Intampinare reziliere contract din 01-ian-2013 Modele de cereri si actiuni

Întâmpinare reziliere contract

Două operaţiuni juridice într-un singur înscris. Contract principal şi contract accesoriu. Neexecutarea obligaţiilor cu
executare succesivă din contractul accesoriu nu atrage rezilierea contractului principal.
JUDECĂTORIA SECTORULUI 2 1
dosar: 11111/300/2013
ONORATĂ INSTANŢĂ
IONESCU ION, reclamant-pârât
cu domiciliul în Bucureşti, sector 3, str. Primăverii nr. 1, CNP 11111, tel. +40.000.000.000, fax +40.000.000.000, e-mail
ionescu@e-mail.ro
cu domiciliul ales în Bucureşti, sector 3, str. Marcus nr. 2
la sediul SCPA AURELIUS ŞI ASOCIAŢII, av. Marcus Aurelius
prin subsemnatul av. Marcus Aurelius, cu sediul profesional în Bucureşti, sector 3, str. Marcus nr. 2, tel. +40.000.000.000,
fax +40.000.000.000, e-mail marcus@e-mail.ro
formulăm prezenta
ÎNTÂMPINARE LA CEREREA RECONVENŢIONALĂ
prin care vă solicităm
– să respingeţi cererea reconvenţională ca nefondată
– să obligaţi pârâta la plata cheltuielilor de judecată pricinuite de prezentul proces
1. ÎN SPEŢĂ S-AU ÎNCHEIAT DOUĂ CONTRACTE: UNUL PRINCIPAL ŞI UNUL ACCESORIU
1.1. Avem două contracte (operaţiuni juridice)
Înscrisul denumit convenţie, încheiat la data de 21.04.2003, sub semnătură legalizată de BNP Vasilescu Vasile din Bucureşti,
cuprinde în realitate două contracte – negotium juris:
– un contract nenumit, adică un antecontract de vânzare-cumpărare, prin care părţile s-au obligat să vândă şi respectiv să
cumpere imobilul
– un alt contract nenumit, prin care părţile s-au obligat să renoveze imobilul, să nu îl folosească în interes personal şi să îl
închirieze în interes comun.
Astfel, natura obligaţiilor asumate de părţi reclamă această soluţie. Clauzele ce reglementează folosinţa imobilului nu sunt
specifice unui antecontract (promisiuni bilaterale) de vânzare-cumpărare; obligaţiile privind folosinţa imobilului nu
interesează transferul dreptului de proprietate. De vreme ce clauzele privind folosinţa imobilului puteau să fie cuprinse într-un
înscris de sine stătător, este limpede că acestea fac obiectul unui contract distinct.
De asemenea, în acelaşi sens trebuie observat că obligaţiile privitoare la folosinţa imobilului nu sunt interdependente cu
obligaţiile privitoare la transferul dreptului de proprietate. Cauza (imediată) a obligaţiei privitoare la transferul dreptului de
proprietate constă în reprezentarea contraprestaţiei celeilalte părţi, respectiv plata preţului. Şi invers. Părţile au urmărit,
aşadar, transferul proprietăţii şi plata preţului.
În ceea ce priveşte obligaţiile privitoare la folosinţa imobilului, cauza imediată constă de asemenea în reprezentarea
contraprestaţiei, contraprestaţie care însă are un alt conţinut: renovarea imobilului, abţinerea de la folosirea în interes
personal, închirierea în interes comun. Observăm, aşadar, că cele două tipuri de obligaţii asumate de părţi nu se sprijină
unele pe altele, nu se condiţionează reciproc.
De altfel, această chestiune privitoare la existenţa a două operaţiuni juridice – negotium juris – între părţi, în cadrul
înscrisului unic denumit „Convenţie”, a fost tranşată definitiv şi irevocabil prin hotărârea nr. 77777/18.12.2009, pronunţată
de Judecătoria sectorului 2 în dosarul nr. 66666/300/2009. (Anexa 7 la cererea introductivă – pagina 3 a hotărârii).
1.2. Raportul principal-accesoriu
Între cele două contracte există un raport de la principal la accesoriu: primul contract este contractul principal, iar cel de-al
doilea este cel accesoriu.
Cel de-al doilea contract a fost încheiat pentru a reglementa modalitatea de folosire temporară a imobilului până la data
transferului de proprietate. Părţile au urmărit să reglementeze o situaţie tranzitorie, esenţial temporară – folosinţa imobilului
care s-a promis, până la momentul vânzării-cumpărării. Dacă părţile nu s-ar fi obligat la transferul/dobândirea proprietăţii,
cel de-al doilea contract nu ar fi existat.
În acelaşi sens, jurisprudenţa şi doctrina apreciază constant că clauzele privitoare la folosinţa imobilului, cuprinse într-un
antecontract de vânzare-cumpărare, fac obiectul unei convenţii accesorii, distincte.
Consecinţa juridică a existenţei raportului de accesorialitate între cele două contracte este că desfiinţarea din orice motiv a
pag. 1 2/9/2017 : officemures@hodos.eu
 Intampinare reziliere contract din 01-ian-2013 Modele de cereri si actiuni
contractului principal atrage desfiinţarea contractului accesoriu, însă nu şi invers: desfiinţarea contractului accesoriu nu
afectează fiinţa contractului principal.
2. PÂRÂTA RECLAMANTĂ INVOCĂ NEEXECUTAREA UNOR OBLIGAŢII DIN CONTRACTUL ACCESORIU
2.1. Ref. contractul principal
Primul contract – contractul principal – este cu executare uno ictu. Astfel, obligaţiile reciproce ale părţilor de a încheia
contractul de vânzare-cumpărare, sunt obligaţii cu executare uno ictu,
