Statutul Scolii Duminicale,

a bisericii Gloria, Bujac

Menţiuni:

 Motivele pentru care am găsit cu cale să alcătuim acest ,, statut ‘’ sunt următoarele:
- Lucrarea de educare creştină a copiilor este şi de câştigare a sufletelor lor pentru
cer este foarte important şi trebuie să căutăm să fim cât mai organizaţi şi eficienţi
pentru a ne asigura că la sfârşit vom auzi cu toţii cuvintele : ,,bine rob bun şi
credincios’’ din partea Celui ce ne-a incredintat această lucrare;
- Amploarea lucrării în sine cere o organizare cât mai minuţioasă pentru menţinerea
eficienţei;
- Învăţăm din experienţa trecutului; Nu au existat niciodată nişte linii clar trasate de
la început pentru lucrarea din biserica noastră ( în sensul că nu ni s-a dat un tipar)
ci toate principiile prezente au fost hotărâte în urma situaţiilor cu care ne-am
confruntat sau a experienţelor din trecut; am vrea să învăţăm din ele şi să lăsăm
moştenire învăţătorilor care vor sluji pe viitor – o lucrarea organizată şi să îi
protejăm de anumite greutăţi sau probleme care pot fi evitate;
- Ne asigurăm că toţi gândim la fel, ridicăm cât se poate standardul de slujire şi
evităm un număr mare de probleme sau divergenţe ce ar putea apărea în echipă;
 Principiile de organizare ale şcolii duminicale nu sunt impuse de către 1-2 învăţători sau lider
ci sunt propuse, discutate şi aprobate de un comitet format din învăţătorii cu experienţă de
peste 10 ani; prin urmare orice schimbare sau adăugare s-ar cere în timp, trebuie făcută tot
cu ajutorul votului majoritar al acestora;

Caracterul şi conduita învăţătorului:

 Învăţătorul de şcoală duminicală se doreşte a fi un bun lider pentru copiii cu care va lucra,
un exemplu de viaţă creştină şi un slujitor devotat al lui Dumnezeu, de aceea dorim ca
învăţătorii acestei biserici să fie caracterizaţi de următoarele:
-Bun cunoscător şi împlinitor al Bibliei, să fie mântuit, să caute să aibă atât botezul
în apă căt şi botezul cu Duhul Sfânt, să aibe o inimă de slujire, să iubească
sufletele copiilor, să fie bun pedagog, bun consilier şi bun prieten pentru copii, să
fie perseverent, învăţabil, şi deschis la ideea de instruire continuă, să fie un
exemplu de trăire creştină ( om al postului şi rugăciunii, om al păcii, prezent la
biserică şi implicat în viaţa bisericii, în regulă cu familia sa, în subordonare şi
 ascultare faţă de conducerea bisericii, smerit dar curajos dpdv. moral), deschis la
colaborare şi cu iniţiativă în tot ceea ce înseamnă slujire;

Principii generale în organizarea interioară şi mentinerea unei colaborări eficiente între

învăţători:

