Proceduri in Neonatologie

NEONATOLOGIE AN VI
CUPRINS
❖CATETERIZAREA VENEI OMBILICALE
❖CATETERIZAREA ARTEREI OMBILICALE
❖FOTOTERAPIE
❖INTUBAȚIA ENDOTRAHEALA
❖ADMINISTRAREA DE SURFACTANT
❖MASAJUL CARDIAC EXTERN
❖RECOLTAREA PROBELOR DE SÂNGE LA NOU-NĂSCUT
1. Cateterizarea venei ombilicale
Cateterizarea venei ombilicale este un procedeu
medical care asigură cale de acces venos central
sigur și rapid la un nou-născut bolnav.
A. Indicaţii
✓Acces postnatal imediat pentru administrarea de lichide, medicamente de
urgenţă folosite în reanimare sau recoltări de sânge;
✓Monitorizarea presiunii venoase centrale (dacă cateterul trece peste ductul
venos);
✓Exsangvinotransfuzie totală sau parţială;
✓Acces venos central pe termen lung folosit pentru alimentaţia parenterală la
prematurul cu greutate foarte mică la naştere;
✓Diagnosticul drenajului venos pulmonar anormal sub diafragm.
B. Contraindicații
✓ Omfalocel
✓Gastroschizis
✓ Omfalită
✓Peritonită
✓Enterită ulcero-necrotică
✓ Vase compromise
✓Hipertensiune venoasă portală
 C. Echipament
❑Cateter ombilical cu ❑Fiole cu ser fiziologic;
dimensiunea de 3,5 Fr şi 5,0 Fr
sau cu lumen dublu de 4 Fr; ❑Câmpuri sterile, mănuşi
sterile;
❑Bisturiu
❑Ace sterile;
❑Pensă canelată și pense
hemostatice; ❑Flacon cu soluţie de heparină
10 unităţi/ml;
❑Comprese sterile de tifon, şnur
ombilical; ❑Dezinfectante (clorhexidină
0,5%, betadină soluție);
❑Triplă cale;
❑Centimetru de măsurat;
❑Seringi de 1, 5 ,10 ml;
❑Mască, bonetă şi halat steril.
❑Leucoplast;
D. Modul de calcul la plasarea CVO

✓Lungimea cateterului se va calcula astfel:

2X greutate în kg + 5 + lungimea bontului ombilical

✓La un nou-născut de 2 kg vom avea (2x2) + 5 = 9 cm.

