PSIHOLOGIA PERSOANELOR CU NEVOI SPECIALE

MONICA DELICIA AVRAMESCU

CUPRINS
1. Repere principale în recuperarea si integrarea persoanelor cu nevoi speciale.
2. Trăsături generale specifice profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale.
3. Linii generale ale organizării procesului instructiv-educativ pentru persoanele cu nevoi
speciale.
4. Tipuri de nevoi speciale. Clasificare. Etiologie. ParticularităŃi diferenŃiatoare ale
persoanelor aparŃinând variatelor categorii de nevoi speciale.
5. Specificul diagnosticului persoanelor cu nevoi speciale.
6. ParticularităŃi diferenŃiatoare în abordarea terapeutică a persoanelor cu nevoi speciale.
DirecŃii clasice versus abordări alternative.
7. ÎnvăŃarea, predarea si împărtăsirea modalităŃilor de muncă în lucrul cu deficienŃe,
dificultăŃi de învăŃare si nevoi speciale.
8. Tipuri de programe de asistenŃă pentru copiii cu nevoi speciale.
9. Tipuri de programe de asistenŃă pentru adolescenŃii cu nevoi speciale.
10. Tipuri de programe de asistenŃă pentru adulŃii si vârstnicii cu nevoi speciale.
11. Gestionarea eficientă a nevoilor speciale.
12. Nevoi speciale controversate.
REZUMATUL CURSULUI
Cursul isi propune sa asigure intelegerea de catre studenti a principiilor fundamentale in
abordarea persoanelor cu nevoi speciale, cunoasterea modelelor de organizare si de
desfasurare a
activitatii in relatiile cu persoanele cu nevoi speciale, aprofundarea specificului metodelor de
cercetare si de terapie in domeniul persoanelor cu nevoi speciale si intelegerea problemelor
psihosociale implicate de specificul profilului psihologic al persoanelor cu nevoi speciale.
Se urmaresc ca repere principale prezentarea recuperarii si integrarii persoanelor cu nevoi
speciale, inventarierea trasaturilor generale specifice profilului psihologic al persoanelor cu
nevoi
speciale, trasarea liniilor generale ale organizarii procesului instructiv-educativ pentru
persoanele cu
nevoi speciale. De asemenea se are in vedere evidentierea tipurilor de nevoi speciale, cu
scoaterea
in evidenta a particularitatilor diferentiatoare ale persoanelor apartinand variatelor categorii
de
nevoi speciale. Importante sunt si specificul diagnosticului persoanelor cu nevoi speciale,
precum si
particularitatile diferentiatoare in abordarea terapeutica a persoanelor cu nevoi speciale
(directii
clasice versus abordari alternative).
Invatarea, predarea si impartasirea modalitatilor de munca in lucrul cu deficiente cu
evidentierea dificultatilor de invatare sunt si ele avute in vedere, fiind necesara si trecerea in
revista
a tipurilor de programe de asistenta pentru copiii cu nevoi speciale, pentru adolescentii cu
nevoi
speciale si pentru adultii si varstnicii cu nevoi speciale.
Pentru cunoasterea si intelegerea functionarii institutiilor care se ocupa cu monitorizarea si
sprijinul persoanelor cu handicap trebuie avuta in vedere Autoritatea Nationala pentru
Persoanele cu
Handicap (ANPH) de la care se poate realiza informarea asupra problemelor stringente
pentru cei
cu nevoi speciale, autoritate care promoveaza orice intiativa legata de integrarea sociala,
profesionala si culturala a persoanelor cu nevoispeciale. Autoritatea Nationala pentru
Persoanele cu Handicap (ANPH) este un organ de specialitate al administratiei publice
centrale,
cu personalitate juridica, in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei.
Nu trebuie neglijate institutiile si organizatiile care vin in sprijinul celsor cu dizabilitati.
