Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Istorie

Programul de master: Istoria şi cultura religiilor

Referat
Între rațiune și credință. Comportamente, atitudini și
frici colective față de ”marea trecere” în lumea de
dincolo. Perioada modernă, secolul XIX.

A realizat: prot. Crețu Ion

CHIȘINĂU 2019
”Cine moare înainte să moară, nu mai moare după ce moare”

Mircea Eliade

Pe primul loc în privinţa fricilor pe care le au oamenii este frica de moarte. Această
temere diferă în funcţie de educaţia şi gradul de religiozitate al fiecărei persoane.
Oamenii se tem de moarte din diverse motive, pornind de la durerea pe care ar
experimenta-o în acel moment şi până la misterul care învăluie trecerea în nefiinţă.

Frica de moarte paralizează de multe ori persoanele care sunt subjugate de această
temere. Această temere se accentuează odată cu înaintarea în vârstă, dar ea poate
apărea şi la persoanele care au suferit un şoc traumatic, cum ar fi accidentele de
maşină sau moartea unei persoane dragi.

Există accepțiunea conform căreia ne protejăm de moarte proiectându-ne în copiii

noștri, investind în generațiile viitoare și chiar concepând lucruri de mare valoare,
opere de artă.

Toate religiile lumii vorbesc despre un moment în care pământul fizic se va sfârşi.
Indiferent de terminologia folosită, lumea care a avut un început va avea şi o
finalitate. Nu puţini au fost cei care s-au preocupat de găsirea unei date exacte când
apocalipsa se va întâmpla. Uneori această dată coincidea cu momentul trecerii într-
un nou an.

Cu toate că în Biblie nu se precizează o dată exactă sau o formulă de calcul pentru

ziua finală, diverşi „specialişti” s-au încăpăţânat să calculeze. Iar noaptea de Anul
Nou a fost aleasă în unele cazuri deoarece era momentul în care începea un an cu
rezonanţă (anul 1000, 1666 sau 2000), care conţinea cifre uşor de manipulat.
Desigur, nici cifra diavolului, nici începutul unui nou veac sau mileniu nu au
determinat sfârşitul lumii. Preotul profesor Petre I. David notează în cartea sa,
„Invazia sectelor” că „aceste concepţii au apărut din frica zilei de mâine, ca şi din
falsificarea imaginii venirii judecăţii şi zilei de apoi. Regizori şi cineaşti au oferit
lumii curioase pelicule despre Ziua de Apoi, Armaghedon. Destul de mulţi
socotesc că Venirea a doua poate fi calculată cu exactitate prin intermediul unor
cifre scoase din Biblie. Toate sectele au în concepţiile lor un mileniu specific şi
venirea sigură.” De asemenea, profesorul de misiologie arăta că toţi cei pasionaţi
de astfel de calcule „încearcă să creeze între credincioşi o stare sufletească de
pesimism , de nelinişte, de aşteptare înfrigurată a împlinirii semnelor şi soroacelor
eschatologice pe care aceşti profeţi le înfăţişează ca aflându-se pe punctul de a se
produce cât mai curând şi că ar fi deosebit de înfricoşătoare pentru aceia care nu
fac parte din grupul lor.” Unii au început să facă diferite calcule plecând de la
scrierea lui Daniil (8,14) unde se vorbeşte despre trecerea a 2.300 de nopţi până la
restabilirea curăţirii templului, adică o curăţire prin foc, iar alţii au văzut în cele 6
zile ale creaţiei 6.000 de ani după care va urma ziua de odihnă sau mileniul.
Desigur, nu au lipsit nici cei care au fixat o dată exactă în urma unor vise sau
„revelaţii”. Printre cele mai importante momente din istorie când sfârşitul lumii a
coincis cu trecerea într-un nou an au fost: • Anul 500 - Hipolit din Roma, Sextus
Iulius Africanus au prezis întoarcerea lui Iisus în anul 500. Una dintre preziceri a
fost bazată pe dimensiunile Arcei lui Noe. • Anul 800 - Sextus Iulius Africanul a
revizuit data zilei apocalipsei pentru anul 800 • Anul 1000 – a fost una dintre cele
mai vehiculate date ale sfârşitului lumii, inclusiv clericii au crezut că perioada de
1.000 de ani a creştinismului înseamnă finalul Chiar Papa Silvester al II-lea a
organizat în seara de ajun o slujbă în Catedrala Sfântului Petru. • Anul 1033 –
dacă sfârşitul nu a venit în anul 1000, pasionaţii de calcule apocaliptice au avansat
anul 1.033 adică 1.000 plus 33 vârsta la care Iisus a fost răstignit. • Anul 1666 –
este lesne de înţeles de ce a produs în istorie atâta agitaţie data de 1 ianuarie 1.666.
Cele şase cifre 6 reprezintă cifra diavolului, iar speculaţiile nu au întârziat să apară.

