Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
,, Sunt un singur om, dar totuși sunt unul. Nu pot face totul, însă pot face ceva.
Și doar pentru că nu pot face totul, nu voi refuza să fac ceva ce pot face.”
E.E. Hale
ARGUMENT
Am ales acestă lucrare deoarece în stagiile de practică pe care le-am efectuat în spital am
întâlnit pacienți cu boală de reflux gastroesofagian (BRGE) care nu aveau foarte multe informații
despre această boală.
Este bine să cunoști factorii favorizanți, precum și semnele și simptomele acestei boli
pentru a veni în sprijinul populației prin educație sanitară .
Am ales să studiez în profunzime acestă boală deoarece îmi doresc să am mai multe
informații pentru a veni în ajutorul paciențiilor atunci când voi profesa.
Asistenta medicală reprezintă cadrul sanitar care se ocupă de îngrijirea bolnavilor și care
trebuie să aibă pe lângă pregătirea de specialitate și o conduită etică adecvată acestei meserii.
Așa cum se știe rolul asistentei medicale este de a promova sănătatea și a face educație
populației pentru prevenirea îmbolnăvirilor. Este necesar să cunoască etiologia bolilor precum și
prevenirea lor, prin informarea pacientilor asupra problemelor de alimentație.
.
CUPRINS
ARGUMENT
CAPITOLUL 1
NOTIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI DIGESTIV.
APARATUL DIGESTIV
CAVITATEA BUCALĂ
FARINGELE
ESOFAGUL.
STOMACUL
INTESTINUL SUBȚIRE
DUODENUL
INTESTINUL GROS
CAPITOLUL 2
BOALA DE REFLUX GASTROESOFIGIAN
DEFINIȚIE
ETIOPATOLOGIE
DIAGNOSTIC
INVESTIGAȚII ȘI ANALIZE
EVOLUTIE ȘI COMPLICAȚII
TRATAMENT
CAPITOLUL 3.
ROLUL ASISTENTULUI MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ DE
REFLUX GASTROESOFAGIAN
FISA TEHNICĂ
BIBLIOGRAFIE
CAPITOLUL I
NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE ALE APARATULUI
DIGESTIV
Aparatul digestiv alcătuit din organe la nivelul cărora se realizează digestia alimentelor
și ulterior absorția lor. În același timp,la nivelul ultimului segment al tubului digestiv se
realizează eliminarea resturilor neabsorbite ,prin actul defecației.
Tubul digestiv deschis către exterior prin două orificii,bucal și anal și este alcătuit din
mai multe segmente:cavitatea bucala,faringele,esofagul, stomacul, intestinul subțire ,intestinul
gros.
Pereții tubului digestiv sunt formați,din trei tunici:
Tunica musculară,formată din fibre musculare striate în regiunea faringiană și porțiunea
superioară a esofagului și fibre musculare netede,în tot restul tubului digestiv.
Ele sunt: longitudinale și circulare.
Tunica submucoasa,formată din țesut conjunctiv lax și fibre elastice, la nivelul faringelui.
Tunica mucoasă captușeste tubul digestiv, și este formată din două straturi:
Epiteliul mucoasei cu structură variată,depinzand de funcțiile pe care le îndeplinește
segmentul respectiv.
Corionul mucoasei format din țesut conjunctiv lax cu rol de a permite mucoasei să aibă o
oarecare mobilitate.
Tunica mucoasă are trei roluri:
digestiv prin secreția unor fermenți necesari transformărilor chimice ale alimentelor;
de absorbție a alimentelor digerate pentru a ajunge în sânge sau limfă sau absorbție prin
mucoasă ;
de protectie pentru că nu lasă să treacă prin ea unele substanțe dăunătoare organismului.
Tunica seroasă înlesnește mișcările diferitelor segmente abdominale ale tractului digestiv sau
le fixează.
Primul segment al tubului digestiv este reprezentat de cavitatea bucală și are urmatoarele
functii: Digestiva, respiratorie, fonație, intervine în mimica și limbaj articulat.
Cavitatea bucala este ocupată în cea mai mare parte de limbă ,un organ musculo-
membranos ,pe lângă rol în masticație și deglutiție, mai are rol și în vorbirea articulară,în supt și
organ de simț,datorită prezențeila nivelul limbii,a papilelor gustatuve.
