Prin tema unei opere literare se înţelege aspectul general din realitate

abordat în creaţia literară respectivă. Tema aleasă de scriitor este tratată

într-o anumită viziune despre lume, înţelegând prin aceasta modul în
care scriitorul vede lucrurile, le înţelege şi le interpretează, precum şi
atitudinea şi opinia lui faţă de aspectele realităţii înfăţişate. Viziunea
obiectivă este specifică romanului realist-obiectiv.
Evidenţierea unor trăsături specifice care fac posibilă încadrarea textului
în categoria romanului obiectiv
Opera ,,Baltagul’’ de Mihail Sadoveanu a apărut în anul 1930, este un
roman interbelic, obiectiv, realist, mitic şi tradiţional. Are ca surse de
inspiraţie trei balade: ,,Dolca’’, ,,Salga’’ şi ,,Miorita’’.
Romanul este specia genului epic, în proză, de mari dimensiuni, cu o
acţiune complexă, desfăşurată pe mai multe planuri, în timp şi în spaţiu
precizate, antrenând un număr mare de personaje puternic
individualizate. Prin multitudinea aspectelor înfăţişate, romanul oferă o
imagine amplă asupra vieţii.
Fiind un roman al perioadei de maturitate, marile teme sunt: viaţa
pastorală, natura, călătoria, miturile, iubirea, familia, arta povestirii,
înţelepciunea.
Tema textului şi două secvenţe sugestive
Tema rurală a romanului tradiţional este dublată de tema călătoriei
iniţiatice şi justiţiare.
O primă secvenţă sugestivă o constituie dorinţa Vitoriei de a pleca în
căutarea soţului, de a-i urma traseul, deoarece întârziase 73 de zile, iar
acest gând o neliniştea. Îi urmează întocmai traseul împreună cu fiul ei,
Gheorghită, călătorie educativă pentru el, iniţiatică conferindu-i operei
caracter de bildungsroman. Vitoria parcurge simultan două lumi: spaţial
real, concret şi comercial şi o lume ,,de semne şi minuni’’, al căror sens
ea ştie să-l descifreze.
Totodată, romanul prezintă şi monografia satului moldovenesc de la
munte, lumea arhaică a păstorilor, având în prim-plan căutarea şi
pedepsirea celor care l-au ucis pe Nechifor Lipan.
Evidenţierea elementelor de structură, de compoziţie şi de limbaj ale
textului narativ studiat, semnificative pentru tema şi viziunea despre
lume
Un prim element de structură îl constituie titlul, care are valoarea
simbolică: în sensul său propriu, baltagul este un topor cu două tăişuri,
iar în sensul său figurat este arma crimei şi instrumentul actului justiţiar,
reparator. Baltagul tânărului Gheorghită se păstrează neatins de sângele
ucigaşilor.
Perspectiva narativă este obiectivă, iar naraţiunea se realizează la
persoana a III-a, de către un narator omniscient, obiectiv. Deşi naratorul
este omniscient, el este unic la parastasul soţului, Vitoria preia rolul
naratorului, deoarece inteligentă şi calculată, ea reconstituie crima şi îi
determină pe Calistrat Bogza şi pe Ilie Cutui să-şi recunoască vina.
Reperele spatio-temporale sunt vagi precizate: ,,aproape de Sf. Andrei’’,
în ,,Postul Mare’’, ,,10 Martie’’, în secolul al XX-lea, lucru reieşit din
menţionarea trenului şi a telefonului în zona Moldovei, dar Vitoria
trăieşte într-un timp mitic. Spaţiul este vast, Măgura Tarcăului, zona
Dornelor şi a Bistriţei, Balta Jijiei, Suha, Sabasa, Cruci, Crucea
Talienilor (unde sunt găsite osemintele lui Nechifor).
Romanul este structurat în şaisprezece capitole, cu o acţiune desfăşurată
cronologic, urmărind momentele subiectului. În raport cu tema
călătoriei, capitolele pot fi grupate în trei părţi: I. constatarea absenţei şi
pregătirile de drum; II. căutarea soţului dispărut; III. găsirea celui căutat,
înmormântarea şi pedepsirea făptaşilor.
Concluzia
Romanul ,,Baltagul’’, rămâne inedit prin tema ancestrală a păstrării
tradiţiilor şi a setei de a face dreptate, dar şi prin viziunea realistă asupra
lumii, reuşeşte să păstreze anumite simboluri, tradiţii şi să reliefeze
faptul că ţinerii pot fi receptivi la noutăţile civilizaţiei; iar ,,baltagul’’
poate fi asociat cu arma crimei, obiectul justiţiar, menit să păstreze
dreptatea şi cinstea. Manolescu afirmă că ,,Baltagul este un roman realist
în sensul cel mai propriu’’ şi alege ca pretext situaţia din
balada ,,Miorița’’.