Culegere 09.02.2020 Final

CULEGERE DE TESTE
PENTRU ELEVII ŞCOLILOR SANITARE

POSTLICEALE
1
CUPRINS
CAPITOLUL I : NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE

I.1.Tipuri de itemi ….................................................................................................…… 3
I.2. Răspunsuri şi bibliografie .....................................................................................… 10
CAPITOLUL II : TEHNICI DE NURSING ŞI INVESTIGAŢII
II.1. Tipuri de itemi …...................................................................................................... 17
II.2. Răspunsuri şi bibliografie ......................................................................................... 28
CAPITOLUL III : PROTECŢIE ŞI SECURITATE
III.1. Tipuri de itemi.......................................................................................................... 40
III.2. Răspunsuri si bibliografie ....................................................................................... 43
CAPITOLUL IV : ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
IV.1. Tipuri de itemi......................................................................................................... 46
IV.2. Răspunsuri şi bibliografie........................................................................................ 52
CAPITOLUL V : CARDIOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
V.1. Tipuri de itemi.......................................................................................................... 61
V.2. Răspunsuri şi bibliografie ….................................................................................... 66
CAPITOLUL VI : PNEUMOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
VI.1. Tipuri de itemi ….................................................................................................... 73
VI.2. Răspunsuri şi bibliografie ....................................................................................... 79
CAPITOLUL VII : GASTROENTEROLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
VII.1. Tipuri de itemi ....................................................................................................... 85
VII.2. Răspunsuri şi bibliografie ...................................................................................... 89
CAPITOLUL VIII : NEFROLOGIE ŞI NURSING ÎN NEFROLOGIE
VIII.1. Tipuri de itemi....................................................................................................... 94
VIII.1. Răspunsuri şi bibliografie...................................................................................... 98
CAPITOLUL IX : BOLI METABOLICE, DE NUTRIŢIE ŞI NURSING SPECIFIC
IX.1. Tipuri de itemi ....................................................................................................... 102
IX.2. Răspunsuri şi bibliografie ...................................................................................... 105
CAPITOLUL X : CHIRURGIE GENERALĂ ŞI SPECIALITĂŢI ÎNRUDITE
ŞI NURSING SPECIFIC
X.1. Tipuri de itemi.......................................................................................................... 109
X.2. Răspunsuri şi bibliografie ........................................................................................ 123
CAPITOLUL XI :BOLI INFECŢIOASE ŞI NURSING SPECIFIC
XI.1. Tipuri de itemi ....................................................................................................... 138
XI.2. Răspunsuri şi bibliografie ...................................................................................... 141
CAPITOLUL XII : DERMATOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
XII.1. Tipuri de itemi ..................................................................................................... 145
XII.2. Răspunsuri şi bibliografie .....................................................................................147
CAPITOLUL XIII : REUMATOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
XIII.1. Tipuri de itemi .................................................................................................... 149
XIII.2. Răspunsuri şi bibliografie.. ..................................................................................151
CAPITOLUL XIV.: GINECOLOGIE ŞI NURSING ÎN GINECOLOGIE
XIV.1. Tipuri de itemi.....................................................................................................155
XIV.2. Răspunsuri şi bibliografie....................................................................................159
CAPITOLUL XV : NEUROLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
XV.1. Tipuri de itemi......................................................................................................165
XV.2. Răspunsuri şi bibliografie.....................................................................................167
CAPITOLUL XVI : PEDIATRIE ŞI NURSING ÎN SPECIFIC
XVI.1. Tipuri de itemi.....................................................................................................170
XVI.2. Răspunsuri şi bibliografie....................................................................................178
2
CAPITOLUL I
NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE
I.1.TIPURI DE ITEMI
A. NOTAŢI CU ADEVĂRAT SAU FALS URMĂTOARELE AFIRMAŢII!
1. Culegerea de date reprezintă prima etapă a procesului de îngrijire.

2. Hiperestezia reprezintă diminuarea sensibilităţii.
3. Acalculia reprezintă incapacitatea de a efectua calcule.
4. Dificultatea în articularea cuvintelor se numeşte dizartrie.
5. Incontinența de urină reprezintă micţiunea parţială sau absenţa acesteia.
6. Paralizia unui singur membru se numeşte monoplegie.
7. Pareza reprezintă diminuarea forţei musculare.
8. Tetraplegia reprezintă paralizia unui singur membru.
9. Incapacitatea de a înţelege cuvinte scrise se numeşte afonie.
10. Acumularea de lichid seros în ţesuturi se numeşte edem.
11. Emoţiile şi stresul contribuie la adoptarea anumitor posturi.
12. Temperamentul şi personalitatea fiecărui individ determină gradul de mobilizare şi activitate
fizică.
13. Pulsul este o manifestare periferică a activităţii electrice a inimii.
14. Frecvența pulsului variază în funcţie de vârstă, sex şi activitate.
15. Unele substanţe medicamentoase pot afecta în mod direct sau indirect tensiunea arterială.
16. În bradicardie, numărul pulsaţiilor pe minut, depăşeşte valorile de 100-150-200.
17. Prezenta sângelui în urină poartă numele de glicozurie.
18. Afecţiunile nervoase şi stresul psihosocial pot fi cauze ale diareei.
19. Ileusul constă în lipsa completă a eliminării fecalelor şi gazelor.
20. Tensiunea arterială normală este situată în general în jurul valorii de 150/80.
21. Bătrânii, copii mici, alcoolicii şi drogaţii sunt categorii de persoane cu risc de hipotermie.
22. Măsurarea temperaturii corpului are o importanţă deosebită la toate categoriile de pacienţi.
23. Supravegherea funcţiilor vitale reprezintă una din sarcinile delegate ale asistentei medicale.
24. În organism apa alcătuieşte o parte minoră a mediilor interne.
25. Organele digestive au nevoie de odihna în timpul nopţii.
B. ALEGEŢI RĂSPUNSUL CORECT!
1. Comunicarea interpersonală reprezintă:

a) comunicarea între oameni;
b) comunicarea cu sinele;
c) comunicarea între membrii unui grup.
2. Comunicarea intrapersonala reprezintă:
a) comunicarea între membrii unui grup;
b) comunicarea cu sinele;
c) comunicarea între oameni.
3. Comunicarea de masă reprezintă:
a) comunicarea între membrii unui grup;
b) comunicarea între oameni;
c) comunicarea folosită de un număr mare de oameni.
4. Micşorarea amplitudinii şi creşterea moderată a ratei respiratorii la exerciţii de
dificultate medie, se numeşte:
3
a) dispnee de gradul I;
b) dispnee de gradul II;
c) dispnee de gradul III.
5. Apariţia tulburărilor respiratorii în repaus reprezintă:
a) dispnee de gradul III;
b) dispnee de gradul IV;
c) dispnee de gradul II;
6. Dificultatea în respiraţie apărută în poziţia de decubit reprezintă:
a) dispnee de gradul III;
b) dispnee de gradul IV;
c) dispnee de gradul V;
7. Bradipneea reprezintă:
a) creşterea frecvenţei respiratorii (peste 40 resp/minut);
b) scăderea frecventei respiratorii (sub 8 resp/min);
c) cicluri de respiraţie inversă.
8. Tahipneea sau polipneea reprezintă:
a) respiraţie deficitară;
b) respiraţie normală;
c) creşterea frecvenţei respiratorii peste valorile normale.
9. Dispneea Kussmaul se manifesta prin:
a) respiraţia în patru timpi: inspiraţie-pauză, expiraţie-pauză;
b) respiraţie deficitară permanentă;
c) respiraţie şuierătoare.
10. Dispneea de tip neregulat cu polipnee şi apnee alternative, se numeşte:
a) dispnee Biot;
b) dispnee Bauchut;
c) dispnee Cheyne-Stokes.
11. Respiraţia normală este numită:
a) bradipnee;
b) tahipnee;
c) eupnee.
12. Eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge provenită din căile respiratorii inferioare,
se numeşte:
a) hematemeza;
b) hemoptizie;
c) hemoragie digestivă.
13. Coloraţia albastru-vineţie a tegumentelor şi mucoaselor, se numeşte:
a) hemoptizie;
b) cianoza;
c) hematurie.
14. Expectoraţia în cantitate mare, produsă în urma evacuării unui abces pulmonar, se
numeşte:
a) vomică;
b) tuse;
c) spută.
15. Frecvenţa pulsului se apreciază numărând pulsaţiile timp de:
a) un minut;
b) un minut şi înmulţit cu doi;
c) un minut şi împărţit la doi.
16. Mecanismul de pierdere a căldurii poartă numele de:
a) termogeneză;
b) termoliză;
4
c) termoreglare.
17. Mecanismul de producere a căldurii, poartă numele de:
a) termoliză;
b) termoreglare;
c) termogeneza.
18. Transferul de căldură de pe suprafaţa unui obiect pe suprafaţa altui obiect, se
numeşte:
a) conducţie;
b) evaporare;
c) iradiere.
19. Transferul de căldură dintre două obiecte aflate în contact, dinspre obiectul mai cald
către obiectul mai rece, se numeşte:
a) convecţie;
b) conducţie;
c) iradiere.
20. Transformarea unui lichid în vapori, poartă numele de:
a) convecţie;
b) evaporare;
c) iradiere.
21. Temperatura corpului cuprinsă între 37 ºC - 38ºC, se numeşte:
a) febra moderată;
b) hiperpirexie;
c) subfebrilitate.
22. Febra ridicată se caracterizează prin valori ale temperaturii corpului cuprinse în
intervalul:
a) 38 ºC -39 ºC;
b) 39 ºC -40 ºC;
c) 37 ºC -38 ºC.
23. Hiperpirexia se caracterizează prin creşterea temperaturii corpului peste :
a) 38 ºC;
b) 39 ºC;
c) 40 ºC.
24. Volumul de urină secretat de rinichi într-o perioadă de timp dată, se numeşte:
a) poliurie;
b) disurie;
c) diureza.
25. Creşterea cantităţii de urină peste 2000 ml/24h, se numeşte:
a) oligurie;
b) poliurie;
c) nicturie.
26. Scăderea cantităţii de urină sub 800 ml/24h, se numeşte:
a) poliurie;
b) nicturie;
c) oligurie.
27. Imposibilitatea rinichiului de a forma urină, se numeşte:
a) anurie;
b) oligurie;
c) poliurie.
28. Imposibilitatea vezicii de a-şi goli conţinutul, se numeşte:
a) anurie;
b) retenţie urinară;
c) disurie.
5
29. Prezența puroiului în urină, poartă numele de:
a) hematurie;
b) piurie;
c) glicozurie.
30.Prezența sângelui în urină, se numeşte:
a) piurie;
b) glicozurie;
c) hematurie.
31. Senzaţia imperioasă de defecare însoţită de arsură şi tensiune dureroasă la nivelul
rectului, defineşte:
a) diareea;
b) tenesmele;
c) flatulenţa.
32. Lipsa completă a eliminării fecalelor şi gazelor, poartă numele de:
a) constipaţie;
b) ileus;
c) flatulenţă.
33. Eliminarea accidentală (involuntară) de urină, poartă denumirea de:
a) diaree;
b) incontinență urinară;
c) disurie.
34. Întârzierea în eliminarea cantităţii de lichide ingerate, poartă denumirea de:
a) nicturie;
b) disurie;
c) opsiurie.
35. Lipsa controlului voluntar al sfincterului anal extern, determină:
a) incontinenţa de fecale;
b) incontinenţa de urină;
c) flatulenţă.
36. Forma obişnuită de exteriorizare a hemoragiilor digestive superioare, poartă
denumirea de:
a) hemoptizie;
b) melenă;
c) constipaţie.
37. Refluxul alimentelor ajunse în esofag, se numeşte:
a) hemoptizie;
b) hematemeză;
c) regurgitare.
38. Secreţia ce se elimină din teritoriul alveolo-bronhotraheal prin actul tusei, se numeşte:
a) expectoraţie;
b) vărsătură;
c) hemoptizie.
39. Hiperhidroza sau diaforeza, se defineşte ca fiind:
a) intubaţia traheală în scopul izolării plămânului;
b) creşterea anormală a secreţiei glandelor sudoripare de la nivelul pielii;
c) refluxul alimentelor ajunse în esofag.
40. Prima menstruaţie poartă numele de:
a) menarha;
b) dismenoree;
c) amenoree.
41. Amenoreea reprezintă:
a) lipsa menstruaţiei;
6
b) prima menstruaţie;
c) menstruaţie dureroasă.
42. Glandele sebacee sunt localizate:
a) în derm, pe toată suprafaţa pielii;
b) la rădăcina firului de păr, lângă foliculul pilos;
c) la nivelul pielii.
43. Glandele sudoripare se găsesc:
a) la rădăcina firului de păr;
b) la nivelul pielii;
c) în derm pe toată suprafaţa pielii.
44. Acumularea de lichid seros caracterizat prin creşterea în volum a regiunii afectate,
poartă numele de:
a) edem;
b) escoriaţie;
c) descuamaţie.
45. Afecţiunea pielii cauzată de inflamaţia glandelor sebacee şi polisebacee, se numeşte:
a) pustuloză;
b) pitiriazis;
c) acnee.
46. Pustula este definit ca fiind:
a) staza venoasă în părţile declive;
b) îndepărtarea celulelor cornoase din epiderm;
c) abces minor la suprafaţa tegumentului, localizat la rădăcina firului de păr.
47. Acumularea de lichid seros caracterizat prin creşterea în volum a regiunii, poartă
numele de:
a) edem;
b) descuamaţie;
c) crustă.
48. Distrugerea tisulară apărută în urma deficitului de nutriţie locală prin compresiune
continuă, se numeşte:
a) escară;
b) pitiriazis;
c) vitiligo.
49. Hemoragia mică, de formă punctiformă, ovalară sau rotundă se numește :
a) echimoză;
b) peteşie;
c) epistaxis.
50. Dificultatea respiratorie la eforturi medii, în activităţi zilnice obişnuite, reprezintă:
a) dispnee de gradul I ;
b) dispnee de gradul II;
c) dispnee de gradul III.
C. ASOCIAŢI FIECARE CIFRĂ DIN COLOANA “A” CU LITERA

CORESPUNZĂTOARE DIN COLOANA “B”, ASTFEL ÎNCÂT SĂ OBŢINEŢI
RĂSPUNSUL CORECT!
C.1. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă, iar în coloana “B”,
definiţiile acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare din coloana
“B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect.
7
COLOANA “A” COLOANA “B”
1. Anartrie a) Pierderea vocii
2. Afonie b) Incapacitatea de a scrie selectiv
3. Lexie c) Capacitatea de a citi
4. Agrafie d) Incapacitatea de a articula cuvinte
5. Alexie e) Ritm respirator rar
f) Incapacitatea de a înţelege selectiv
C.2. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă , iar în coloana “B”,

1. Tahipnee a) Frecvenţă respiratorie scăzută
2. Bradipnee b) Cicluri respiratorii inversate
3. Dispnee paroxistică c) Respiraţie agonică
4. Dispnee Bauchut d) Accese respiratorii repetate ziua/noaptea
5. Dispnee Biot e) Creşterea frecvenţei respiratorii
f) Ciclurile de respiraţie întrerupte de apnee
C.3. În coloana “A” sunt indicaţi termeni medicali, iar în coloana “B”, definiţiile
acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare din coloana “B”, astfel
încât să obţineţi răspunsul corect.

1. Obezitate a) Masă corporală este crescută cu 20% fata de masa ideală
2. Lactaţia b) Tulburare de ordin psihologic în care o persoană îşi impune
restricţii alimentare pentru păstrarea imaginii de sine
3. Bulimia c) Starea fiziologică ce necesită creşteri semnificative în aportul
de hrană
4. Anorexia d) Nevoia de a mânca împreună cu nevoia de a rămâne slab,
nervoasă pacientul provocându-şi vomă
5. Sarcina e) Necesarul nutriţional adecvat pentru două entităţi
f) Cantitatea de proteine se micşorează cu 20%

1. Paralizia a) Diminuarea forţei musculare
2. Pareza b) Absenţa forţei musculare
3. Monoplegia c) Paralizia părţii inferioare a corpului
4. Tetraplegia d) Paralizia unei jumătăţi de corp
5. Paraplegia e) Paralizia unui singur membru
f) Paralizia celor patru membre
C. 5. În coloana “A” sunt menţionate tipuri de febră în raport cu valorile temperaturii, iar
în coloana “B”, intervalele de temperatură care le caracterizează. Asociaţi fiecare cifră din
coloana “A” cu litera corespunzătoare din coloana “B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect.
8
1. Temperatura a) 38 ºC - 39 ºC
normală
2. Subfebrilitate b) 36 ºC - 37 ºC
3. Febra moderată c) 39 ºC – 40 ºC
4. Febra ridicată d) 37 ºC- 38 ºC
5. Hiperpirexie e) 35 ºC- 36 ºC
f) > 40 ºC
D. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE ASTFEL ÎNCÂT SĂ OBŢINEŢI UN

ENUNȚ CORECT!
1. Tensiunea arterială reprezintă... (a)... exercitată de masa.. (b)... circulantă asupra pereţilor
arteriali.
2. Respiraţia reprezintă funcţia şi capacitatea vitală a organismului de a asigura... (a).. necesar
metabolismului celular şi eliminarea dioxidul de .. (b).. rezultat din acest metabolism.
3. Respiraţia Kussmaul este descrisă ca fiind, respiraţia în ... (a).. timpi: inspiraţie - pauză,...
(b).. - pauză.
4. Expectoraţia constituie actul ... (a)... şi voluntar de eliminare a secreţiilor şi sputei formate în
căile ... (b)... .
5. Incontinenţa urinară reprezintă emisia ... (a)..., necontrolată de ... (b)... .
6. Polakiuria se caracterizează prin micţiuni... (a)... , cu cantitate... (b)... sau normal de urină,
survenind ziua sau noaptea.
7. Glandele sebacee se afla la... (a)... firului de păr, lângă... (b)... pilos.
8. Hiperhidroza înseamnă... (a)... anormală a secreţiei... (b)... şi poate fi localizată sau
generalizată.
9. Mătreaţa este o... (a)... exagerată a pielii... (b)... la care se adăuga o ciupercă.
10. Hipnoza reprezintă o stare de... (a)... modificată asemănătoare... (b)... .
E. RĂSPUNDEŢI URMĂTOARELOR CERINŢE!
1. Enumeraţi cinci tipuri de poziţii în pat.

