Coxartroza

Artroza coxofemurală este afecţiunea

reumatismală degenerativă localizată la nivelul articulaţiei şoldului.
Una din cele mai mari articulaţii ale corpului, protejată de mari
mase musculare, ce suportă întreaga greutate a trunchiului în
sprijin bipodal şi unipodal în poziţia stând, mers şi alergare şi
care asigură în mare parte menţinerea stării de echilibru.

Această articulaţie realizează mişcări în trei axe, ca şi articulaţia

umărului, dar cu un grad de mobilitate mai redus:

1. mişcări în jurul axului sagital (abducţia 450, adducţia 300); 

2. mişcări in jurul axului transversal (flexia 1200, extensia 200); 

3. mişcări în jurul axului vertical (rotaţia externă 600, rotaţia

internă 300). 

Una din cauzele ce determină reducerea mobilităţii

şi disfuncţionalitatea la nivelul articulaţiei este:
 coxartroza primitivă (provenienţă artrozică, apare în jurul
vârstei de 50-60 de ani)
 secundară (de natură traumatică sau unor alte cauze cum ar fi
luxaţiile congenitale de şold). 

Etiopatogenie:
coxartroza primitivă (provenienţă artrozică, apare în jurul vârstei
de 50-60 de ani) sau senilă, numită şi “nowus coxae senilis",
datorită involuţiei senescenţe a articulaţiei, dar la care întâlnim şi
alţi factori, mai frecvent metabolici (obezitate, diabet) sau
profesionali (ortostatism prelungit) etc;

Secundară/forma traumatică, explicată fie printr-un traumatism

major (fractură de şold etc.) - şi mai puţin prin acţiunea unor
microtraumatisme, fie prin unele anomalii congenitale preexistente
- luxaţii sau subluxaţii congenitale, coxa plana, coxa vara, coxa
valga.
Coxartroza de uzură survine la vârstnici, afectând în proporţie mai
mare femeile, în special pe cele obeze sau osteoporotice. 
Odată instalată duce la: 
 modificări ale suprafeţelor articulare;
 dureri;
 atrofii;
 contracturi musculare;
 limitarea amplitudinii mişcărilor

Modificări ale poziţiei corpului şi ale segmentelor faţă de corp,

tulburări de statică şi mers. 

În formele avansate, muşchiul cvadriceps se atrofiază iar coapsa

ia o poziţie caracteristică de flexie, rotaţie externă
şi abducţie. Mersul se modifică şi devine specific - mers salutat.
Semne şi simptome 
Coxartroza determină alterări profunde ale capului femural şi
ale cotilului, care nu mai au o captare articulară, din această
cauză urmând distrugerea cartilajului articular şi, în ultimă
instanţă, deteriorarea articulară, cu rezultat imediat în cele două
funcţii principale ale articulaţiei şoldului: stabilitatea şi mobilitatea.
Simptome: 
- semnele clinice sunt aceleaşi: durerea şi limitarea mişcărilor. 
Interesant este că bolnavul nu poate face câteva mişcări uzuale;
astfel, de exemplu, nu poate sta picior peste picior, nu se poate
încheia la pantof („semnul pantofului") şi nu poate încrucişa
picioarele. Cu această ocazie menţionăm că abducţia este poate
cea mai limitată, urmându-i rotaţia şi adducţia coapsei.
- cracmentele articulare se pot percepe palpatoriu sau auditiv. 

Contraindicaţii in aplicarea kinetoterapiei la

varstnici:
- ortostatismul prelungit, staţionat pe scaun cu
picioarele atârnând;
- eforturi fizice prelungite cu glota închisă;
- efortul anaerob;
- exerciţiile ce presupun ridicarea greutăţilor mari;
- exerciţiile în care corpul coboară sub orizontala faţă
de trunchi;
 - schimbările bruşte de poziţii;
- exerciţii cu bază îngustă de susţinere.

Definitii:

GERONTOLOGIA - Știința care studiază d.p.d.v.

biologic omul vârstnic, aspectele normale

GERIATRIA - Studiază vârstnicul bolnav