Limba la exterior este acoperită de mucoasa linguală și se continuă cu mucoasa bucală,ce are
în structură un epiteliu pluristratificat,pavimentos,necheratinizat.
Vacularizația,asigurată de artera linguală,.sângele venos ajunge în vena jugulară
internă,limfaticele ajung în ganglionii submndibulari și cervicali.
Inervația muschilor limbii, asigurată de nervul hipoglos, de nervul glosofaringian, inervația
senzorială gustativă prin nervii VII,IX,X,iar inervația senzitivă de nervul V pentru corpul
limbii,de nervul IX pentru rădăcina limbii și vag pentru baza limbii și mucoasa valeculelor.
Dinții sunt organe dure ale aparatului masticator au rol mecanic în digestia bucală, intervenind în
sfărâmarea și triturarea alimentelor.
Digestia bucală – alimentele sunt introduse în primul rând în cavitatea bucală prin ingestie,
odată ingerate ele încep să fie digerate înca din acest segment. In cavitatea bucală au loc
următoarele transformări:
Mecanice – sfărâmarea alimentelor cu ajutorul dinților
Fizice- înmuierea alimentelor cu ajutorul salivei, dizolvarea alimentelor solide și
formarea bolului alimentar, proces numit masticație.
Chimice- este determinată tot de salivă, dar se continuă și după ce alimentele părăsesc
cavitatea bucală.
Faringele
Conduct musculo-membranos, la nivelul caruia, se intersectează calea respiratorie cu cea
digestivă, are forma de jgheab deschis anterior.care se îngustează de sus în jos,cu o lungimea de
15 cm.
Este impartit in trei etaje:
Nazofaringe
Bucofaringe
laringofaringe.
În structura faringelui se află o aponevroză intrafaringiană,muschii și o mucoasă,la exterior este
acoperit de adventiția faringelui, format din țesut conjunctiv lax.
Muschi faringelui sunt striați,grupați în muschi constrictor și ridicători.
Faringele la interior este căptușit de mucoasă,are în structura sa un epiteliu clindric ciliat la
nivelul rinofaringelu,un epiteliu pluristratificat pavimentos necheratinizat la nivelul
bucofaringelui și laringofaringelui.
Faringele la exterior este acoperit de adventiția faringelui,ce continuă cu adventiția esofagului.
Vascularizația faringelui ,realizată de ramuri din artera carotid externă,sângele venos este drenat
în vena jugulară internă,iar imfaticele ajung în ganglionii cervical.
Inervația senzitivă și motorie , asigurată de nervul glosofaringian,dar și de nervul vag.
Esofagul canal musculo-membranos prin care bolul alimentar trece din faringe spre
stomac,limita lui superoară corespunde vertebrei C1,iar cea inferioară orificiului cardia prin care
esofagul se deschide în stomac.
Esofagul descrie,curburi,unele în plan sagital, altele în plan frontal și are o lungime medie de 25
cm.
In functie de regiuni descriu trei portiuni
esofagul cervical
esofagul toracal
esofagul abdominal.
Raporturile esofagului,în regiunea cervicală vin în raport anterior cu traheea, posterior cu
coloana vertebrală,iar lateral cu lobii laterali ai glandei tiroide și cu mănunchiul vasculo-nervos
al gâtului.În regiunea toracală, are raporturi diferite anterior,deasupra vertebrei T4 vine ăn
raport cu traheea,iar sub T4 cu pericardul.,lateral esofagul toracic vine în raport cu
plămânii,acoperiți de pleurele mediastinale,iar posterior cu coloana vertebrală.În abdomen vine
în raport, la stânga cu fundul stomaclui,la dreapta și anterior cu ficatul,iar posterior cu aorta. În
traiectul său, esofagul are raporturi cu aorta descendentă,care inițial e la stânga,iar în partea
inferioară se așează posterior de el.
Structura esofagului are patru straturi:
Advențiao tunică conjunctivă,ce se continuă în sus cu adevenția faringelui și are
structură cu țesut conjunctiv lax
Tunica musculară formată dintr-un strat de fibre longitudinale la exterior și un strat de
fibre circulare la interior.În treimea superioară a esofagului,fibrele musculare sunt
striate,în timp ce în treimea inferioară fibrele striate sunt înlocuite de fibre netede.
Tunica submucoasă este bine dezvoltatăla nivelul esofagului și conține glande
esofagiene de tip acinos,ce secretă mucus care ușurează înaintarea bolului alimentar.