2. Enumeraţi cinci afecţiuni care impun poziţia pacientului pe targă.
3. Enumeraţi cinci manifestări de dependenţă ale hipertermiei.
4. Enumeraţi cinci factori predispozanţi ai hipotermiei.
5. Enumeraţi cinci semne şi simptome ale hipotermiei.
6. Enumeraţi cinci tipuri de tuse.
7. Enumeraţi cinci cauze ale escarelor de decubit.
8. Enumeraţi cinci mijloace de prevenire a escarelor.
9. Enumeraţi cinci factori care influenţează pulsul.
9
I.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
A. Notaţi cu A (adevărat) au F (fals) următoarele afirmaţii!
1. - A (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
Cison, Bucureşti, 2011, pag 15);
2. - F (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
13. - F (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
Bucureşti, 2010, pag 143);
14. - A (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
10
Bucureşti, 2010, pag 216).
B. Alegeţi răspunsul corect!
1. - a (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
2. - b (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
3. - c (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
11. - c Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
11
29. - b Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
44. - a (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
45. - c (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
49. - b (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
12
C. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare din coloana “B”,
astfel încât să obţineţi răspunsul corect.
C.1.
1. - d (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
5. - f (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
Cison, Bucureşti, 2011, pag 29).
C.2.
1. - e (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
5. - f (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
C.3.
1. - a Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
3. - d Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
4. - b Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
5.- e Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
C.4.
1 - b (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
2 - a (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
3 - e (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
4 - f (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
13
5 - c (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
C.5.
2 - d (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
D. Completaţi spaţiile libere astfel încât să obţineţi un enunţ corect.
1. (a) - presiunea; (b) - sanguină (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a
omului sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2003, pag. 102);
2. (a) - oxigenul, (b) – carbon, (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
Editura Cison, 2011, pag. 108);
3. (a) - patru, (b) - expiraţie (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
4. (a) - reflex, (b) - respiratorii (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
5. (a) - involuntară, (b) - urină (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
6. (a) - frecvente; (b) - mică (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi
bolnav”, Editura Medicală, Bucureşti, 2010, pag 243);
7. (a) - rădăcina; (b) - foliculul (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi
8. (a) - creşterea; (b) - sudorale (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi
9. (a) - descuamare; (b) - capului (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi
10. (a) - conştienţa; (b) - somnului (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos
şi bolnav”, Editura Medicală, Bucureşti, 2010, pag 328).
E. Răspundeţi următoarelor cerinţe!
1. Tipuri de poziţie în pat (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos
de Editura Cison, 2011, pag. 57):
- decubit dorsal;
- semişezând;
- trendelemburg;
- decubit lateral;
- decubit ventral;
- ginecologică;
- genu-pectorală;
- oblică cu capul mai sus.
14
2. Afecţiuni care impun poziţia pacientului pe targă (Chiru Florian, Îngrijirea omului
bolnav şi a omului sănătos de Editura Cison, 2011, pag. 79):
- leziuni ale feţei;
- traumatisme toracice;
- traumatisme abdominal;
- leziuni ale membrelor inferioare;
- leziuni ale membrelor superioare;
- leziuni ale spatelui;
- leziuni ale regiunii fesiere;
- traumatisme craniene.
3. Manifestări ale hipertermiei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului

sănătos de Editura Cison, 2011, pag. 89):
- puls crescut;
- creşterea efortului de a respira/ dispnee/ tahipnee;
- dureri în spate şi extremităţi;
- congestia feței;
- inapetenţă;
- sete;
- limbă uscată;
- deshidratare.
4. Factorii predispozanţi ai hipotermiei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a

omului sănătos de Editura Cison, 2011, pag. 94):
- expunerea prelungită la frig;
- tulburări metabolice;
- incapacitatea de mobilizare;
- afecţiuni cardio-pulmonare;
- afecţiuni cerebro-vasculare;
- procese inflamatoare;
- consum de alcool cu scopul de a se încălzi;
- consum de medicamente.
5. Semne şi simptome ale hipotermiei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a

- contracţia vaselor;
- frison;
- scăderea valorii TA;
- cianoza extremităţilor;
- tulburări de vorbire;
- degerături;
- apatie;
- stare generală alterată.
6. Tipuri de tuse (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de Editura
Cison, 2011, pag. 121);
- tuse uscată;
- tuse umedă;
- tuse seacă;
- tuse chintoasă;
- tuse bitonală;
- tuse lătrătoare;
15
- tuse emetizantă;
- tuse matinală.
7. Cauzele escarelor de decubit (Titircă L, “Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi

îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti
2008, pag.266; Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”,
Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag.212):
- paralizii ale membrelor;
- stări de subnutriţie;
- obezitate;
- deficit de autoîngrijire datorită vârstei;
- bolnavi adinamici;
- menţinerea îndelungată în aceeaşi poziţie;
- cute ale lenjeriei de pat şi de corp;
- igiena defectuoasă;
- afecţiuni cerebrovasculare;
- pacienţi inconştienţi;
- pacienţi în stare terminală a căror funcţii vitale sunt menţinute cu ajutorul aparatelor;
- afecţiuni ale măduvei spinării;
- tulburări de circulaţie majore.
8. Mijloace de prevenire a escarelor (Titircă L, “Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare

şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti 2008, pag. 268-269; Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a
omului sãnãtos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag.212-213):
- schimbarea de poziţie;
- mobilizarea pasivă sau activă a pacientului;
- asigurarea condiţiilor optime pentru confort;
- evitarea cutelor lenjeriei de pat;
- asigurarea toaletei pacientului/ spălarea zilnică cu apa şi săpun;
- utilizarea cremelor protectoare/ ungerea regiunilor expuse umezelii;
- inspectarea periodică a tegumentelor şi mucoaselor;
- scuturarea patului zilnic;
- folosirea saltelelor speciale;
- alimentaţie şi hidratare corespunzătoare;
- controlarea efectului medicaţiei prescrise;
- educarea şi implicarea pacientului şi a familiei pentru reducerea riscului de escare.
9. Factorii care influenţează calitatăţiile pulsului (Titircă L, “Ghid de Nursing cu

tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti 2008, pag.84; Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sãnãtos
şi bolnav”, Editura Medicalã, Bucureşti, 2010, pag.144):
- vârsta; - efortul fizic;
- sexul; - somnul;
- temperatura corporală; - starea psihică;
- înălţimea; - durere acută;
- greutatea corporală; - hemoragia;
- alimentaţia; - postura;
- ritmul circadian.
16
CAPITOLUL II
TEHNICI DE NURSING ŞI INVESTIGAŢII
II.1. TIPURI DE ITEMI
A. NOTAŢI CU ADEVĂRAT SAU FALS URMĂTOARELE AFIRMAŢII!
1. Lavajul gastric este contraindicat la pacienţii care au ingerat substanţe caustice.

2. Lavajul gastric este indicat în cazul pacienţilor care au consumat produse spumoase.
3. Lavajul gastric este realizat numai în spital cu respectarea indicaţiilor şi precauţiunilor
universale.
4. Lavajul gastric, în cazul intoxicaţiilor, diminuă efectul gravitaţii intoxicaţiei.
5. După efectuarea sondajului gastric, pacientului i se controlează traseul electrocardiografic.
6. Alimentarea prin sondă este indicată în cazul diareei şi vărsăturilor.
7. Alimentarea pe sondă este contraindicată pacienţilor cu paralizia deglutiţiei.
8. Gastrostomia endoscopică percutană este recomandată în cazul pacienţilor care necesită
alimentare de lungă durată.
9. La terminarea administrării hranei, închiderea sondei este o etapă opţională.
10. Indiferent de durată, ca număr de zile, sonda se spală sau se înlocuieşte zilnic.
11. Sondajul se execută la patul pacientului cu protejarea intimităţii şi în condiţii de perfectă
asepsie.
12. Sondajul vezical poate fi executat şi fără consimţământul pacientului.
13. În etapa de îndepărtare a sondei, respectarea regulilor de asepsie este obligatorie.
14. Sonda poate fi îndepărtată fără a efectua procedura de degonflare a balonaşului.
15. Cele mai multe infecţii ale tractului urinar survin în urma cateterismului uretrovezical.
16. Prin sondajul forţat se crează căi false.
17. Lichidul folosit pentru irigare este încălzit la 25ºC.
18. Pentru clisma la adult, apa trebuie să fie încălzită la 22 ºC - 30 ºC.
19. Pătrunderea lichidului în colon, în timpul efectuării clismei, este mult mai favorizată de
poziţia genu-pectorală.
20. Concentraţia soluţiei pentru clismă este apropiată soluţiilor izotonice.
21. Din sângele capilar se poate determina timpul de sângerare şi coagulare.
22. Din sângele capilar se poate executa dozarea de hemoglobină.
23. Recoltarea sângelui capilar, la sugari, se efectuează din pulpa degetului.
24. Sângele capilar, la sugari, se recoltează din călcâi.
25. Recoltarea sângelui capilar este utilizată şi pentru monitorizarea glucozei din sânge.
26. Recoltarea sângelui prin puncţie venoasă pentru examene de laborator, se practică în orice
moment al zilei, indiferent de orarul alimentaţiei.
27. Alimentaţia parenterală îndelungată duce la scăderea nivelului de sodiu.
28. În alcoolism scade nivelul de potasiu din sânge.
29. Nivelul de Mg creşte în alimentaţia parenterală prelungită.
30. Hemocultura este indicată în sindromul infecţios sever.
31. Clisma evacuatoare simplă are scopul de a goli intestinul gros.
32. Clisma evacuatoare simplă se efectuează pentru evacuarea conţinutului intestinului subţire.
33. Clismele evacuatoare se fac cu apă călduţă, la temperaturi cuprinse între 22 ºC - 30 ºC.
34. Înainte de introducerea canulei rectale asistenta medicală va pregăti bolnavul şi din punct de
vedere psihic.
35. Clismele terapeutice au scopul de a introduce în organism anumite substanţe
medicamentoase.
36. Clismă terapeutică este precedată de mai multe clisme evacuatoare dacă în cursul zilei
tehnica se repetă.
17
37. Pentru administrarea unor cantităţi mai mari de medicamente se recurge la clismele picătură
cu picătură.
38. Microclisma se realizează prin introducerea substanţei medicamentoase cu o seringă adaptată
la sonda rectală prin injectare rapidă .
39. În caz de meteorism abdominal, pentru a uşura eliminarea gazelor din colon este
contraindicată utilizarea tubului de gaz.
40. Tubul de gaze se introduce în rect după sterilizarea şi lubrifierea sa prealabilă.
41. Sonda permanentă tip Folley poate fi menţinută pe loc 7-14 zile.
42. Pentru spălăturile vaginale se utilizează în general soluţie concentrată de permanganat de
potasiu.
43. Spălaturile vaginale se efectuează cu soluţii la temperaturi de 10 ºC.
44. Pentru a împiedica pătrunderea aerului în vagin, înainte ca irigatorul să se golească, se scoate
canula din vagin.
45. Sondajul traheo-bronşic se mai numeşte şi sondaj Metras.
46. Prin spălătura ochiului se înţelege spălătura sacului conjunctival.
47. Spălătura auriculară se efectuează poziţionând bolnavul în decubit ventral.
48. Spălătura auriculară poate fi indicată în tratamentul otitelor cronice.
49. Scopul tubajului intestinal poate fi alimentarea sau hidratarea bolnavului prin sondă.
50. Scopul sondajului duodenal este exclusiv explorator.
51. La internare se obţine consimțământul informat al pacientul, familiei sau reprezentantului
legal pentru internare.
52. Decubitul dorsal reprezintă poziţia în care pacientul este culcat pe abdomen.
53. Pulsul se măsoară cel mai frecvent la vena poplitee.
54.Tensiunea arterială diastolica reprezintă valoare tensiunii arteriale maxime.
55. Valorile tensiunii arteriale la membrele superioare sunt diferite.
56. Amplitudinea pulsului se reduce cu cât ne îndepărtăm de inimă.
57. Scopul terapeutic al puncţiei constă în stabilirea naturii, cantităţii şi caracteristicilor
materialelor recoltate.
58. Exsudatul este un revărsat organic de natura inflamatorie, bogat în albumină.
59. Pentru efectuarea puncţiilor, obţinerea consimţământului informat este o etapă facultativă.
60. Puncţia arterială este efectuată de asistenta medicală.
61. Scopul puncţiei articulare este măsurarea invazivă a presiunii intravasculare.
62. Pentru puncţionarea arterei radiale pacientul este aşezat în decubit ventral cu antebraţul
imobilizat.
63. Compresia la nivelul locului puncţiei arteriale se menţine cu ajutorul unui pansament
compresiv circular.
64. Una din complicaţiile puncţiei arteriale este hemoragia.
65. În timpul puncţiei pleurale se educa pacientul să evite tusea pentru a preveni lezarea
plămânilor.
66. Reperarea locului paracentezei este efectuată de către asistentă medicală.
67. Lichidul cefalorahidian asigură şi susţine protecţia creierului împotriva şocurilor traumatice.
68. După 6-8 ore de la efectuarea puncţiei lombare pacientul poate folosi perna.
69. Poziţia pacientului în timpul pericardiocentezei este decubit dorsal fără perna.
70. În timpul pericardiocentezei este necesară monitorizarea electrocardiografică şi montarea
perfuziei endovenoase.
71. După efectuarea puncţiei articulare se recomanda imobilizare în poziţie fiziologică 2-3 zile.
72. Puncţia suprapubiană sau puncţia vezicii urinare se realizează prin introducerea unui ac sau
cateter prin uretra, în vezica urinară.
18
1. Lavajul gastric este contraindicat în cazul pacientului cu:

a) intoxicaţii voite sau accidentale;
b) intoxicaţii acute uşoare sau medii;
c) afecţiuni hepatice cronice.
2. Lavajul gastric este indicat în cazul pacientului cu:
a) intoxicaţii voite sau accidentale;
b) cancer la stomac;
c) crize dureroase de ulcer gastric.
3. Unul dintre următoarele materiale este utilizat în lavajul gastric:
a) fixatorul nazal;
b) manometru cu pară;
c) sonda Faucher.
4. În cazul pacientului comatos sau inconştient poziţia adoptată în timpul lavajului gastric
va fi:
a) decubit lateral drept;
b) decubit ventral;
c) decubit lateral stâng.
5. În cazul pacientului conştient, poziţia adoptată în timpul lavajului gastric va fi:
a) decubit lateral drept;
b) şezând cât mai drept;
c) decubit ventral.
6. Spălătura gastrică este efectuată:
a) indiferent de oră şi gradul de umplere;
b) după masa de prânz;
c) dimineaţa pe stomacul gol.
7. Pentru recoltarea sucului gastric pacientul trebuie să aibă:
a) stomacul plin;
b) stomacul gol dar după administrarea unui antibiotic;
c) stomacul gol sau după consumarea unei alimentaţii de probă.
8. După efectuarea lavajului şi înainte de retragerea sondei, la indicaţia medicului se
administrează:
a) antidot sau purgativ;
b) anticoagulant;
c) antibiotic;
9. Cantitatea totală a lichidului de lavaj la adult trebuie să fie:
a) sub 5 litri;
b) peste 5 litri;
c) peste 10 litri.
10. Lichidul folosit la spălătura gastrică trebuie să fie încălzit la:
a) 36 ºC - 37 ºC;
b) 25 ºC - 26 ºC;
c) 40 ºC - 50 ºC.
11. Alimentarea pe sonda este indicată în cazul:
a) pacienţilor inconştienţi datorită atacurilor de apoplexie;
b) pacienţilor care se pot hrăni oral;
c) pacienţilor fără probleme de deglutiţie.
12. Alimentarea pe sonda este contraindicată în cazul:
a) pacienţilor cu paralizia deglutiţiei;
b) pacienţilor cu afecţiuni gastrointestinal precum: vărsături, diaree, meteorism;
c) pacienţilor cu tumori faringiene.
19
13. Pacientul conştient va fi aşezat pentru alimentarea pe sondă în poziţie:
a) semişezând;
b) decubit ventral;
c) decubit dorsal.
14. Pacientul cu pierdere de cunoştinţă va fi aşezat pentru alimentaţia pe sonda în:
a) semişezând;
b) decubit lateral;
c) decubit ventral.
15. Pentru administrarea continuă a hranei vor fi folosite:
a) perfuzorul şi flaconul;
b) pompa sau trusa de alimentare;
c) seringa Guyon.
16. Pentru administrarea fragmentată a hranei, vom folosi:
a) seringa Guyon;
b) perfuzorul;
c) flaconul.
17. Pentru administrarea semicontinuă a hranei, vor fi folosite:
a) seringa Guyon;
b) trusa de alimentare;
c) flaconul şi perfuzorul;
18. Pentru administrarea semicontinuă, intervalul în prima zi va fi de:
a) 10-20 min.;
b) 60 min.;
c) 24 h.
19. Pentru administrarea continuă, intervalul de timp în prima zi va fi de:
a) 16 ore;
b) 60 min;
c) 15 min.
20. Viteza de administrare în mod fragmentat în prima zi va fi de:
a) 100 ml într-un interval de 5 - 10 min;
b) 100 ml într-un interval de 60 – 120 min;
c) 100 ml într-un interval de 30 – 60 min.
21. Introducerea unui instrument tubular (sondă) prin uretră în vezica urinară, poartă
numele de:
a) sondaj gastroduodenal;
b) cateterism uretrovezical;
c) tubaj gastric;
22. Scopul terapeutic al cateterismului uretrovezical este:
a) examinarea cistografică;
b) recoltarea de probe sterile;
c) evacuarea conţinutului vezical.
23. Scopul explorator al cateterismului uretrovezical este:
a) evacuarea conţinutului vezical;
b) executarea unor procedee de tratament;
c) depistarea modificărilor patologice ale uretrei şi vezicii urinare.
24. Sondele uretro- vezicale sunt confecţionate din:
a) material plastic sau latex;
b) bumbac;
c) aluminiu.
25. Datorită florei microbiene sau a cheagurilor de sânge poate să apară una dintre
următoarele complicaţii:
a) astuparea sondei;
20
b) crearea de căi false;
c) ruperea balonaşului.
26. Una dintre complicaţiile sondajului forţat poate fi:
a) crearea de căi false;
b) infecţia urinară;
c) ruperea balonaşului.
27. Introducerea unui lichid de irigare şi soluţii medicamentoase în vezica urinară, se
numeşte:
a) sondaj de intestin subţire;
b) tubaj gastric;
c) spălătura vezicii urinare.
28. Lichidul folosit pentru spălătura vezicală este încălzit la temperaturi de:
a) 36ºC;
b) 19ºC -20ºC;
c) 24ºC -25ºC.
29. Introducerea prin tuburi de cauciuc sau material plastic a diferitelor lichide în
intestinul gros prin anus, se numeşte:
a) clismă;
b) spălătura vezicală;
c) tubaj gastric.
30. Scopul evacuator al clismei este următorul:
a) introducerea de substanţe medicamentoase;
b) spălătura vezicală;
c) evacuarea conţinutului intestinului gros.
31. Scopul terapeutic al clismei este următorul:
a) introducerea de substanţe medicamentoase;
b) pregătirea pacientului pentru examene endoscopice;
c) intervenţii chirurgicale asupra rectului.
32. Clisma prin şifonaj se practică pentru:
a) îndepărtarea puroiului, mucozităţilor sau toxinelor microbiene de pe suprafaţa mucoaselor;
b) evacuarea colonului;
c) eliminarea fragmentelor solide de fecale.
33. Clisma înaltă se practica pentru:
a) constipaţiile cronice;
b) pregătirea preoperatorie şi intervenţiile pentru intestin şi colon;
c) îndepărtarea mucozităţilor.
34. Clisma uleioasă se practică pentru:
a) constipaţiile cronice însoţite de dureri abdominale;
b) parezele intestinale;
c) suspiciune de ocluzie intestinală.
35. Clisma purgativă se practică în:
a) eliminarea fragmentelor solide de fecale;
b) constipaţiile cronice;
c) spălarea conţinutului intestinal şi evacuarea colonului.
36. Uleiul vegetal folosit la clisma uleioasă trebuie să fie încălzit la o temperaturi de:
a) 30 ºC -31 ºC;
b) 38 ºC ;
c) 25 ºC - 26 ºC.
37. Introducerea substanţelor medicamentoase pentru acţiune locală asupra mucoasei,
ocolind calea orală, se numeşte clismă:
a) uleioasă;
b) terapeutică;
21
c) purgativă.
38. Clismă terapeutică trebuie precedată de:
a) spălătură gastrică;
b) clismă evacuatoare;
c) spălătură a vezicii urinare.
39. În cazul clismei picătură cu picătură, la adult, numărul picăturilor pe minut este:
a) 60 pic/min;
b) 20 pic/min;
c) 10 pic/min.
40. În cazul clismei picătură cu picătură, numărul picăturilor pe minut la copil, este de:
a) 10 pic/min;
b) 30 pic/min;
c) 60 pic/min.
41. Recoltarea sângelui capilar poate fi efectuată din:
a) pulpa degetului, lobul urechii, călcâi la sugari;
b) venele de la plica cotului;
c) vena jugulară.
42. Pentru recoltarea sângelui capilar avem nevoie de:
a) garou;
b) ace sterile;
c) sistem vacutainer.
43. Vacutainerul mov este folosit pentru recoltarea:
a) hemoleucogramei;
b) probelor de coagulare;
c) VSH – ului.
44. Examenul acidului uric este indispensabil în diagnosticul :
a) anginei pectorale;
b) gutei;
c) stenozei aortice.
45. Interesul dozării transaminazelor este util în:
a) evidenţierea unei afecţiuni hepatice;
b) confirmarea unei parotidite;
c) evidenţierea colicii nefrotice.
46. Dozarea glucozei în sânge este utilă în:
a) evidenţierea unei afecţiuni hepatice;
b) urmărirea evoluţiei unui diabet;
c) determinarea VSH-ului.
47. Însămânţarea bacteriilor aflate în sânge pe mediile cultură pentru punerea în evident a
germenilor microbieni se numeşte:
a) hemoleucogramă;
b) hemocultură;
c) hemodializă.
48. Hemocultura este indicată în:
a) infecţiile localizate;
b) intoxicaţiile cu arsenic;
c) intoxicaţiile cu ciuperci.
49. Recoltarea urinei pentru examene bacteriologice având ca obiectiv diagnosticul
infecţiilor urinare, poartă numele de:
a) coprocultură;
b) hemocultură;
c) urocultură.
22
50. Recoltarea exsudatului faringian este indicată în inflamaţia:
a) faringelui şi amigdalelor;
b) intestinului gros;
c) mucoasei gastrice.
51. Poziția în care pacientul se deplasează, se autoservește și autoîngrijește se numește:
a) activă ;
b) pasivă;
c) forțată.
52. Poziția semişezând este indicată pacienților:
a) cu anemii acute;
b) după rahianestezie;
c) cu tulburări respiratorii.
53. Mobilizarea pacientului depinde de :
a) natura bolii;
b) dorința pacientului;
c) condițiile de confort.
54. Scolioza reprezintă :
a) deviația coloanei vertebrale cu o convexitate posterioară;
b) curbura lombară;
c) deviația laterală a coloanei vertebrale.
55. Măsurarea temperaturii rectal este contraindicată în:
a) afecțiuni ale rectului;
b) pneumonii;
c) infecții urinare.
56. La efectuarea puncţiei arteriale asistenta medicală :
a) stabileşte locul puncţiei ;
b) efectuează anestezia locală ;
c) menţine poziţia şi supraveghează starea pacientului.
57. În timpul puncţiei arteriale poate să apară :
a) durere locală;
b) flegmon;
c) paralizia nervului sciatic.
58. Scopul toracocentezei poate fi evidenţierea prezenţei lichidului :
a) de ascită;
b) pleural;
c) mediastinal.
59. Poziţionarea pacientului şezând , uşor aplecat în faţă cu picioarele sprijinite pe un
scăunel şi braţele pe un suport este indicată la efectuarea puncţiei :
a. pleurale;
b. arteriale;
c. articulare.
60. În timpul puncţiei pleurale poziţionarea în decubit lateral pe parte sănătoasă , la
marginea patului sete indicată pacienţilor :
a) conştienţi , care se pot mobiliza ;
b) cu stare generală bună ;
c) comatoşi , inconştienţi, adinamici.
61. În timpul puncţiei pleurale asistenta medicală :
a) identifică locul puncţiei şi îl marchează ;
b) execută puncţia ;
c) monitorizează expresia feţei ,pulsul , respiraţia , culoarea tegumentelor.
62. Printre complicaţiile puncţiei pleurale se număra :
a) edemul pulmonar acut ;
23
b) faringita ;
c) peritonita.
63. Locul paracentezei este :
a) fosa iliacă stânga la joncţiunea treimii externe cu cea medie a liniei care uneşte spina iliacă
anterosuperioară stânga cu ombilicul – linia Monroe –Richter ;
b) regiunea epigastrică, la capătul inferior al apendicelui xifoid ;
c) hipocondrul drept , la marginea coastei.
64. Locul de elecţie al puncţiei lombare este spaţiul intervertebral :
a) T3 - T4;
b) L4 - L5 ;
c) V1 - V2 .
65. Pentru efectuarea puncţiei lombare pacientul va fi aşezat în :
a) decubit ventral , fără pernă ;
b) decubit lateral pe marginea patului , ghemuit ;
c) şemizând.
66. În timpul puncţiei lombare pacientul poate prezenta :
a) durere violenţa în membrele inferioare prin atingerea ramificaţiilor cozii de cal ;
b) durere violenta şi parestezii prin atingerea ramificaţiilor nervului sciatic;
c) durere violenta şi parestezii prin atingerea nervului radial.
67. Normal, lichidul cefalorahidian are aspect :
a) limpede ca “apa de stâncă” ;
b) sero-citrin;
c) xantocrom( galben).
68. Reacţia Nonne-Appelt este pozitivă în :
a) sifilis;
b) gonoree;
c) HIV.
69. În cazul tratamentului intraarticular se recomanda repaus;
a) 2-4 ore ;
b) 24-48 ore ;
c) 7 zile.
70 . Scopul puncţiei sternale poate fi :
a) prelevare de măduvă;
b) administrare de medicamente;
c) toate răspunsurile sunt corecte.
71. Pentru efectuarea puncţiei sternale pacientul va fi aşezat în poziţie:
a)decubit ventral , pe un plan moale;
b) decubit dorsal cu trunchiul uşor ridicat, pe un plan dur;
c) decubit lateral stâng.
72. Cistostomia prin trocardizare este denumirea puncţiei :
a) vezicii urinare ;
b) fundului de sac Douglas ;
c) peritoneului.
73. Puncţia suprapubiană este indicată în :
a) cistite ;
b) ruptura uretrală post traumatica ;
c) infecţii urinare.
74. În timpul puncţie suprapubiene asistenta medicală :
a) introduce cateterul în vezica urinară ;
b) verifică poziţia intravezicală a sondei prin spălătura cu antiseptic ;
c) supraveghează evacuarea intermitenta a urinei.
75. În timpul biopsiei asistenta medicală:
24
a) asigură pregătirea psihică şi supravegherea pacientului;
b) stabileşte locul puncţiei şi poziţia pacientului ;
c) execută anestezia locală.

RĂSPUNSUL CORECT!
C1. În coloana “A” sunt indicate tipuri de clisme, iar în coloana “B”, indicaţii ale

1. Clismă înalta a. Parezele intestinale
2. Clismă prin şifonaj b. Pregătirea preoperatorie şi intervenţiile pe intestine şi
colon
3. Clismă uleioasă c. Spălarea conţinutului intestinal şi evacuarea colonului
4. Clismă purgativă d. Constipaţii cornice
5. Clismă terapeutică e. Nu se utilizează la persoanele sub 15 ani
f. Introducerea unei substanţe medicamentoase
C2. În coloana “A” sunt indicate culorile vacutainerelor utilizate frecvent în practica
medicală, iar în coloana “B”, tipurile de analize pentru care este indicat respectivul vacutainer.
Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare din coloana “B”, astfel încât să
obţineţi răspunsul corect.

1. Verde a. Vacutainer pentru chimie clinică
2. Roşu b. Vacutainer pentru analize hematologice
3. Mov c. Seditainer pentru determinări VSH
4. Albastru d. Vacutainer cu litiu heparina pentru analize biochimice
5. Negru e. Vacutainer pentru chimie clinică
f. Vacutainer pentru determinări de coagulare
C3. În coloana “A” sunt indicate modificări ale probelor biologice, iar în coloana “B”,

1. Leucocitoză a. scăderea numărului de granulocite neutrofile
2. Trombocitopenie b. creşterea numărului de leucocite
3. Neutrofilie c. scăderea numărului de trombocite
4. Trombocitoza d. creşterea numărului de trombocite
5. Leucopenie e. scăderea numărului de leucocite
f. creşterea numărului de eozinofile
C4. În coloana “A” sunt indicaţi termeni medicali, iar în coloana “B”, definiţiile
25
1. Epanşament a. prezenţa de lichid în articulaţie;
2. Pneumotorax b. prezenţa unui lichid patologic sau acumulat într-o
cavitate sau ţesut în care nu se găseşte în mod normal;
3. Hemoperitoneu c. prezenţa aerului sau a unui gaz în cavitatea pleurală;
4. Tamponada d. revărsat sanguin din cavitatea peritoneală;
5. Diateza e. comprimarea brutală a inimii prin revărsat pericardic
hemoragică rapid constituit;
f. afecţiune constituţională sau dobândită caracterizată
prin tendinţa la hemoragie.

ENUNŢ CORECT:
1. Sondajul sau ... (a) … gastric reprezintă introducerea unui tub de cauciuc sau material plastic
prin faringe şi esofag în ... (b)... .
2. Alimentaţia parenterală se realizează de obicei pe cale ... (a)... , iar substanţele administrate
trebuie să fie utilizate direct de ... (b) ... .
3. Cistografia este o radiografie a vezicii ... (a) ... după injectarea unei substanţe de .. (b).. prin
uretra sau pe cale intravenoasă.
4. Clisma reprezintă introducerea prin tuburi de ... (a)... sau material plastic a diferitelor lichide
în intestinul ... (b) ... prin anus.
5. Clisma înaltă se practica pentru eliminarea fragmentelor solide de ... (a).. din părţile
superioare ale ... (b).. .
6. Urocultura reprezintă recoltarea ... (a) ... pentru examene ... (b) ... având ca obiectiv
diagnosticul infecţiilor urinare.
7. Puncţia venoasă reprezintă crearea unei căi de acces într-o ... (a) ... prin intermediul unui ...
(b) ... de puncţie.
8. Leucocitoza reprezintă ... (a)... numărului de leucocite din ... (b)... .
9. Trombocitoza reprezintă ... (a)... numărului de ... (b)... din sânge.
10. Pansamentul este un act ... (a)... prin care o plagă este aseptizată, tratată , ... (b)..., pentru o
vindecare cât mai rapidă.
11. Escara reprezintă lezarea profundă şi distrugerea ... (a)... ca rezultat al presiunii între
proeminentele ... (b)... şi un plan dur.
12. Spălătura oculară consta în instilarea pe mucoasa ... (a)... de soluţie antiseptică, izotonica în
cadrul proceselor ... (b)... ale acesteia.
13. Ionoforeza consta în introducerea medicamentelor în ... (a)... prin ionoterapie cu ajutorul
curentului ... (b)....
14. Transfuzia reprezintă reinstalarea echilibrului iniţial al organismului prin administrare de...
(a)... sau doar a unor componente ... (b)... fluide.
15. Sondele sunt tuburi elastice care se introduc în organele ... (a)... ale organismului, intervenţia
de introducere reprezentând ... (b)...
16. Scopul spălăturii vaginale este reducerea ... (a)... inflamatoare şi calmarea ... (b)...
17. Prin sondaj traheo-bronşic se înţelege introducerea unei ... (a)... de cauciuc în cavitatea
bucală şi laringe, în ... (b)... şi bronhii.
18. Prin spălătura auriculară se înţelege spălătura cu scop ... (a)... a conductului auditiv ... (b)...
19. Prin tubaj intestinal înţelegem pătrunderea cu o sondă de cauciuc în... (a)..., dincolo de
limitele ... (b) ...
20. Prin tubaj duodenal se înţelege, introducerea unei sonde ... (a)..., dincolo de ... (b)...,
realizând o comunicare între duoden şi mediul exterior.
21. Puncţia consta în pătrunderea cu ajutorul unui .... (a) ... sau trocar într-un vas ... (b) ....,
cavitate naturală sau patologică, organ sau ţesut al organismului pentru recoltare de fluide şi
ţesuturi.
26
22. Puncţia arterială reprezintă abordul direct al unei .... (a) ... prin intermediul unui ... (b) ...., de
puncţie.
23. Puncţia pleurală reprezintă realizarea unei comunicări intre cavitatea .... (a) ... şi mediul
exterior prin intermediul unui ac sau ... (b) ...., constituind primul timp al drenajului pleural.
24. Paracenteza reprezintă traversarea peretelui .... (a) ... cu pătrundere în cavitatea ... (b) ....
prin intermediul unui ac sau trocar.
25. Puncţia pericardică reprezintă pătrunderea unui ac în spaţiul .... (a) ... constituind modalitatea
de evacuare a lichidului în scop ... (b) .... sau diagnostic/explorator.
26. Puncţia articulară constituie realizarea unei comunicări instrumentale directe între
cavitatea .... (a) ... şi mediul extern prin intermediul unui ... (b) .... de puncţie.
27. Puncţia sternală reprezintă pătrunderea cu un ac prin stratul cortical până la spongioasa ....
(a) ... , realizând astfel o comunicare între mediul ... (b) .... şi cavitatea medulară.
28. Puncţia fundului de sac posterior constituie o intervenţie .... (a) ..., microchirurgicală,
efectuată prin intermediul unui ac, cu realizarea comunicării dintre cavitatea ... (b) .... şi mediul
exterior.
29. Puncţia biopsică constă în introducerea unui ac într-o cavitate .... (a) ..., pentru obţinerea
fragmentelor de ... (b) .... sau parenchim.
1. Enumeraţi cinci îngrijiri acordate de către asistenta medicală după efectuarea spălăturii
gastrice.
2. Enumeraţi cinci complicaţii posibile ale spălăturii gastrice.
3. Enumeraţi cinci complicaţii ale sondajului vezical la femei.
4. Indicaţi 5 dintre intervenţiile asistentei medicale după efectuare paracentezei.
5. Numiţi 5 dintre complicaţiile posibile după efectuarea paracentezei.
6. Enumeraţi cinci contraindicaţii ale spălăturii gastrice.
7. Enumeraţi cinci scopuri ale transfuziei.
8. Enumeraţi cinci complicaţii ale perfuziei.
9. Enumeraţi cinci indicaţii ale hemoculturii.
10. Enumeraţi cinci materiale necesare pentru recoltarea sângelui capilar.
11. Enumeraţi 5 tipuri de puncţii.
12. Enumeraţi 5 complicaţii ce pot să apară în timpul puncţiei pleurale.
13. Numiţi 5 dintre materialele necesare efectuării puncţiei sternale.
14. Indicaţi 5 dintre complicaţiile posibile în timpul puncţiei pericardice.
15. Numiţi 5 locuri de elecţie ale puncţiei articulare.
27
II.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
Cison, Bucureşti, 2011, pag. 357);
Bucureşti, 2010, pag. 367);
16. - Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
17. - F Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
18. - A Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
19. - A Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
28
31. - A (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti 2014, pag.
546);
32. - F (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav ţi a omului sãnãtos”
Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 371);
33. - F (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti, 2014, pag.
546);
549);
553);
36. - F (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav ţi a omului sãnãtos”,
553);
38. - F (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav ţi a omului sãnãtos”,
39. - F (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti 2014, pag.
556);
557);
563);
564);
564);
565);
45. - A (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti 2014, pag. 566)
46. - A (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti 2014,
pag. .567);
47. - F (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului, Editura Medicală, Bucureşti 2014,
pag. .570);
48. - A (Titircă L., “Tehnici de evaluare ţi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing”
Vol II , Editura Viaţa Medicalã Româneascã, 2011, pag. 124);
541);
537);
29
51. - A (Chiru A., Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial,
2014, pag. 10);
52. - F (Chiru A., Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial,
2014, pag. 10);
2014, pag. 128);
2014, pag. 135);
2014, pag. 135);
2014, pag. 130);
2014, pag. 323);
2014, pag. 303) ;
2014, pag. 325);
2014, pag. 307) ;
2014, pag. 337);
2014, pag. 307);
2014, pag. 309);
2014, pag. 309);
2014, pag. 312);
2014, pag. 317);
2014, pag. 324);
2014, pag. .328);
2014, pag. 333);
2014, pag. 333);
2014, pag. 343);
72. - F (Chiru A., Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2014,
pag. 348).
30
4. - c (-(Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
12. - b -(Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
16. - a (Chiru F., Chiru G., Mora7riu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
31
51 - a (Chiru A., Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2014,
pag. 75);
52 - c (Chiru A., Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2014,
pag. 75);
pag. 91);
pag. 96);
32
pag. 117);
pag. 308);
pag. 309);
58 - b (Chiru A., Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2014,
pag. 310);
pag. 312);
pag. 312)
pag. 313);
pag. 315);
pag. 316);
pag. 324);
pag. 325);
pag. 328);
pag. 330);
pag. 330);
pag. 343);
pag. 343);
pag. 344);
pag. 348);
pag. 348);
pag. 350-351);
pag. 358).
C.1.
1 – b (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
2 – a (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
33
C.2.
1 – d (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
2 – a (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
C.3.
1 – b (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
2 – c (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
Cison, Bucureşti, 2011, pag. 438).
C.4.
1 - b (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR
Editorial, 2018, pag. 331);
2 - c (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR
3 - d (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR
4 - e (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR
5 - f (Chiru A., Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018,
pag. 352).
1. (a) - tubajul; (b) - stomac (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a
omului sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 356; Titircă L., “Tehnici de evaluare şi
îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II , Editura Viața Medicalã
Româneascã, 2011, pag. 108);
2. (a) - intravenoasă, (b) - ţesuturi (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos
de Editura Cison, 2011, pag. 161);
34
3. (a) - urinare, (b) - contrast (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
4. (a) - cauciuc, (b) - gros (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
5. (a) - fecale, (b) - colonului (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
6. (a) - urinei; (b) - bacteriologice (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos
7. (a) - venă; (b) - ac (Titircă L, “Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali –
Ghid de nursing” Vol II , Editura Viaţa Medicală Românească, 2011, pag. 44);
8. (a) - creşterea; (b) - sânge (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
9. (a) - creşterea; (b) - trombocite (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos
10. (a) - chirurgical; (b) - protejată (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos
11. (a) - ţesutului; (b) - osoase (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a
omului sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 204);
12. (a) - conjunctivală; (b) - inflamatorii (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului
sănătos de Editura Cison, 2011, pag. 220);
13. (a) - organism; (b) - galvanic (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos
14. (a) - sânge; (b) - tisulare (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
15. (a) - cavitare; (b) - sondajul (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
16. (a) - proceselor; (b) - durerilor -(Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului Editura
Medicală, Bucureşti 2014, pag. 564);
17. (a) - sonde; (b) - trahee (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului Editura Medicală,
Bucureşti 2014, pag. 566);
18. (a) - terapeutic; (b) – extern (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului Editura Medicală,
Bucureşti 2014, pag. 570);
19. (a) - intestin; (b) - duodenului (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului Editura
Medicală, Bucureşti 2014, pag. 541);
20. (a) - Einhorn; (b) - pilor (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului Editura Medicală,
Bucureşti 2014, pag. 537).
21. (a) - ac ; (b) - sanguin (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii
pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 322);
22. (a) - artere ; (b) - ac (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii
23. (a) - pleurală ; (b) trocar (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii
24. (a) - abdominal (b) - peritoneală (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul
îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 336);
25. (a) - pericardio (b) - terapeutic (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul
26. (a) - articulară ; (b) - ac (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii
27. (a) - sternală ; (b) - extern (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii
28. (a) - ginecologică ; (b) - peritoneală (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A.,
Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 373);
35
29. (a) - naturală ; (b) - ţesut (Chiru A., Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului,
Editura RCR Editorial, 2014, pag.377.
1. Îngrijiri acordate de asistenta medicală după efectuarea spălăturii gastrice (Chiru

Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de Editura Cison, 2011, pag. 359):
- monitorizarea cantitativă a secreţiilor aspirate pasiv sau activ;
- monitorizarea mirosului şi aspectului secreţiilor;
- monitorizarea ph-ului sucului gastric;
- corectarea poziţiei sondei la nevoie;
- adaptarea pungii de colectare pentru a nu exercita presiune asupra sondei;
- controlul permeabilităţii sondei şi al colectării secreţiilor;
- controlul secreţiilor pentru a curge liber pe sondă;
- controlul tensiunii arteriale şi al respiraţiei;
- supravegherea pacientului pentru a nu-şi smulge sonda;
- menţinerea contactului verbal cu pacientul.
2. Complicaţii posibile ale spălăturii gastrice (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav
şi a omului sănătos de Editura Cison, 2011, pag. 360):
- angajarea sondei în laringe;
- obstruarea sondei;
- greaţă şi vomă;
- complicaţii respiratorii;
- convulsii;
- tahicardie;
- hipertensiune arterială;
- stop cardiac;
- muşcarea sondei;
- crearea de cai false.
3. Complicaţiile sondajului vezical la femei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi

a omului sănătos de Editura Cison, 2011, pag. 370):
- hemoragie;
- crearea de căi false;
- lezarea traumatică a mucoasei uretrale;
- astuparea sondei;
- ruperea balonaşului;
- infecţii urinare;
- compresiuni asupra uretrei;
- astuparea sondei.
4. Intervenţiile asistenţei medicale după efectuare paracentezei (Chiru A., Chiru R.A.
, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 342-343):
- poziţionarea pacientului după bandajarea compresivă cât mai comod în pat;
- crearea condiţiilor optime de mediu ( temperatura, luminozitate, atmosfera de odihnă şi linişte);
- monitorizarea funcţiilor vitale: TA, puls, respiraţie, temperatura);
- măsurarea circumferinţei abdominale a pacientului;
- menţinerea bandajului abdominal 5-6 ore;
- cântărirea pacientului/evaluarea greutăţii;
- schimbarea pansamentului;
- recoltarea creatininei şi ionogramei la 48 ore de la evacuarea lichidului de ascita;
36
- monitorizarea funcţiei renale;
- administrarea perfuziilor la indicaţia medicului.
5. Complicaţiile posibile după efectuarea paracentezei (Chiru A.,Chiru R.A.,

Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 343):
- hemoragie internă ;
- dezechilibru hidroelectrolitic ;
- instalarea insuficientei renale funcţionale;
- scurgerea lichidului prin orificiul de puncţie atunci când compresia locală nu este
eficientă ;
- peritonită ;
- hipoproteinemie ;
- stări de caşectizare.
6. Contraindicaţii ale spălăturii gastrice (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a

Pacienţii:
- cu afecţiuni hepatice cornice;
- cu insuficientă respiratorie;
- cu insuficientă cardiovasculară;
- cu cancer al stomacului;
- în criza dureroasă de ulcer gastric.
- care au ingerat substanţe caustic;
- care au ingerat derivaţi petrolieri;
- care au ingerat produse spumoase;
- care s-au intoxicat cu anumite produse farmacologice.
7. Scopurile transfuziei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de

Editura Cison, 2011, pag. 341):
- substituirea volumului circulant de masă sanguină;
- creşterea capacităţii de transport a oxigenului prin asigurarea numărului de globule roşii în caz
de hemoragie, anemie sau stare de şoc;
- îmbunătăţirea coagulabilităţii în caz de hemofilie, hemoragii repetate, scorbut, trombocitopenie;
- aport nutritiv pentru proteine, vitamine, hormoni, săruri minerale etc.
- intensificarea schimburilor celulare;
- stimularea hematopoiezei prin transfuzii mici şi repetate;
- stimularea reacţiilor antitoxice şi antiinfecţioase în perioada de convalescent;
- epurarea organismului de substanţe toxice exogene, endogene prin înlocuirea sanguină parţială
sau totală.
8. Complicaţii ale perfuziei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos
de Editura Cison, 2011, pag. 340):
- frison şi stare febrile;
- embolie gazoasă însoţită de sincopa cardiac;
- dispnee şi dureri precordiale;
- infecţii prin aspiraţie;
- diaree;
- compresia vaselor şi a nervilor;
- flebită sau necroză;
- tromboză;
- limfangită;
- refulare masivă sanguină;
37
- embolie de cateter, parţială sau totală.
9. Indicaţii ale hemoculturii (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului

- sindrom infecţios sever, stare febrilă prelungită de etiologie neprecizată;
- frisoane urmate de febră, stare generală alterată;
- infecţii localizate;
- după explorări sau manopere agresive;
- stări febrile în infecţii sistemice specific;
- bolnavi cu alterarea progresivă a stării generale;
- prematurii deficitari imunologic, diabetici, uremici, cirotici, neoplazici, bătrâni caşectici.
10. Materiale necesare pentru recoltarea sângelui capilar (Chiru Florian, Îngrijirea
omului bolnav şi a omului sănătos de Editura Cison, 2011, pag. 418):
- ace sterile;
- soluţie dezinfectantă;
- comprese sterile;
- mănuşi sterile;
- tampoane de vată;
- hârtie de filtru;
- lame degresate;
- lamele pentru frotiuri;
- pipeta Potain.
11. Tipuri de puncţii (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii
pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 322):
- venoasă ,
- arterială;
- pleurală ( toracocenteza),;
- abdominală ( paracenteza) ;
- lombară ;
- suboccipitală,
- peritoneală,
- pericardică (pericardiocenteză),
- arterială,
- osoasă,
- vezicii urinare ,
- fundului de sac posterior ( Douglas).
12. Complicaţii ce pot să apară în timpul puncţiei pleurale (Chiru A.,Chiru R.A.,
- durere la înţeparea pachetului vasculonervos intercostal ;
- aspirarea de sânge în seringa;
- aspirarea aerului exterior în cavitatea pleurală ;
- sincopa pleurală ;
- puncţie albă;
- accese de tuse pleurală ,
- lipotimie;
- colaps;
- pneumotorax;
- sincopa cardiacă;
- edem pulmonar acut ;
38
- deces subit ;
- oprirea acului într-o coastă.
13. Materialele necesare efectuării puncţiei sternale (Chiru Dănău A., Barbu I. ,
Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 364):
- materiale pentru protecţia patului;
- dezinfectant pentru câmpul puncţional: tinctura de iod sau betadine;
- anestezic local;
- tampoane şi comprese sterile;
- pipete;
- soluţii de diluţie;
- lame de microscop;
- seringi de 2-5 ml pentru anestezie locală;
- seringi de 20 ml pentru aspirarea ţesutului medular;
- pense sterile;
- câmpuri sterile;
- mănuşi sterile;
soluţiile sau sângele de administrat cu scop terapeutic;
- ser fiziologic încălzit la 37oC pentru desfundarea acului;
- pansament steril.
14. Complicaţiile posibile în timpul puncţiei pericardice (Chiru Dănău A., Barbu I. ,
Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 356):
- tulburări de ritm cardiac;
- puncţionarea epicardului;
- pneumotorax;
- edem pulmonar acut;
- reflex vago-vagal;
- lezarea organelor vecine.
15. Locuri de elecţie ale puncţiei articulare (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A.,
- articulaţia scapulo-humerală;
- articulaţia cotului;
- articulaţia radio-carpiană;
- articulaţia coxo-femurală;
- articulaţia genunchiului;
- articulaţia tibio-tarsiană.
39
CAPITOLUL III
PROTECŢIE ŞI SECURITATE
III.1. TIPURI DE ITEMI
A. NOTAŢI CU A (ADEVĂRAT) SAU F (FALS) URMĂTOARELE AFIRMAŢII!
1. Pentru îndepărtarea resturilor de sânge şi puroi din plaga se foloseşte apa oxigenată sau
clorura de sodium 0,9%.
2. Alcoolul sanitar este un bun hemostatic.
3. Metoda curativă de luptă împotriva infecţiei se numeşte antisepsie.
4. Îndepărtarea germenilor patogeni de pe piele, de pe mucoase, din plăgi, de pe obiecte, se
numeşte asepsie.
5. Asepsia este o metodă profilactică.
6. După spălare mâinile se vor ţine în jos pentru ca apa să se scurgă spre degete.
7. Prin sterilizare se urmăreşte distrugerea germenilor.
8. La căldură umedă microbii sunt mult mai rezistenţi.
9. La pupinel sterilizarea se face prin căldura uscată.
10. În vederea validării ciclului de sterilizare, dacă virajul culorii nu s-a realizat , materialul se
consideră sterilizat şi se utilizează.
11. Câmpurile, halatele şi compresele se sterilizează la autoclav.
12. La pupinel se sterilizează instrumentele tăioase.
13. Instrumentele optice se sterilizează prin căldura.
14. Autoclavarea este o metodă de sterilizare.
15. Rivanolul este un bun bactericid.
16. Sterilizarea cu formol este contraindicată în prezent.
17. Flambarea este o metodă de sterilizare.
18. Materialele de unică folosinţă se pot resteriliza.
19. Tinctura de iod este un foarte bun antiseptic al pielii.
20. Spălarea chirurgicală a mâinii durează 30 de minute.
1. Metoda curativă de luptă împotriva infecţiei se numeşte:

a) asepsie;
b) antisepsie;
c) deratizare.
2. Metoda profilactică de luptă împotriva infecţiilor se numeşte:
a) deparazitare;
b) deratizare;
c) asepsie.
3. Asepsia este o metodă:
a) care constă în pregătirea materialului chirurgical în vederea sterilizării;
b) curativă, de distrugere a germenilor prezenţi într-o plagă traumatică sau chirurgicală cu
ajutorul agenţilor fizico-chimici;
c) profilactică, de a împiedica contaminarea plăgilor traumatice sau operatorii cu agenţi
microbieni saprofiţi sau patogeni.
4. Antisepsia este o metodă:
a) profilactica de luptă împotriva infecţiilor;
b) de distrugere a agenţilor vectori;
40
c) curativă de luptă împotriva infecţiilor.
5. Metoda de distrugere a germenilor, inclusive a formelor sporulate şi a virusurilor se
numeşte:
a) profilaxie;
b) sterilizare;
c) dezinfectare.
6. Prin sterilizare se urmăreşte:
a) distrugerea germenilor, inclusiv a formelor sporulate şi a virusurilor;
b) îndepărtarea resturilor alimentare de pe ţesuturi;
c) îndepărtarea resturilor de sânge sau puroi.
7. Metoda de sterilizare prin căldură umedă se numeşte:
a) autoclavare;
b) oxidare;
c) formolizare.
8. Autoclavarea este o metodă de sterilizare prin:
a) căldura uscată;
b) căldură umedă;
c) mijloace chimice.
9. Materialele de unică folosintă se resterilizează :
a) la autoclav;
b) la pupinel;
c) este interzisă reprocesarea acestora în vederea reutilizării.
10. La pupinel sterilizarea se face prin:
a) căldura uscată;
b) căldură umedă;
c) ventilaţie.
11. Organizarea activităţilor propriu-zise de sterilizare ,precum şi a activităţilor conexe se
va desfăşura:
a) în spaţii desemnate, respectând circuitele funcţionale;
b) în orice locaţie curată;
c) pe secţii şi apoi tranportate la serviciul de sterilizare.
11. Concentraţia cloraminei pentru a putea fi folosită ca antiseptic, este de:
a) 1 - 2 %;
b) 10 %;
c) 6 - 7 %.
12. Controlul sterilizării se realizează cu:
a) indicatori fizico-chimici;
b) testul de verificare a penetrării aburului;
c) ambele răspunsuri sunt corecte.
13. Este un foarte bun hemostatic:
a) tinctura de iod;
b) apa oxigenată;
c) cloramina.
15. Sterilizarea apei pentru spălarea chirurgicală se realizează:
a) la autoclav;
b) la pupinel;
c) prin fierbere în vase curate.
16. Etapele de parcurs pentru pregătirea instrumentarului pentru sterilizare sunt, în
ordine:
a) curăţare - dezinfecţie la nivel intermediar - clătire - uscare;
b) dezinfecţie la nivel intermediar - curăţare- clătire - uscare;
c) curăţare- clătire - dezinfecţie la nivel intermediar- uscare.
41
C. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE ASTFEL ÎNCÂT SĂ OBŢINEŢI UN
RĂSPUNS CORECT!
1. Un bun antiseptic trebuie să distrugă sau să împiedice dezvoltarea ... (a)... , fără să afecteze ...
(b)... cu care vină în contact.
2. Prin asepsie se înţelege totalitatea măsurilor folosite pentru împiedicarea contaminării
plăgilor accidentale sau … (a)... cu germeni microbieni saprofiţi sau ... (b)... .
3. Sterilizarea urmăreşte... (a)... germenilor, inclusiv a formelor sporulate şi a... (b)...
4. Autoclavarea este o metodă de... (a)... prin căldura... (b)...
D. RĂSPUNDEŢI URMĂTOARELOR CERINŢE!
1. Prezentaţi 5 indicaţii pentru spălarea mâinilor.

2. Numiţi 5 metode de sterilizare prin mijloace fizice.
42
III. 2. RĂSPUNSURI SI BIBLIOGRAFIE
2. - F (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre medii’’, Editura Medicală,
Bucureşti, pag. 87);
3. - A (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre medii’’, Editura Medicală,
Bucureşti, pag. 64-65);
10. - F (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela , Managementul îngrijirii pacientului,
Editura RCR Editorial, 2014, pag. 437);
18. - F (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela , Managementul îngrijirii pacientului,
2. - c (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre medii’’, Editura Medicală,
43
3. - b (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre medii’’, Editura Medicală,
4. - c (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre medii’’, Editura Medicală,
6. - a (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre medii’’, Editura Medicală,
9. - c (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela , Managementul îngrijirii pacientului,
Editura RCR Editorial, 2018, pag. 487).
11. - a (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela , Managementul îngrijirii pacientului,
12. - c (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela , Managementul îngrijirii pacientului,
Bucureşti, pag. 87),
15. - a (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela , Managementul îngrijirii pacientului,
16. - b (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela , Managementul îngrijirii pacientului,
Editura RCR Editorial, 2018, pag. 495).
C. Completaţi spaţiile libere astfel încât să obţineţi un enunţ corect.
1. (a) - microbilor; (b) - ţesuturile (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre
medii’’, Editura Medicală, Bucureşti, pag. 86);
2. (a) - operatorii, (b) - patogeni (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre
medii’’, Editura Medicală, Bucureşti, pag. 66);
3. (a) - distrugerea, (b) - virusurilor (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre
medii’’, Editura Medicală, Bucureşti, pag. 75);.
4. (a) - sterilizare, (b) - umedă (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie pentru cadre medii’’,
Editura Medicală, Bucureşti, pag. 75);
D. Răspundeţi următoarelor cerinţe!
1. Indicaţii pentru spălarea mâinilor (Titircă L, “Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare

şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor fundamentale, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti 2001, pag. 289):
- înainte şi după contactul cu un pacient;
- înaintea folosirii materialului steril;
- înaintea intervenţiilor asupra corpului pacientului;
- după atingerea unei părţi a corpului, posibil contaminate cu microbi;
- înaintea îmbrăcării mănuşilor de lucru;
- după scoaterea mănuşilor de lucru;
- la sfârşitul programului de muncă.
44
2. Metode de sterilizare prin mijloace fizice (Daşchievici S., Mihăilescu M.., Chirurgie
pentru cadre medii’’, Editura Medicală, Bucureşti, pag. 75):
- fierbere;
- fierbere sub presiune;
- vapori de apă supraîncălziţi la presiune/ autoclavare;
- flambare;
- etuva cu aer cald/ pupinel.
45
CAPITOLUL IV
ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR
IV.1. TIPURI DE ITEMI
A. NOTAŢI CU A (ADEVĂRAT) AU F (FALS) URMĂTOARELE AFIRMAŢII!
1. Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris.