✓Cateterul trebuie plasat deasupra diafragmului şi în afara camerelor inimii.
E. Tehnică
✓Medicul se spală pe mâini și se îmbracă
steril
✓Se poziţionează nou-născutul culcat pe
spate şi se fixează membrele cu un lasou,
pentru a nu se mişca în timpul procedurii.
✓Se verifică radiantul termic sau
incubatorul pentru a funcţiona și a ţine
copilul cald în timpul manevrei.
✓Abdomenul se dezinfectează cu
clorhexidină 2% sau alcool sanitar pe o
rază de 5 cm..
 E. Tehnică
✓Se pregăteşte pe un câmp steril ✓Se leagă cu o bandă/șnur din tifon
cateterul fixat la o triplă cale şi o steril la baza ombilicului,
seringă de 10 ml plină cu ser suficient de strâns pentru a
fiziologic şi ne asigurăm că nu este împiedeca pierderea de sânge,
aer în sistem. dar suficient de larg pentru a
✓Se închide tripla cale către cateter permite trecerea cu ușurinţă a
pentru a preveni intrarea aerului, cateterului prin vas.
astfel reducându-se riscul de
embolie aerică ✓Se taie la 1-2 cm bontul
ombilical cu o lamă de bisturiu.
✓Se acoperă steril zona, numai Se identifică vena (largă, cu
ombilicul rămânând expus. Ne pereți subţiri).
asigurăm că frecvenţa respiratorie,
cardiacă, saturaţia şi temperatura
sunt în limite normale.
E. Tehnică
✓Se apucă cateterul la 1 cm de vârf și se introduce lent
în lumenul venos, până la semn.
✓Se aspiră ușor cu seringa, pentru control.
✓În situaţii de urgenţă cateterul poate fi plasat la 2-3 cm
până unde refluează sângele și tratamentul de urgenţă
poate fi administrat.
✓Cateterul venos urcă spre inimă, iar cel arterial
coboară spre aortă. Presiunea venoasă portală este
adesea mai mare decât presiunea venoasă centrală.
✓Dacă întampină rezistenţă înainte de distanţa
măsurată, cel mai adesea cateterul a ajuns în sistemul
port sau într-o ramură a venei hepatice.
✓Se retrage cateterul cu 2-3 cm printr-o rotaţie gentilă
şi se reinserează, încercând să fie introdus în ductul
venos.
E. Tehnică
✓Se efectuează o radiografie pentru a
controla poziţia cateterului.
✓Localizarea ideală este la nivelul vertebrelor
toracice T9-T10, deasupra diafragmului
drept.
✓Poziţia ideală a cateterului este în vena cavă
inferioară, lângă atriul drept, deşi plasarea în
ductul venos este acceptabilă în alte utilizări
decât măsurarea presiunii venoase centrale.
✓După introducere, dacă este în poziție
greșită, cateterul se poate doar extrage,
niciodată nu va fi avansat.
 E. Tehnică
✓Se ligaturează ombilicul făcând o buclă și cu cateterul pentru a
minimiza deplasarea.
✓sutura - pod de leucoplast transparent - dezinfecţie;
✓Se conectează cateterul la perfuzia prescrisă.
✓Se notează în foaia de observaţie a nou-născutului data şi ora
efectării manevrei, cantitatea de sânge pierdută, modul de
desfăşurare a manevrei, grosimea cateterului și distanţa la care a fost
introdus. Confirmaţi în cazul în care cateterul a fost controlat
radiologic. Orice modificare în localizarea cateterului efectuată după
examenul radiologic se va consemna în foaia de observaţie a nou-
născutului.
✓Cateterul se va indepărta imediat ce nu mai are utilitate, pentru a
preveni complicaţiile, precum tromboza si infecţiile.
F. Complicaţii
Complicaţiile inserţiei
◦ Dacă sângele nu vine uşor, cateterul poate avea un cheag:
◦ se retrage încet cateterul cu aspiraţie blândă, continuă, se îndepărtează cheagul şi se
continuă cateterizarea.
◦ Dacă sângele vine uşor și repede, se continuă cateterizarea până la semnul prestabilit;
◦ Dacă întâlneşte un obstacol înainte de semnul prestabilit, cateterul a intrat în sistemul port
sau în ramura hepatică a venei ombilicale se extrage 2-3 cm, se roteşte uşor şi se
reinserează dintr-o mişcare pentru a aduce vârful cateterului în ductul venos;
Infecţie:
◦ Pentru a minimiza riscul de infecţie se vor utiliza tehnici sterile stricte şi nu trebuie avansat
un cateter care a fost odată poziţionat.
◦ Infecţiile sunt rezultatul tehnicii aseptice în timpul inserţiei cateterului.
F. Complicaţii
Cardiace Pulmonare
Malpoziţia cateterului (în
inimă și vase mari) poate
determina:
◦ tamponadă cardiacă
(perforarea cordului);
◦ tulburări de ritm cardiac;
◦ endocardită trombotică;
◦ hidrotorax (perforarea
venei pulmonare);
◦ infarcte pulmonare
hemoragice.
Hepatice
Sunt determinate de Sunt secundare malpoziţiei
malpoziţie, având drept cateterului şi determină:
consecinţe: ◦ necroză;
◦ edem pulmonar ◦ calcificări;
localizat;
◦ ascită;
◦ hemoragie pulmonară;
◦ formarea de fistule
◦ infarct pulmonar ± venoase biliare;
hidrotorax;
◦ formarea de abcese.
◦ posibil embolism
sistemic.
F. Complicaţii
Fenomene de tromboză sau embolism.
◦ Embolii din cateterul venos se pot distribui uşor. Dacă
vârful cateterului se situează în sistemul port şi ductul
venos este închis, embolii vor sălăşlui în ficat.
◦ În cazul în care cateterul trece de ductul venos, embolii se
vor duce în plămâni, sau, din cauza şuntului dreapta-stânga
al sângelui prin foramen ovale sau ductul arterial la nou-
născutul bolnav, embolii se vor distribui în întreaga
circulaţie. Aceşti emboli se pot infecta şi pot determina
abcese la distanţă.
◦ Tromboza poate duce la: ocluzie , tromboza venei porte,
trombi intracardiaci, tromboza venei renale, embolism
sistemic şi pulmonar. Ea apare cel mai des odată cu infuzia
de fluide hipertonice în circulaţia portală.
F. Complicaţii
Malpoziţia cateterului în sistemul port
◦ EUN;
◦ perforarea colonului;
◦ necroză hepatică (tromboza venei hepatice
sau infuzie de soluții hipertone sau
substanțe vasoactive în ţesutul hepatic);
◦ chist hepatic.
Alte complicaţii
◦ perforarea peritoneului;
◦ obstruarea întoarcerii venoase pulmonare
(la copilul cu drenaj venos pulmonar
anormal);
◦ hipertensiune portală;
◦ plastificare în ţesut;
◦ masă fungică în atriul drept (raportată ca o
complicaţie în 13% de cazuri);
◦ pseudomonas în atriul drept;
◦ ischemie digitală;
◦ pleuroperitoneu.
2. Cateterizarea arterei ombilicale
Cateterizarea arterei ombilicale determină un acces direct
pentru recoltarea arterială de sânge, permite monitorizarea
gazelor sangvine arteriale şi, în caz de urgenţă,
administrarea intravenoasă de medicamente şi fluide.
A. Indicaţii primare
✓monitorizarea frecventă / continuă a gazelor sangvine;
✓monitorizarea continuă a TA;
✓recoltări de alte teste sangvine;
✓angiografie;
✓infuzie sau perfuzie de glucoză, electroliţi, medicamente când
altă rută nu este disponibilă.
B. Contraindicaţii
✓compromitere vasculară locală a rinichiului, fese, membre inferioare
✓peritonite
✓enterita ulceronecrotică
✓omfalite
✓omfalocel
C. Echipament
✓Cateter ombilical cu ✓Leucoplast; ✓Mască, bonetă şi halat steril;
dimensiunea de 3,5 Fr şi 5,0 Fr
fără dublu lumen (reduce riscul ✓Fiole de ser fiziologic; ✓Seringă heperinizată cu ser
formării trombilor); fiziologic (1-2u/ml);
✓Câmpuri sterile, mănuşi
✓Bisturiu sterile; ✓Câmpuri chirurgicale cu
deschidere centrală;
✓Forceps irian curb; ✓Ace sterile ;