Tunica mucoasă are culoare albicioasăși prezintă cute longitudinale care se șterg prin
distensia esofagului,cauzată de trecerea bolului alimentar.Mucoasa esofaguluiare în
structura sa un epitelui pluristratificat pavimentos necheratinizat,specializat prin funcția
de transportor.
Arterele esofagului ce provin din arterele tiroidiene,aortă,arterele diafragmatice, și artera
gastrică stângă.Sângele venos al esofagului abdominal se varsă în vena portă,a esofgului toracic
în sistemul azygos,iar a esofagului cervical în vena jugulară.La nivelul esofagului abdominal
există anastomoze foatre importante între sistemul port și celcav superior și care sunt mplicate în
apariția varicelor esofagiene,în cadrul unui sindrom de hipertensiune portală.Limfaticele
esofagului cervical ajung în ganglionii cervicali,ai esofagului toraci în ganglioni traheo-bronhici
și mediastinali posteriori,iar ai esofagului abdominali în ganglionii gastrici.
Stomacul
Stomacul porțiune dilatată tubului digestiv,situat în etajul supramezocolic al cavității
abdominale,între splină și ficatși în stare de umplere are 25 cm,iar gol 18 cm.
Raporturile stomacului
Stomacul are în partea de sus, înainte și la dreapta raporturi cu: diafragmul, ficatul, micul
epiplon. La stânga splina, în jos cu colonul transvers. Inainte și înapoi cu peretele abdominal și
cu pancreasul, rinichiul stâng, splina. Configurația externa are forma literei “j” măsurând 25
cm lungime, 10 cm latime, 8 cm grosime. Capacitatea mijlocie atinge 1300 ml.
Prezinta trei portiuni:fundul sau marea tuberozitate
corpul care este partea mijlocie
porțiunea pilorică sau porțiunea orizontală.
Stomacul are două fețe și două curburi: mica și marea curbură.
Stomacul prin cele două extremitați ale sale este în legatură cu esofagul prin cardia și intestinul
subțire prin pilor.
Glandele gastrice ale stomacului sunt în număr de aproximativ 40.000.000 alcătuind aparatul
secretor al mucoasei și sunt de trei tipuri:
Glande fundice – principalele glande ale stomacului ce secretă acid clorhidric, pepsină și
mucina
Glande cardinale– secretă lipaza stomacală și lichid alcalin bogat în mucină.
Glande pilorice – secretă lasferment și mucină.
Digestia gastrica – transformarile mecanice și chimice pe care le suferă alimentele în interiorul
stomacului.
Rezultanta a două funcții principale ale stomacului: secretorie și motorie. Este digestia gastrică.
Stomacul prin funcția secretorie are ca scop elaborarea sucului gastric de către glandele
mucoasei gastrice. Acest lichid incolor,este ușor opalescent și cu o greutate specifică.Suc
gastric ce are o cantitate care variază în funcție de alimentație.
Rolul în digestie a componentelor sucului gastric
Alcatuit din apa (99%) sucul gastric și dintr-o foarte mica proportie (1%) de substanțe solide
organice și anorganice.
Cele anorganice reprezentate de acidul clorhidric și diferite săruri de sodiu, potasiu, calciu și
magneziu.
Substanță anorganică principală acidul clorhidric,caracteristică a sucului gastric, intervine în
procesele chimice ale digestiei.
Acidului clorhidric are rol fiziologic
Enzimele proteolitice din sucul gastric sunt acționate.
Are contribuție prin solubilizarea nucleoproteinelor și colagenului
Precipită cozeinogenului din lapte și evacuează conținutul gastric.
Substanțele organice sunt reprezentate prin mucina și enzime.
Mucina cu rol de protejare a mucoasei gastrice ce acționează asupra acidului clorhidric,a
enzimelor proteolitice, a iritațiilor produse de alimente.
Enzimele sunt reprezentate prin pepsina, lubferment și lipaza gastrica.
Reglarea secretiei gastrice
Secreția sucului gastric este declanșată și reglată printr-un mecanism reflex, și mecanism
umoral.
Funcția motorie a stomacului – în această noțiune sunt incluse toate mișcările imprimate
pereților stomacului de către contracția musculaturii acestora.
Ele sunt de doua feluri – peristaltice și tonice.
