Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Suport Curs Istoria Constructiei Europene An II Sem I
Suport Curs Istoria Constructiei Europene An II Sem I
FACULTATEA DE DREPT
Suport de curs
An II, semestrul I
2011
2
Cuprins
1. Introducere………………………………………………………...3
2. Geneza federalismului modern……………………………………5
3. Liga Naţiunilor şi criticii săi federalişti…………………………...17
4. Mişcarea Paneuropeană şi proiectul Briand………………………19
5. Idei federaliste europene în deceniul patru al secolului al XX-lea..29
6. Viziuni totalitare asupra unificării europene……………………...31
7. Proiecte şi acţiuni concrete de unificare după al doilea război
mondial……………………………………………………………35
8. Integrare sau unificare…………………………………………….40
9. Demarajul construcţiei europene după al doilea război mondial….42
10. Planul Marshall……………………………………………………44
11. Consiliul Europei………………………………………………….46
12. Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului…………………47
13. Comunitatea Economică Europeană şi Comunitatea Europeană a
Energiei Atomice………………………………………………….49
14. De la Comunităţile Europene la Uniunea Europeană……………..50
15. Tratatul asupra Uniunii Europene………………………………....56
16. Tratatul de la Amsterdam………………………………………….57
17. Cronologia Tratatelor Comunităţii şi Uniunii Europene…………..60
18. Surse……………………………………………………………….64
19. Bibliografie………………………………………………………...65
3
Introducere
5
André Philip, For a European Policy, in The Absent Countries of Europe,
Schriftonreihe der Osteurope, Strasbourg, 1958, p. 258.
6
David Gress, From Plato to NATO; The Idea of the West and its Opponents,
Simon and Schuster, New York, 1998.
5
7
Denis de Rougemont, Vingt-huit siècle d’Europe, Ed. Payot, Paris, 1961, p.
200-205.
6
15
Bernard Voyenne, Le féderalisme de P. J. Proudhon, Presses d`Europe,
Paris, 1976; Claude Carbo, op. cit., p. 57-83.
16
Rolf Helmut Foerster, Europa Geschichte einer politischen Idee, München,
1967.
17
Emanuel Richter, Leitbilder der europäischen Föderalismus. Die
Entwicklungsgeschichte der Idee eines europäischen Bundesstaats bis zum Beginn des 20
Jahrhunderts, Bonn, 1983, p. 101-104
10
18
Giuseppe Galasso, Antologia degli scritti politici di Carlo Cattaneo, Il Mulino,
Bologna, 1962.
19
Erich Zöllner, Istoria Austriei de la începuturi până în prezent, ediţia a VIII-a,
vol. I, Editura Enciclopedică, Bucureşti,p. 434.
20
M. Eminescu, Opere, XI, Publicistica, Editura Academiei Române, Bucureşti,
1984, p. 131.
11
21
Aurel C. Popovici, Statele Unite ale Austriei Mari, Ed.Albatos, Bucureşti,
1997; apud Eliza Campus, Ideea federală în perioada interbelică, Editura Academiei
Române, Bucureşti, 1993, p. 23-24
12
22
Leopold von Ranke, Sämmtliche Werke, IX, Leipzig, 1868, p. 235.
23
Friedrich Nietzsche, Par delà le Bien et le Mal, Paris, 1948; apud Andrei
Marga, op. cit. p. 120.
13
24
Jean-Baptiste Duroselle, L’idée d’Europe dans l’histoire, Denoël, Paris, 1965, p.
210-218.
14
25
Ibidem, p. 219-226.
26
Denis de Rougemont, op. cit., p. 254.
15
27
Oswald Spengler, Declinul Occidentului, vol. I-II.;Ed. Beladi, Craiova, 1997
28
Thomas Mann, Avertissment à l`Europe, Gallimard, Paris, 1937; apud Denis de
Rougement, op. cit., p. 319.
17
29
José Ortega y Gasset, Revolta maselor, Editura Humanitas, Bucureşti, 1994.
30
Jean Combes, op. cit., p. 195-196.
18
31
Nicolae Păun, Construcţia europeană modernă, Editura Fundaţiei pentru Studii
Europene, Cluj, 1997, p. 106
32
David Armstrong, Lorna Lloyd, John Redmond, From Versailles to Maastrich.
International organisation in the twentieth century, London, 1996, p. 7-10.