✓Comprese sterile de tifon, ✓Flacon cu soluţie de heparină

şnur ombilical; 10 unităţi/ml;

✓Triplă cale; ✓Dezinfectante (clorhexidină

0,5%, betadină soluție);
✓Seringi de 1, 5 ,10 ml;
✓Centimetru de măsurat;
D. Tehnică
Se determină lungimea de inserţie a cateterului ombilical. Se alege una
dintre poziţii, înaltă sau joasă:
a) înaltă: cu vârful cateterului deasupra diafragmului între T6-T9. Această
poziţie este deasupra arterei celiace (T12/L1), arterei mezenterice
superioare (T12/L1) şi arterei renale (L1). Pentru poziţia înaltă, adâncimea
inserţiei poate fi calculată folosind formula:
Lungime cateter arterial = (greutatea în kg X3) + 9

b) joasă: cateterul se va plasa deasupra bifurcației aortei (la nivelul L4-L5)

între vertebrele lombare L3 –L4. Vârful cateterului este în apropierea originii
arterelor mezenterică şi renală, deasupra arterelor iliace.
D. Tehnică
✓Se aşază nou-născutul sub radiant prin rotire uşoară, pentru a evita
termic şi i se securizează mâinile şi sângerările.
picioarele.
✓Se taie orizontal cu bisturiul la 1-2cm de
✓Medicul se pregătește ca pentru o piele.
intervenţie chirurgicală.
✓Se identifică cele 2 artere care sunt mai
✓Se dezinfectează bontul ombilical (BO) şi mici, albe, cu pereţii groşi; uneori pot ieşi
tegumentul pe o rază de 5 cm în afara suprafeţei de secţiune.
✓Se aplică câmp steril cu deschizătura ✓Se controlează sângerea prin: strângerea
centrală. Se umple cateterul cu soluţie ligaturii bazei bontului ombilical,
salină heparinată. tamponare sterilă a suprafeţei.
✓Se ataşează și se închide tripla cale. Se ✓Se apucă BO cu pensa dinţată aproape
susţine BO cu forcepsul iris. de artera de cateterizat.
✓Se leagă baza bontului cu un tifon steril,
D. Tehnică
✓Se introduce un vârf curbat al lumenul vasului pare dilatat.
forcepsului în lumenul arterial şi se
sondează uşor până la 0,5 cm ✓Se apucă cateterul la 1 cm de vârf
adâncime. şi se introduce între cele două
ramuri ale forcepsului curbat. Dacă
✓Se scoate forcepsul, se închide şi nu avansează 2 cm, se retrage şi se
cu ambele vârfuri se sondeaza reîncepe dilataţia.
artera la 1cm adâncime.
✓Se continuă avansarea cateterului
✓Se menţine în această poziţie 15- la o adâncime de 4-5 cm, aspirând
30” pentru dilatarea arterei. şi verificând poziţia în lumen: dacă
se aspiră sânge ușor, cateterul este
✓Se scoate forcepsul dinţat de pe în interiorul lumenului.
bont, menţinând forcepsul curbat
în lumen; se poate repeta ✓Se curăță cateterul de sânge prin
procedura de 2-3 ori, până ce injectarea a 0,5 ml ser heparinizat.
E. Complicaţii ce pot apărea în timpul inserţiei
✓Vârful cateterului are rezistenţă la 3 cm de la suprafaţa abdominală a bontului: se slăbeşte
ligatura bazei bontului şi se avansează cu grijă, se redilată artera.
✓Senzaţie de “pocnitură”- cateterul a creat o cale falsă.
✓Se scoate şi se cateterizează cealaltă arteră, schimbând şi cateterul.