Mișcările peristaltice,unde de contracție și de relaxare,pornind de la cardia până la pilor,unde
se sting sau se continuă până la rect, constau în inele succesive de contracții,de relaxări ale
musculaturii circulare a peretilor.
Mișcările tonice,realizate prin contracția întregii musculaturii a stomacului.Ele apar de-a lungul
peretelui gastric, din apropierea cardiei și până la pilorului.
Amestecarea alimentelor cu sucul gastric,și evacuarea gastrică este rezultatul mișcărilor
stomacului
Transformările substanțelor alimentare în stomac
Ajunse în stomac, alimentele sunt așezate după deglutiție, în ordinea sosirii dinspre curbura
mare spre cardia, amestecandu-se în parte cu sucul gastric.Mișcările peristaltice și tonice ale
stomacului,amestecă și îmbibă cu suc gastric alimentele și le transformă, din punct de vedere
fizic, într-o masă eterogenă, care poarta numele de chim gastric. Alimentele încep să fie
transformate paralel cu modificările fizice, și din punct de vedere chimic prin acțiunea
enzimelor.
Chimul gastric are în compoziție, proteine, lipide, glucide.În intestinul subțire se face
desăvarsirea digestiei proteinelor, glucidelor și lipidelor.
Vascularizația și inervația stomacului
Arterele care hrănesc pereții stomacului iau naștere din cele două arcade și sunt distribuite pe
fața anterioară și posterioară a stomacului.
Venele iau naștere din capilarele rețelei arteriale.Limfaticele se formează în porțiunea superioară
a mucoasei, dând naștere unui prim plex subglandular. După ce străbat vasele limfatice
musculatura mucoasei, formează un al doilea plex, și un al treilea plex a nivelul tunicii
musculare.
Nervii stomacului provin din sistemul nervos parasimpatic (nervul vag) și simpatic (plexul
celiac).
Intestinul subtire este porțiuneacea mai lungă din tubul digestiv.În funcție de motilitatea sa,
intestinul subțire are trei portiuni:
duodenul,
jejunul
ileonul.
Motilitatea acestuia din urmă se datorește mezenterului.Lungimea intestinului subțire este de 4-
5metri,iar calibru de 4 cm la nivelul duodenului și de 2-3cm la nivelul jejuno-ileonului.
Duodenul – reprezintă porțiunea inițială a intestinului subțire și se întinde din sfincterul
piloric,ajungând pâna la unghiul care acesta il face cu jejunul, numit unghi duodenojejunal.Are
lungimea 25 cm,de la nivelul pilorului, se îndreaptă spre vezica biliară,cotește,devenind
descendent.Flexura duodenală superioară se formează la acest cot.
Flexura duodenală inferioarăse formează la polul inferior al rinichiului drept.Duodenul
ascendent se formează trecând anterior de coloana vertebrală,vena cavă inferioară și aortă,urcă
pe flancul stăng al coloanei,unde se termină la nivelul flexurii duodeno-jejunale.
Traiectul descrie patru porțiuni:
Superioară pilor și vezica biliară în raport superior și anterior cu ficat-vezicula
biliară,posterior - canalul coledoc , vena portă ,inferior -capul pancreasului.
Descendentă, vezica bilară -polul inferior al rinichiuluidrept, raport anterior- colonul
transvers,posterior-rinchiul drept-medial-capul pancreasului,lateral- colonul ascendent.
Transversă de la polul inferior al rinichiului drept la flancul stâng al coloanei
vertebrale,vine în raport cu vena cavă inferioară,coloana vertebrală și aorta,iar anterior-
mezenterul-artera apoi vena mezenterică superioară aflate între cele două foițe al
mezenterului.
Ascendentă porțiunea precedentă sfârșește la flexura duodeno-jujenală.Vine în raport
medial- aorta, lateral cu rinichiul stâng Partea medială a porțiunii descendente conține
plica longitudinală duodenului, care face trecerea canalului principal al pancreasului.
Canalul accesor al pancreasului este situat deasupra la 2-3cm de papila duodenalămică.
Vascularizația
Ramurile duodeno-pancreatice din artera gastro-duodenală ,ramură a arterei hepatice comune,și
din artera mezenterică superioară dau vascularizația duodenului, astfel sângele venos ajunge în
vena portă.În ganglionii hepatici și în ganglionii celiaci,situați în jurul trunchiului celiac ajung
limfaticele.Fibrele simpatice și parasimpatice provine din plexul celiac și asigură inervația.