Listă de date prezise pentru sfârșitul lumii în Epoca Modernă

 William Miller (n. 15 februarie 1782 - d. 20 decembrie 1849) a fost un

predicator baptist american, care a declanșat marea trezire interconfesională
din anii 1840-1844, prin anunțarea celei de-a doua veniri a lui Iisus
Christos în 1843-1844, întemeiat pe o serie de studii biblice, în special
profetice și apocaliptice. Deoarece în limba engleză venirea lui Christos se
 numește Advent, adepții lui William Miller (milleriții) au fost numiți
adventiști, iar curentul religios și teologic s-a numit adventism. Confesiunile
care își au originea în această mișcare sunt clasificabile ca adventiste,
indiferent dacă mențin numele de adventist sau caracterul și teologia inițială.

Pe data de 21 martie 1844, William Miller a prezis a doua venirea a Domnului.

După ce Domnul Hristos nu s-a întors pe 21 martie 1844, secta a revizuit predicția
lui William Miller pentru 2 octombrie 1844, spunând că au calculat greșit, ceea ce
a dus la Marea Dezamăgire.

 Jonas Wendell Wendell și-a publicat opiniile în manifestul intitulat

„Adevărul prezent”, concluzionând că a doua venire va fi în mod cert în
1873
 Charles Piazzi Smyth. Acest piramidologist a concluzionat pe baza cercetării
dimensiunilor marii piramide din Giza că a doua venire va avea loc între
1892 și 1911.
 Camille Flammarion a susținut că anul 1910 va reprezenta finalul omenirii
deoarece Cometa Halley va lovi pământul. S-au vândut chiar şi pastile
împotriva prafului pe care ciocnirea l-ar fi produs.

Cum putem depăși frica de moarte? Îvățături din Scrierile Sfinților Părinți

Foarte des la copiii apare frica de la gîndul ca întro zi vor muri parintii așa cum au
murit și buneii iar apoi vor muri și ei. Și această frică de obicei rămîne pe toată
viața. Ea dispare atunci cînd oamenii află că este Dumnzeu – Biruitorul morțiii.
Iată de ce creștinii privesc moartea ca pe o ușă care le deschide veșnicia.

Sfinții Părinți ne îndrumă: ”Pentru a depăşi frica de moarte, fiecare dintre noi
trebuie să înţeleagă că, atunci când mori, nu se termină totul”.

Trebuie să transformăm teama asta dintr-o forță distructivă, într-una constructivă,

care să ne ajute să ne trăim zilele cu folos. Când te împaci cu ideea că viața ta este
efemeră, reușești să vezi în perspectivă și să îți folosești la maximum timpul
prețios pe care îl mai ai ca să faci ce-ți dorești.
Trupil omenesc va învia

"Trupul omenesc este îngropat în pământ şi încetează să mai existe ca trup. Însă
din elementele în care s-a descompus, asemenea celulelor seminţei de grâu, prin
puterea lui Dumnezeu va învia un nou trup, nu unul stricăcios, neputincios şi fără
de vlagă, ci un nou trup duhovnicesc, plin de putere, de nestricăciune şi de slavă."

( Sfântul Ierarh Luca al Crimeei1877 – 1961).

Plata păcatului este moartea

Sfântul Vasile cel Mare: „Moartea este urmarea firească a păcatului; pe măsură ce
te depărtezi de Dumnezeu, Cel Ce este însăşi viaţa, te apropii de moarte, căci
moartea este lipsa vieţii. Îndepărtându-se de Dumnezeu, Adam a căzut pradă
morţii”.

Cel care păzește poruncile dumnezeiești nu moare niciodată.

"Cel ce urmează poruncilor lui Hristos nu moare niciodată. Moare după trup, după
patimi, dar se învredniceşte a trăi încă din această viaţă în Rai, în Biserica noastră,
iar apoi în veşnicie."(Sfântul Porfirie Kafsokalivitul)

Iisus Hristos a biruit moartea

"În realitate, bietul neam omenesc nu are decât un singur prieten adevarat: pe
Mântuitorul Hristos, pentru ca El l-a izbavit de cel mai mare dușman al său:
moartea."(Sfantul Iustin Popovici1894 – 1979)