✓Vârful cateterului întâmpină rezistenţă la 6-8 cm (aici sunt unghiuri făcute de arteră în jurul
vezicii urinare).
✓Se aplică o presiune blândă, dar fermă 30 – 60 de secunde.
✓Se instilează 0,1-0,2 ml lidocaină 2% şi se aşteapta 60 de secunde.

Nu se forţează cateterul!
E. Complicaţii ce pot apărea în timpul inserţiei
✓Dacă inserţia cateterului este uşoară, dar ✓Se ligaturează ombilicul făcând o buclă şi cu
fără reflux sangvin, cateterul este pe o cateterul pentru a minimiza deplasarea lui.
cale falsă.
✓După ce s-a verificat poziţia corectă a
✓Se scoate cateterul, se observă nou-
născutul pentru eventualele complicaţii.
cateterului, acesta se va securiza printr-un pod
efectuat din leucoplast.
✓Se extrage lent şi egal cateterul, strângând
între timp ligatura.
✓Se presează cu comprese sterile BO timp
de 3-5 minute.
✓Dacă cateterul a stat mai mult de 24 ore,
se recoltează pentru culturi.
✓Se verifică cateterul radiologic.
✓ În cazul în care cateterul este în artera
femurală, se extrage şi apoi se
reinserează.
F. Complicaţii
Malpoziţia cateterului determină: Legate de echipament:
◦ perforarea vaselor sau a peritoneului; ◦ secţionarea cateterului;
◦ hipoglicemie refractară; ◦ spărtură în cateter.
◦ lezarea nervului sciatic. Altele:
◦ hemoragie, infecţie, accident vascular;
Accidente vasculare:
◦ enterocolită ulcero-necrotică sau perforare
◦ tromboză, embolie, infarct; intestinală;
◦ hipertensiune arterială; ◦ infuzia de soluţii hipertonice.
◦ vasospasm;
◦ paraplegie;
◦ insuficienţă dreapta congestivă (tromboză
aortică);
◦ embolism aeric;
◦ încolăcirea cateterului în lumenul arterial.
3. Fototerapia

Fototerapia este procedura cel mai frecvent utilizată în

secțiile de neonatologie pentru tratamentul
hiperbilirubinemiei. Scopul fototerapiei este de a reduce
nivelul bilirubinei serice.
A. Indicații
✓Hiberbilirubinemie indirectă semnificativă clinic.
✓Necesitatea fototerapiei se stabilește în funcție de vârsta gestațională, greutatea la naștere,
starea clinică a nou-născutului și prezența unor factori de risc, ca acidoza sau sepsisul.

✓Criterii de definire a hiperbilirubinemiei neonatale patologice :

✓icter clinic în primele 24 de ore de la naștere;

✓icter clinic persistent >1 săptămână la nou-nascutul la termen care nu e alimentat natural și >2
săptămâni la prematurul nealimentat natural;

✓bilirubina serică >5 mg/dl/zi;

✓bilirubina serică directă >1,52 mg/dl;

✓bilirubina serică totală >12,9 mg/dl la nou-născutul la termen și > 15 mg/dl la prematur.
B. Contraindicații

✓Porfirie congenitală sau istoric familial

de porfirie (leziuni cutanate/ vezicule
dupa expunerea la razele UV si soare)
✓Medicamente fotosensibilizante
(tetracycline, fluorochinolone,
antiinflamatoare nesteroidiene,
neuroleptice…)
C. Echipament
✓Bilicheck
✓Lămpi de fototerapie
✓Biliblankets
 D. Tehnică
✓Se folosește lumină cu lungimea de undă între 430 și
490-nm. Nou-născutul se plasează la o distanță de 45-50
cm față de lampă.
✓Protejați ochii (și organele genitale la băieți) cu folie de
aluminiu.
✓Repoziționați frecvent nou-născutul.
✓Ventilați unitatea de fototerapie pentru a evita
supraîncălzirea becurilor.
✓Păturicile de fototerapie se așază direct pe pielea
copilului.
D. Tehnică
✓În timpul fototerapiei, monitorizați:
✓temperatura, mai ales la nou-născuții aflați în incubator;