Întestinul mezenterial, care se întinde de la unghiul duodenojejunal până la valvula ileocecală sau
valvula lui Bantriu este alcătuit din jejun și ileon.
Porțiunea mobilă a intestinului subțire numită jejuno-ileonul și se întinde între flexura duodeno-
jejunală și orificiul ileo-cecal, legat de peretele posterior al abdomenului prin
mezenter,denumit intestin mezenterial.
Ansele intestinale ale jejuno-ileonul descriu în formă de U,14-16 flexuozități.
Un grup superior stâng format din anse orizontale,și un grup inferior drept format din anse
verticale,leagă,jejuno-ileonul de peretele posterior al abdomeniului peintr-un lung mezou
peritoneal,numit mezenter.
Mezenterul prezintă două fețe:
anterioară dreaptă
Posterioară stăngă
Marginii:
Spre intestine liberă
Numită rădăcină spre peretelel abdomenului,unde este aderentă.
Artera mezenterică superioară cu ramurile sale,vena mezenterică superioară,vase limfatice și
ganglionii limfatici mezenterici,plexul nervor vegetativ mezenteric și grăsime.se găsesc între
cele două foițe ale mezenterului .
Artera mezenterică superioară asigură prin ramuri vascularizația jejuno-ileonului, vena
mezenterică superioară colectează sângele venos.Ganglionii mezenterici superiori,situați în
rădăcina mezenterului colectează limfa.
Plexul mezenteric superior deprins din plexul celiac,asigură inervația jejuno-ileonului care este
vegetativă.
Intestinul gros
Ultimul segment al tubului digestiv numit intestinul gros,ce se întinde de la valvula ileocecală
până la orificiul anal.având o lungime de 1,50m,calibrul lui diminuînd de la cec spre anus.
Caracteristicile exterioare ale intestinului gros :
Este mai voluminos și mai scurt decât intestinul subire
Formă de cadru,de unde și numele de cadru colic.
Numite teniile colonului,niște benzi musculare în număr de 3 parcurg intestinul de la
cec,colon ascendent,trasvers și descendent,2 la colonul sigmoid și dispar la rect
Hausterele unflături separate, între ele prin șanțuri transverse, proemină în lumenul
intestinului sub formă de plici semilunare ale colonului
Numiți apendici epiploici,ciucurii grăsoși de culoare gălbui, se găsesc în jurul teniilor
musculare.
Cecul,colonul și rectul subimpart intestinul gros.
Colonul prezintă mai multe segmente,colonul ascendent,transvers,descendent și
sigmoid.
CAPITOLUL II
BOALA DE REFLUX GASTROESOFAGIAN
Definiție
Reîntoarcerea sucului gastric acid sau duodenal alcalin în esofag poartă denumirea de
boalã de reflux gastroesofagian. Este considerată cea mai fecventă afecțiune înteresând până la
10% din populație.Când mecanismele antireflux ale fenomenului fiziologic sunt depăşite, acesta
devine patologic. Ea poate fi întâlnită atât la adulți, cât și la copii. Această afecțiune digestivă
necesită tratament adecvat, printr-un stil alimentar echilibrat. Afecțiunea netratată provoacă o
serie de complicații.
Etiopatologie
Cauze fiziologice
Cauze mecanice
Hernia hiatală – aceasta duce la scăderea tonusului sfincterului esofagian inferior, acest
lucru fiind favorabil fenomenului de reflux.
Sclerodermia – tulburările motorii esofagiene favorizeaza aparitia slerodermiei.Aceasta
este cauzată de procesele de fibroză şi atrofie a musculaturii netede, fenomen cunoscut
sub numele de “esofag de sticlă”.
Lãrgirea hiatusului diafragmic, cauzatã de creşterea presiunii intraabdominale, explica
apariţia fenomenului de reflux gastro-esofagian la persoanele ce sufera de obezitate, la
femeile insarcinate,si la pacienţii cu mase tumorale abdominale de dimensiuni mari sau
ascită.
Relaxarea pensei diafragmatice - aceasta este alcatuita din diafragmul crural, si este
canalul muscular prin care esofagul trece din torace în cavitatea abdominala. In
momentul in care presiunea intraabdominala creste, sau volumului cavităţii toracice
creste, pensa diafragmica se relaxeaza si duce la aparitia emfizemului.
