Baltagul

De Mihail Sadoveanu

Geneza Roman interbelic

Romanul apare în 1930 . Baltagul este expresia românească a Mioriței, lucru pe care îl
consemnează autorul din punct de vedere al influenței exercitate de această baladă asupra creației sale:
„Am găsit în ea elemente de valoare diamantină, care s-au răsfrânt în opera mea prorpie”.

Tipul de roman

Roman realist traditional, epopee (preia structuri din baladă), are intrigă de roman polițist
(modul în care Vitoria decide să construiască planul de demascare a ucigașilor lui Nechifor); în opinia
criticilor „Baltagul” este un roman realist-mitic.

Structura. Romanul este structurat în 17 capitole și pot fi identificate mai multe planuri narative.
Sunt identificate două coordonate fundamentale: aspectul realist (reconstituirea monografică a lumii
pastorale și căutarea adevărului) și aspectul mitic (gesturile personajului țin de ritual). Orizontul mitic
include și modul de înțelegere a lumii de către personaje, tradițiile pastorale, dar și comuniunea om-
natură și mitul marii treceri.

Tema- călătoria, care are ca scop cunoașterea, căutarea, inițierea, confruntarea, adevărul,
justiția, datoria. Motivul căutării și al cunoașterii se dezvoltă într-o structură labirintică. Acțiunea este
dispusă într-un plan real, social și unul mitic.

Titlul. Baltagul este un topor cu două tăișuri, este un obiect simbolic, ambivalent: armă a crimei
și intrumentul prin care se face dreptate. Se observă că același baltag îndeplinește cele două funcții:
dreptatea se face cu arma crimei, ucigașul este pedepsit cu același baltag pe care l-a folosit în omorârea
lui Nechifor Lipan. Baltagul tânărului Gheorghiță rămâne neatins de sângele ucigașilor.

Perspectiva narativă- obiectivă, relatarea se face la persoana a III-a din punctul de vedere al unui
narator omniscient, omniprezent, care reconstituie prin tehnica detaliului lumea satului de munteni și
acțiunile Vitoriei.

Modurile de expunere. Narațiunea este poreponderentă și se desfășoară pe momentele

subiectului, iar pasajele descriptive fixează diferite aspecte ale cadrului natural și elemente de portret
fizic (portretul Vitoriei și portretul lui Gheorghiță). Narațiunea este nuanțată de secvențe dialogite sau
de replici ale Vitoriei, cum este laitmotivul rostit de femeie în căutarea soțului, la fiecare popas: „Nu s-a
oprit cumva… astă-toamnă un om cu cal negru țintat în frunte?”

Timpul derulării acțiunii este vag precizat, prin repere temporale de tipul: „aproape de Sf.
Andrei, în Postul Mare, 10 martie. Cadrul acțiunii- satul Măgura Tarcăului, zona Dornelor și a Bistriței,
dar și cel de câmpie, Cristești, în Balta Jijiei.