Acest contract este susceptibil de rezoluţiune, dacă nu se îndeplinesc în mod culpabil obligaţiile.
Obligaţiile reclamantului-pârât Ionescu, derivând din antecontractul de vânzare-cumpărare, sunt de a plăti preţul şi de a
încheia contractul de vânzare-cumpărare cu privire la partea din imobil care i s-a promis. Prima obligaţie – de a plăti preţul –
a fost executată, aşa cum reiese din chiar înscrisul convenţiei; de altfel nici nu se contestă acest fapt.
Pârâta nu invocă nici neexecutarea celei de-a doua obligaţii – de a încheia contractul de vânzare-cumpărare în formă
autentică. De altfel, ar fi absurd să invoce: reclamantul-pârât Ionescu nu are interes să nu îşi execute această obligaţie, de
vreme ce a plătit preţul. Chiar prezentul litigiu a fost declanşat de voinţa reclamantului-pârât de a se executa convenţia, iar
nu de a nu se executa. Singura atitudine contrară legii este a pârâtei, care nu îşi execută culpabil propria obligaţia simetrică
care îi incumbă – de a încheia contractul de vânzare-cumpărare autentic.
Însă, desigur că pârâta nu poate invoca propria sa atitudine culpabilă pentru a obţine rezoluţiunea contractului.
2.2 Ref. contractul accesoriu
Al doilea contract – contractul accesoriu – este cu executare succesivă. Acesta nu este susceptibil de rezoluţiune, ci de
reziliere, dacă nu se îndeplinesc în mod culpabil obligaţiile.
Pârâta invocă neexecutarea obligaţiilor decurgând din acest al doilea contract, solicitând însă rezoluţiunea contractului
principal, adică desfiinţarea antecontractului de vânzare-cumpărare.
Confuzia juridică între cele două operaţiuni, pe care o face pârâta-reclamantă, este limpede. Este însă la fel de limpede şi
interesul acesteia în întreţinerea confuziei. Ea urmăreşte să se dezică de antecontractul de vânzare-cumpărare, pentru că în
realitate nu mai doreşte să vândă imobilul. Pârâta-reclamantă a încercat în anii care au trecut, în mai multe rânduri, să
„scape” de contract. Astfel, aceasta a promovat mai multe acţiuni:
– o acţiune în constatarea nulităţii absolute a contractului. În cadrul acestei acţiuni, pârâta-reclamantă a invocat aproape
toate cauzele de nulitate pe care le cunoaşte dreptul civil: lipsa discernământului, lipsa consimţământului, eroarea asupra
actului juridic (error in negotio), lipsa cauzei, cauză falsă, cauză ilicită, cauză imorală, obiect ilicit etc. Acţiunea pârâtei-
reclamante a fost respinsă prin hotărârea nr. 77777/18.12.2009, pronunţată de Judecătoria sectorului 2 în dosarul nr.
6666/300/2009, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi apoi a recursului (Anexa 7 la cererea
introductivă).
– o acţiune în rezilierea convenţiei, la care ulterior, aceasta a renunţat (Anexa 1 la prezenta).
3. DESFIINŢAREA CONTRACTULUI ACCESORIU NU ATRAGE DESFIINŢAREA CONTRACTULUI PRINCIPAL
Neexecutarea obligaţiilor din contractul accesoriu nu poate atrage rezoluţiunea contractului principal. În virtutea principiului
accesorium sequitur principalem, raportul este exact invers; adică numai desfiinţarea contractului principal atrage după sine
şi desfiinţarea contractului accesoriu. În speţă însă nu poate opera desfiinţarea contractului principal, întrucât, astfel cum am
arătat mai sus, pârâta-reclamantă invocă numai neexecutarea unor obligaţii decurgând din contractul accesoriu.
De altfel, aşa cum vor arăta în continuare, reclamantul-pârât şi-a executat toate obligaţiile ce îi incumbau.
4. NU EXISTĂ NEEXECUTARE CULPABILĂ DIN PARTEA RECLAMANTULUI-PÂRÂT
4.1. Reclamantul-pârât a renovat singur imobilul, pe cheltuiala sa exclusivă, imediat după încheierea convenţiei din
21.04.2003. Pârâta-reclamantă nu a cheltuit nici măcar un leu. Astfel, reclamantul-pârât a efectuat lucrări intensive de
consolidare pe exterior, a schimbat conductele din imobil cu unele noi de ultimă generaţie, a pus gresie şi faianţă, a tencuit şi
zugrăvit imobilul, a schimbat grupurile sanitare din imobil, întreaga lucrare depăşind chiar preţul de achiziţionare a imobilului.
Ca urmare a renovărilor făcute de reclamantul-pârât, acesta a reuşit încheierea unui contract de închiriere pentru o sumă
foarte mare – 3.500 EUR/lună –, în anul 2005 cu Banque Populare de France2 .
După expirarea acestui contract, reclamantul-pârât Ionescu Ion a executat alte lucrări de renovare a imobilului tot pe
cheltuiala sa. Astfel, a fost montată o schelă pe interior pentru tencuiala coşului imobilului (lucrarea fiind complicată şi
costisitoare datorită poziţionării coşului de fum), de asemenea s-a mai făcut şi renovarea unei părţi de acoperiş, montându-
se o schelă exterioară.
Aşadar, afirmaţiile făcute de pârâta-reclamantă sunt minciuni; în realitate lucrurile stau exact invers: ea este aceea care nu
a contribuit cu nici măcar un leu la renovarea imobilului. De altfel, reclamantul-pârât, care a şi mobilat imobilul, prin