19
33
Ibidem, p. 10-12.
20
34
Richard N. Coudenhove-Kalergi, Pan-Europa, Editura Pro Europa, Târgu
Mureş , 1997.
35
Ibidem, p. 10.
21
publicaţiile lor, îşi recrutează unii celorlalţi mereu noi aderenţi şi-şi fac
reciproc, în cel mai colegial mod, propagandă. Adevăratul adversar al
acestui şovinism, franco-german, nu-l constituie cele două naţiuni
riverane Rinului, ci Pan-Europa. Contra acestui ţel se îndreaptă ura şi
cârdăşia lor comună, şovinii din ambele părţi fiind conştienţi că realizarea
Pan-Europei le va lua dreptul la existenţă“41.
44
Denis de Rougemont, op. cit., p. 403-404.
45
Ibidem.
24
46
Richard N. Coudenhove-Kalergi, op. cit., Postfaţă, p. 151.
47
Serge Berstein, Pierre Milza, Istoria Europei, vol. V, Institutul European, Iaşi,
1998, p. 57
25
50
Ibidem, p. 111-119.
28
51
Ibidem, p. 119-121.
52
Ibidem, p. 122.
53
Actualitatea planului se vădeşte în chestiunile practice propuse în partea a patra a
Memorandumului: “a) chestiunea unui anumit control politic al cartelurilor industriale şi,
implicit, stabilirea rolului ce pot ele juca în Piaţa comună; b) scăderea progresivă a
tarifelor vamale; c) coordonarea eforturilor pentru marile lucrări publice – drumuri de
mare trafic, canale etc.; d) reglementarea circulaţiei intereuropene pe toate căile de
comunicaţie; e) credite pentru regiunile mai puţin dezvoltate ale continentului; f)
soluţii pentru probleme de muncă, specific europene (emigrare de lucru
intereuropeană,accidente de muncă, asigurări sociale etc.); g) largă cooperare a
serviciilor de igienă, îndeosebi contra flagelurilor sociale, a bolilor profesonale, a
mortalităţii infantile etc. ; h) largă cooperare prin universităţi, academii, relaţii literare,
29
al secolului al XX-lea
artistice, centre de cercetare, legături strânse între agenţiile de presă etc.; i) cooperare
interparlamentară de o asemenea manieră încât să se poată înfăptui Uniunea parlamentară
europenă; j) formarea de secţii şi birouri specializate intereuropene etc.” – cf. Eliza
Campus, op. cit., p. 63-64
30
56
Ibidem, p. 26-34.
32
57
Lev Trotsky, Europe and America: Two speeches on Imperialism (1926), New-
York, 1971.
58
E.R. Goodman, The Soviet design for a World State, New-York, 1960, p. 60.
33
59
Ibidem, p. 80.
34
60
Walter Lipgens, Documents…, II, p. 10-14.
35
război mondial
61
Andrei Marga, Filosofia unificării europene, p. 122.
62
apud Pascal Fontaine, Construcţia europeană de la 1945 până în zilele noastre,
Institutul European, Iaşi, 1998, p. 5.
36
63
Ion Ignat, Uniunea economică şi monetară europeană, Editura Simposion, Iaşi,
1994, p. 13.
64
Peter Calvacoressi, Europa de la Bismarck la Gorbaciov, Polirom, Iaşi, 2003,
p. 142-143.
37
65
Philippe Moreau Defarges, Instituţiile europene, Ed. Amarcord, Timişoara,
2002, p. 19
66
R. Hostiou, Robert Schuman et l’Europe, Editura Cujas, Paris, 1969, p.
137-138.
38
67
Pascal Fontaine, op. cit., p. 13.
68
Maurice Duverger, Europa de la Atlantic la Delta Dunării, Omegapres,
Bucureşti, 1991, p. 75-80.
39
la 1 iunie 1955, cele şase state adoptă principiul unei noi comunităţi
fondate pe o piaţă comună industrială. În al doilea rând, o renunţare
temporară a obiectivului unei „federaţii europene“ cuprins în declaraţia
Schuman, ce nu e reţinut în noul text al tratatului.
69
Pascal Fontaine, op. cit., p. 14-16.