2. Insulina se păstrează în dulapuri, la temperatura camerei.
3. Cale de administrare a medicamentelor este aleasă de medic, în funcţie de preferinţele
pacientului.
4. Depozitarea medicamentelor în spital se face în dulapuri compartimentate sau în cutii pentru
fiecare pacient.
5. După scoaterea din ambalajul lor, medicamentele se manipulează cu mâna.
6. Creioanele caustice au acţiune de distrugere a ţesutului granular sau de favorizare a epitelizării
unor suprafeţe ulcerate.
7. Abordul venos central este realizat de către asistentul medical.
8. Abordul venos periferic al membrelor inferioare este realizat doar în cazuri de urgență majoră
și de scurtă durată.
9. Fiolele neetichetate sau de pe care s-a şters inscripția nu se folosesc.
10. După utilizare, la efectuarea diferitelor tipuri de injecții, acul se poate recapișona.
11. La sugari, efectuarea injecţiei intramusculare este de preferat a se realiza în regiunea coapsei.
12. Instilația pe mucoasa conjunctivală se face cu soluții izotone.
13. Soluţiile medicamentoase se pot aplica pe mucoasa vaginală sub forma tampoanelor
vaginale.
14. Dacă, în timpul deschiderii fiolei, cad cioburi în interior, conţinutul se aspiră cu atenție şi se
administrează.
15. În cazul administrării rapide a unor medicamente intravenos, pot apărea valuri de căldură și
senzația de uscăciune în faringe.
16. Soluţiile uleioase se injectează numai intramuscular.
17. Calea intradermică se utilizează pentru introducerea unor substanţe pentru anestezii locale, în
cantităţi mari.
18. Injecţia se efectuează cu acelaşi ac cu care se aspiră lichidul.
19. Dintre toate căile de introducere parenterală a medicamentelor, calea intravenoasă este cea
mai puţin dureroasă pentru bolnav, cea mai puţin traumatizantă.
20. Soluţia de NaCl se poate administra prin injecţie subcutanată.
21. Calea intravenoasă este aleasă când dorim să obţinem un efect lent al soluţiilor administrate.
22. Calea parenterală permite administrarea medicamentelor la pacientul inconştient.
23. Fiolele deschise se administrează imediat.
24. În cazul soluţiilor colorate, poziţia acului se controlează prin detaşarea seringii de la ac, după
introducerea acului în masa musculară.
25. Prin injectarea lentă a soluţiei pe cale intravenoasă, poate să apară flebalgia.
26. Este indicat să se evite încercarea de a pătrunde în venă după formarea hematomului.
27. Dacă pacientul resimte apariţia valurilor de căldură şi a senzaţiei de uscăciune în faringe, se
injectează rapid soluţia medicamentoasă.
28. După efectuarea injecţiei intramusculare, pacientul va rămâne în repaus 5-10 minute, în
poziţie comodă.
29. Înaintea administrării globulelor vaginale este contraindicată spălătura vaginală.
30. Pentru aplicarea unguentelor pe marginea pleoapelor se foloseşte acelaşi tampon la ambii
ochi.
46
1. Scopul administrării medicamentelor pe cale orală poate fi:

a. evitarea circulaţiei portale;
b. dezinfectarea tubului digestiv;
c. acţiunea promptă a medicamentului.
2. Este contraindicat a se administra medicamente pe cale orală pacienţilor:
a. conştienţi;
b. cu tulburări de deglutiţie;
c. cu ulceraţii pe mucoasa digestivă.
3. La copii sub vârsta de doi, este recomandat să se administreze medicamente pe cale
orală:
a. sub formă de tablete, comprimate, prafuri;
b. sub forma siropurilor cu gust plăcut de fructe;
c. prin sondă.
4. Scopul administrării medicamentelor pe cale rectală este:
a. atenuarea proceselor inflamatorii locale;
b. tratarea diareei;
c. obţinerea unui efect rapid.
5. Administrarea medicamentelor pe cale rectală este contraindicată pacienţilor cu:
a. constipaţie;
b. hemoroizi;
c. intervenţii chirurgicale ale rectului.
6. Inhalarea substanţelor medicamentoase cu ajutorul vaporilor de apă este contraindicată
pacienţilor:
a. astenici, adinamici;
b. cu mucoasa căilor respiratorii inflamată;
c. conştienţi.
7. Calea percutanată presupune administrarea medicamentelor şi absorbţia la nivelul:
a. pielii;
b. mucoasei conjunctivale;
c. conductului auditiv extern.
8. Cantitatea cea mai mare de medicament administrată, suportată de organism
reprezintă:
a. doză letală;
b. doza maximă;
c. doza terapeutică.
9. Condițiile privind transportul, conservarea şi reconstituirea prin rehidratare a
vaccinului cu solvent ce trebuie respectate, sunt:
a. reconstituirea prin rehidratare a vaccinului cu solvent se face numai când pacientul de vaccinat
este prezent;
b. vaccinul rehidratat se păstrează la frigider;
c. transportul vaccinurilor se face în orice condiții.
10. Soluţiile injectabile uleioase se administrează:
a. intravenos;
b. intramuscular;
c. subcutanat.
11. Abcesul post - injectabil reprezintă riscul de infecție cel mai mare pentru injecția:
a. intracardiacă;
b. intraarterială;
c. intramusculară.
47
12. Locul de elecție al injecției intramusculare poate fi:
a. regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter;
b. regiunea supra și subspinoasă a omoplatului;
c. fața dorsală a mâinii.
13. Inflamația periostală poate să apară după efectuarea injecției:
a. intradermică;
b. intravenoasă;
c. intramusculară.
14. Locul de elecție al injecției subcutanate poate fi:
a. regiunea supero-externă fesieră, deasupra marelui trohanter;
b. flancurile abdominale laterale;
c. fața dorsală a mâinii.
15. Lipodistrofia poate să apară după efectuarea injecției:
a. intramusculară;
b. subcutanată;
c. intravenoasă.
16. Anticoagulantul Clexane poate fi administrat:
a. subcutanat;
b. intramuscular;
c. intravenos.
17. Locul de elecție al injecției intradermice poate fi:
a. fata plantară a halucelui;
b. vena maleolară;
c. orice regiune a corpului în scop anesteziant.
18. Soluţia P.P.D. se administrează:
a. intramuscular;
b. intravenos;
c. intradermic.
19. Persoanele injectate cu soluție P.P.D. la care reacția este absentă sau mai mică de 9
mm:
a. se consideră că nu sunt infectate virulent;
b. sunt infectați recent cu Mycobacterium tuberculosis;
c. necesită examen radiologic pulmonar.
20. Abordul venos profund este realizat de medic în:
a. vena jugulară internă;
b. venele plicii cotului;
c. venele de pe fața dorsală a mâinii.
21. Cortizonul are acțiune:
a. antiaritmică;
b. antiinflamatorie;
c. antianginoasă.
22. Administrarea cortizonului poate provocă:
a. scăderea rezistenţei organismului la infecţii;
b. scăderea secreţiei gastrice de HCl;
c. eliminarea excesivă a apei din organism.
23. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie se poate realiza prin:
a. injecție intratraheală;
b. injecţie intramusculară;
c. injecție intradermică.
24. În conductul auditiv extern se pot administra:
a. aerosoli;
b. comprimate pisate;
48
c. unguente.
25. La badijonarea mucoasei bucale, se respectă una dintre regulile enumerate mai jos:
a. soluția medicamentoasă se încălzește la temperatura corpului;
b. tamponul folosit se introduce în soluţia medicamentoasă;
c. după efectuarea tehnicii, se clătește intens cavitatea bucală.
26. Paralizia sau lezarea nervului sciatic este una dintre complicaţiile injecţiei:
a. intradermice;
b. intravenoase;
c. intramusculare.
27. După administrarea unei doze insuficiente de insulină poate să apară:
a. hiperglicemia;
b. flebalgia;
c. periostita.
28. Injecţia intravenoasă se poate efectua în:
a. artera subclaviculară;
b. artera radială;
c. venele de la plica cotului.
29. Lipodistrofia poate să apară la administrarea subcutanată a:
a. heparinei;
b. insulinei;
c. interferonului.
30. Unul dintre cele mai frecvente accidente pe care le au utilizatorii de insulină este:
a. hipoglicemia;
b. hipostenuria;
c. hipomenoreea.
31. Injecţia intradermică se poate efectua pe:
a. faţa antero - internă a antebraţului;
b. faţa dorsală a mâinii;
c. pielea scalpului.
32. Refluarea soluţiei injectabile este o complicaţie posibilă la administrarea
medicamentelor prin injecţie:
a. intradermică;
b. subcutanată;
c. intramusculară.
33. Papula cu tentă palidă, având aspectul de „coajă de portocală”, apare la efectuarea
injecţiei:
a. intramusculare;
b. subcutanate;
c. intradermice
C. ASOCIAŢI FIECARE CIFRĂ DIN COLOANĂ CU LITERA

RĂSPUNSUL CORECT!
C1. În coloana “A” sunt indicate căile de administrarea ale medicamentelor, iar în
coloana “B”, caracteristici ale acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera
corespunzătoare din coloana “B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect.

1. Calea orală a. introducerea medicamentelor gazoase şi volatile prin
mucoasa respiratorie;
49
2. Calea rectala b. calea digestivă de administrare cu resorbţie la nivelul
mucoasei rectale;
3. Calea respiratorie c. calea naturală de administrare a medicamentelor cu
resorbţie la nivelul mucoasei bucale şi intestinale;
4. Calea d. introducerea traumatică substanţelor medicamentoase în
percutanată stare lichidă în organism prin intermediul unui ac ataşat la
seringa;
5. Calea parenterala e. introducerea medicamentelor prin suprafaţa tegumentară
cu absorbţie la nivelul pielii;
f. pudrarea pe suprafaţa pielii.
C2. În coloana “A” sunt indicate tipurile de injecții, iar în coloana “B”, caracteristici ale

1. Injecţia intramusculară a. efectuarea injecţiei sub piele, în ţesutul celular subcutanat
sau hipodermic;
2. Injecţia b. efectuarea injecţiei în muşchi voluminoși, lipsiți de
subcutanată trunchiuri importante de vase și nervi;
3. Injecţia c. efectuarea injecţiei în măduva roşie a oaselor;
intradermică
4. Injecţiile intravenoasa d. efectuarea injecţiei în grosimea pielii (dermului);
și intraarterială
5. Injecţia e. efectuarea injecţiei în inimă;
intracardiacă
f. efectuarea injecţiei în vasele sanguine.
C3. În coloana “A” sunt indicate complicaţii ale administrării parenterale a

medicamentelor, iar în coloana “B”, cauzele care pot determina apariţia acestora acestora.

1. paralizie a. introducerea de soluţii injectabile cu cale strict
intravenoasă;
2. necroza țesuturilor b. injectarea în/lângă nerv a unor substanțe
medicamentoase ca de exemplu: chinină, bismut,
sulfamide;
3. embolie grăsoasă c. deficiențe grave de sterilizare și în tehnica de lucru;
4. injectite d. introducerea de soluţii uleioase într-un vas sanguin;
5. iritație periostală e. injectarea substanţei medicamentoase aproape de os;
f. puncţionarea unui vas sanguin;

ENUNŢ CORECT.
1. Medicamentele sunt prescrise de către... (a)... şi sunt notate în foaia de observaţie a

pacientului internat sau pe... (b)... în cazul pacientului ambulator.
50
2. Administrarea medicamentelor pe cale respiratorie reprezintă introducerea
medicamentelor... (a)... şi volatile prin mucoasa respiratorie cu absorbţia acestora la nivelul
alveolelor... (b)...
3. Medicamentele sunt substanţe extrase sau... (a)... din produse de origine animală,...
(b)... sau minerală.
4. Supozitoarele sunt forme.. (a)... conice sau ovale, cu o extremitate ascuţită, în care
substanţa activă este înglobată în unt de... (b)..., care se topeşte la temperatura corpului.
5. Antibioticele sunt substanţe organice, provenite din metabolismul celulelor... (a)...
(mucegaiuri, bacterii) sau obţinute pe cale sintetică, care au proprietăți bacteriostatice,... (b)... sau
antimicotice.
6. Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică coagularea... (a)..., acţionând
asupra factorilor... (b)... ai coagulării.
7. Injecţia reprezintă introducerea traumatică a substanţelor medicamentoase în stare...
(a)..., în organism, prin intermediul unui ac adaptat la... (b)... (acul traversează ţesuturile
organismului).
8. Insulina este singurul hormon... (a)... al organismului și este secretata de celulele Beta,
ale insulelor Langerhans ale... (b)...
9. Perfuzia, denumită „linia... (a)...”, constă în introducerea soluțiilor de perfuzat, în
circulația... (b)..., picătură cu picătură.
10. Oxigenoterapia reprezintă administrarea de oxigen pe cale... (a)..., în scopul
îmbunatăţirii aerului... (b)... cu oxigen în concentrații diferite, putându-se ajunge la 100%.
1. Numiţi 5 reguli de administrare a medicamentelor:

2. Numiți 5 avantaje ale administrării parenterale a medicamentelor față de alte căi de
administrare.
3. Enumeraţi 5 dintre formele de prezentare ale medicamentelor pe cale percutanată.
4. Precizaţi 5 dintre locurile de elecţie ale injecţiei intravenoase.
5. Enumeraţi 5 dintre tipurile de injecţii.
6. Enumeraţi 5 dintre accidentele şi incidentele injecţiei intramusculare.
7. Numiţi 5 dintre accidentele şi incidentele injecţiei intravenoase.
8. Numiţi 5 dintre accidentele, incidentele, reacțiile apărute la administrarea unor medicamente
prin injecţie subcutanată.
9. Numiți 5 contraindicaţii în administrarea medicamentelor pe cale orală.
10. Precizaţi 5 reguli care trebuie respectate de asistenţă medicală la administrarea cortizonului.
11. Numiți 5 reguli de respectat la administrarea medicamentelor pe cale rectală.
12. Numiți 5 reguli de respectat la administrarea antidiabeticelor.
13. Numiți 5 complicații posibile ale perfuziei.
14. Precizați 5 moduri de administrare ale oxigenului.
51
IV. 2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
1. - A (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de

nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală Românească, 2011, pag. 136);
2. - F (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de
7. - F (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura
RCR Editorial, 2018, pag. 244);
8. - A (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura
10. - F (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
11. - A (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
16. - A (Daşchievici S., Mihãilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicalã,
17. - F (Daşchievici S., Mihãilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicalã,
18. - F (Daşchievici S., Mihãilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicalã,
Bucureşti, 2009, pag. 195).
19. - A (Daşchievici S., Mihãilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicalã,
22. - A (Titircă L., „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenþi medicali – Ghid de
nursing” Vol II, Editura Viaþa Medicalã Româneascã, 2011, pag. 149);
52
25. - F (Titircă L., „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenþi medicali – Ghid de
nursing” Vol II, Editura Viaþa Medicalã Româneascã, 2011, pag. 146).
1. - b (Titircă L., „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de

nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală Românească, 2011, pag. 139); Chiru F., Chiru G.,
Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag.
299);
4. - a (Titircă L., „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de
9. - a; (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
10 - b; (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
11 - c; (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
12 - a; (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
13 - c; (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
Editura RCR Editorial, 2018, pag. 221-222);
Editura RCR Editorial, 2018, pag. 229-230);
53
21. - b (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de
22. - a (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de
24. - c (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de
26. - c (Titircă L., „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenþi medicali – Ghid de
28. – c (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
29. - b (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
30. - a (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
Editura RCR Editorial, 2018, pag. .227);
33. - c (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura
RCR Editorial, 2018, pag. .241).
C1.
C2.
Cison, Bucureşti, 2011, pag. 305;
54
4. - f (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de
Cison, Bucureşti, 2011, pag. 306).
C3.
1 - b (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura
2 - a (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura
3 - d (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura
4 - c (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura
5- e (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura
RCR Editorial, 2018, pag. 221).
1. (a) - medic; (b) - reţetă (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului
sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 295);
2. (a) - gazoase, (b) - pulmonare, (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos
3. (a) - sintetizate, (b) – vegetală (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de
4. (a)- solidă, ; (b)– cacao (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi
medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală Românească, 2011, pag. 140);
5. (a) - vii; (b) - bactericide (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi
medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală Românească, 2011, pag. 159);
6. (a) - sângelui; (b) - plasmatici (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de
asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală Românească, 2011, pag.
161);
7. (a) - lichidă; (b) - seringă (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul
8. (a) - hipoglicemiant; (b) - pancreasului (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate
de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală Românească, 2011, pag.
164);
9. (a) – vieții; (b) - sanguină (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul
10. (a) – inhalatorie; (b) - inspirat (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul
îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 189).
E. Răspundeţi următoarelor cerinţe.
1. Reguli de administrare a medicamentelor (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri

acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală Românească,
2011, pag. 137):
- respectarea medicamentului prescris de medic;
55
- identificarea medicamentelor administrate;
- verificarea calităţii medicamentului administrat;
- respectarea cailor de administrare;
- respectarea dozajului prescris;
- respectarea orarului de administrare;
- respectarea somnului bolnavului;
- evitarea incompatibilităţii dintre medicamente;
- administrarea imediată a medicamentelor deschise;
- respectarea ordinii succesive de administrare a medicamentelor;
- administrarea medicamentelor în prezenţa asistentei medicale;
- servirea bolnavului spitalizat cu doze unice de medicamente;
- respectarea măsurilor de asepsie, de igienă pentru a preveni infecţiilor intraspitalicesti;
- informarea bolnavului asupra efectului terapeutic şi a efectelor secundare ale medicamentelor
prescrise;
- anunţarea imediată a medicului privind greşelile de administrare a medicamentelor.
2. Avantaje ale administrării parenterale a medicamentelor față de alte căi de

administrare (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului,
Editura RCR Editorial, 2018, pag. 203-204; Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate
de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală Românească, 2011, pag.
149):
- dozajul corect și exact;
- absorbția independentă de condițiile de absorbție din tubul digestiv;
- protecția unor medicamente față de acțiunea sucurilor digestive;
- accesibilitatea în cazul contraindicațiilor de administrare pe cale orală;
- efectul rapid;
- absorbţia ușoară;
- posibilitatea administrării la pacienți inconștienți, cu hemoragie digestivă, vărsături.
3. Formele de prezentare ale medicamentelor pe cale percutanată (Chiru Florian,

Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de Editura Cison, 2011, pag. 302; Titircă L,
„Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura
Viaţa Medicală Românească, 2011, pag. 144):
- alifii,
- uleiuri,
- emulsii uleioase,
- pudre,
- comprese medicinale,
- unguente,
- paste,
- mixturi agitate,
- săpunuri medicinale,
- emplastre medicinale,
- creioane caustice,
- băi medicinale, etc.
4. Locurile de elecţie ale injecţiei intravenoase (Titircă L., „Tehnici de evaluare şi