 Învăţătorii fiecărei grupe să urmărească formarea ,,echipe de 5 ’’( formatul ideal), în care
minim 2 învăţători adulţi sau cu experienţă şi 3 ucenici, sau tineri;
 În cele 2-3 ore de şcoală duminicală vor trebui incluse toate cele 7 puncte ale unui program
normal ( rugăciune, lecţie biblică, cântare, memorarea unui verset, recapitulare, povestire
misionară şi alte activitaţi cum ar fi colectă, lucru manual, gustare etc); acestea vor fi gândite
toate în jurul adevărului central al lecţiei de zi, astfel încât să eficientizeze transmiterea
mesajului propus;
 Fiecare grupă îşi asumă responsabilitatea de a urmări eficienţa, prin urmare se cere folosirea
materialelor de calitate ( ex. Amec, Noua Speranta…), pregătirea din timp a activităţilor şi a
materialelor, folosirea unui desfăşurător al fiecărui program ( în care scrie fiecare punct in
ordinea în care urmează, de cine va fi ţinut si cât timp are alocat), folosirea de suport vizual-
planşe, obiecte, powerpoint şi dotarea sălilor cu rechizitele sau alte materiale necesare;
 Departamentul de şcoală duminicală are o bibliotecă cu materiale puse la dispoziţia
învăţătorilor atât prin finanţarea bisericii cât şi prin sponsorizarea unora dintre învăţători; se
cere folosirea lor cu responsabilitate, îngrijirea lor şi înapoierea după folosinţă; încurajăm
informarea liderului asupra oricărei lipsă sau nevoie observată astfel încât aceasta să fie
acoperită cât mai repede, şi nici un învăţător să nu ducă lipsă de material adecvate pentru
lucrare; nu se acceptă scuze pentru folosirea unor material neadecvate, sau nefolosirea
deloc a materialelor, atâta timp cât acestea există la dispoziţia tuturora; învăţătorul e
responsabil să se intereseze şi să se informeze asupra conţinutului bibliotecii, iar dacă ceva
nu găseşte, să facă tot posibilul să realizeze materialul respective sau să ceară ajutor;
 Pentru a promova comunicarea, unitatea şi creşterea spirituală recomandăm fiecărei echipe
să aibă câte o întâlnire pentru părtăşie, evaluare sau organizare cel puţin o dată la 2-3 luni,
iar la finalul fiecărui program să rămână puţin pentru aprecieri şi critici constructive-atât de
necesare dezvoltării personale a fiecărui învăţător; ( e necesar sa rămână la finalul fiecarui
program pentru că atunci e ,,proaspată’’ informaţia- se poate discuta concret despre ceea
ce a fost bun în programul respectiv sau ce ar trebui corectat- probleme de disciplină,
nepregătirea corectă a unui punct din program, lungirea peste timpul acordat etc.)
 Grupele îşi vor face câte o programa la începutul fiecărui an şcolar, cu ceea ce îşi propun să
studieze cu copiii în acel an şi o vor da liderului pentru a se putea ţine o evidenţă; programa
 să fie făcută ţinăndu-se cont de ceea ce au studiat copiii în anii trecuţi, de nevoile vârstei şi
cu scopul de a ,,acoperi’’ întreaga Biblie pe parcursul întregului traseu al copiilor prin şcoala
duminicală; Există şi un model de program pe 10 ani postat pe site-ul www.scoala-
duminicala.ro ;
 Învăţătorii vor promova unitatea şi vor păstra o atitudine deschisă de colaborare şi
ucenicizare. Asta însemnănd că nici o grupă nu e izolată, nici o echipă nu formează un grup,,
închis’’ în care îşi alege doar pe cine vrea, ci se discută cu echipa mare pentru ca învăţătorii
disponibili să fie împărţiţi într-un mod echilibrat; prin urmare, la începutul fiecărui an şcolar,
se cere rediscutarea structurii fiecărei echipe; încurajam ca din când în când, câte un
învăţător de la o grupă să fie chemat ca invitat la o altă grupă pentru a avea o mărturie,
pentru a prezenta o lecţie, o cântare sau o povestire misionară, acest lucru fiind benefic atât
pentru experienţa învăţătorilor ( învătăţm unii de la alţii şi întărim colaborarea) cât şi pentru
copii;
 Modul de gândire al fiecărei grupe să fie de genul ,,acţionează local dar gândeşte global’’;
asta însemnând că unele dintre activităţile unei grupe se pot limita doar la acea grupă dar
de asemenea, majoritatea vor avea influenţă pe viitor şi asupra celorlalte, influenţă pozitivă
sau negativă ( ex.unele proiecte care ar fi benefice fiecărei grupe sau unele metode de
predare mai neconvenţionale care ar putea să nu aibă acordul tuturor sau anumite metode
de disciplinare etc); binenţeles că fiecare echipă îşi formează un stil propriu de acţiune dar în
acelaşi timp trebuie să ţină cont de celelalte echipe: nici să nu le defavorizeze în vreun fel,
nici să nu le priveze de unele idei bune ce le-ar fi de folos; acest mod de gândire ajută la
unitate şi la dezvoltarea echipei mari ca şi întreg;
 Activităţile şi proiectele mai importante să fie aduse la cunoştinţa liderului de şcoală
duminicală şi eventual la prezbiterul responsabil de acest departament;
 Învăţătorii vor căuta să sădească în copiii dorinţa de slujire, dându-le ocazii, oferindu-le
mijloace, descoperind talentele şi aptitudinile lor şi încurajându-i în funcţie de acestea;
acest lucru poate\trebuie realizat prin : activităţi de timp liber( vizita la bolnavi, învăţarea
unor instrumente muzicale, vizite la biserici mici etc), slujire în biserică atât ca şi grup ( cât
mai des :-) cât şi individual -cu poezii, poeme şi cântece;