70
Termenul de integrare a capatat, in economie si politica o larga utilizare in epoca postbelica. Cu ajutorul
lui s-a exprimat mai intai o idee, un deziterat, un ideal si apoi o realitate, un proces in plina desfasurare-
v.Vasile Nechita-“Integrarea europeana”,Ed.Desteptarea,Bacau,1996,p.7;
71
v.Andrei Marga,op.cit.;
72
v.Cosma Mircea&Ispas Teofil,op.cit.;
73
Notiunea de integrarea trimite direct si la acceptiunea de colaborare, cooperare si intrajutorare bi si
multilaterala, pe de o parte, iar rezultatele ei concrete, pe de alta parte-v.Vasile Nechita,op.cit.,p.8;
41
74
v.Cosma Mircea&Ispas Teofil,op.cit.;
75
v.Vasile Nechita,op.cit,p.10;
76
v.Andrei Marga,op.cit.;
42
crescande intre tarile comunitare, incat, treptat, ele sa devina parti ale unui
intreg”.
Studiile europene avanseaza doua teorii in privinta integrarii din punct
de vedere politic. Integrarea formala este inteleasa sub aspectul schimbarii
reglementarilor pentru realizarea compatibilitatii intre parteneri si asigurarea
unei depline functionalitati a comunitatii. Cea de a doua, integrarea
informala, are in vizor obtinerea unei dinamici constructive a relatiilor si
sistemelor de comunicatie.
77
Argumentele aduse in favoarea notiunii de unificare europeana se
refera in primul rand la scopul politic al procesului european, conform art.2
al Tratatului de la Roma,care subordoneaza integrarea sectoriala intr-o
modalitate prin care “comunitatea are drept misiune, prin instituirea unei
piete comune si prin apropierea progresiva a politicilor economice ale
statelor membre, sa promoveze o dezvoltare armonioasa a activitatilor
economice in intreaga Comunitate, o extindere continua si echilibrata, o
stabilitate crescuta, o ridicare accelerata a nivelului de viata si relatii si mai
stranse intre statele pe care le reunit”78.
In primii ani dupa cel de-al doilea razboi mondial, doua serii de factori
vor influenta in mod determinant constructia europeana. Pe de o parte,
opozitia Est-Vest care s-a agravat la sfarsitul anului 1947 a creat sentimentul
unei amenintari grave si iminente pentru Europa Occidentala, amenintare
careia ar fi fost incapabila sa-i faca fata din punct de vedere economic si
militar, astfel incat asistenta si protectia S.U.A. devenea pentru Europa
Occidentala o necesitate. Pe de alta parte, deteriorarea rapida a relatiilor cu
URSS obliga statele Europei Occidentale sa se preocupe de propria lor
securitate79.
La sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, ideea europeana nu era
noua. Inca din octombrie 1942, intr-un memorandum adresat ministrului sau,
Anthony Eden, Winston Churchill lanseaza formula de "Statele Unite ale
Europei"80, idee care se inscria in noua ordine mondiala, reflectata in Carta
Atlanticului din 1941, document ce cuprinde strategia comuna pentru
organizarea lumii dupa razboi.
77
v.ibidem;
78
v.Cosma Mircea&Ispas Teofil,op.cit.;
79
v.Roxana Munteanu-“Drept european”,Ed.Oscar Print,Bucuresti,1996,p.18;
80
Lui Victor hugo I de atribuie ideea si expresia de “Statele Unite ale Europei”, iar lui Saint-Simon pe acea
de Comunitate Europeana si Parlament European-v.Vasile Nechita,op.cit.,p.55;
43
81
v.Cosma Mircea&Ispas Teofil,op.cit;
82
v.ibidem;
83
Intr-un asemenea context, daca ideea constructiei europene devenea tot mai pregnanta, planau totusi
unele ezitari privind continutul sau: ezitari cu privire la limitele geografice, la obiectul sau (va fi o Europa
economica, culturala, militara sau politica), la natura sa (o Europa a cooperarii sau o Europa supra-
nationala)-v.Roxana Munteanu,op.cit,p.19;
84
v.ibidem,p.23;
44
Planul Marshal
85
v.Vasile Mircea Zaberca-“Constructia europeana”,Resita,2000,p.9;
86
In discurs, Marshall anunta public hotararea S.U.A. de a acorda europenilor un ajutor in cea mai mare
parte nerambursabil, insotit si de evitarea suprasolicitarilor si dublei impuneri-v.Vasile Nechita,op.cit.,p.59;
87
Propunerea de ajutorare a vizat intreaga Europa insa a fost respinsa de URSS pe motiv ca aduce atingere
suveranitatii nationale-v.Constantin Hlihor,op.cit.,p.87;
45
88
Jean Monnet declara ca valoarea cea mai mare a planului Marshall consta in actiunea cea a condus la
ceea ce am ajuns in Uniunea Europeana-v.ibidem,p.61;
89
Intre august 1948 si ianuarie 1952 suma neta a creditelor bugetare s-a ridicat la 12817 milioane dolari
(85% sub forma de materiale sau produse si 15% imprumuturi). Din aceasta suma au beneficiat Marea
Britanie-24,9%, Franta-29,9%, Germania-10,3%, Olanda-7,7%, Grecia-5,5%, Austria-5,3%, … S-a
transferat astfel in Europa peste 1%din PIB-ul american , adica 3,5% din PIB-ul european (fara ajutorul
militar)-v.Cosma Mircea&Ispas Teofil,op.cit.;
46
Consiliul Europei
Dupa 1945, ideile lui Churchill (din discursul sau de la Zürich din
1946) s-au intalnit intr-un mod fericit cu cele ale lui Robert Schuman.
