Baltagul - Mihail Sadoveanu

(1930)
Tema si viziunea despre lume

Perioada interbelică este definită printr-o mare diversitate la toate nivelurile, fapt vizibil prin coexistența unor direcții
românești diferite și caracterizată prin dinamismul și prin varietatea modelelor epice de roman. Astfel, realismul este reprezentat in
opera lui Liviu Rebreanu sub aspectul unui realism dur, obiectiv, în timp ce George Călinescu optează pentru influența balzaciană, iar
Sadoveanu, pentru realismul cu substrat mitic.
Formulă estetică sadoveniană este expresia unei viziuni mitice asupra lumii, lume care personajele sunt învăluite între o
aură legendară.
Prozatorul a exersat toate speciile epicii: schiță, povestirea, nuvela, romanul, dar și ciclul de povestiri. E la surprins în
operele sale bogăția sufletească și atitudinea etică exemplară oamenilor din popor.
Baltagul (1930) este un roman polimorf, realist și simbolic în același timp. Prezintă trăsăturile unei opere tradiționale având
un discurs epic liniar, axat pe tema călătoriei explorative care are drept scop căutarea, cunoașterea, inițierea și actul justițiar. Se
încadrează în categoria romanul doric prin prezența personajului tip, prin zugrăvirea unei lumi arhaice, în care biserica și practicile
magice coexistă, prin perspectiva narativă omniscientă și verosimilul evenimentelor relatate. Aspectele sale mitice se concentrează
în mare parte asupra similitudinilor cu balada populară ,,Miorița’’, dar pot fi puse în legătură și cu mituri universale din mitologia
greacă.
Una din trasaturile care incadreaza opera in aceasta perioada este respectarea principiilor traditionaliste prin valorificarea
traditiilor, a lumii satului si a dimensiunii spirituale a sufletului taranesc, precum si promovarea folclorului si a elementului religios.
O alta trasatura caracteristica perioadei interbelice este caracterul realist-obieciv. Naratorul este obiectiv, omniscient,
neimplicat in actiune, actiunea fiind relatata la persoana a III a. Este posibila identificarea unor elemente reale de cronotop, precum
Bistrita si Vatra Dornei, precum si legatura stransa care se stabileste intre personaje si mediul in care traiesc.
Tema textului o constituie călătoria pentru descoperirea adevărului, călătorie ce se transformă intr-un veritabil drum
inițiatic. Acesta se armonizează cu alte teme specifice lumii sadoveniene: viața pastorală, natura, miturile, iubirea, harta povestirii,
înțelepciunea.
O prima secvență relevantă pentru tema și viziunea despre lume a autorului este reprezentată de momentul declanșării
intrigii, când Vitoria decide să plece în căutarea soțului, care nu dăduse nici un semn de viață de două luni. Scenă reprezintă
începutul unui drum simbolic și inițiatic parcurs de Vitoria, împreună cu fiul ei, Gheorghiță.
O altă secvență reprezentativă este chiar deznodământul în care se prezintă demascarea și pedepsirea ucigașilor. După o
călătorie lungă, Vitoria își găsește împăcarea când împlinește datinile creștinești în memoria soțului, apoi se reîntoarce acasă pentru
a-și relua viața
Pentru evidențierea temei si a viziunii despre lume a autorului, semnificative sunt doua elemente de structura ale romanului, și
anume: titlul și conflictul.
Titlul are valoare simbolică și dublă semnificație: este atât unealta cu care Nechifor Lipan a fost ucis cât și instrumentul cu
care se înfăptuiește actul justițiar. El figurează, simbolic, viața și moartea: cu el se înfăptuiește crima, dar totodată se restabilește
echilibrul.
Conflictul principal este acela care se desfășoară între Vitoria și ucigașii soțului ei. Se rezolvă in a treia parte a romanului,
prin confesiunea din momentul morții. Bătrânul își cere iertare în fața văduvei, iar aceasta îl iartă pentru ca sufletul muribundului să
pătrundă împăcat în veșnicie.
Un conflict exterior este generat de diferența dintre generații și se desfășoară între protagonistă și fiica sa, Minodora.
Victoria se opune dorinței fetei de a purta bluză și să-și prindă parul în coc, fiind o apărătoare a valorilor patriarhale.
În concuzie, prin tema textului, Sadoveanu pledează hotărât pentru apărarea virtuților tradițiilor și obiceiurilor poporului
român, aducând în prim plan prototipul femeii de la munte.