îngrijiri acordate de asistenţi medicali - Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală
Românească, 2011, pag. 44):
▪ vena bazilică;
▪ vena cefalică;
▪ venele antebraţului;
56
▪ venele de pe faţa dorsală a mâinii;
▪ venele subclaviculare;
▪ venele femurale;
▪ venele maleolare interne;
▪ venele jugulare;
▪ venele epicraniene.
5. Tipuri de injecţii (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul
îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 204):
Tipuri de injecţii:
▪ injecţia intramusculară;
▪ injecţia subcutanată;
▪ injecţia intradermică;
▪ injecţia intravenoasă;
▪ injecţia intraarterială;
▪ injecţia intracardiacă;
▪ injecţia intramedulară;
▪ injecţia subarahnoidiană.
6. Accidentele şi incidentele injecţiei intramusculare (Titircă L, „Tehnici de evaluare

şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală
Românească, 2011, pag. 156 - 157; Chiru F., Chiru G., Morariu L.; „Îngrijirea omului bolnav şi a
omului sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 317-318, ; Chiru Dănău A., Dănău R.A.
Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 220 -
221):
▪ durere vie,
▪ paralizie,
▪ hematom,
▪ ruperea acului,
▪ embolie,
▪ infiltraţie dureroasă a muşchilor,
▪ supuraţia aseptică/abces post-injectabil, /flegmon,
▪ necroza ţesuturilor,
▪ pătrunderea cu acul într-un vas de sânge,
▪ periostită/iritație periostală,
▪ transmitere de boli infectocontagioase.
7. Accidentele şi incidentele injecţiei intravenoase: (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi

îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală
Românească, 2011, pag. 157; Chiru F., Chiru G., Morariu L.; „Îngrijirea omului bolnav şi a
omului sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 334 - 335; Chiru Dănău A., Dănău R.A.,
Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 248):
• durere;
• embolie gazoasă/ introducerea de aer în cantitate mare, brusc, în sistemul vascular;
• hematom;
• revărsat sanguin;
• tumefierea bruscă a ţesutului/revărsarea soluţiei injectate în afara venei;
• flebalgie – durere vie pe traiectul venei prin efect iritativ sau prin injectare prea rapidă;
• valuri de căldură;
• senzaţiei de uscăciune în faringe;
• injectarea paravenoasă a soluţiei/se manifestă prin durere accentuată, tumefacţie, necroză. se
raportează imediat medicului, se fac infiltraţii locale cu ser fiziologic şi substanţe resorbante;
57
• ameţeli, lipotimie, colaps;
• hipotensiune pe cale reflexă;
• embolie uleioasă/prin greşirea căi de administrare a substanţelor uleioase – se produce decesul
pacientului;
• paralizia nervului median/consecinţa injectării paravenoase a substanţelor cu acţiune
neurolitică. se administrează substanţe neutralizante;
• necroza totală a extremităţilor prin puncţionarea şi injectarea unei artere: durere exacerbată,
albirea mâinii, degete cianotice.
8. Accidentele şi incidentele injecţiei subcutanate (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi

îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa Medicală
Românească, 2011, pag. 155; Chiru F., Chiru G., Morariu L.; „Îngrijirea omului bolnav şi a
omului sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 319, 323; Chiru Dănău A., Dănău R.A.
Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 222-223):
- durere violentă/prin lezarea unei terminații nervoase;
- ruperea acului;
- hematom prin lezarea unui vas de sânge;
- lipodistrofia;
- embolie/prin injectarea soluției într-un vas de sânge;
- alergia locală sau generală;
- hipoglicemie, /hiperglicemie, /acidoza diabetică la administrarea insulinei;
- sângerări nazale, /gingivale la administrarea anticoagulantelor;
- schimbarea culorii urinei la administrarea anticoagulantelor;
- modificarea unor teste sanguine (enzime);
- osteoporoză la administrarea de Clexane.
9. Contraindicaţii în administrarea medicamentelor pe cale orală (Titircă L, „Tehnici

de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa
Medicală Românească, 2011, pag. 138; Chiru F., Chiru G., Morariu L.; „Îngrijirea omului bolnav
şi a omului sănătos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 298):
- inactivarea medicamentului de secreţiile digestive;
- iritarea mucoasei gastrice prin proprietăţile iritante ale medicamentului;
- refuzul pacientului;
- medicamentul nu se resoarbe pe cale digestivă;
- evitarea circulaţiei portale;
- când se impune o acţiune promptă a medicamentului;
- intervenții chirurgicale la nivelul tubului digestiv;
- afecţiuni ale mucoasei bucale sau mucoaselor digestive;
- lipsa reflexului de deglutiție.
10. Reguli care trebuie respectate de asistenţă medicală la administrarea

cortizonului (Titircă L, „Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de
- respectă doza şi ritmul de administrare;
- respectă orarul de administrare;
- învaţă pacientul să-şi administreze pe cale respiratorie doza de cortizon;
- respectă măsurile de igiena a tegumentelor, mucoaselor şi lenjeriei pacientului pentru a preveni
infecţiile locale;
- asigură regimul alimentar al pacientului, desodat, hipoglucidic, hiperproteic cu suplimentare de
calciu, potasiu şi fosfor;
- supraveghează şi notează zilnic în foaia de temperatură: TA, greutatea şi raportul
ingestie/excreţie;
58
- recoltează sânge pentru dozarea glicemiei la indicaţia medicului;
- sesizează efectele secundare prezentate de pacient şi informează medicul.
11. Indicaţii ale administrării medicamentelor pe cale rectală: ((Titircă L, „Tehnici de

evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa
Medicală Românească, 2011, pag. 140; Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului
▪ pacient cu intoleranţă digestivă;
▪ pacient cu tulburări de deglutiţie;
▪ pacient cu intervenţii chirurgicale la nivelul tubului digestiv superior;
▪ pacient care refuză calea orală;
▪ evitarea circulației portale;
▪ cu scopul de a obţine efect local său general.
12. Reguli de respectat la administrarea antidiabeticelor ((Titircă L, „Tehnici de

evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţi medicali – Ghid de nursing” Vol II, Editura Viaţa
Medicală Românească, 2011, pag. 165):
- respectă prescripţiile medicului, privind doza, calea şi ritmul de administrare;
- verifică valabilitatea preparatelor și aspectul lor;
- respectă condițiile de păstrare şi conservare;
- pregăteşte pacientul înainte de administrarea;
- pregăteşte instrumentele şi materialele necesare efectuării injecţiilor;
- supraveghează pacientul şi sesizează apariţia unor complicaţii locale sau generale;
- recoltează sânge, urină, a′jeune sau postprandial, pentru monitorizarea glicemiei şi glicozuriei;
- învaţă pacientul să îşi administreze singur insulina;
- administrează antidiabeticele orale cu 30 min înaintea meselor;
- alternează locurile de elecţie la administrarea insulinei.
13. Complicații posibile ale perfuziei ((Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela,
- frison;
- stare febrilă;
- embolie gazoasă;
- sincopă cardiacă;
- dispnee;
- dureri precordiale;
- infecții prin aspirație și diaree la hrănirea îndelungată prin perfuzie;
- compresia vaselor sau a nervilor;
- flebită;
- necroze;
- coagularea sângelui pe ac;
- tromboză;
- limfangită;
- refluare masivă sanguină;
- embolie de cateter, parțială sau totală.
14. Moduri de administrare ale oxigenului ((Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu
Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 190-191):
- sonda nazală;
- cateter nazal sau nasofaringian;
- ochelari pentru oxigen;
59
- mască simplă;
- mască cu balon;
- masca fără reinhalarea aerului expirat;
- cortul de oxigen;
- camera pentru oxigenoterapie.
60
CAPITOLUL V
CARDIOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
V.1. TIPURI DE ITEMI
A. NOTAŢI CU A (ADEVĂRAT) AU F (FALS) URMĂTOARELE AFIRMAŢII!
1. Stratul intern al inimii se numeşte miocard.

2. După cateterism, pansamentul compresiv la locul inserţiei cateterului, se menţine 24 ore.
3. Măsurarea presiunii venoase este indicată în explorarea insuficienţei cardiace drepte.
4. Durerea în angina pectorală este deseori declanşată de efort, în special de mers.
5. Tahicardia sinusală se caracterizează prin accelerarea frecvenţei cardiace peste 100 bătăi/min.
6. Efortul de defecare la pacienţii constipaţi, poate declanşa durerea anginoasă.
7. În coronarografia selectivă se injectează substanţă de contrast în cele două artere coronare
principale.
8. În peste 95% din cazuri, principalul factor cauzal al infarctului miocardic acut este vârsta.
9. Pacienţilor cu infarct miocardic acut necomplicat, li se recomandă reluarea plimbărilor în
salon în caz de evoluţie favorabilă, după 2 ore.
10. Repausul obligatoriu la pat cu interzicerea oricărui efort fizic este obligatoriu în angina
pectorală.
11. Obişnuit, fiecărui bolnav i se cercetează pulsul radial, care se palpează de obicei la ambele
mâini, cu trei degete (index, mediu şi inelar).
12. Tensiune arterială maximă sau sistolică corespunde sistolei atriale.
13. Corect, tensiunea arterială trebuie măsurată la artera humerală, bilateral.
14. Derivaţiile precordiale sunt derivaţii unipolare care înregistrează diferenţele de potenţial din
regiunile miocardice situat sub electrodul explorator
15. Pentru studiul fenomenelor electrice ale inimii se aplică electrozii - fie direct pe cord, fie pe
suprafaţa corpului, la diferite distanţe de inimă.
16. Cauza principală a infarctului miocardic este ateroscleroza.
17. Infarctul miocardic poate apărea numai la persoane cu antecedente coronariene.
18. Perioada prodromală precedă cu câteva zile instalarea infarctului şi se caracterizează prin
scăderea intensităţii, duratei şi frecvenţei acceselor dureroase la un vechi anginos.
19. Febra, de obicei moderată, apare la 72 ore după debutul infarctului miocardic.
20. Durerea anginoasă din infarctul miocardic acut cedează la nitroglicerină sau încetarea cauzei
declanşatoare.
21. Diureticele sunt utilizate în majoritatea hipertensiunilor arteriale, indiferent de stadiul şi
severitatea bolii.
22. Menopauza şi obezitatea sunt factori favorizanţi ai apariţiei hipertensiunii arteriale.
23. Fundul de ochi apreciază gradul de evolutivitate a hipertensiunii arteriale.
24. Regimul strict desodat (orez, fructe, zahăr), cu mai puţin de 0,5 g sare/zi, este indicat în
majoritatea hipertensiunilor.
25. Frecvenţa pulsului variază direct proporţional cu temperatura.
1. Inima este un organ muscular cavitar situat în:

a. mediastin;
b. epigastru;
c. hipocondrul stâng.
2. Orificiul atrio-ventricular stâng este prevăzut cu valvă:
a. tricuspida;
61
b. mitrală;
c. aortică.
3. Bradicardia sinusală se caracterizează prin frecvenţe cuprinse între:
a. 40 - 60 bătăi/min;
b. 100 - 200 bătăi/min;
c. 80 - 120 bătăi/min.
4. Durerea în angina pectorală durează:
a. 24 ore;
b. peste 30 min;
c. 3 min -15 min.
5. Tipic, localizarea durerii în angina pectorală are sediul în:
a. regiunea retrosternală medie sau inferioară;
b. regiunea hipocondrului stâng;
c. flancul abdominal stâng.
6. În tratamentul anginei pectorale sunt indicate medicamente cu efect:
a. antianginos;
b. antiinflamator;
c. antihistaminic.
7. În peste 95% din cazuri, principalul factor cauzal al infarctului miocardic acut este:
a. terenul ereditar;
b. sedentarismul;
c. ateroscleroza.
8. În infarctul miocardic acut:
a. pacientul indică sediul durerii cu degetul;
b. durerea nu cedează la administrarea de nitroglicerină;
c. durerea durează 3 – 5 min şi cedează la încetarea cauzei declanşatoare.
9. Regimul alimentar al pacientului cu infarct miocardic acut include:
a. preparatele uşor digerabile;
b. carnea afumată;
c. condimentele.
10. Administrarea nitroglicerinei în criza anginoasă, poate fi însoţită de:
a. enurezis;
b. creşterea tensiunii arteriale;
c. cefalee.
11. Conduita de urgenţă în angina pectorală presupune:
a. administrarea de Hidrocortizon hemisuccinat;
b. administrarea de Paracetamol;
c. administrarea de Nitroglicerină sublingual.
12. În hipertensiunea arterială, cefaleea:
a. apare la schimbarea bruscă a poziţiei;
b. este determinată de expunerea la frig;
c. are caracter pulsatil şi sediu occipital sau fronto-occipital.
13. Hipertensiunea arterială simptomatică de cauză endocrina apare în:
a. sindromul cushing;
b. hipogonadism;
c. hirşutism.
14. Cauzele hipertensiunii arteriale secundare sunt:
a. hepatice;
b.endocrine;
c. pulmonare.
15. Regimul alimentar indicat în hipertensiunea arterială este:
a. hipoglucidic;
62
b. hipoproteic;
c. hipo sau desodat.
16. Hipertensiunea arterială esenţială se caracterizează prin:
a. apariţia frecventă a tulburărilor de vedere („muşte zburătoare”, vedere înceţoşată);
b. evoluţia foarte lentă a formei maligne;
c. evidenţierea unei cauze organice.
17. Conduita de urgenţă în infarctul miocardic acut vizează:
a. menţinerea igienei tegumentelor şi mucoaselor;
b. mobilizarea pacientului pentru a preveni complicaţiile;
c. calmarea durerii şi prevenirea morţii subite.
18. Administrarea heparinei impune determinarea periodică a:
a. timpului de protrombină;
b. fibrinogenului;
c. V.S.H. – ului.
19. Mişcările active ale membrelor, in cazul pacientului cu infarct miocardic acut, sunt
permise la:
a. 48 de ore de la debut, în funcţie de evoluţie;
b. 7 zile de la debut;
c. 14 zile de la debut.
20. Printre metodele de precizare a diagnosticului de angina pectorală se numără:
a. electrocardiograma;
b. determinarea tensiunii arteriale;
c. probele ventilatorii.
21. Printre măsurile generale aplicate de asistenta medicală, la indicaţia medicului, în
cazul unui pacient cu infarct miocardic acut se numără:
a. administrarea antibioticelor;
b. administrarea bronhodilatatoarelor;
c. administrarea nitroglicerinei, i.v..
22. Combaterea efortului de defecaţie, la pacientul cu infarct miocardic acut se face prin:
a. efectuarea exerciţiilor fizice cu regularitate;
b. administrarea de laxative;
c. asigurarea unei alimentaţii bogate în mazăre, fasole, varză.
23. Durerea anginoasă poate fi calmată de:
a. încetarea efortului;
b. administrarea antibioticelor;
c. efectuarea de efort fizic.
24. Factorii declanşatori pentru infarctul miocardic acut sunt:
a. infecţiile tractului urinar;
b. stressul psihosocial, anxietatea, tensiunea nervoasă;
c. administrarea de nitroglicerină.
25. Infarctul miocardic acut:
a. survine la aproximativ jumătate din cazuri pe neaşteptate, cu debut în repaus, somn sau efort;
b. se caracterizează printr-o durere care cedează la administrarea nitroglicerinei;
c. este însoţit întotdeauna de hipertensiune arterială.
26. Dispneea:
a. este dificultatea de a respira;
b. este caracterizată prin sete de aer şi senzaţie de sufocare;
c. ambele răspunsuri sunt corecte.
27. Ortopneea este:
a. o dispnee de decubit;
b. o afecţiune reumatismală;
c. o afecţiune ortopedică.
63
28. Bătăile inimii resimţite la bolnav ca senzaţii neplăcute, supărătoare, sub forma unor
lovituri repetate în regiunea precordială se numesc:
a. extrasistole;
b. palpitaţii;
c. aritmii.
29. Coloraţia violacee a tegumentelor şi a mucoaselor se numeşte:
a. peteşie;
b. echimoză;
c. cianoză.
30. Forţa cu care sângele circulant apasă asupra pereţilor arteriali defineşte:
a. tensiunea arterială;
b. pulsul;
c. presiunea venoasă centrală.
31. Pulsul este:
a. lovitura repetată resimţita în regiunea precordială;
b. vibraţia provocate de unele sufluri valvulare mai intense şi mai aspre;
c. o expansiune ritmică sincronă cu bătăile inimii şi se percepe când se comprimă o arteră pe un
plan rezistent.
32. Derivaţiile unipolare ale membrelor sunt notate astfel:
a. D1, D2, D3 ;
b. AVR, aVL, aVF;
c. V1, V2, V3, V4, V5, V6,
33. Hipertensiunea se caracterizează prin:
a. puls slab bătut;
b. cefalee occipitală, de obicei dimineaţa, la trezire;
c. diferite grade de eupnee.
34. În tratamentul hipertensiunii arteriale sunt indicate:
a. diureticele;
b. antihistaminicele;
c. antidiabeticele orale.
35. Creşterea frecvenţei pulsului se numeşte:
a. talasemie;
b. tahipnee;
c. tahicardie.
C. ASOCIAŢI FIECARE CIFRĂ DIN COLOANĂ CU LITERA

RĂSPUNSUL CORECT!
C1. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă prezente în afecţiunile

cardiovasculare, iar în coloana “B”, definiţiile acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu
litera corespunzătoare din coloana “B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect.
1. cianoza a. bătăi ale inimii resimţite la bolnav ca senzaţii neplăcute,

supărătoare, sub forma unor lovituri repetate în regiunea
precordială
2. palpitaţii b. coloraţia violacee a tegumentelor şi mucoaselor datorită
creşterii hemoglobinei reduse în sângele capilar
3. dispneea c. durerea cu caracter de crampă, care apare la efort, în special
la mers, şi calmată prin repaus, cu sediul în gambă,
excepţional deasupra genunchiului
64
4. claudicaţie d. dificultatea de a respira, caracterizată prin sete de aer şi
senzaţie de sufocare
5. tahicardie e. creşterea valorilor tensiunii arteriale maxime
f. creşterea frecvenţei pulsului peste valoarea normală
C2. În coloana “A” sunt indicate explorări funcţionale specifice aparatului

cardiovascular, iar în coloana “B”, caracteristicile acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana
“A” cu litera corespunzătoare din coloana “B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect.
1. Electrocardiograma a. înscrierea grafică a pulsului arterial

2. Sfigmografia b. metodă de investigaţie care se ocupă cu studiul
fenomenelor bioelectrice pe care le produce inima în
cursul activităţii sale
3. Debitul cardiac c. înregistrează pulsaţiile venei jugulare
4. Flebografia d. cantitatea de sânge expulzată de fiecare ventricul într-
un minut
5. Cateterismul inimii e. timpul necesar sângelui ca să parcurgă un segment al
sistemului circulator
f. metodă de explorare a cordului care constă în
introducerea unei sonde radioopace speciale prin
sistemul vascular periferic, permiţând recoltări de
sânge şi înregistrări de presiuni în cavităţile inimii

1. Infarctul miocardic acut este un sindrom clinic provocat de necroza ischemică a unei porţiuni
din ... (a)..., determinată de obstruarea bruscă a unei artere... (b)...
2. Electrocardiograma este o metodă de ... (a)... care se ocupă cu studiul fenomenelor bioelectrice
pe care le produce... (b)... în cursul activităţii sale
3. Angina pectorală de efort este o formă clinică a cardiopatiei... (a)..., caracterizată prin crize
dureroase, paroxistice, cu sediu retrosternal, care apar la efort sau la emoţii, durează câteva
minute şi dispar la încetarea cauzelor sau la administrarea unor compuşi... (b)... .
4. În funcţie de etiologie se deosebesc: hipertensiunea arterială... (a)..., în care nu se poate
evidenţia o cauză organică şi hipertensiunea arterială secundară sau... (b)..., în care este dovedită
cauza.
5. Respiraţia periodică Cheyne-Stokes, caracterizată prin alternanţe de... (a)... (10 - 12") şi
polipnee este o formă specială de... (b)...
6. Prin hipertensiune arterială esenţială se înţelege orice sindrom clinic hipertensiv în care
valorile presiunii ... (a)... sunt crescute, în absenţa unei cauze ... (b)... .
1. Precizaţi 5 manifestări de dependenţă prezente în infarctul miocardic acut.