Citam aici Organizatia Nationala a Persoanelor cu Handicap din Romania, Handicap
International in Romania, Societatea Handicapatilor Locomotor din Romania, ASETH
-
Asistenta Educationala a Tinerilor cu Handicap, Asociatia persoanelor cu handicap
neuromotor din Romania, Federatia Romana a Sportului pentru Persoanele cu
Handicap,
Romanian Blind Site (site-ul nevazatorilor din Romania), proiect lansat de Fundatia
Cartea
Calatoare a carui finantare a fost asigurata de Fundatia pentru o Societate Deschisa, care isi
propune
sa faca cunoscuta activitatea nevazatorilor din Romania si problemele lor specifice.
Informatiile
cuprinse in acest site se adreseaza in mod special persoanelor cu deficiente de vedere,
familiilor lor
si celor care se ocupa de instruirea si ingrijirea acestora. Alte organizatii care ar trebui avute
in
vedere sunt AsociaŃia Nevăzătorilor din România, si OrganizaŃia „AUTISM
ROMÂNIAAsociaŃia
PărinŃilor Copiilor cu Autism” - membră a OrganizaŃiei InternaŃionale Autism-Europe,
organizaŃie care are ca membri peste 78 de organizaŃii din peste 30 de Ńări din Europa,
marea
majoritate a acestora fiind organizaŃii de părinŃi; conectata la ceea ce se întîmplă în Europa
si în
lume pentru persoanele cu autism (OrganizaŃia Mondială pentru Autism, Forumul European
al
DizabilităŃii, Consiliul Europei, Parlamentul European, etc). .
Recuperarea persoanelor adulte cu nevoi speciale se poate realiza fie acasa, fie in
centre rezidentiale pentru persoane adulte cu handicap, fie in centre de zi pentru persoane
adulte cu
handicap, fie in locuinte protejate pentru persoane adulte cu handicap.
Cursul urmareste sa raspunda si necesitatilor crescande de pregatire a specialistilor in
domeniul educatiei speciale inclusive, exprimate in Strategia Nationala privind protectia,
integrarea
si incluziunea sociala a persoanelor cu handicap din Romania in perioada 2006-2013 (HG
1175 –
14 X 2005).Conform cu aceasta strategie, destinata sa asigure compatibilizarea educatiei
speciale si
protectiei sociale cu standardele UE, scolile speciale urmeaza, treptat, sa se transforme in
centre de
resurse, iar educatia elevilor cu dizabilitati se va realiza, pe cat mai mult posibil, in scolile
obisnuite,
alaturi de elevii normali. Din aceasta perspectiva este necesara pregatirea unui numar cat mai
mare
de specialisti profesori itineranti si de sprijin, care sa lucreze in scolile inclusive, unde vor fi
educati
elevii cu nevoi speciale.
Perfectionarea interventiei recuperatorii, vizand integrarea sociala si educationala a
persoanelor aflate in dificultate si a elevilor cu cerinte educative speciale, imbunatatirea
activitatii
de cercetare in domeniul psihopedagogiei integrarii si normalizarii persoanelor handicapate si
consolidarea potentialului de colaborare in domeniul integrarii cu diverse categorii de
institutii
guvernamentale si neguvernamentale sunt obiective avute de asemenea in vedere.
Daca s-ar realiza o analiza aprofundata a invatamantului special romanesc comparativ cu
realizarile si tendintele manifestate in tarile Uniunii Europene, am constata ca este nevoie de
o
perfectionare a educatiei speciale autohtone, pe mai multe directii:
- necasitatea organizarii unor forme de educatie integrata in tara noastra, in acord cu
recomandarile
din domeniu: Conferinta UNESCO-Educatie pentru toti, Jomtien-1990, Recomandarile
Consiliului
Europei R-92, Regulile standard privind egalizarea sanselor persoanelor cu handicap –ONU –
1993
si Declaratia de la Salamanca si Directiile de actiune in domeniul educatiei speciale, adoptate
la
Conferinta mondiala asupra educatiei speciale „Acces si calitate” – Salamanca, Spania, 1994;
– obligativitatea respectarii principiului egalitatii sanselor, aceasta insemnand liberul acces la
invatamantul general si profesional pentru elevii handicapati alaturi de colegii lor normali;
– elaborarea unor modele autohtone de integrare pentru respectarea reglementarilor din
proiectul
legii invatamantului (devenit ulterior Legea Invatamantului Nr. 84/1995, cap.6) cu privire la
organizarea unor forme alternative de educatie integrata in invatamantul public;
– diminuarea numarului de copii cu cerinte speciale aflati in institutiile de ocrotire si
cresterea
proportionala a celor integrati in comunitate;
– sprijinirea programelor pilot pentru educatie integrata aflate in derulare in diverse orase din
tara,
precum si a celor care vor fi organizate in viitor;
– accelerarea pregatirii studentilor si persoanelor din domeniul educatiei integrate pentru a se
putea
suplini lipsa personalului de specialitate din prezent;
– realizarea unui parteneriat cu Ministerul Educatiei Nationale, UNICEF, UNESCO si ONG-
uri, in
vederea elaborarii unei strategii nationale pentru integrare, element esential al reformei
sistemului
de invatamant contemporan.