Finanţele:

 Biserica alocă lunar o sumă de bani fiecărei grupe, aceştia fiind strânşi de către lider;
învăţătorii fiecărei grupe sunt liberi să ia aceşti bani cu convingerea că îi vor folosi cu
înţelepciune şi responsabilitate, ţinând totuşi cont de faptul că e nevoie să avem şi un cont
comun; banii rămaşi se vor folosi ( de comun acord) pentru materiale comune, tabără,
 sponsorizarea unor copiii nevoiaşi, excursii, misiune cu\printre copii, magazinul comun de
final de an sau cheltuieli cu eventuale evenimente;
 Pentru a promova unitatea şi a evita sentimentul de discriminare, cadourile de final de an,
de premiere la concursuri şi cele de sărbători ar trebui gândite cât mai uniform- fiecare
grupă cheltuind un buget asemănător per copil, sau chiar cumpărat la comun, daca e posibil;

Instruirea:

 Toţi învătătorii să caute să aibă minim 2 nivele ale vreunuia dintre cursurile: Amec ( Pec
1,Pec 2), Pro7 ( Niv.1, Niv. 2 +..), Copii pentru Christos ( versetul + lecţia biblică);
 Instruirea e continuă; dacă în învăţământ, cadrele didactice continuă să participle la cursuri
de perfecţionare (li se cere chiar în mod obligatoriu), cu atât mai mult nouă, celor care vrem
să fim eficace în lucrarea de evanghelizare a copiilor; Perfecţionarea\ instruirea continuă se
face în primul rând prin echipare individuală, în mod autodidact (ex. citirea unor cărţi
despre doctrină şi teologie, cărţi de metodologie, de creştere spirituală etc.), iar în al doilea
rând prin participare şi la alte cursuri Amec sau Pro7 ( ex . pt lucrarea cu preşcolarii, pt
lucrarea cu adolescenţii, pentru diversificarea metodelor de predare) la conferinţele pe
judeţ, pe regională, cursuri teologice sau alte cursuri care ar fi posibil să se ţină in zonă.
 Te-ai angajat în această lucrare -> caută să fii ,, number 1’’ în tot ceea ce ţine de ea, să nu
cumva ajungi să fii tras la socoteală într-o zi de ceea ce ai fi putut face , dar nu ai făcut;

Învăţătorii noi:

 vor fi propuşi în primul rând dintre adolescentii crescuţi la grupe- pe principiul că ştiu deja
mersul lucrurilor iar noi îi cunoaştem şi ne putem pronunţa asupra caracterului lor;
 pentru primirea\vreunui învăţător nou se cere rugăciune pentru călăuzire ( Dumnezeu va
descoperi dacă este vreo neregulă despre care nu se ştia în viaţa acelei persoane) şi apoi,
învăţătorii din comitetul cu vechime de 10+ ani trebuie să fie de acord cu el, indiferent la ce
grupă va merge acel învăţător nou; ( Ce se întâmplă la o grupă ne priveşte pe toţi, deci nu
vor exista situaţii de genul ,, e grupa mea- aleg pe cine vreau’’);
 pentru că mulţi copiii participă la Concursul biblic ,,Talantul în negoţ’’, ne permitem să
punem condiţia ca şi noii învăţători să participe sau să fi participat în trecut în repetate
rânduri la concursul acesta, în ideea că nu se cade ca profesorul să ştie mai puţin decăt
elevul; acesta e un bun mod de a asigura,, standardele’’ înalte la şcoala duminicală, cu atât
mai mult cu cât există un număr mare de tineri talentaţi de unde se poate alege: prin
urmare de ce să nu îi luăm pe cei ce se dovedesc a fi cei mai serioşi?
  Vor începe întotdeauna de la grupele mici şi după un an sau doi- în funcţie de vârstă,
maturitate spirituală, stilul de lucru şi experienţa acumulată vor fi direcţionaţi şi spre alte
grupe dacă e necesar;
 Toţi învăţătorii noi vor fi numiţi în primii 1-2 ani ,,ajutoare’’ sau ,,ucenici’’din motive
evidente ( pănă împlinesc 18 ani şi au acumulat câţiva ani de experienţă şi au participat la
cursuri în care au învăţat lucrurile de bază);
 Dacă sunt adulţi veniţi din alte biserici, trebuie verificate cunoştinţele şi convingerile lor
doctrinare, verificată trăirea lor de până atunci ( ,,numele bun îi merge înainte’’ cu
siguranţă), slujirea la alte biserici şi modul în care a relaţionat cu echipa de acolo; cel mai
probabil dedicarea şi modul în care a relaţionat acolo le va aduce cu el şi aici; toate acestea
vor fi verificate de învăţătorii cu vechime de 10 ani+.
 atât învătătorii nou propuşi cât şi cei vechi să respecte regula bisericii în ce priveşte
comportamentul şi îmbrăcămintea: să fie decenţi ( fără decolteuri, fuste mai sus de
genunchi, accesorii extravagante, tricouri cu inscripţii nepotrivite şi blugi prea strâmţi
sau ,,rupţi’’), îngrijiţi dar să păstreze aspectul natural ( adică fără păr şuviţat, unghii, ochi sau
buze vopsite strident,şi fără freze exagerate). Ştim că noi trebuie să fim un model de
decenţă şi supunere faţă de Biblie şi regulile bisericii şi suntem conştienţi că
suntem ,,urmăriţi’’ în detaliu de către copii şi copiaţi;