2. Numiţi 5 factori declanşatori şi de risc ai infarctului miocardic acut.
3. Numiţi 5 complicaţii ale infarctului miocardic acut.
4. Enumeraţi 5 examinări complementare în infarctul miocardic acut.
5. Enumeraţi 5 cauze ale anginei pectorale:
6. Numiţi 5 complicaţii ale hipertensiunii arteriale, indiferent de forma clinică.
7. Numiţi 5 manifestări de dependenţă prezente în hipertensiunea arterială.
65
V.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
A. Notaţi cu A (adevărat) au F (fals) următoarele afirmaţii:
1- F; Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 56;
2 - A; Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
8 - F; Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
9 - F; Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
11 - A; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
343;
12 - F; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
344;
344;
348;
346.
387;
387;
387;
387;
387;
411;
405;
406;
66
406;
25 - A; Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sãnãtos şi bolnav”, Editura Medicalã,
Bucureşti, 2010, pag 144.
1. - a; Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
2. - b; Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
4. - c; Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
10. - c; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
385;
12. – c; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
406;
13. - a; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
406;
14. – b; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
406;
408;
406;
17. - c; Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţi medicali, L Titircă, Editura Viaţa
Medicală Romanesca, pag 54;
390;
390;
382;
67
26. - c; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
Bucureşti, 2011, pag. 338;
338;
28. - b; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
341;
341;
344;
343;
347;
406;
409;
35. - c; Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sãnãtos şi bolnav”, Editura Medicalã,
C1.
1 - b; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
341;
2 - a; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
341;
3 - d; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
341;
4 - c; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
353;
5 - f; Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
C2.
1 - b; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
346;
2 - a; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
349;
3 - d; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
345;
4 - c; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
351;
5 - f; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag 351.
68
1. (a) - miocard; (b) - coronare (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura
All, Bucureşti, 2011, pag. 387);
2. (a) - investigaţie, (b) - inima (Borundel Corneliu, Medicină internă pentru cadre medii,
Editura All, 2011, pag. 346).
3. (a) - ischemice, (b) - nitrici (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
4. (a) - esenţială, (b) - simptomatică (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”,
Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 404).
5. (a) - apnee, (b) - dispnee (Borundel Corneliu, Medicină internă pentru cadre medii, Editura
All, 2011, pag. 339).
6. (a) - arteriale; (b) - organice (Borundel Corneliu, Medicină internă pentru cadre medii,
Editura All, 2011, pag. 404).
1. Manifestări de dependenţă prezente în infarctul miocardic acut acut (Titircă L.,

„Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2008, pag 53-54 Borundel Corneliu, Medicină internă pentru cadre
medii, Editura All, 2011, pag 387-388):
• durere:
- anginoasa, intensă, atroce, violenta, insuportabilă şi şocogenă;
- retrosternală sau precordială sau parasternal stâng;
- este descrisă:
- ca o senzaţie de constricţie sau „în gheară”;
- o senzaţie de presiune sau ca un corset de fier care împiedică respiraţia;
- uneori ca simplă jena retrosternala, o senzaţie de arsură, de greutate sau apăsare
suportabilă;
- iradiază în umărul şi în braţul stâng, în regiunea cervicală, în mandibulă;
- poate fi localizată extratoracic, în epigastru, abdomen, braţe, antebraţe, coate, pumni, sau în
orice regiune a toracelui depăşind în sus gâtul, iar în jos poate iradia în epigastru, hipocondru
drept sau stâng;
- nu cedează la nitroglicerină sau repaus;
- durează de la 30 minute până la câteva (48 ore).
- apare de obicei în repaus;
- determină agitaţia bolnavului;
• semnele care însoţesc durerea sunt: dispnee, anxietate, senzaţia de moarte iminentă, transpiraţii
reci, adinamie, astenie, ameţeli, greţuri, vărsături, sughiţ, distensie abdominală, senzaţie de
plenitudine epigastrică, mai rar diaree;
• o uşoară creştere a tensiunii arteriale la început;
• hipotensiune arterială;
• scăderea TA brusc ce poate determina şocul cardiogen;
• febra absentă la început, apare la 24-48 ore de la debut (în jur de 38 °C);
• alte semne:
- stare de şoc: paloare, tegumente reci şi umede, puls rapid filiform, alterarea stării
generale, oligurie gravă;
- şocul „inexplicabil”, edemul pulmonar, insuficiență cardiacă rapid progresivă, tulburări
de ritm - atrag atenţia asupra unui infarct miocardic acut chiar în absenţa durerii;
- debutul atipic este frecvent îndeosebi la vârstnici;
69
- debutul nedureros însoţit de semnele şi simptomele enumerate mai sus, poate duce la
deces.
2. Factori declanşatori şi de risc ai infarctului miocardic acut (Titircă L., „Îngrijiri

speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2008, pag. 53-54):
- infecţii acute ale tractului respirator;
- intervenţii chirurgicale ca disecţiile coronariene pentru angioplastie coronariană;
- folosirea de contraceptive asociate cu consumul de alcool, droguri.
- mese copioase;
- efort fizic intens;
- expunere la frig.
- stres psihosocial;
- anxietate;
- tensiune nervoasă;
- factori meteorologici;
- şoc hipovolemic;
- dislipidemii;
- consumul în exces de alcool, tutun;
- obezitate;
- sedentarism;
- diabet zaharat;
- hipertensiune arterială (HTA);
- stenoza congenitală coronariană;
- leziuni valvulare;
- factorul genetic.
3. Complicaţii ale infarctului miocardic acut (Borundel C., “Medicină internă pentru
cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 388):
- manifestările de insuficienţă cardio-circulatorie;
- tulburări grave de ritm şi de conducere (fibrilaţie atrială, flutter, blocuri etc.) ;
- moartea subită;
- ruptura inimii;
- complicaţii tromboembolice (în special pulmonare şi cerebrale);
- anevrisme cardiace;
- nevroze anxioase şi depresive;
- diferite sindroame dureroase.
4. Examinări complementare în infarctul miocardic acut (Titircă L., „Îngrijiri speciale

acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
2008, pag 53-54; Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza
pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 107-108.):
- electrocardiogramă;
- examinări de laborator: sânge: VSH (crescută), fibrinogen (crescut), TGO (crescută),
hemoleucogramă (arata leucocitoză), CPK- creatinfosfokinază (crescută), LDH-
lactodehidrogenază, M.B. (= mioglobina plasmatică), glicemie (crescută), PCR (= proteină C
reactiva);
- radiografie toracică;
- ecografie;
- coronarografie/angiografie;
- RMN- rezonanta magnetică nucleară;
- ventriculografie radioizotopică;
70
- scintigrafie;
- tomografie cu emisie de pozitroni;
- cateterism cardiac.
5. Cauze ale anginei pectorale (C.Borundel, Medicină internă pentru cadre medii,
Editura All, 2011, pag. 382; Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale -
Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 94):
- ateroscleroza coronariană;
- valvulopatiile aortice;
- cardiopatia hipertrofică obstructivă;
- arteritele arterelor coronare;
- afecţiuni inflamatorii: artrita reumatoidă, lupus eritematos diseminat, periarterita nodoasă;
- anemia;
- tahicardiile paroxistice;
- hipertiroidismul;
- litiaza biliară;
- colecistita cronică litiazică;
- ulcerul gastroduodenal;
- hernia diafragmatică;
- administrarea de hipotensoare majore, vasodilatatoare periferice, extracte tiroidiene.
6. Complicaţii ale hipertensiunii arteriale, indiferent de forma clinică (C.Borundel,

Medicină internă pentru cadre medii, Editura All, 2011, pag. 406-407):
- tromboza cerebrală;
- infarctul miocardic;
- encefalopatia hipertensivă;
- hemoragia cerebrală;
- insuficienţa cardiacă;
- insuficienţa renală.
7. Manifestări de dependenţă prezente în hipertensiunea arterială (Titircă L.,

Românească, Bucureşti, 2008, pag 60-62; Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”,
Editura All, Bucureşti, 2011, pag 405-406):
• creşterea moderată a valorilor T.A., tranzitorie;
• creşterea permanentă a valorilor T.A.;
• cefalee:
- frecvent, dimineaţa (caracter matinal)
- cu localizare occipitală sau fronto-occipitală;
- cu caracter pulsatil;
• ameţeli/vertij;
• semne care apar la examenul arterelor: artere sinuoase şi rigide, puls bine bătut;
• semne de fragilitate capilară/ manifestări hemoragice:
- epistaxis.
- metroragii.
- uneori hematemeze.
- retiniene;
• tulburări de vedere: aşa-zisele „muşte zburătoare”, vedere înceţoşată;
• oboseală fizică;
• astenie;
• tulburări de memorie şi concentrare;
• tulburări trecătoare de conştientă şi limbaj;
71
• modificări de caracter;
• insomnie;
• durere precordială;
• palpitaţii;
• parestezii;
• furnicături la nivelul extremităţilor, senzaţia de „deget mort”
• diferite grade de dispnee.
72
CAPITOLUL VI
PNEUMOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
VI.1. TIPURI DE ITEMI
1. Laringele este un organ cavitar.

2. Plămânii sunt organele principale ale aparatului respirator.
3. Respiraţia reprezintă funcţia vitală a organismului.
4. Diagnosticarea bronşitelor cronice exclude necesitatea explorării bronhiilor.
5. Hipercapnia reprezintă scăderea dioxidului de carbon din sânge.
6. Dezechilibrele hormonale au rol în determinarea astmului bronşic.
7. Accesul astmatic poate fi precedat de prodroame.
8. Hipoxia poate fi o complicaţie a astmului bronşic.
9. Sedarea exagerată constituie cauza cea mai frecvenţa de deces în cazul astmului bronşic.
10. Hemoptizia reprezintă hemoragia survenită în tubul digestiv.
11. Bradipneea este întâlnită în astmul bronşic şi procese obstructive ale căilor respiratorii.
12. Dispneea de decubit obligă pacientul sa adopte poziţia de decubit dorsal.
13. Contaminarea organismului uman cu bacilul Koch, se poate face, mai rar, pe cale digestivă
prin ingerarea unor alimente infectate.
14. Febra în "platou" este caracteristică pneumoniei pneumococice.
15. Durerea toracică exprima întotdeauna o afecţiune la nivelul aparatului respirator.
16. Tuberculoza pulmonară este o boală infectocontagioasa provocată de bacilul Koch.
17. Pătrunderea în organism a bacilului Koch determina leziuni anatomice.
18. Tuberculoza primară este prima etapă în evoluţia tuberculozei.
19. Sursa de infecţie a contaminării cu bacilul Koch este omul bolnav, mai rar, bovinele bolnave.
20. Ftizia este o tuberculoză de suprainfecţie.
21. Pneumonia pneumococică este provocată de stafilococul auriu.
22. Pneumonia pneumococică apare mai frecvent la femei, în special iarna.
23. Pleurezia purulenta poate fi o complicaţie a pneumoniei pneumococice.
24. Pneumonia mixtă, este o pneumonie virală suprainfectată bacterian.
25. Bronşita cronică este o boală pulmonară restrictivă.
1. Aerul care umple alveolele şi care nu poate fi eliminat nici după o expiraţie forţată,
reprezintă:
a) capacitate vitală;
b) volum rezidual;
c) capacitate pulmonară totală.
2. Dificultatea de a respira se numeşte:
a) dispnee;
b) eupnee;
c) tahipnee.
3.Determinarea saturaţiei hemoglobinei cu O2 (SaHbO2%) se face din :
a) sângele venos;
b) sângele arterial;
73
c) sângele capilar.
4. Expectoraţia este definită ca fiind:
a) procesul prin care se elimină produsele formate în căile respiratorii;
b) eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge;
c) respiraţia cu dificultate.
5. Dispneea cu scăderea frecvenţei respiratorii se numeşte:
a) tahipnee;
b) bradipnee;
c) eupnee.
6. Dispneea cu creşterea frecvenţei respiratorii se numeşte:
a) bradipnee;
b) tahipnee;
c) eupnee.
7. Eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge provenind din căile aeriene inferioare se
numeşte:
a) neoplazie;
b) hematurie;
c) hemoptizie.
8. Contracţia diafragmului, provocată de iritaţia nervului frenic se numeşte:
a) disfagie;
b) sughiţ;
c) tuse.
9. Respiraţia de tip Cheyne- Stokes este o respiraţie periodică caracterizată prin:
a) alternante de polipnee şi apnee;
b) respiraţie în patru timpi;
c) bradipnee şi apnee.
10. Respiraţia Kussmaul se caracterizează prin:
a) cicluri de respiraţie inversate;
b) respiraţie în patru timpi: inspiraţie-pauză, expiraţie-pauză:
c) respiraţie deficitară.
11. Metoda cu ajutorul căreia se explorează vizual interiorul conductelor traheo-bronşice,
se numeşte:
a) radioscopie;
b) radiografie;
c) bronhoscopie.
12. Inflamaţia acută a mucoasei bronşice, interesând de obicei bronhiile mari şi mijlocii
poartă numele de:
a) traheobronşită;
b) astm bronşic;
c) bronşita acută.
13. Inflamaţia acută a mucoasei bronşice, care interesează şi traheea, se numeşte:
a) bronşiolită;
b) laringită;
c) traheobronşită.
14. Scăderea sub 95% a saturaţiei hemoglobinei cu O 2 (SaHbO2%) şi sub 91 mm Hg a
PaO2 exprimă:
a) eupnee;
b) bradipnee;
c) hipoxemie.
15. Eupneea este definită ca fiind:
a) respiraţie deficitară;
b) respiraţie normal;
74
c) oprirea respiraţiei.
16. Circumstanţele de apariţie în cazul astmului extrinsec sunt:
a) contactul cu alergeni;
b) contactul cu persoane infectate;
c) contactul cu razele soarelui.
17. Circumstanţele de apariţie în cazul astmului intrinsec sunt:
a) polenul;
b) infecţiile;
c) părul de animale.
18. Wheezing-ul apare în:
a) angina pectorală;
b) astmul bronşic;
c) miocardită.
19. Aspectul sputei din astmul bronşic este:
a) alb-sidefie cu aspect perlat;
b) mucopurulentă;
c) roşie-ruginie.
20. În astmul bronşic conduita de urgenţă vizează administrarea de :
a) cardiotonice, inhibitori de enzimă de conversie;
b) antiinflamatoare nesteroidiene;
c) bronhodilatatoare, antispastice, simpaticomimetice.
21. Astmul bronşic se caracterizează prin:
a) dispnee paroxistică expiratorie;
b) dispnee paroxistică inspiratorie;
c) febră şi junghi intercostal.
22. În astmul bronşic disfuncţia respiratorie este:
a) restrictiva;
b) obstructiva;
c) mixtă.
23. Astmul bronşic se poate infecta, îmbrăcând formă de:
a) bronşiolita;
b) bronşita asmatiformă;
c) traheobronşită.
24. Pneumonia pneumococică este o pneumopatie acută, provocată de:
a) pneumococ;
b) stafilococul auriu;
c) clostridium.
25. În pneumonia pneumococică tusea este la început:
a) uscată şi chinuitoare;
b) umedă, cu expectoraţie spumoasă;
c) productivă, cu spută alb - sidefie perlată.
26. Expectoraţia pacientului cu pneumonia pneumococică are următorul aspect:
a) mucopurulentă;
b) roşie-ruginie, vâscoasă şi aderentă;
c) alb-sidefie.
27. Complicaţia pneumoniei pneumococice poate fi:
a) hematemeza;
b) pleurezia serofibrinoasă;
c) hipertensiunea arterială.
28. Sunt simptome specifice pneumoniei pneumococice:
a) debut brusc, frison, febră “ în platou” ;
b) debut insidios, dispnee şi cianoză;
75
c) debut insidios, febră remitentă.
29. Următoarele simptome aparţin stării de rău astmatic:
a) rinoree, strănut, tuse uscată;
b) tuse cu expectoraţie ruginie;
c) polipnee cu expectoraţie prelungită.
30. Circumstanţele de apariţie specifice astmului intrinsec pot fi :
a) contactul cu alergeni;
b) consumul de alcool;
c) captarea unor infecţii.
31. Dispneea este consecinţa:
a) scăderii aportului de oxigen;
b) creşterii aportului de oxigen;
c) scăderea concentraţiei dioxidului de carbon în sângele arterial.
32. Boala infectocontagioasă provocată de Bacilul Koch se numeşte:
a) cancer bronhopulmonar;
b) tuberculoza pulmonară;
c) astm bronşic.
33. Prezenta Bacilului Koch este indispensabilă pentru confirmarea diagnosticului de :
a) tuberculoză
b) pneumotorax;
c) bronşectazie.
34. Tuberculoza primară este considerată:
a doua etapă a evoluţiei tuberculozei;
faza finală a evoluţiei tuberculozei;
prima etapă a evoluţiei tuberculozei;
35. Prin ulcerarea şancrului de inoculare apare:
a) caverna primară;
b) bradipnee inspiratorie;
c) tiraj.
36. Tuberculoza miliară mai poartă numele de:
a) cavernă;
b) granulia;
c) epituberculoză.
37. Tuberculoza secundară mai poartă numele de:
a) caverna primară;
b) granulie;
c) ftizie.
38. Accesele astmatice prelungite cu scurte perioade de eliminare a simptomelor sunt
caracteristrice:
a) astmului cronic;
b) astmului paroxistic;
c) statusului astmatic.
39. Crizele de intensitate şi durată variabile care alternează cu perioade de acalmie sunt
caracteristice;
a) astmului cronic;
b) statusului astmatic;
c) astmului paroxistic.
40. Este o complicaţie a astmului bronşic:
a) hipoxia;
b) hipervolemia;
c) hematemeza.
76
RĂSPUNSUL CORECT!
C.1. În coloana “A” sunt indicate afecţiuni respiratorii, iar în coloana “B”, caracteristici
definitorii ale acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare din
coloana “B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect.