Este de asemenea utila luarea in considerare a necesitatii formarii capacitatilor si abilitatilor
necesare in aplicarea practica a tehnicilor terapeutice, educational-recuperative, folosite in
activitatea cu persoanele cu cerinte speciale, insusirii cunostintelor fundamentale necesare in
managementul institutiilor de invatamant special si integrat, formarii capacitatilor si
deprinderilor
utilizate in cercetarea din domeniul psihopedagogiei speciale, invatarii tehnicilor de
proiectare si
evaluare a programelor sociale si educationale destinate persoanelor cu cerinte speciale,
insusirii
metodelor si procedeelor utilizate in consilierea persoanelor cu handicap si familiilor acestora
precum si familiarizarii cu tehnica conducerii activitatilor realizate de organizatiile
neguvernamentale pentru protectia si educarea persoanelor cu nevoi speciale.
Cursul ofera si informatii cu privire la instrumentarea dosarelor celor care solicita acordarea
certificatelor de handicap, sau solicita internarea intr-un centru de integrare prin terapie
ocupationala.
Importante in economia cursului sunt legislaŃia si principalele acte normative europene si
din Ńara noastră referitoare la protecŃia si asistenŃa socială a persoanelor în dificultate, cu
trecerea in
revista si a strategiilor de protecŃie sociala si a drepturilor celor cu dizabilitati si luarea in
calcul
a politicilor sociale privind copiii cu nevoi speciale si standardele de calitate ale serviciilor
sociale
specializate pentru persoane cu handicap.
O categorie aparte de copii cu nevoi speciale sunt copiii străzii (o realitate confuză adesea),
la care trebuie sa aplicam principiul egalizării sanselor (facand trecerea de la concepŃiile
filosofice
si politice la realitate).
ProtecŃia copiilor împotriva abuzurilor este un alt pilon principal ce trebuie avut in
vedere in economia cursului de fata, asa cum tratarea problematicii copiiilor rromi, între
marginalizare si integrare, nu trebuie ignorata, fiind necesara abordarea fenomenelor
contracepŃiei
si sărăciei (practici si atitudini reproductive si contraceptive în context social).
Importante sunt si aspectele generale si problemele speciale de asistenŃă socială a
persoanelor din grupurile defavorizate economico-social, a persoanelor cu disabilităŃi,
a
persoanelor eliberate din detenŃie, a persoanelor dependente de droguri, cu accent pe
accesul
la educaŃie al copiilor din zonele rurale.
Un aspect deloc de neglijat este instituŃia voluntariatului în sistemul de asistenŃă socială
si
specială in tara noastra, cu luarea in calcul a beneficiile acetuia, cu sublinierea interacŃiunii
si
relaŃionarii voluntar- beneficiar.
Statutul si rolul asistentului personal al persoanelor cu handicap este o alta problema de
luat in considerare, cu accente pe particularitatile de comunicare necesare, pe rolul specific
jucat si
pe elementele de statut ocupat.
Originala si eficienta in recuperarea persoanelor cu nevoi speciale este terapia prin muzica,
arta, miscare si joaca atat pentru copii cat si pentru adultii din institutii. Sesiunile practice de
terapie
prin arta combinata au scopul dezvoltarii potentialului creator, al abilitatilor personale si
sociale ale
beneficiarilor, cu accent deosebit pe promovarea libertatii de expresie, a increderii in sine si
in
ceilalti, a comunicarii verbale si non-verbale, a independentei ca individ in context social.