Lărgirea unghiului His - in general, unghiul His este foarte ascutit, aflandu-se pozitionat
intre esofag şi stomac. Acesta are rolul unei supape la intrarea în stomac. Unghiul His se
largeste in cazul persoanelor supraponderale, acesta pierzandu-si astfel rolul fiziologic.
Relaxarea pensei diafragmatice - aceasta este alcatuita din diafragmul crural, si este
canalul muscular prin care esofagul trece din torace în cavitatea abdominala. In
momentul in care presiunea intraabdominala creste, sau volumului cavităţii toracice
creste, pensa diafragmica se relaxeaza si duce la aparitia emfizemului.
Sclerodermia – tulburările motorii esofagiene favorizeaza aparitia slerodermiei.Aceasta
este cauzată de procesele de fibroză şi atrofie a musculaturii netede, fenomen cunoscut
sub numele de “esofag de sticlă”.
amplificarea refluxului;
marirea perioadei de reflux;
nivelul de agresivitate al conţinutului gastric, ce actioneaza asupra mucoasei esofagiene.
Simptome .
Simptomele pot aparea sporadic, uneori putand fi semi-permanente. Tabloul clinic este
tipic prin aparitia pirozisului, sau a regurgitaţiilor acide. Regurgitaţtiile pot avea atâat
caracter permanent, câat şsi caracter ocazional.
Simptomele respiratorii
Investigații și analize
Diagnostic
Diagnosticul bolii de reflux gastroesofagian (BRGE) este unul clinic, dar trebuie confirmat
paraclinic.
Efectuarea endoscopiei digestive este imperios necesara în prezenţa semnelor de alarmă cum ar
fi: anemie, hemoragie digestivă, scădere în greutate, durere, tulburări la inghiţirea alimentelor,
cât şi în formele severe, rezistente la tratament. Se introducere un tub mic, flexibil, în esofag,
stomac şi in prima parte a intestinului subţire. Tubul are o sursă de lumină şi o cameră care
afişează imagini. Astfel poate avea loc o examinare directă a structurilor digestive.Cei mai multi
dintre pacienţii cu boală de reflux gastroesofagian nu vor dezvolta complicaţii, cu conditia sa
urmeze un tratament corespunzator. Cu toate acestea, pot apărea unele complicatii, cum ar fi
ulcere esofagiene, care pot duce la anemie, datorita sangerarii. De asemenea pot sa apara stenoze
esofagiene ( îngustarea calibrului esofagului), care vor duce la tulburări de deglutitie , cat si la
leziuni precanceroase, asociate cu un risc mare de cancer esofagian.
Diagnostic diferenţial
Boli digestive:
CU
Boli nedigestive:
Durerea retrosternală sau toracică va fi diferentiata de o durere cardiaca prin EKG sau
prin intermediul unei probe de efort ; în caz de dubiu coronarografia este utilă.
Crizele de astm bronşic pot fi declanşate de refluxul acid, de aceea corelarea crizelor cu
pH-metria poate fi utilă pentru terapie.
Evoluţie și Complicații
Evoluţia are loc pe o perioada indelungata, cu episoade ale bolii atqt mai bune cat si mai putin
bune, ce ţin în general de alimentaţie si de stilul de viaţă.
Esofagita de reflux, care are diverse grade, ajungand până la ulcerul esofagian şi stenoza
esofagiană
Epiteliul Barrett (endo-brahi-esofagul) - reprezinta o metaplazie epiteliala cilindrica a
mucoasei malphighiene normale. Aceasta este o consecinta a vindecarii bolii de reflux
dupa expunerea la acid si reprezinta o conditie premaligna pentru cancerul esofagian. La
endoscopie, mucoasa Barrett apare rosie, mucoasa esofagiana fiind normal de culoare
roz.
Hemoragia digestivă superioară,(hematemeza şi/sau melena) reprezinta o complicaţie
destul de rară. De obicei se exteriorizeaza sub formă de melenă, hemoragiile fiind uşoare
sau moderate, cauzate de ulcer sau esofagită severă.
Restricţii:
Evitarea unor mese voluminoase, evitarea alimentelor ce scad presiunea SEI: cafea,
ciocolată, băuturi carbogazoase, produse mentolate, grăsimi, alcool sau a alimentelor ce
cresc secreţia acidă: suc de portocale, băuturi carbogazoase, vin alb, alimente acide.
