o divinitate pe
nume Orisha, singurul ei scop este de a menține pacea între umanitate și forțele naturale pe care
oamenii obișnuiți nu le pot controla. Aceasta credinta dand esenta dreptului cutumiar.

Un alt factor important cand se raportam la sistemele de drept africane sunt si conflictele
armate curente. Din pacate, insemnata parte din continental african este strabatut de razboaie si
insurgente armate, printre care: Etiopia, Sudan, Somalia, Kenya, Nigeria, Camerun, Niger si multe altele.
Astfel formandu-se regimuri dictatoriale militare de stat sau de gherila care nu mai tin cont de normele
unui stat de drept sau de drepturile civililor.

O alta etapa importanta in dezvoltarea spiritului African a fost era imperialismului. Istoria
colonialismului în Africa a fost un proces istoric de ocupare teritorială a Africii , cu precadere
partea sub-sahariene ( mai bogata in resurse ), de catre natiunile europene, începând cu
aproximativ secolul al XI-lea, până la atingerea vârfului său în al doilea jumătate din secolul al XIX-lea.
Această ultimă ocupație, însă, care ia numele de colonialism modern, sau imperialism și actiunile colonial
fiind in mare parte efectuate de Franta și Marea Britanie și, într-o măsură mai mică Germania,
Portugalia, Italia, Belgia, Spania și Olanda. Drept urmare, administrațiile și armatele au fost organizate în
teritorii, imitând modelul european. În primii ani ai secolul al XX-lea , fiecare populație din fiecare
colonie africană a început să aibă o educație, o religie, o cultură, un model administrative, o politică și o
limbă foarte asemănătoare cu țara europeană colonizatoare care a dominat-o (erau în principal Regatul
Unit și Franța). Cu toate acestea, stăpânirea impusă popoarelor indigene le-a permis autonomia lor pe
baza dreptului cutumiar. Acesta fiind considerat de o mare diversitate, dar incomplet, s-au adaugat -
formand relatii de dominatie, dar si de coexistenta - un drept al puterii coloniale locale format din
legislatia edictata de guvernatori, dreptul metropolei, care a devenit aplicabil in colonii. Astfel, teritoriile
africane au devenit supuse sistemului de common-law ori dreptului francez, italian, spaniol, portughez,
belgian sau german. Dupa caderea acestor mari imperii coloaniale, in procesul de decolonizare rasare si
ideea unui drept national pornind de la normele cutumiare si inspirat de dreptul britanic si cel francez,
dar care sa reflecte noile schimbari politice si sociale. De asemenea, tinem cont si de incursiunile arabe
in tarile africane dand nastere si unui drept Islamic in unele regiuni.

Un document deosebit este Carta africană a drepturilor omului și a popoarelor sau Carta

Banjul este o convenție adoptată de Uniunea Africană , adoptată la Nairobi la 27 iunie 1981 ca parte a
Conferinței de către miniștrii justiției ai Organizației Unității Africane (OUA). În 1979, adunarea șefilor de
stat și de guvern din țările care aderă la Organizația pentru Unitatea Africană (actuala Uniune Africană) a
adoptat o rezoluție care a dat unei comisii de experți sarcina de a propune un proiect legislativ pentru
apărarea drepturilor omului la nivel continental, pe baza modelelor anterioare ale Convenției europene
a drepturilor omului din 1953 și ale Convenției americane a drepturilor omului din 1978. Aceasta imbina
tipul de juridic occidental cu drepturile tradiţionale civile, politice, socioeconomice şi culturale ale
africanilor.