Se promoveaza astfel principiile egalitatii in drepturi, a sanselor egale de integrare sociala,
accesului la o viata demna si adaptata nevoilor personale.
Necesitatea largirii sferei clasice a recuperarii celor cu dizabilitati deriva din principiile
respectarii drepturilor omului, aspect care a fost ignorat o perioada indelungata in cazul
persoanelor
institutionalizate din Romania, si din pacate a continuat sa se perpetueze chiar si in anii de
dupa
1990.
Necesitatea imperioasa de schimbare rezida in:
constientizarea efectelor institutionalizarii, sustinerea schimbarii de atitudine fata de
persoanele cu
nevoi speciale, imbunatatirea standardelor de ingrijire a persoanelor institutionalizate,
promovarea
dialogului dintre institutii si autoritati, acordarea de sanse egale persoanelor cu nevoi speciale
prin
dezvoltarea abilitatilor personale.
Esentiale sunt in acest context imbunatatirea calitatii vietii copiilor si adultilor, sprijinirea
schimbarii de atitudine fata de persoanele cu disabilitati, incurajarea dezvoltarii potentialului
creator, a abilitatilor personale si sociale ale beneficiarilor, crearea mediului necesar
manifestarii
libertatii de expresie, independentei personale sidemnitatii pentru toate persoanele cu
disabilitati,
facilitarea dialogului intre autoritatile in domeniu, institutii si organizatii neguvernamentale
in
scopul de a produce schimbari benefice adultilor si copiilor institutionalizati.
Principalele schimbari pe care trebuie sa le avem in vedere privind recuperarea persoanelor
cu nevoi speciale sunt cele de progres personal ale beneficiarilor. Continua monitorizare a
evolutiei
lor in timp este absolut necesara, numai astfel putand vedea clar imbunatatirea calitatii vietii
lor prin
dezvoltarea abilitatilor de comunicare, a aptitudinilor individuale, temperarea problemelor de
comportament, o mai buna interelationare cu colegii lor rezidenti si cu personalul in ingrijirea
caruia se afla.
Vorbim astfel asadar de recunoasterea eficientei in timp a metodelor terapeutice de tip
artterapie
asupra beneficiarilor din institutii, si din nevoia imperioasa de schimbare a mentalitatii
referitoare la
persoanele cu dizabilitati, in vederea alinierii Romaniei la standardele si cerintele europene si
internationale de ingrijire.
BIBLIOGRAFIE OBLIGATORIE
1. M.D. Avramescu, Defectologie si logopedie, Editura FundaŃiei România de Mâine,
Bucuresti, 2002
2. M. Gelder, D. Gath, R. Mayou, Tratat de psihiatrie – Oxford, Editura AsociaŃia
Psihiatrilor Liberi din România, Geneva Initiative Publishers, 1994, EdituraII
3. Larousse, DicŃionar de psihiatrie si psihopatologie clinică, Editura Univers Enciclopedic,
Bucuresti, 1998
4. J.M. Mc.Innes, J.A. Treffry, Copilul cu surdocecitate - Ghid de dezvoltare, Tipografia
Semne’94
5. I. Musu, A. Taflan, Terapie educaŃională integrată, Editura ProHumanitate, Sibiu, 1997
6. C. Păunescu, Copilul deficient. Cunoasterea si educarea lui, Editura StiinŃifică si
Enciclopedică, Bucuresti, 1983
7. R. Răscanu, Psihologia comportamentului deviant, Editura UniversităŃii Bucuresti, 1994
8. E. Verza, Disgrafia si terapia ei, Editura Didactică si Pedagogică, Bucuresti, 1983
9. E. Verza (coord.), Elemente de psihopedagogia handicapaŃilor, Editura UniversităŃii
Bucuresti, 1990
10. T. Vrăsmas, P. Daunt, I. Musu, Integrarea în comunitate a copiilor cu cerinŃe educative
speciale, Editura Meridiane, Bucuresti, 1996
11. E. Vrăsmas, EducaŃia copilului prescolar. Elemente de pedagogie la vârsta timpurie,
Editura ProHumanitate, 1999