Activităţi în afara şcolii duminicale:

 Un învăţător bun ştie că responsabilitatea sa nu are voie să se rezume doar la cele 2-3 ore
de şcoală duminicală pe săptămână; Aşa cum copiii ne ,,urmăresc’’ pe noi ce facem şi cum
ne comportăm în timpul liber, căutând modele în noi, şi noi trebuie să îi urmărim: să
observăm dacă vin la programele bisericii, cât de des vin, dacă se implică sau nu în vreo
formaţie sau vreo formă de slujire, dacă sunt atenţi în biserică sau îşi găsesc alte ocupaţii,
dacă îşi duc Biblia cu ei sau nu, să ii observăm pe stradă sau în alte contexte, cu prietenii
lor etc.; suntem responsabili să îi apreciem şi încurajăm când vedem că fac lucruri vrednice
de apreciat şi în alte contexte decăt în cadrul şcolii duminicale şi să le atragem atenţia, să
discutăm cu ei şi mai ales să ne rugăm pentru ei când vedem că fac alegeri greşite;
 Dorim ca fiecare dintre copiii de la grupe să îşi facă prieteni în cadrul bisericii să se
cunoască şi să dezvolte relaţii de prietenie sănătoase; pentru aceasta trebuie să le dăm
ocazii, altfel vor deveni mai interesati de prieteniile de afară; În cadrul celor 2-3 ore de sc.
Duminicală au puţin timp la dispoziţie să relaţioneze, prin urmare învăţătorii au
responsabilitatea de a le crea ocazii de relaţionare: excursii (minim 1-2 pe an), tabere,
ieşiri ( ex cu bicicletele, la o plimbare în parc, la o pizza), proiecte de evanghelizare, câte o
seară sau o zi de jocuri sau alte activităţi etc.
  Copiii trebuie implicaţi şi în misiune; învăţătorii au responsabilitatea de a căuta ocazii de
implicare, potrivit vârstei lor, de a pregăti sau verifica lucrarea şi de a educa copiii asupra
modului în care se pot implica; câteva idei: strângere de fonduri pt. diverse proiecte de
ajutorare, rugăciune şi încurajarea unor misionari, vizite la bolnavi sau oameni săraci,
slujire la biserici mici şi chiar evanghelizare de la om la om;
 Parte din responsabilitatea învăţătorilor este şi evanghelizarea altor copii în afara copiilor
bisericii; se doreşte implicarea sau plantarea de cluburi creştine, grupuri Vestea Bună ,
evanghelizări ocazionale pt copiii de afară sau implicarea în tabere creştine pentru copiii
care nu sunt crescuţi in biserici; Învăţătorii bisericii sunt încurajaţi să ia iniţiative şi să se
implice în astfel de lucrări şi să implice de asemenea dintre copiii bisericii; se ştie că cei mai
buni misionari sunt copiii ;
 Datorită faptului că evanghelizarea face parte din slujba noastră, încurajăm învăţătorii să
nu pregete să folosească materialele ( cărţi de lecţii, planşe) din biblioteca şcolii
duminicale, atâta timp cât o vor face cu responsabilitate şi le vor returna; ( spunem
aceasta pt că au fost situaţii în care unii învăţători voiau să facă şi alte slujiri, duceau lipsa
unor materiale, dar le era greu să ceară de la biblioteca şcolii d.); Domnul să binecuvinteze
învăţătorii a căror viziune depăşeşte ,,pereţii’’ unei clase, extinzând lucrarea de câştigare a
sufletelor de copii ;