intermediul firmei sale Construcţii SRL, a reuşit să-şi recupereze mobilierul numai printr-o acţiune în justiţie împotriva
pârâtei-reclamante (Anexa 2 la prezenta).
4.2. În ceea ce priveşte pretinsa pasivitate a reclamantului-pârât referitoare la închirierea imobilului, pârâta-reclamantă face
din nou afirmaţii mincinoase. Astfel, în anul 2007, după derularea contractului de închiriere în valoare de 3.500 EUR/lună3 ,
care s-a încheiat ca urmare a eforturilor reclamantului-pârât, părţile s-au înţeles ca pârâta-reclamantă să locuiască în imobil,
pag. 2 2/9/2017 : officemures@hodos.eu
 Intampinare reziliere contract din 01-ian-2013 Modele de cereri si actiuni
în schimbul plăţii în favoarea reclamantului-pârât a părţii acestuia din contravaloarea folosinţei imobilului, pe care părţile au
stabilit-o la 500 EUR/lună. Pârâta-reclamantă însă nu a plătit decât trei luni, după care a încetat plăţile, rămânând în schimb
în imobil şi folosindu-l abuziv, cu încălcarea obligaţiilor asumate. Nici măcar acţiunile pe care le-a intentat reclamantul-pârât
împotriva acestuia, solicitându-i daune şi obligarea la respectarea contractului, nu au fost convingătoare pentru pârâta-
reclamantă. Prin hotărârea nr. 55555/25.06.2008 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 în dosarul nr. 16161/2007
(Anexa 8 la cererea introductivă) pârâta-reclamantă a fost obligată la daune-interese şi la respectarea contractului. Prin
această hotărâre, rămasă definitivă şi irevocabilă prin respingerea apelului şi apoi a recursului, instanţele au constatat că
pârâta-reclamantă este cea care a încălcat contractul, în niciun caz reclamantul-pârât.
De altfel, pârâta-reclamantă locuieşte în continuare în imobil şi refuză orice dialog. Reclamantul-pârât a reuşit să pătrundă în
imobil numai cu executorul judecătoresc (Anexa 3 la prezenta). Cum să aducă reclamantul-pârât în continuare chiriaşi
pentru imobil, când acesta e locuit abuziv de reclamanta-pârâtă, iar aceasta îi refuză orice acces în imobil?
Relevante pentru imoralitatea pârâtei-reclamante sunt motivele invocate de aceasta în acţiunea în reziliere, formulată
împotriva reclamantului-pârât în anul 2009 (acţiune la care aceasta a renunţat). În acţiunea formulată (Anexa 1 la
prezenta) pârâta-reclamantă nu pretinde că reclamantul-pârât şi-ar fi încălcat vreo obligaţie în legătură cu folosinţa
imobilului. Iar despre vreo probă în acest sens, nici nu poate fi vorba. Pârâta-reclamantă invocă doar motive de
oportunitate, în ceea ce o priveşte, pentru rezilierea contractului.
În concluzie, vă rugăm să observaţi că nu există nicio neexecutare a convenţiei din partea reclamantului-pârât. În realitate,
pârâta-reclamantă a încălcat grav contractul, sub toate aspectele. Aceasta îşi neagă toate obligaţiile asumate.
Reclamantului-pârât nu i se poate imputa nimic sub aspectul vinovăţiei. Orice încălcare a contractului este imputabilă
pârâtei-reclamante.
5. PÂRÂTA-RECLAMANTĂ A MAI FORMULAT PÂNĂ ACUM ÎNCĂ DOUĂ CERERI DE REZOLUŢIUNE/REZILIERE
Prima cerere
Prima cerere, aşa cum am arătat mai sus, datează din anul 2009 (Anexa 1 la prezenta). Ulterior, considerând probabil că
nu are şanse de izbândă, aceasta a renunţat la judecată.
A doua cerere
A doua cerere (Anexa 4 la prezenta) a fost formulată de pârâta-reclamantă în cursului anului 2012, în cadrul dosarului
38383/300/2012, aflat pe rolul Judecătoriei sectorului 2. Dosarul are ca obiect cererea formulată de reclamantul-pârât
împotriva pârâtei-reclamante (Anexa 5 la prezenta), prin care acesta a solicitat daune-interese ca urmare a încălcării
contractului de către pârâta-reclamantă.
Pârâta-reclamantă şi-a făcut un obicei din a încerca să înlăture efectele obligatorii ale contractului pe care l-a semnat.
Practic, pârâta a formulat până acum trei cereri de rezoluţiune şi o cerere de nulitate, toate ca replică la solicitările
reclamantului-pârât de a-şi executa obligaţiile asumate.
în drept
art. 205 şi urm. C. pr. civ.
art. 1020-1021 C. civ.4
PROBAŢIUNE
înscrisuri
martori
– Mihăiescu Mihai, cu domiciliul în Bucureşti, sector 1, str. Toamnei nr. 1, tel. +40.000.000.000, fax +40.000.000.000, e-
mail mihaiescu@e-mail.ro
– Dumitrescu Dumitru, cu domiciliul în Bucureşti, sector 1, str. Iernii nr. 1, tel. +40.000.000.000, fax +40.000.000.000, e-
mail dumitrescu@e-mail.ro
interogatoriu
expertiză
orice probă a cărei necesitate ar reieşi din cercetarea judecătorească
ANEXE
– prima cerere de reziliere (formulată de reclamanta-pârâtă) – Anexa 1
– acţiune în predarea mobilierului (formulată de pârâtul-reclamant) – Anexa 2
– proces-verbal de executare – Anexa 3
– a doua cerere de rezoluţiune (formulată de reclamanta-pârâtă) – Anexa 4
– cerere de daune (formulată de pârâtul-reclamant) – Anexa 5
Bucureşti, 20 mai 2013
pag. 3 2/9/2017 : officemures@hodos.eu
 Intampinare reziliere contract din 01-ian-2013 Modele de cereri si actiuni
pentru Ionescu Ion
av. Marcus Aurelius