✓greutatea;

✓doza de iradiere;

✓gradul icterului;

✓bilirubina serică totală;

✓tegumentele;

✓aportul de fluide.
D. Tehnică
✓Procedura se încheie când bilirubina serică ✓Eficiența fototerapiei depinde de:
ajunge la: ✓suprafața corporală expusă;

✓13 – 14 mg/dl la nou-născutul la termen; ✓distanța dintre nou-născut și sursa de lumină;

✓10 – 11 mg/dl la prematur. ✓grosimea tegumentelor și pigmentația;

✓nivelul bilirubinei totale la prezentare;

✓Se recomandă repetarea bilirubinei înainte de
✓durata fototerapiei.
externarea nou-născutului.
E. Complicații
✓Deshidratare

✓Diaree

✓Bronzarea tegumentelor

✓Eritem

✓Arsuri

✓Retinită
4. Intubatia endotraheala
✓Intubația orotraheală urmărește să mențină deschisă calea respiratorie și/sau să ofere o
modalitate de realizare a ventilației mecanice și pentru administrarea de surfactant.
✓Intubația orotraheală este necesară în situațiile în care ventilația pe balon și mască nu este
eficientă, adică atunci când frecvența cardiacă nu se normalizează, iar nou-născutul nu începe să
respire spontan.
A. Indicații
✓Aspirarea meconiului; ✓Asigurarea unei căi pentru ventilația bronșică
selectivă;
✓Insuficiență respiratorie;
✓Aspirarea traheei pentru obținerea de culturi;
✓Apnee severă sau recurentă;
✓Administrarea de surfactant;
✓Obstrucția a căilor respiratorii superioare;
✓Administrarea de medicație în urgență;
✓Respirație ineficientă după ventilația pe balon și
mască; ✓Suspiciune de hernie diafragmatică congenitală.

✓Ventilație pe perioade mai mari de timp (ex.,

prematuritate extremă);
B. Echipament
Tot echipamentul pentru intubație orotraheală se păstrează în
același loc, fie pe căruciorul pentru resuscitare, fie pe tăvița
pentru intubare:

✓sondă de intubație orotraheală - fără balonaș, cu

diametru adecvat vârstei gestaționale și greutății la
naștere, mandren;
✓laringoscop cu lamă dreaptă tip Miller, de
dimensiuni adecvate, cu bec și baterii de rezervă;
✓tuburi orotraheale cu diametre interne de la 2,5 la
4 mm;
B. Echipament
✓balon și mască de ventilație; ✓surse de gaze medicale (oxigen și
aer);
✓sistem de aspirație
✓seringă 20 ml, ✓bandă adezivă;
✓sondă pentru aspirație,
✓foarfece;
✓catetere pentru aspirație de 10 Fr;
✓mănuși sterile;
✓monitor cardiorespirator;
✓radiant termic sau altă sursă de
✓pulsoximetru; caldură.

✓stetoscop;
C. Tehnică
La nou-născuți se poate aplica:

✓intubația orotraheală, care se folosește mai frecvent și în urgențe;

✓intubația nazotraheală, de preferat în cazul unor anomalii orofaringiene și la copiii foarte activi,

cu secreții bucale abundente.