Jonctiunea lor, ca si faptul ca fusesera formulate nu de niste simpli
teoreticieni, ci de niste personalitati implicate in practica politica, au facut ca
respectivele idei sa fie transpuse – progresiv – in act.
La cateva luni de la Zurich, unde a lansat chemarea "Ridica-te,
Europa!", W. Churchill infiinteaza in Marea Britanie "United Europe
Moment" (Miscarea pentru Europa Unita). In Franta, Raul Dantry creeaza
"Consiliul Francez pentru Unitatea Europei". Henri Brugmans prezideaza in
decembrie 1946 "Uniunea Europeana a Federalistilor", Coudenhow-Kalergi
reconstituie "Uniunea Paneuropeana". La inceputul anului 1947 se
contureaza "Miscarea Socialista pentru Statele Unite ale Europei". Daca
aceste grupari exprimau curente politice, cele precum "Liga Europeana de
Cooperare Economica" (LECE) creata de belgianul Paul von Zeeland
exprimau interese de afaceri.
Unificarea miscarilor europene, are loc in decembrie 1947, sub
denumirea de "Comitetul International de Coordonare pentru o Europa
Unita" prezidat de ministrul britanic Duncan Sandys. Sarcina acestuia era de
a pregati un Congres la Haga, in perioada 7-10 mai 1948. Rezolutia politica
finala a Congresului Europei care cerea constituirea unei "Adunari
Parlamentare Europene" transmite un semnal: "a venit ora pentru natiunile
Europei sa transfere unele din drepturile lor de suveranitate, in vederea
coordonarii si dezvoltarii resurselor lor". Tot acum, sunt lansate primele idei
cu privire la institutii comune, piata comuna, carta drepturilor omului, curte
internationala de justitie.
Statele membre ale UO vor alcatui un "Comitet Permanent pentru
Studiul si Dezvoltarea Federatiei Europene", pentru a materializa continutul
rezolutiei Congresului91. Compromisul la care ajung negociatorii este tratatul
90
Dupa semnarea Tratatului Atlanticului de Nord, UO pierde din continut structurile militare fiind
asimilate de alianta;
91
Apar insa divergente intre reprezentantii celor 5 state. Britanicii doreau aplicarea metodei
interguvernamentale, adica, o stricta dependenta de guvernele nationale. Ideea franco-belgiana sustinea
aplicarea metodei supranationale, conform careia institutia sa aiba caracter parlamentar si sa i se acorde
competente extinse-v.ibidem;
47
semnat la 5 mai 1949, la Londra, de cele 5 state ale UO, la care se alatura
Irlanda, Italia, Danemarca, Norvegia, Suedia si care statueaza Consiliul
Europei.
Pentru structura Consiliul Europei sunt stabilite doua institutii92:
Adunarea Parlamentara Consultativa, care reflecta, dimensiunea federalista,
pur consultativa si compusa din reprezentantii fiecarei tari membre, alesi de
catre parlament;Comitetul de Ministri (ai Afacerilor Externe), organ de
decizie, compus din reprezentatii guvernelor.