1 N.A.: precizăm că data limită de referinţă avută în vedere la redactarea prezentului document este 15 februarie 2013, chiar dacă, din
motive obiective, în cuprinsul acestuia veţi găsi referiri la date calendaristice ulterioare. Prin urmare, orice modificare legislativă
intervenită după 15 februarie 2013 ar putea afecta acurateţea juridică a prezentului document.

2 Contractul a fost încheiat între firma reclamantului-pârât Construcţii SRL şi Banque Populare de France, după ce anterior, pârâta-
reclamantă închiriase imobilul firmei pârâtului, întrucât chiriaşul Banque Populare de France a dorit să încheie contractul cu o persoană
juridică.

3 Susţinerile pârâtei-reclamante prin care încearcă să inducă instanţa în eroare sugerând că numai reclamantul-pârât Ionescu Ion a
încasat bani din închiriere, sunt cel puţin ireverenţioase, în condiţiile în care banii au fost împărţiţi între cei doi, pârâta-reclamantă
câştigând sume fabuloase fără nici cea mai mică investiţie.

4 Ne referim la Codul civil de la 1864, având în vedere că raporturile juridice deduse judecăţii s-au născut sub imperiul acestuia şi rămân
în continuare guvernate de acest cod, astfel cum prevede art. 6 alin. (2)-(3) din noul Cod civil, intrat în vigoare la 1 octombrie 2011.

pag. 4 2/9/2017 : officemures@hodos.eu