Intubația orotraheală
✓Poziționați nou-născutul ✓Apucați laringoscopul cu
pe o suprafață fermă, cu mâna stângă, cu lama
capul pe linia mediană a orientată spre nou-născut,
corpului și gâtul în în timp ce mâna dreaptă
extensie ușoară. stabilizează capul.
✓Aspirați orofaringele și ✓Deschideți gura copilului
conținutul gastric. cu ajutorul indexului,
împingând limba spre
✓Aplicați ventilație pe partea stângă.
balon și mască și
preoxigenați nou-născutul ✓Inserați lama
monitorizând frecvența laringoscopului, avansând
cardiacă și oxigenarea. spre baza limbii, până când
se vizualizează glota.
 Intubația orotraheală
Ridicați lama pentru a deschide gura mai larg,
apoi ridicați ușor vârful lamei pentru a vizualiza
corzile vocale.
◦ Nu basculați lama peste maxilarul superior, pentru a nu
leza arcada gingivală.
◦ Pentru a vizualiza corzile vocale la nou-născuții cu
greutate mică la naștere, exercitați o presiune externă
ușoară pe cartilajul tiroid cu degetul mic al mâinii
stângi.
◦ Dacă nu vedeți corzile vocale, nu ați introdus lama
corect.
◦ Dacă vedeți esofagul, lama este introdusă prea jos și
trebuie să o retrageți câțiva milimetri.
◦ Dacă vedeți rădăcina limbii, lama este prea sus și
trebuie să o avansați câțiva milimetri.
Intubația orotraheală
✓Pentru a deschide laringele și a putea simți
pătrunderea sondei, un asistent va aplica o
presiune ușoară suprasternal, la nivelul traheei.
✓Țineți sonda în mâna dreaptă cu fața concavă
orientată anterior și introduceți-o în timpul
inspirului prin partea dreaptă a gurii, trecând
printre corzile vocale, până la aproximativ 2 cm
în trahee.
✓Dacă este cazul, așteptați deschiderea corzilor
vocale
✓Dacă sonda este prea mare sau nu pătrunde,
reduceți extensia gâtului.
 Intubația orotraheală
Verificați lungimea introdusă după
formula:
greutatea la naștere + 6 cm
✓Fixați sonda la comisura bucală.
✓Retrageți cu grijă mandrenul,
menținând sonda în poziție.
✓Verificați poziția corectă a sondei în
trahee:
◦ Conectați sonda la un balon de
ventilație și ascultați toracele
după inițierea ventilării.
◦ Dacă sonda este plasată
corect, se vor produce:
◦ zgomote respiratorii egale
bilateral;
◦ ridicarea ușoară a toracelui la
fiecare ventilație;
◦ absența distensiei gastrice;
◦ îmbunătaţirea frecvenţei
cardiace şi a coloraţiei;
◦ condensare de vapori în
interiorul sondei în timpul
expirului.
◦ Ulterior, se va verifica
radiografic poziția sondei.
Vârful acesteia trebuie să se
afle la 1-2 cm deasupra carinei
sau la nivelul vertebrelor (T2-
T4).
✓Fixați sonda, folosind două benzi de
leucoplast (complet uscat, pentru o
aderență bună) de 0,5/5 cm, una în
formă de X, cealaltă în formă de Y.
✓După fixare, verificați adâncimea
sondei la comisura bucală și marcați
locul.
Intubația nazotraheală
Tehnica este similară cu cea folosită în intubația
orofaringiană. Pașii urmați în pregătirea nou-născutului și
introducerea laringoscopului sunt aceeași ca cei descriși
mai sus.
Se introduce sonda cu vârful oblic orientat în sus, pe o
lungime egală cu distanța aripioară nazală – tragus, prin
nări, până la vizualizarea capătului distal în orofaringe.
Ținând forcepsul Magill în mâna dreaptă, introduceți
vârful sondei în trahee, printre corzile vocale.
◦ Pe măsură ce sonda trece prin faringe, aliniați vârful
acesteia la centrul orificiului traheei. Repoziționați
capul copilui, dacă este necesar.
D. Detubarea
✓Înainte de detubare, efectuați tapotare și aspirație.

✓Îndepărtați sistemul de fixare/leucoplastul, menținând sonda în poziție.

✓Extrageți sonda în timpul expirului.

✓Aspirați orofaringele, după extragerea sondei.

E. Complicații
Traumatisme: Alte complicații:
◦ acute: perforarea traheei sau a hipofaringelui,
hemoragie, edeme laringiene, necroza ✓Hipoxie;
mucoaselor; ✓Bradicardie și stop cardiac;
◦ cronice: stenoză glotică sau subglotică, stridor,
wheezing. ✓Apnee;

Datorate sondei nazale: ✓Presiune intracraniană crescută;

◦ stenoza vestibulului nazal; ✓Infecție;
◦ necroza septului nazal;
✓Deplasarea sondei;
◦ congestie nazală;
◦ otită medie. ✓Detubarea accidentală;
✓Obstrucția sondei.
 5. Administrarea de surfactant
Surfactantul este un complex lipo-proteic
secretat de pneumocitele de tip II începând din
săptămânile 24 – 28 intrauterin și care menține
tensiunea superficială la suprafața alveolelor. La
34 – 35 săptămâni de gestație s-a produs, în
general, suficient surfactant pentru a preveni
problemele respiratorii la naștere.
Administrarea de surfactant pe sonda
orotraheală este standard de îngrijire. Sunt
disponibile produse naturale (de origine animală)
și artificiale.
Deficitul de surfactant