Organizarea taberelor:

 De-a lungul anilor am văzut cu toţii foarte clar cât de minunat lucrează Domnul în inimile
copiilor prin tabere; Nu avem dreptul să îi privăm de această ocazie vreodată, prin urmare
TOŢi învătătorii sunt responsabili să pună umărul şi să se implice;
 Forma cea mai eficientă de până acum a fost ,,tabăra mare’’ cu toate grupele de copii
şcolari la un loc, deci să susţinem aceasta până la proba contrarie; Dacă vreodată se va dori
şi hotărâ de comun acord vreo altă formă, trebuie să se ţină cont ca nu cumva să fie
defavorizată vreo grupă de copii; orice schimbare trebuie făcută în bine, fără scăderea
standardelor;
 Învăţătura, organizarea, structura programului şi regulile trebuie să fie făcute ţinând cont de
principiile menţionate aici şi hotărârile discutate de acasă, deoarece ceea ce se întâmplă în
tabără nu ,,rămâne în tabără’’ ci va influenţa întreaga lucrare sau va avea urmări bune sau
rele la grupe; asta înseamnă că deşi fiecare tabără este aparte şi mici schimbări
organizatorice se vor cere în funcţie de context, totuşi, învăţătorii ce merg într-o tabără nu
pot pune regulile lor proprii, în defavoarea celor hotărâte de toţi, altfel, în anul următor
când vor merge alţi învăţători în tabără vor trebui să lupte cu probleme de genul ,, de ce
anul trecut, ceilalţi învăţători ne-au dat voie, dar voi nu’’.
 Haideţi să privim la imaginea de ansamblu întotdeauna, căutănd binele comun, nu
individual şi să construim un cadru sănătos pentru această lucrare; Ne vom feri astfel de
multe frustrări, dureri şi vom zădărnici multe din ocaziile ce le-ar putea căuta cel rău să ne
dezbine;
 Daca ceea ce se întămplă în tabără influenţează ulterior grupele, prin urmare toate grupele
trebuie să influenţeze şi ele tabăra; asta înseamnă că toţi învăţătorii ar trebui să participe şi
să ajute la organizarea taberei; dacă invăţătorii unei grupe nu pot merge în tabără, dar
binenţeles copiii acelei grupe vor merge, nu ar fi corect ca întreaga lucrare să o lase pe
umerii altora; ideea de bază e ,, nu pot merge dar pot face ceva’’; Implicându-se la
organizare ( poate face rost de anumite materiale, poate căuta jocuri, planşe sau lecţii sau
cântece etc.) se asigură că rămâne responsabil, uşurează povara celorlalti şi e de acord sau
îşi spune punctul de vedere în legătură cu ceea ce se va întâmpla în tabără; de asemenea,
eventualele critici sau observaţii de mai târziu au dreptul sa le spună în primul rând cei care
au pus umărul;
 Structura programului şi orarul taberei, hotărâte de acasă trebuie să o ştie şi să o respecte
cu toţii, iar dacă se observă necesitatea vreunei schimbări, aceasta să fie făcută cu acordul şi
ştiinţa majorităţii învăţătorilor, pentru a nu face 1-2 persoane schimbări sub influenta
momentului care să afecteze bunul mers al taberei şi care să pună pe ceilalţi învăţători în
situaţii jenante, subminăndu-le chiar autoritatea, dacă se fac schimbări fără ştirea lor.
 Copiii care vin în tabără să aibă cu toţii semnate ,, acordul părinţilor’’ şi ,, consimţământul
dat pentru respectarea regulilor taberei’’; fără acestea, să nu fie luaţi copiii ( cazurile
speciale se discută împreună).
 Atât învăţătorii cât şi însoţitorii sau ajutoarele vor trebui să semneze un regulament scris,
prezentat înainte de tabără, prin care li se aduce la cunoştinţă responsabilităţile şi regulile la
care trebuie să se supună pentru bunul mers al lucrării; Lucrarea este a Domnului, sufletul
fiecărui copil e preţios, nu ne putem permite să luăm cu noi in tabără ajutoare ale căror
talente ne-ar putea fi de folos, dar care nu sunt dispuşi să respecte regulamentul, pun