Obiectivul CE este de realiza o uniune mai stransa intre membrii sai,
in vederea salvgardarii si promovarii ideilor si principiilor ce reprezinta
patrimoniul lor comun si al favorizarii progresului lor economic si social.
Competenta recunoscuta CE se manifesta in domeniile: economic,
social, cultural, stiintific, juridic, administrativ si etnic. De la infiintarea ei si
pana azi, organizatia s-a dezvoltat gradual. Acum are 41 de membri93. Inca
din anii 50, membri CE semneaza o Conventie Europeana a drepturilor
omului (viata, constiinta, expresie, asociere, proprietate, educatie, securitate)
si instituie o comisie de protectie a acestora (Comisia Europeana a
Drepturilor Omului). In 1961 s-a semnat la Roma Carta Sociala Europeana,
document pe care CE il considera o completare in domeniul social a
Conventiei Europene a Drepturilor Omului. In 1961 se mai constituie
Consiliul pentru Cooperarea Culturala.
92
v.Teodor Frunzeti-“Organizatii internationale” pe www.actrus.ro;
93
Principalele obiective, formulate la Viena (1993) si Strasburg (1997), sunt: acceptarea principiilor
democratiei si statului de drept; asigurarea protectiei minoritatilor nationale; intarirea coeziunii sociale;
protejarea securitatii cetateanului; gasirea raspunsurilor adecvate la sfidarile de natura culturala si
educationala; perfectionarea sistemului de monitorizare a respectarii angajamentelor luate de statele
member-v.ibidem;
94
Primul care a propus trecerea celor doua ramuri industriale sun coordonarea unei “Inalte autoritati”, trans
si supranationale a fost Jean Monnet-v.Vasile Nechita,op.cit,p.64;
48
95
Evenimentele de la jumătatea secolului XX au fost marcate de o alianta temporara si bizara a
comunismului cu liberalismul in lupta cu fascismul. Sistemul politic liberal a fost salvat de comunism adica
tocmai de regimul pe care dorea sa-l "ingroape"-v.Constantin Hlihor,op.cit.,p.6;
96
Tratatul avea ca obiectiv "eliminarea barierelor ce divizeaza Europa". Cu aceasta ocazie s-au stabilit si o
noua serie de politici concrete pe diferite domenii: o uniune vamala industriala, prin eliminarea taxelor
vamale intracomunitare si desfiintarea contingentelor cantitative; o politica agricola comuna; o politica
comerciala comuna; o politica concurentiala-v.”Accelerarea unificarii europene” pe www.e-scoala.ro;
97
Deciziile sale erau obligatorii, avand dreptul de: a studia pietele si preturile si de a stabili strategii pe
termen lung; a publica informatii referitoare la piata; a avea propriul capital; a asista la programele de
investitii prin oferirea de imprumuturi si garantii firmelor; a lua masuri directe in cazul in care are loc o
reducere a cererii; a stabilii daca este necesar un pret minim si maxim pe Piata Comuna; a opri formarea de
catre statele membre de trusturi, carteluri sau alte intelegeri care sa afecteze concurenta. A disparut in anul
1967, fiind asimilata de Comisia Europeana, unde munca este impartita pe directorate generale-v.Cosma
Mircea&Ispas Teofil,op.cit;
49
Practic, primele realitati institutionale ale Europei politice se nasc după cel
de-al doilea război mondial. Conferinta de la Messina, Italia, din 1-2
ianuarie 1955, a ministrilor de externe a statelor membre CECO a luat in
discutie initiativa tarilor din Benelux, cuprinsa in Planul Beyen si care
propunea crearea unei piete comune cu libera circulatie a marfurilor,
serviciilor, capitalurilor si muncitorilor. Este momentul relansarii
constructiei comunitare, dupa esecul Comunitatii Europene de Aparare.
