Tehnica de ligamentoplastie LIA cu grefon Hamstring

Indicatia principala pentru interventia chirurgicala se

face dupa confirmarea rupturi de LIA (partiale sau
complete) utilizand examinarea clinica si paraclinica
(RMN).
LIA este un ligament ce se insera pe spina platoului
tibial si traverseaza nisa intercondiliana atasandu-se
pe fata supero-posterioara externa. El are descrise in
structura lui 2 fascicule cel antero-medial si cel
postero-lateral.
Pentru reconstructie sunt diferite tehnici implicand
diverse tipuri de grefe de la Hamsting, cvandricipital,
femuro-patelar la grefe de la donor sau banca de
transplant. Pentru cazurile de traumatism initial experienta m-a facut sa aleg tehnica folosind
grefa Hamstring. Grefonul Hamstring este obtinut in urma recoltarii si prelucrarii ulterioare a
tendoanelor semitendinos si gracilis (tendoane ce fac parte din Pes Anserinus sau laba de
gasca).
Operatia incepe printr-o artroscopie simpla, de evaluare intiala a articulatiei
genunchiului si vizualizare directa a ligamentului incrucisat pentru a confirma sau infirma
ruptura si motivul operatiei de reconstructie dar si prezenta leziunilor posibil asociate (leziune
de menisc sau leziuni de cartilaj). Se efectueaza 2 incizii de aprox 1 cm parapatelar intern si
extern. Dupa inspectie si confirmare se face a2a incizie de aprox 3-4 cm la nivelul pes anserinus.
Se incizizeaza pielea, se diseca tesuturile moi si se evidentiaza tendoanele semitendinos si
gracilis. Dupa izolare si curatare a aderentelor se practica recoltarea tendoanelor cu ajutorul
unui stripper metalic ce are rolul de-a decola tendonul de pe fata musculara. In momentul
recoltarii, important este faptul ca tendonul in cauza nu trebuie sa fie in tensiune pentru a evida
sectionarea lui.
Dupa recoltare, urmeaza ca aceste tendoane sa curatate de
parti moi si muschi, impaturite si sa
fie suturate. Tennica de sutura
difera in functie de grosimea
initiala a tendoanelor dar si de
gradul de activitate pe care il are
pacientul (daca pacientul este
sportiv atunci trebuie un grefon
mai gros). Grefonul poate fi pastrat
impaturit in 2 , 3 sau 4 folduri.
 Fixarea ulteriara a grefonului in genunchi se va face astfel: capatul proximal va fi
tensionat si fixat la nivelul femural cu un ULTRABUTTON iar cel distal cu ajutorul unui surub de
interferenta neresorbabil. Dimensiunea surubului este stabilita de lungimea totala a grefonului
si a tunelului tibial raportat la grosimea acestuia.
Pregatirea tunelurilor osoase.
Primul lucru care e de facut este de a curata nisa intercondiliana de bonturile ramase
din ligamentul rupt. Locul de electie pentru tunelul femural este in cadranul supero-
posterior al nisei locul anatomic unde ligamentul a fost inserat. Se alege locul luand in
considerare si grosimea peretelui posterior ramas (sa fie suficient de stabil) si cu ajutorul
unui drill se introduce o brosa K prin tehnica inside-out si se fixeaza brosa pe pozitie la
piele. Se face apoi tunelul femural cu un burghiu care corespunde cu dimensiunea
grefonului. Cu ajutorul brosei se face pasajul unui fir care va avea rol de conducere pe
canalul femural pentru grefon.

Tunelul tibial preferabil se face in bontul

ramas din ligamentul rupt (deoarece bontul
asigura o asimilare mai rapida a grefonului
ajutand cu vascularizatia grefonului) cu
ajutorul ghidului Striker care permite
stabilirea pantei cu care este dat tunelul
tibial. Dinou cu un drill si 1 brosa K se
stabileste directia tunelului outside-in si cu
un burghiu potrivit pentru grosimea
grefonului se face tunelul propriu-zis. Are
loc pasajul firului ghid prin tunelul tibial pe
o directie de inside-out. La finalul acestui
pas firul ghid trece prin ambele tuneluri.

Urmeaza pasajul grefonului prin tuneluri fixarea acestuia in pozitie tensionata,

ultrabuttonul tensionat si tibial cu un surub de interferenta de tip PK screw.
Dupa pozitionarea finala se face o verificare
artroscopica pentru a evalua intraarticular pozitia
si eventual existenta de notching urmat de
pozitionarea unui tub de dren, sutura subcutanata,
percutana si pansament steril.