Evitarea fumatului
Evitarea culcării cu stomacul plin sau a unor poziţii aplecate imediat după masă.
Persoanele obeze vor fi sfătuite să slăbească
Evitarea medicamentelor ce scad presiunea SEI: nifedipina, nitraţii, eufilina sau cofeina.
Tratament medicamentos
Tratamentul medicamentos cuprinde mai multe tipuri de produse, care au ca scop fie
neutralizarea acidităţii gastric, fie scăderea acesteia. Cea mai eficientă clasă, sunt inhibitorii de
pompă de protoni(IPP), din care fac parte: omeprazol, esomeprazol, pantoprazol, lansoprazolul,
rabeprazolul. Aceştia se administrează dimineaţa, cu 30 minute inainte de masă, tratamentul
cuprinzând 2 etape.Iniţial, în faza acută, acestea sunt administrate într-o doză mai mare, timp de
6-8 săptămâni. În funcţie de răspunsul la tratament la 2 luni, doza poate fi scăzută sau întreruptă.
Antisecretor - scad secreţia acidă. se pot folosi la nevoie, în caz de reflux acid
intermitent. În caz de esofagită de reflux, durata tratamentului este de 4-8 săptămâni sau
în funcție de severitatea esofagitei. Blocantii pompei de protoni(inhibitori ai pompei de
protoni) sunt cei mai puternici an tisecretori
Prokinetic - efect de creştere a tonusului SEI,de asemenea, creşte clearence-ul
esofagian şi viteza de golire gastrică.
Antiacide - medicaţie cu efect direct neutralizant care conţine săruri de magneziu şi
aluminiu.Bolnavii le consumă în caz de simptome, ele au doar un efect simptomatic, de
moment, nevindecând leziunile de esofagită.
Tratament chirurgical este indicat în cazul eșecului tratamentului medicamentos la pacientii cu
esofagita severa și la pacienții care necesită tratament antireflux pe termen lung pentru
prevenirea recăderilor clinice. Acesta consta in fundoplicaturarea Nissen(realizarea unui manson
gastric in jurul esofagului distal), care la ora actuala, se realizeaza si laparoscopic.
Atat alimentele bogate în grăsimi cat si cele prajite duc la o reducere a presiunii SEI şi
întârzie evacuarea gastrică , astfel crescand riscul de reflux.
SECȚIA: MEDICALĂ
DOSAR DE ÎNGRIJIRE
DATE DE IDENTITATE
NUME: M PRENUME:C
insomnie de 7 zile.
NUME: M PRENUME:L
NUME: M PRENUME: R
ADRESA: ANDREI MUREȘANU NR 65TEL:0768956654
ANTECEDENTE
HEREDO-COLATERALE: Nesemnificative
PERSONALE-FIZIOLOGICE: Hemoroizi
Pacientul în vârstă de 56 ani se prezintă la urgență pentru dureri abdominale, intense ,pirozis,
vărsături postprandiale, constipație.Aceste dureri au debutat în urma cu o săptămâna. Durerile cresc
în intensitate la 10 ore.Pacientul nu a mai avut scaun de 7 zile.Se internează pentru precizarea
diagnosticului și a conduitei terapeutice. La examenul local se constată abdomen dureros spotan și
mobil la palpare, difuz. Prezintă metorism abdominal. La examenul clinic pacientul are starea
generale modificată, tegumente și mucose palide.
OBSERVAREA INIȚIALĂ
NEVOI FUNDAMENTALE
2.A MÂNCA, A BEA:Apetit diminuat din cauza durerii abdominale, pirozisului ,anxietații a mediului
spitalicesc și o dieta de cruțare.
10. A COMUNICA: Este puțin comunicativ. faciesul este modificat din cauza durerii. ,
anxietate din cauza a mediului spitalicesc și a dietei de cruțare.