poate fi:
◦ primar, la prematuri;
◦ secundar, provocat de hipoxie, acidoză sau hipotermie;
◦ deficitul calitativ, datorat anomaliei structurale a moleculei de surfactant.
conduce la:
◦ scăderea presiunii alveolare cu colaps alveolar;
◦ scăderea complianței și creșterea rezistenței pulmonare;
◦ alterarea raportului ventilație/perfuzie.
A. Indicații
Surfactantul se poate administra în scop :
Profilactic
◦ Se administrează la prematurii cu vârsta gestațională sub 32 de săptămâni și/sau la nou-
născuții cu greutate mică la naștere.
◦ Se poate administra ca doză unică sau repetat.
◦ Limitează leziunile pulmonare.
◦ Se instituie, preferabil, la mai puțin de două ore de la naștere, după ce s-au asigurat
oxigenarea și ventilarea adecvată a nou-născutului.
Curativ
◦ Se administrează la nou-născuții, de obicei, prematuri, cu sindrom de detresă respiratorie
confirmată și care necesită intubație orotraheală și ventilație mecanică.
B. Echipament
✓Seringă cu doza stabilită de surfactant încălzit ✓Sursă de amestec aer-oxigen;
la temperatura camerei;
✓Echipament pentru aspirare;
✓Sondă de alimentare de 5 Fr;
✓Radiant termic;
✓Sondă orotraheală și laringoscope;
✓Echipament de monitorizare
✓Dispozitiv pentru ventilație mecanică; cardiorespiratorie;

✓Echipament pentru resuscitare; ✓Pulsoximetru.

C. Monitorizarea în timpul procedurii D. Monitorizarea după procedură

✓FiO2 și setările ventilatorului. ✓FiO2 și setările ventilatorului.

✓Refluxul surfactantului în sonda orotraheală. ✓Analiza gazelor sangvine.
✓Poziția pacientului. ✓Radiografie toracică.
✓Mișcările toracice. ✓Frecvența cardiacă, respirația, culoarea
tegumentelor.
✓Saturația în oxigen, frecvența cardiacă,
respirația, culoarea tegumentelor. ✓Zgomotele respiratorii.
✓Tensiunea arterială.
E. Complicații
✓Blocarea sondei orotraheale cu surfactant. ✓Distribuirea surfactantului într-un singur

plămân.
✓Desaturări ale hemoglobinei și creșterea

necesarului de oxigen. ✓Apnee.

✓Bradicardie sau tahicardie. ✓Hemoragie pulmonară.

✓Depunerea surfactantului în faringe. ✓Barotraumă.

6. Masajul cardiac extern
În cursul resuscitarii dacă frecvenţa cardiacă rămâne sub 60 bpm, după intubare și 30 de
secunde de ventilație cu oxigen 100%, se instituie masajul cardiac.
Ventilația cu presiune pozitivă trebuie continuată într-un ritm de 30 de respiraţii pe minut,
intercalată tot la a treia compresie. Determinați eficacitatea compresiilor prin palparea pulsului
femural, brahial sau al cordonului ombilical.
După 30 de secunde, suspendați atât ventilaţia, cât şi compresia timp de 6 secunde și evaluați
frecvența cardiacă.
◦ Dacă frecvența cardiacă este >60 bpm, se întrerupe compresia toracică şi se continuă
ventilaţia până când respiraţia devine spontană.
◦ Dacă nu se observă nicio ameliorare, se continuă compresia şi ventilaţia pe perioade
succesive de 30 de secunde alternate cu perioade de 6 secunde pentru evaluare.
6. Masajul cardiac extern
Cea mai bună tehnică este următoarea:
Medicul stă la picioarele nou-născutului şi își
poziționează ambele police la joncţiunea dintre
mijlocul şi treimea inferioară a sternului, cuprinzând
toracele cu celelalte degete şi sprijinindu-i spatele.
◦ Alternativ, medicul poate sta lateral față de copil şi
comprima treimea inferioară a sternului acestuia
cu indexul si degetul mijlociu al unei mâini.
Indiferent de metoda folosită, comprimați sternul la
aproximativ o treime din diametrul pieptului, cu o
frecvență de 90 de ori pe minut, efectuând trei
compresii pe respirație.
7. Recoltarea probelor de sânge la nou-născut
✓Puncția venoasă reprezintă crearea unei căi de acces
într-o venă prin intermediul unui ac de
puncție.Recoltarea sângelui venos la nou-născut este o
acțiune ce constă în puncționarea unei vene și
extragerea unui eșantion de sânge în scopul efectuării
unor investigații de laborator.