Reprezentantii la Conferinta au aprobat initiativa si pe 9 iulie 1955,
sub presedintia belgianului Paul Henri Spaak un Comitet Interguvernamental
isi incepe activitatea, fiind insarcinat sa studieze un program privind:
stabilirea unei retele europene de cai de transport; dezvoltarea schimburilor
de gaze si curent electric; organizarea comuna a utilizarii pasnice a energiei
atomice; pregatirea progresiva a unei piete comune fara taxe vamale si
licente de import. Pe 23 aprilie 1956, Comitetul Spaak, prezinta celor 6
state99 un raport prin care se propune crearea unei Comunitati Economice
Europene (CEE) si a unei Comunitati Europene a Energiei Atomice
(EURATOM). Raportul este discutat si aprobat cu prilejul Conferintei de la
Venetia, 29-30 mai 1956. La Roma, pe 25 martie 1957, sefii de guvern din
Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda semneaza cele doua
tratate instituind Comunitatea Economica Europeana (CEE) si Comunitatea
Europeana a Energie Atomice (EURATOM)100. Vor intra in vigoare pe 1
ianuarie 1958101. Scopul CEE102, cuprins in tratat, este ca prin instituirea
98
v.Vasile Mircea Zaberca,op.cit,p.33;
99
Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Tarile de Jos;
100
Tratatele de la Roma si de la Paris recunosc fiecarei Comunitati o personalitate juridica distincta de cea
a statelor membre, fara insa ca si institutiile si organismele comunitatilor sa aiba personalitate juridica-
v.Roxana Munteanu,op.cit,p.58;
101
Tratatul de la Roma este un subsistem unghiular in sistemul celor trei tratate care au instaurat
Comunitatile Europene: CEE, CECO, EURATOM-v.Vasile Nechita,op.cit,p.68;
50
102
Proiectul CEE aprobat prin Tratatul de la Roma se baza pe doua principii: principiul liberei circulatii si
principiul comunitar, acesta din urma fiind dominat normele vizand buna functionare a pietei Comune -
v.ibidem,p.70;
103
Institutiile Comunitatii vegheaza la necompromiterea stabilitatii financiare interne si externe a statelor
membre-v.Cosma Mircea&Ispas Teofil,op.cit;
51
104
Drumul spre unitatea Europei n-a fost unul singur si n-a fost nici unul drept. Jean-Baptiste Duroselle
vorbeste de patru tipuri de proiecte incercate in decursul timpului pentru realizarea telului unitatii: unitatea
dupa un principiu; unitatea in diversitate; unitatea prin forta; unitatea prin acord reciproc-v.Ovidiu Pecican-
“Ideea europeana” pe www.idd.euro.ubb.cluj.ro;
105
Considera ca statele sunt singurele entitati care au dreptul sa ordone si puterea de a fi ascultate. In
sustinerea Europei statelor, a posibilitati unei constructii cel mult confederale, se atacau componentele
Europei comunitare, considerate o figuratie de executiv, o figuratie de legislativ si o tehnocratie in mare
parte straina, un aeropag tehnocratic, apatrid si iresponsabil;
106
v.ibidem;
107
v.Cosma Mircea&Ispas Teofil,op.cit.;
108
ibidem;
52
109
v.Teodor Frunzeti,op.cit;
110
v.Cosma Mircea&Ispas Teofil,op.cit;
111
v.ibidem;
53
112
Finalizarea exprima vointa de a trece de la etapa de tranzitie la cea definitiva in Comunitatea Europeana,
adica, perfectionarea politicii agricole comune, rezolvarea problemelor privind resursele Comunitatii si
puterea de control a Parlamentului European-v.Ovidiu Pecican,op.cit;
113
Aprofundarea viza elaborarea, in cursul anului 1970, a unui plan pe etape in vederea crearii unei uniuni
economice si monetare. Presedintele guvernului luxemburghez, in cadrul " Planului Werner" defineste ca
obiectiv ideal inlocuirea monedelor nationale cu o moneda comuna. Pana atunci, monedele nationale
ramaneau interschimbabile dupa o paritate fixa. Decizia din 21 martie 1972 fixeaza limitele, permise
fluctuatiilor monedelor europene, la 2,25 ("sarpele monetar european")-v.ibidem;
114
v.Cosma Mircea&Ispas teofil,op.cit.;
54
122
v.Catalin Turliuc,op.cit.,p.116;
123
Evenimentele din Europa de Est si iminenta unificare a Germaniei vor determina Consiliul European
intrunit pe 25-26 iunie, la Dublin, sa decida ca pe langa Conferinta pentru U.E.M. sa se desfasoare si
Conferinta asupra Uniunii Politice Europene (U.P.E.);
124