13. A ÎNVĂȚA: Dorește să știe cât mai multe despre boala lui și regimul de viață
14. A-ȚI PRACTICA RELIGIA:Dorește să știe cât mai multe despre boala lui și regimul de viață
ALERGIC LA : Nu se știe
ASPECTE PSIHOLOGICE
PARTICULARITĂȚI:NU
ASPECTE SOCIOLOGICE
INTERPRETAREA DATELOR
POSIBILITĂȚI DE EVOLUȚIE
AGRAVARE:NU
DECES:NU
Endoscopie,ECO abdominal
23.04.2021ora 12 Externare
OBIECTIVUL GLOBAL
Revenirea pacientului la nivelul său optim de sănătate ,să-și reia rolul în familie și în societate,
respectând tratementul medicamentos și regimul igieno-dietetic.
NUME:M SECȚIA:Medicală
ALIMENTE PERMISE:lapte integral, oua fierte moi,fulgi de ovaz, peste slab fiert, branza de vaci,
supe de legume
ALIMENTAȚIA
din spital
normal
Apetit normal
Alimente aduse de acasă
Apetit normal
din spital
NUME:M SECȚIA:Medicală
TRATAMENT
No-spa 1f/12h
Algocalmin1f/12h
G 5% 500ml
No-spa 1f/12h
Algocalmin1f/12h
G 5% 500ml
No-spa 1f/12h
Algocalmin1f/12h
G 5% 500ml
No-spa 1f/12h
Algocalmin1f/12h
EXAMENE BIOLOGICE
Hb=12,8 LABORATOR
Ht=43,0
Leucocite =6,10
Limfocite =25,6
Eritrocite=4,63
Glicemie=100 TGP=35
TGP=35 TGO=40
TGO=40 Uree=40,6
Uree=40,6 Fibrinogn=318
Fibrinogn=318
NUME:M SECȚIA:Medicală
compensat
de H.H,în Trendelenburg
NUME:M SECȚIA:Medicală
PARAMETRII FIZIOLOGICI
OBSERVAȚII/EVOLUȚIE
23.04.2021 09,00 Stare generală bună ,afebrilă,funcțiile vitale în limitele normale ,abdomen sensibil
la palpare scaun prezent.
Externare
CONCLUZII GENERALE
Pacientul în vârstă de 56 ani se prezintă la urgență pentru dureri abdominale, intense ,pirozis,
Prezintă metorism abdominal. La examenul clinic pacientul are starea generale modificată, tegumente și
mucose palide.
Pacientul este încurajatsă-și exprime temerilefăță de boalăți să comunicecu ceilalîi pacientidi salon
RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
EXPLICAREA ACESTORA
OBSERVAȚII LA EXTERNARE
Pacientul la externare este însoțit de soție, starea este bunăcu evoluție favorabilăa nevilor
fundamentalealteratepe timpul spitalizării.
Pacientul este mulțumit de ingrijirile acordate de echipa medicală și ține cont de indicațiile acestora.
PLAN DE NURSING
NUME:M SECȚIA:Medicală
PRENUME:C DIAGNOSTIC: Hernie hiatală BRGE
FIȘA TEHNICĂ
Injecția intramusculară
Scop terapeutic
Locul injecţiei : muşchi voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi.
regiunea superoexternă a fesei
faţa, externă a coapsei, în treimea mijlocie
faţa externă a braţului, în muşchiul deltoid
Soluţii administrate
soluţii izotone,soluţii uleioase,soluţii coloidale, cu densitate mare.
Resobţia ,începe imediat după administrare, se termină în 3-5 minute și este mai lentă pentru
soluţiile uleioase.
Pregătirea injecţiei
Materiale:
seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie medicamentoasă.
Incidente şi accidente
durere vie,
paralizie (lezare in sciatic),
hematom prin lezarea unui vas,
ruperea acului,
supuraţie aseptic,
embolie, prin injectarea accidentală intr-un vas a soluţiilor uleioase.
BIBLIOGRAFIE
1”.Urgenţe Medico - Chirurgicale”-Lucreţia Titircă, Editura Medicală, 2007
2.”Ghid de Nursing”- Lucreţia Titircă, Editura Viaţa Medicală Românească, 2008
5.Anatomia si Fiziologia Omului Compendiu, Cezar Th.Niculescu, Radu Cârmaciu ș.a, Ed. aII a,
Corint, București, 2009;
6.https://bioclinica.ro/pentru-pacienti/articole-medicale/boala-de-reflux-gastroesofagian-cauze-
simptome-investigatii-diagnostic-tratament-si-recomandari-generale;
7. Îngrijiri special acordate paciențiolr de către asistenți medicali sub redacția Lucreția
Titircă.,,Editura Viața Românească,,