distracţia mai presus de responsabilitate şi nu sunt gata să fie un exemplu pentru copii in
credinţă, vorbire, purtare, îmbrăcăminte şi slujire.
 La toate punctele de slujire în faţă se cere implicarea în primul rând a învăţătorilor şi a
ajutoarelor care au ajutat în prealabil la grupe şi pe care le cunoaştem. Dacă în vreo slujire
vom implica vreun însoţitor nou venit, cu acesta trebuie să fie de acord majoritatea
învăţătorilor iar cineva să îşi ia responsabilitatea de a verifica mesajul sau lucrarea acestuia
înainte ca acesta să o prezinte în faţa copiilor ( -surprize au fost destule în trecut);
 Dorim implicarea adolescenţilor, aceasta fiind una din metodele eficiente prin care
descoperim abilităţile, dedicarea şi maturitatea lor, putând ulterior să îi chemăm ca şi
 învăţători în lucrare; dacă însă vreun adolescent sau însoţitor nu se dovedeşte a se ridica la
standardele taberei ( încalcă conştient regulamentul, nu este un exemplu bun pentru copii,
nu îşi îndeplineşte responsabilităţile), trebuie discutat cu el şi apoi în funcţie de atitudinea
lui, învăţătorii vor discuta dacă îl mai primesc anul viitor; unii devin mai conştienţi se
schimbă, dar cei care dovedesc că interesul lor propriu este mai presus decât interesul
taberei, să nu mai fie luaţi în următoarea tabără; mai bine e să ne privăm de talentele lor
decât să ne încărcăm cu problemele pe care le pot cauza;
 FOARTE IMPORTANT: PENTRU CA LUCRAREA SĂ FIE CU ADEVĂRAT EFICIENTĂ, PENTRU A
NE PUTEA SĂRI IN AJUTOR UNII ALTORA, PENTRU A EVITA SURPRIZELE - TOT CEEA CE SE
PREGĂTEŞTE PENTRU TABĂRĂ AR TREBUI CENTRALIZAT DE CĂTRE 1-2 PERSOANE; asta
înseamnă că fiecare învăţător sau ajutor are responsabilitatea să îşi pregătească din timp
materialul şi să îl pună la dispoziţia tuturor, (pe grupul de whats’up ?) şi în special să îl dea
persoanelor care centralizează; fiecare joc care se vrea a fi jucat, fiecare lecţie cu obiect,
îndemn la rugăciune sau activitate, fiecare schiţă de lecţie biblică, şi schiţe de prezentare
a versetului, planşe de lecţii, planse de cântări şi versete, textele de la povestirile
misionare şi orice powerpoint – toate trebuie predate dinainte, în primul rând în format
electronic şi apoi dacă se poate şi scris;
Aceasta va motiva pe fiecare să îşi dea silinţa să pregătească materialul din timp, va da
ocazia altora să îi dea sugestii de îmbunătăţire dacă e cazul, va aduce siguranţă pentru că
astfel se vor evita greşelile şi surprizele neplăcute, iar dacă vreun învăţător - din anumite
cauze - nu va mai putea să predea partea lui când îi vine rândul, oricine îi poate lua locul,
dacă doar citeşte şi foloseşte materialele puse la dispoziţie dinainte de acesta; ( exemplu:
dacă învăţătorul care organiza jocurile are un accident sau trebuie să se ocupe de o urgenţă,
dacă a predat înainte o listă cu jocurile descrise şi are pregătite materialele necesare, oricine
îi va putea prelua slujba, dacă citeşte lista cu jocurile; astfel nu va avea de suferit întregul
program din cauza lipsei vreunui învăţător).

PS. Lucrarea la care ne-am înrolat este una minunată, care are multe bucurii,
satisfacţii şi răsplătiri, dar în acelaşi timp cere sacrificiu, responsabilitate, timp şi
implicare totală. Haideţi să ridicăm standardele cât mai sus, de dragul Celui ce ne-a
chemat la slujba aceasta şi pentru mântuirea copiilor. Să lucrăm cu atâta dragoste
şi dăruire încăt, odată, la finalul alergării să auzim minunatele cuvinte ale
Domnului nostru: ,,Bine rob bun şi credincios!’’

Domnul să binecuvinteze această lucrare şi toţi cei implicaţi în ea!

Amin!