✓Puncția capilară are drept scop recoltarea sângelui

capilar pentru analize de laborator, în special analiza
gazelor sangvine. Capilarele sunt vase sangvine la
nivelul cărora au loc schimburile dintre ţesuturi şi
sânge. Sângele capilar este un amestec de sânge
provenit din arteriole, venule, capilare, lichid interstițial
și tercelular în proporții nedeterminabile.
A. Pregătirea materialelor necesare

Puncția venoasă Puncția capilară

✓Echipamentul de protecție personală
✓Materiale pentru dezinfecție locală și pentru
hemostază
✓Materiale pentru puncționarea propriu-zisă
✓Soluţii dezinfectante pentru dezinfecția
tegumentului
✓Comprese sterile
✓Ace pentru puncție capilară/lansete
✓Tuburi capilare heparinate/seringi heparinate
✓Manuși sterile
B. Pregătirea nou-născutului pentru recoltare
Puncția venoasă
✓Identificarea nou-născutului
✓În caz de extremități reci, se pot aplica
câmpuri încălzite și se așteaptă până când
vasele se dilată.
✓În cazul în care nou-născutul necesită
oxigenoterapie și/sau termoterapie, nu se
scoate din incubator și nu se oprește
administrarea oxigenului.
✓În timpul efectuării puncției, nou-născutul este colorația tegumentelor, comportamentul,
monitorizat în permanență.
✓Se recoltează cât mai puțin sânge cu putință.
Puncția capilară
✓Asistenta medicală se spală pe mâini și aplică
un antiseptic
✓Identifică nou-născutul prin confruntarea
datelor de pe brățară cu datele din foaia de
observație.
✓Inspectează zona călcâiului, alege locul de
puncționare și își pune mănușile sterile
✓Ajutorul monitorizează nou-născutul: faciesul,
saturația în oxigen
C. Realizarea puncției
Puncția venoasă
Fixarea venei
◦ În condițiile în care brațul nou-născutului
este menținut în extensie, înclinat în jos, se
întinde pielea din zona puncției, fără a
atinge locul ales pentru puncționare,
pentru a facilita penetrarea acului și a
imobiliza vena.
◦ Poziția corpului seringii față de brațul
pacientului trebuie să formeze un unghi de
150.
Pătrunderea în venă
◦ Se introduce acul în venă, penetrând mai
întâi pielea, apoi peretele venei.
◦ Dacă acul a pătruns în venă, sângele trece
din venă prin ac și se vede la nivelul
amboului.
Repartizarea sângelui
◦ Deoarece seringile sunt greu de manevrat
la nou-născut sau determină, prin
presiunea de aspirare mare, colabarea
pereților venoși, se lasă acul în venă,
permiţând curgerea liberă a sângelui în
recipientele pregătite.
Scoaterea acului din venă:
◦ Se aplică presiune cu compresă sterilă pe
locul puncţiei.
◦ Se extrage acul din venă.
◦ Se menţine pansament compresiv la locul
puncției până la oprirea sângerării.
◦ Se aplică o bandă adezivă non-alergică
deasupra compresei.
 C. Realizarea puncției
Puncția capilară
✓Locul ales pentru puncționare se curăță cu alcool, ✓Curgerea sângelui poate fi accentuată prin
urmând să se facă recoltarea abia dupa ce suprafața s- poziționarea declivă a locului puncționat.
a uscat.
✓Recoltarea probei de sânge
✓Se prinde călcâiul nou-născutului cu fermitate, pentru ✓Tubul capilar heparinat se plasează perpendicular
a preveni mișcarea bruscă de retragere în momentul pe picătura de sânge și apoi se basculează încet
înțepăturii. orizontal.
✓Sângele urcă pe capilar; dacă mai este necesar
✓Se face o singură înțepătura fermă, adâncă de cel sânge, tubul se plaseaza din nou perpendicular.
mult 2 mm.
✓Dacă a pătruns aer în capilar, se pune un tampon
✓Prima picatură de sânge se șterge blând cu un la capătul tubului și se lasă să iasă bulele de aer.
tampon steril, uscat. ✓După recoltare, locul de puncție se comprimă cu
un tampon steril.
✓Pentru a mări fluxul de sânge, se poate presa blând,
intermitent, zona ce cuprinde locul de puncționare. ✓Analiza se efectuează imediat după recoltare.
✓Trebuie evitată stoarcerea suprafeței înțepate, pentru
a preveni hemoliza sau amestecarea cu alte fluide din
țesuturi.
D. Complicații
Puncția venoasă Puncția capilară
✓hematom; ✓celulită;
✓perforarea venei; ✓osteomielită;
✓spasm venos; ✓echimoză la locul puncţiei;
✓infecţii; ✓durere: în special la prematuri poate
determina scăderea saturației în oxigen;
✓flebită;
✓rezultate de laborator fals pozitive/negative.
✓gangrenă urmată de necroză.