In ideea gasirii solutiilor pentru realizarea Uniunii Economice si Monetare (U.E.M.) in raportul
prezentat Consiliului European la sedinta de la Madrid, din 1989, Comisia propune crearea unui sistem
european de banci centrale, de natura federala cu responsabilitatea conducerii politice monetare unice,
bazata pe paritati fixe, irevocabile, intre monedele nationale-v.Ovidiu Pecican,op.cit;
125
Dupa Maastricht, controversele privind viitorul Uniunii, mai cu seama ale Uniunii potice si Militare,
s-au inmultit si acutizat; pozitiile merg dela acceptarea integrala a prevederilor tratatului si pana la negarea
lui totala si solicitarea de a fi abandonat-v.Vasile Nechita,op.cit.,p.146;
126
In pragul secolului XXI, se constata, insa inexistenta politica a Europei. Se pune intrebarea de ce
constructia europeana cu un avans continuu si adesea surprinzator in materie de integrare economica,
financiara, monetara este politic nefructuoasa-v.Catalin Turliuc,op.cit.,p.39;
57
Tratatul de la Amsterdam
129
v.Nicolae Paun&Ciprian Paun-“Istoria constructiei europene” pe www.idd.euro.ubb.cluj.ro;
130
Tratatul de la Amsterdam este alcatuit din trei parţi, o anexa si 13 protocoale, la care se adauga 51 de
declaratii adoptate de Conferinta Interguvernamentala si alte 8 declaratii ale unor state membre, anexate
actului final;
131
v.Cosma Mircea&Ispas Teofil,op.cit.;
59
137
Cu aceastã ocazie s-ar putea reconsidera si notiunea de suveranitate a statului in raport de dinamica
actuala a dreptului international. Conceptiile moniste pornesc de la ideea ca exista o singura ordine ivit
necesitatea reglementarii lor juridice. Dreptul international in prezent a depasit etapa in care putea fi
considerat un drept distinct de dreptul intern al unui stat. Trebuie acceptat ca umanitatea a ajuns in stadiul
in care nu mai este o suma de populatii grupate in diverse state, ci este o societate cu propria ordine
juridica: dreptul international-v.Forika Eva-“Dreptul comunitar si constitutiiile nationale. Cazul Romaniei”
pe www.studint.ong.ro/archive.;
138
v.Valentin Constantin,op.cit.;
61
SURSE DE INFORMARE
Tratatul CECO
Textul poate fi primit prin e-mail, în urma unei cereri la pagina
http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/treaties_founding.htm
Fişă explicativă: http://europa.eu/scadplus/treaties/ecsc_en.htm
Tratatul CEEA (Euratom)
Textul poate fi primit prin e-mail, în urma unei cereri la pagina
http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/treaties_founding.htm
Fişă explicativă: http://europa.eu/scadplus/treaties/euratom_en.htm
Tratatul CE (fostul Tratat CEE)
Textul poate fi primit prin e-mail, în urma unei cereri la pagina
http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/treaties_founding.htm
Fişă explicativă – Tratatul CEE, versiune neconsolidată:
http://europa.eu/scadplus/treaties/eec_en.htm
Tratatul de fuziune
Textul poate fi primit prin e-mail, în urma unei cereri la pagina
http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/treaties_other.htm
Tratele bugetare
Textele pot fi primite prin e-mail, în urma unei cereri la pagina
http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/treaties_other.htm
Actul Unic European
Text integral: http://europa.eu/scadplus/treaties/singleact_en.htm
Fişă explicativă: http://europa.eu/scadplus/treaties/singleact_en.htm
Tratatul de la Maastricht
Text integral:
http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/dat/11992M/htm/11992M.html
Fişă explicativă: http://europa.eu/scadplus/treaties/maastricht_en.htm
Tratatul de la Amsterdam
Text integral:
http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/dat/11997D/htm/11997D.html
Ghid complet: http://europa.eu/scadplus/leg/en/s50000.htm
Tratatul de la Nisa
Text integral: http://eur-lex.europa.eu/en/treaties/index.htm
Calendarul ratificării :
http://ec.europa.eu/comm/nice_treaty/ratiftable_en.pdf
Rezumat: http://ec.europa.eu/comm/nice_treaty/summary_en.pdf
Ghid complet: http://europa.eu/scadplus/nice_treaty/index_en.htm
Broşură informativă:
http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?cid=192&lid=2&id=18299
64
Bibliografie generală: