Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ELECTROTERAPIE
CURS IV
Din curentul dreptunghiular se pot obţine forme derivate prin modificarea platoului superior
sau inferior, prin creşterea sau descreşterea intensităţii, la care putem adăuga variaţia duratei
impulsurilor şi a pauzelor.
3
Mod de acţiune
Indicaţii
Forme de aplicare
Tehnica de aplicare
(+) (-)
11
Măsurătorile se fac cu două tipuri de curenţi şi anume : impulsuri dreptunghiulare care vor da
curba notată CID, curba cu impulsuri dreptunghiulare şi impulsuri triunghiulare care vor da curba
notată CIT curba cu impulsuri triunghiulare). Inainte de determinările propriu-zise se stabileşte cu
impulsuri dreptunghiulare (avînd o durată de 1 000 ms şi pauză între ele de 2 000 şi 3 000 ms)
răspunsul la fiecare dintre polarităţi în parte, pentru a stabili răspunsul normal sau paradoxal. După
cunoaşterea acestui răspuns se plasează electrozii conform indicaţiilor de polaritate menţionate mai
sus.
1.Se selectează forma de impuls dreptunghiular ca succesiune de impulsuri. Durata impulsurilor
se fixează la 1 000 ms, iar pauza între 2 000 şi 3 000 ms. Cu electrozii montaţi pe pacient se creşte
treptat intensitatea curentului pînă se obţine contracţia minimă. Valoarea intensităţii (mA) cu care se
obţine această contracţie minimă se numeşte REOBAZA
2. Se scurtează apoi durata impulsului, de exemplu în succesiunea 500 ms, 400 ms, 300 ms, 200
ms, 100 ms, 50 ms ş.a.m.d. măsurîndu-se de fiecare dată, ca la punctul precedent, intensitatea
curentului care produce contracţia minimă. La scăderea duratei impulsului, valoarea intensităţii
curentului care produce contracţia minimă rămîne un timp egală cu reobaza, ceea ce se traduce printr-
o porţiune orizontală a curbei CID. La o anumită durată a impulsului pentru obţinerea contracţiei
minime este necesară o intensitate mai mare decît reobaza. Din acest punct curba I/t devine
ascendentă pe măsură ce durata tinde spre zero. Timpul, sau cu alte cuvinte, durata impulsului de la
care curba începe să devină ascendentă este denumit în literatura de specialitate (Gildemeister) TIMP
UTIL. De menţionat că valoarea timpului util variază foarte mult în funcţie de poziţia electrozilor şi
de presiunea lor pe tegument.
3. Se determină CRONAXIA, definita ca durata impulsului de curent dreptunghiular cu
amplitudine egală cu dublul reobazei care produce contracţia minimă. Cronaxia poate fi determinată
prin determinarea directă pe pacient, în timpul ridicării curbei I/t, se fixează valoarea de vîrf a
curentului la o valoare egală cu dublul reobazei, durata impulsului fiind foarte redusă, şi apoi se
măreşte treptat durata impulsului pînă la obţinerea contracţiei minime; durata impulsului
corespunzătoare contracţiei minime este cronaxia.
4. Se ridică curba CIT în aceleaşi condiţii descrise la curba CID, prin manevrarea butonului
corespunzător formei de impuls triunghiular. Durata frontului de descreştere se alege practic zero.
5. Se determină coeficientul de acomodare notat cu a, care se defineşte ca raportul dintre
intensitatea" curentului triunghiular cu durată de1000 ms şi iintensitatea curentului cu durată, pentru
valorile care produc contracţii minime. Prescurtat, se poate exprima
12
I tr(1000 ms)
a =---------------------------, la contracţie minima.
Itr (1 000 ms)
Din curbele determinate conform celor arătate anterior se poate determina imediat coeficientul
de, acomodare a, făcînd raportul dintre curenţii corespunzători celor două curbe, pentru durata de
1000 ms.
Criteriul pentru mărimea excitaţiei în determinările curbelor I/t este contracţia musculară
minimă, care se apreciază subiectiv şi deci, poate da naştere la erori. Din acest motiv, trebuie luate
măsuri în vederea menţinerii erorilor la valori cît mai reduse. Pentru aceasta, este indicat ca lumina să
fie dirijată oblic pe muşchiul testat şi suficient de intensă.
La pacienţii care au un strat de ţesut celulo-adipos subcutanat abundent se recomandă palparea
pentru decelarea contracţiei musculare.
Contracţia minimă trebuie să fie percepută similar cu amplitudinea pulsului radial normal.
Oboseala survenită după un număr mare de determinări, reduce amplitudinea contracţiei. Este
importantă şi recomandabilă de asemenea, o poziţie relaxată a pacientului. Mai adăugăm necesitatea
unei temperaturi de confort termic în încăperile unde se execută testările (pe extremităţi reci nu se obţin
valori utile). De asemenea, este important de cunoscut efectul de „mascare", produs de contracţia muş-
chilor vecini normoinervaţi, mai ales cu ocazia scăderii duratei impulsurilor şi a creşterii intensităţii. In
aceste situaţii se întrerupe ridicarea curbei în punctul în care contracţia muşchiului testat nu mai poate
fi stabilită cu certitudine. De reţinut că acesta curba nu are valoare in sindromul de neuron motor
central si in miopatii.
Se va fixa durata impulsului (determinată grafic cu ajutorul curbei I/t). In orice caz, aceasta va
depăşi sigur 100 ms. Se va fixa durata frontului ascendent (egală de regulă cu durata impulsului, adică
durata frontului descendent zero).
Orientativ, se dau (după Gillert) valorile duratei impulsurilor şi pauzelor (deci, implicit
perioada şi de aici frecvenţa), recomandate în funcţie de gradul afectării.
globală); în momentul in care ea scade în amplitudine (se instalează oboseala musculară), aplicaţia se
sistează.
Teoretic, se recomandă la 7—10—14 zile de tratament, repetarea determinării curbelor I/t
pentru a putea constata dacă se poate modifica (reduce) durata impulsului, în funcţie de progresele
obţinute. Pe parcursul tratamentului, cu cît se îmbunătăţeşte calitatea contracţiei (constatată clinic şi
confirmată electromiografic) se poate creşte progresiv numărul de impulsuri excitatorii pe o şedinţă,
frecvenţa impulsurilor, durata aplicaţiei şi se poate scădea progresiv durata impulsurilor şi durata
pauzelor.
In situaţia în care , după un număr considerabil de aplicaţii , se constată un progres al stării
funcţionale a muşchiului tratat, prin testingul muscular (acesta ajungînd la valoarea 2 după gradaţia
Rocher), se poate trece la stimularea cu grupuri de impulsuri modulate exponenţial în amplitudine (în
scopul prevenirii acomodării).