1. Bronşita cronică a) boală infectocontagioasă provocată de bacilul Koch
2. Tuberculoza b) sindrom clinic caracterizat prin tuse, însoţită de creşterea
pulmonară secreţiilor bronşice, permanentă sau intermitentă.
3. Astm bronşic c) pneumopatie cu debut insidios, cu febră remitentă, semne
fizice discrete, apariţia precoce a unui revărsat pleural
4. Pneumonia d) boală caracterizată prin crize paroxistice de dispnee
stafilococică expiratorie şi raluri sibilante, expectoraţie alb - sidefie cu
aspect perlat
5. Pneumonia e) apare secundar unei infecţii cu streptococ
pneumococică
f) afectează un lob, debutează acut, are evoluţie ciclică
C.2. În coloana “A” sunt indicate manifestări de independenţă şi dependenţă ale

respiraţiei, iar în coloana “B”, caracteristici definitorii ale acestora. Asociaţi fiecare cifră din
coloana “A” cu litera corespunzătoare din coloana “B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect.

1. Tahipnee a) frecvenţa respiratorie scăzută
2. Bradipnee b) creşterea frecvenţei mişcărilor respiratorii
3. Dispnee Kussmaul c) cicluri de respiraţii inversate
4. Dispnee Bauchut d) respiraţie în patru timpi
5. Eupnee e) respiraţie normală
f) sete de aer
C.3. În coloana “A” sunt indicate tipuri de tuse, iar în coloana “B”, caracteristici
definitorii ale acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare din

1. Tuse uscată a) însoţită de expectoraţie
2. Tuse umedă b) apare după adoptarea anumitor poziţii şi favorizează
eliminarea unor cavităţi
3. Tuse de postură c) fără expectoraţie
4. Tuse bitonală d) survine dimineaţa
5. Tuse matinală e) zgomotoasa repetativa
f) pe mai multe tonuri
77
C.4. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă ale respiraţiei, iar în coloana
“B”, definiţiile acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare din

1. Tusea a) procesul prin care se elimină produsele formate în căile
respiratorii
2. Expectoraţia b) act reflex sau voluntar, care are drept rezultat expulzarea
violentă a aerului şi în unele cazuri a corpurilor străine din
căile respiratorii
3. Hemoptizia c) contracţie a diafragmului, provocată de iritaţia nervului
frenic
4. Sughiţul d) eliminarea pe gură a unei cantităţi de sânge, provenind din
căile aeriene inferioare
5. Disfonia e) edeme ale extremităţii superioare a toracelui
f) voce răguşită stinsă

ENUNŢ CORECT!
1. Astmul bronşic reprezintă boala cauzată de o... (a)... cronică la nivelul... (b)... aeriene ale
arborelui bronşic ce determină o limitare a debitului de aer.
2. Astmul paroxistic se caracterizează prin... (a)... de intensitate şi durata variabile alternând cu
perioade de... (b)....
3. Criza de astm se declanşează... (a)... mai ales noaptea după stare... (b)... sau în plin somn.
4. Hemoptizia reprezintă... (a)... survenită în căile... (b)...., care este eliminată prin tuse si
expectoraţie, pe gură.
5. Pneumopatiile acute sunt afecţiuni inflamatorii ale... (a)... pulmonar, provocate de agenţi...
(b)...., caracterizate din punct de vedere anatomic printr-un exsudat alveolar, rar interstiţial, iar
clinic şi radiologic prin prezenţa sindromului de condensare pulmonară cu debut acut.
6. Insuficienţa respiratorie se caracterizează prin imposibilitatea... (a)... de a asigura oxigenarea
sângelui şi eliminarea ... (b)... de carbon.
7. Aparatul respirator este format din doi ... (a)... şi din conductele ... (b)...: trahee, bronhii,
bronhiole şi canale alveolare.
8. Pneumonia bacteriană acută este un proces ... (a)... de natură infecţioasă nivelul... (b)...
pulmonar.
9. La exterior plămânul este învelit într-o... (a)... seroasă numită... (b)....
10. Respiraţia este funcţia prin care organismul ia din mediul extern... (a)... şi elimina bioxidul
de... (b)... .
1. Enumeraţi cinci manifestări de dependenţă specifice crizei de rău astmatic.

2. Enumeraţi cinci manifestări de dependenţa specifice crizei de astm bronşic.
3. Numiţi cinci manifestări de dependenţă prezente în pneumonia pneumococică.
4. Numiţi cinci manifestări de dependenţă prezente în insuficienţa respiratorie acută.
5. Enumeraţi cinci semne posibile în afecţiunile respiratorii.
78
VI.2. RĂSPUNSURI SI BIBLIOGRAFIE
1. - A (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 10);
4. - F (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
11. - A (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A. , Managementul îngrijirii pacientului, Editura
12. - F (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A. , Managementul îngrijirii pacientului, Editura
RCR Editorial, 2018, pag.175);
13. - A (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
306);
14. - A (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 43);
306);
17. - A (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.,.
306);
308) ;
306) ;
311) ;
21. - F (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
293) ;
79
293) ;
294) ;
294);
294) .
1. - b (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 35);
2. - a (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
256);
3. - b (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
271);
260);
256);
256);
7. - c (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
261);
263);
257);
257);
267);
274);
274);
14. - c (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti,”, pag.
271);
16. - a (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
18. - c (Chiru F., Simion S.,Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
19. – a (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
285);
20. – c (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
80
284);
284);
293);
293);
293);
294);
29. - c (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
306);
306);
308);
310);
311);
311);
38. – a (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
39. – c (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
40. – a (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 31).
C.1.
1 - b (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
275);
2 - a (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
306);
3 - d (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
284);
81
4 - c (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
295);
5 - f (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
293).
C.2.
C.3.
C.4.
1 – b (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
259);
260);
260);
4 - c (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
260);
260).
1. (a) - inflamaţie; (b) - căilor (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale -
Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 26).
2. (a) - crize, (b) - acalmie (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale -
Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 27).
3. (a) - brusc, (b) - prodromală -(Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale
- Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 28).
82
4. (a) - hemoragia, (b) - respiratorii (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe
medicale - Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012,
pag. 33).
5. (a) - parenchimului, (b) - patogeni (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe
pag. 49).
6. (a) - plămânilor; (b) - dioxidului (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 39)
7. (a) - extrapulmonare; (b) - plămâni (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 34)
8. (a) - inflamator; (b) - parenchimului (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 42)
9. (a) - membrana; (b) - pleură (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
10. (a) - oxigenul; (b) - carbon -(Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
1. Manifestări de dependenţă specifice crizei de rău astmatic (Titircă L., „Îngrijiri

Bucureşti, 2009, pag. 41; Titircă L., „Urgenţe medico-chirurgicale - Sinteze”, Editura Medicală,
Bucureşti, 2008, pag 27-29; Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
Bucureşti, 2011, pag 285-286; Chiru F., Simion S.,Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale -
Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag 27-29):
- polipnee, cu expiraţie prelungită;
- tiraj;
- cianoză;
- transpiraţii abundente;
- imposibilitatea de a vorbi;
- tahicardie;
- hipertensiune arterială.
2. Manifestări de dependenţă specifice crizei de astm bronşic Titircă L., „Îngrijiri

Bucureşti, 2009, pag. 41 ; Titircă L., „Urgenţe medico-chirurgicale - Sinteze”, Editura Medicală,
Bucureşti, 2008, pag 25-29; Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
Bucureşti, 2011, pag 284-289; Chiru F., Simion S.,Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale -
Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag 26-32):
- uneori, stare prodomală: strănut, rinoree, tuse uscată, lăcrimare, cefalee;
- dispnee cu caracter expirator;
- expiraţie zgomotoasă/ wheezing;
- bradipnee;
- ortopnee ;
- tuse cu expectoraţie;
- hipersecreţie bronşică;
- transpiraţii;
- prurit;
- senzaţie de tensiune în torace;
- torace imobil, globulos cu coaste orizontalizate, spatii intercostale mărite;
- jugulare turgescente;
- ochi injectaţi;
83
- nelinişte.
3. Manifestări de dependenţă prezente în pneumonia pneumococică (Titircă L.,

Românească, Bucureşti, 2009, pag. 43; C. Borundel, Medicine internă pentru cadre medii,
Editura ALL, 2011, pag 293- 294):
- în zilele premergătoare discretă infecţie rinofaringiană, astenie, cefalee, sensibilitate la frig;
- debut brusc;
- frison unic, intens, generalizat, durează ½- 2 ore;
- febra în „platou”;
- faţă vultuoasă (roşie, congestionată, mai intens pe partea bolnavă);
- buze uşor cianotice;
- polipnee;
- (frecvent) herpes labial;
- junghi toracic submamelonar sau posterior;
- tuse chinuitoare, la început uscată, apoi cu expectoraţie (galben-ruginie, vâscoasă, aderentă);
- tahicardie;
- inapetenţă;
- sete vie;
- limba albă, saburala, uscată şi arsă în formele grave;
- micţiuni rare, urina în cantitate redusă, închisă la culoare/ oligurie;
- sindrom de condensare pulmonară (vibraţii vocale exagerate, matitate, raluri crepitante, suflu
tubar).
4. Manifestări de dependenţă prezente în insuficienţa respiratorie acută (Titircă L.,

Românească, Bucureşti, 2009, pag. 40):
- dispnee;
- cianoza;
- modificarea amplitudinii mişcărilor respiratorii;
- tahicardie;
- durere toracică;
- anxietate;
- confuzie;
- delir.
5. Semne posibile în afecţiunile respiratorii -(Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate

pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009,
pag. 37-39):
- durere toracică;
- tuse;
- expectoraţie;
- dispnee;
- vomică;
- hemoptizie;
- sughiţ.
84
CAPITOLUL VII
GASTROENTEROLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
VII.1. TIPURI DE ITEMI
A. NOTAŢI CU A (ADEVĂRAT) SAU F (FALS) ENUNŢURILE DE MAI JOS!
1. Ulcerul gastroduodenal este o boală caracterizată prin apariţia unei ulceraţii cu sediul pe
stomac.
2. Ulcerul gastroduodenal se manifesta clinic prin sindrom ulceros.
3. Diminuarea factorilor de apărare crează condiţiile necesare pentru apariţia ulceraţiei.
4. Ulcerul gastroduodenal consta într-o pierdere de substanţă a peretelui gastric sau duodenal.
5. Ulcerul poate fi acut sau cronic.
6. Refluxul duodeno-gastric induce ulcerul gastric.
7. Pe măsură ce ulcerul devine cronic durerea dispare.
8. Pirozisul este vărsătura alimentară.
9. Gastroscopia poate arăta dacă exista ulceraţii multiple.
10. Examenul Adler descoperă hemoragiile urinare.
11. Colecistita este mai frecvenţă la bărbaţi.
12. Consumul de alimente grase şi prăjeli duc la apariţia colecistitei.
13. În colecistita cronică durerea predomina în hipocondrul drept.
14. Duodenita poate însoţi ulcerul duodenal.
15. Hemoragia nazală poartă numele de hematemeză.
16. Rectoragia reprezintă hemoragia la nivelul ultimei porţiuni a tubului digestiv.
17. Refluxul alimentar din esofag sau stomac în cavitatea bucală sau stomac poartă numele de
eructaţie.
18. Contaminarea, in enterocolită, se face prin ingestia alimentelor infectate sau prin transmisia
între indivizi.
19. Alimentaţia condimentată ameliorează durerea în boală ulceroasă.
20. Recoltarea ionogramei este o investigaţie utilă la pacientul cu enterocolită.
1. Ulcerul gastroduodenal se manifesta clinic prin:

a) pliuri gastrice mai îngroşate şi neregulate;
b) sindrom ulceros, boala interesând întreg organismul;
c) absenta undelor peristaltice.
2. În apariţia ulcerului gastroduodenal intervin următorii factori, cu excepţia:
a) factori de apărare;
b) factori de agresiune;
c) factori sociali.
3. Ulcerul gastroduodenal cu localizare duodenală apare cel mai frecvent la vârsta de:
85
a) 20-40 de ani;
b) 40-60 de ani;
c) 10-20 de ani.
4. Simptomul cel mai constant al ulcerului gastroduodenal este:
a) durerea epigastrică;
b) inapetenţa selectivă pentru carne;
c) icterul.
5. În ulcerul gastroduodenal durerea este localizată în:
a) hipocondrul drept;
b) epigastru;
c) fosa iliacă dreapta.
6. Ulcerul gastroduodenal consta într-o:
a) inflamaţie a intestinelor;
b) pierderea de substanţă a peretelui gastric sau duodenal;
c) inflamaţie a intestinului gros.
7. Calmarea durerii în ulcerul gastroduodenal se face prin administrarea de:
a) antiinflamatoare;
b) antiacide;
c) antialgice.
8. Senzaţia de arsură retrosternală poartă numele de:
a) stenoza;
b) esofagita;
c) pirozis.
9. Cea mai frecventă complicaţie a ulcerului gastroduodenal este:
a) stenoza;
b) hemoragia;
c) malignizarea.
10. În hematemeză, sângele provine din:
a) căile aeriene superioare;
b) căile aeriene inferioare;
c) stomac.
11. Scaunul de consistenta lichida sau păstoasă, cu un aspect asemănător cu păcura poartă
numele de:
a) hematemeză;
b) hemoptizie;
c) melenă.
12. Ulcerul gastroduodenal impune tratament chirurgical în caz de:
a) dureri mari cu vărsături;
b) malignizare, hematemeza;
c) hematemeza, stenoza.
13. Hemoragia digestivă superioară se exteriorizează prin:
a) hemoptizie, melenă;
b) hematemeza şi melenă;
c) hemoptizie, vomică.
14. Antiacidele sunt substanţe care:
a) opresc scaunele moi;
b) ameliorează cefaleea;
c) neutralizează acidul clorhidric.
15.Una dintre următoarele investigaţii ajută la diagnosticarea colecistitei acute:
a) tranzitul baritat;
b) examenul secreţiei gastrice;
c) ecografia abdominală.
86
16.În cazurile de colecistită acută care apar pe fondul unei litiaze biliare este recomandat
tratamentul:
a) chirurgical;
b) medical;
c) igieno-dietetic.
17. În enterocolita acută este obligatoriu :
a) coagulograma;
b) coprocultura;
c) sumarul de urină.
18. Melena reprezintă, hemoragia exteriorizată prin:
a) scaun negru ca păcură;
b) vărsătura alimentară;
c) vărsătura sangvinolentă.
19.Regimul alimentar al pacientului cu enterocolită acută, în prima zi cuprinde:
a) ceai fără zahăr, zeamă de orez;
b) lapte si produse lactate;
c) fructe si leguminoase.
20. Puncţia este o manevră chirurgicală folosită în următoarele scopuri:
a) evacuator sau terapeutic;
b) curativ, de drenaj;
c) curativ şi terapeutic.
21. Una dintre următoarele complicaţii aparţin ulcerului gastroduodenal:
a) hemoptizia;
b) hematemeza;
c) hematuria.
22. Duodenita este inflamaţia acută sau cronică a mucoasei:
a) nazale;
b) gastrice;
c) duodenale.
23. Hemoragia digestivă superioară este complicaţia cea mai frecventă a:
a) pancreatitei;
b) colecistitei;
c) ulcerul gastroduodenal.
24. Inflamaţia acută a peretelui colecistic poartă numele de:
a) gastrită;
b) duodenită;
c) colecistită.
25. Ulcerul gastroduodenal poate să mai apară şi la consumatorii cronici de:
a) antiinflamatoare nesteroidiene;
b) antiacide;
c) antivomitive.

RĂSPUNSUL CORECT!
C.1. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă iar în coloana “B”,

1. Hematemeză a) eliminarea bruscă pe gură a conţinutului stomacal
87
2. Pirozis b) arsura retrosternală
3. Melenă c) scaun negru, lucios, ca păcură
4. Regurgitaţie d) sputa cu sânge
5. Vărsături e) vărsătura cu sânge
f) refluxul alimentelor ajunse în stomac
C.2. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă iar în coloana “B”, definiţiile
COLOANA COLOANA “B”

“A”
1. Sialoree a) senzaţia pacientului de’’oprire ‘’a alimentelor
2. Disfagie b) saliva se revarsa în afara cavităţii bucale
3. Anorexie c) eliminare întârziată a scaunelor, la 2 - 3 zile şi
mai mult după ingerarea prânzului respectiv
4. Constipaţia d) evacuarea pe gură a gazelor din stomac
5. Eructaţie e) poate fi selectiva pentru carne şi grăsimi
f) acumularea gazelor în intestin

ENUNŢ CORECT!
1. Ulcerul gastro-duodenal este o boală caracterizată prin apariţia unei... (a)... cu sediul pe...
(b).. (pe micã, pe marea curbura, antrul piloric), pe partea inferioarã a esofagului, porţiunea
superioară a duodenului sau ansa anastomotică a stomacului operat.
2. Bolnavii cu duodenită prezintă o ... (a)... acidă şi inflamaţia muoasei... (b)... .
3. Regurgitaţia reprezintă refluxul... (a)... din... (b)... sau stomac .
4. Melena reprezintă scaunul cu sânge ... (a)... , de culoare neagră , aspect lucios ca “... (b)...”,
de consistenţă păstoasă sau semilichidă şi miros fetid de putrefacţie .
5. Rectoragia reprezintă ... (a)... la nivelul ultimei porţiuni a tubului ... (b)....
6. Stomacul comunica cu esofagul prin orificiul ... (a)... şi cu duodenul prin ... (b)... .
1. Enumeraţi cinci cauze ale hemoragiei digestive.

2. Numiţi cinci manifestări de dependenţă ale hemoragiei digestive superioare.
3. Enumerate cinci factori importanţi în producerea colecistitei acute.
4. Numiţi cinci semne şi simptome prezente în colecistita acută.
5. Enumeraţi cinci intervenţii ale asistentei medicale acordate bolnavului cu colecistită acută.
6. Indicaţi cinci factori favorizanţi în ulcerul gastro-duodenal.
7. Enumeraţi cinci semne şi simptome specifice afecţiunilor digestive.
88
VII.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
455);
455);
455);
456);
456);
456);
457);
457);
459);
459);
459);
459);
459);
460);
460);
16. - A (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
17. - F (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
89
Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 83).
455);
455);
456);
454);
457);
456);
464);
457);
460);
460);
460);
460);
460);
464);
551);
551);
17. – b (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
481);
18. - a (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”, Editura
Cison, Bucureşti, 2011, pag. 188 );
481);
20. - a (Chiru Dănău A., Barbu I. , Dănău R.A., Managementul îngrijirii pacientului, Editura
460);
475);
23. - c (Chiru F., Simion S.,Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 175; Borundel C., „ Medicină
internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 460);
90
550);
456).
C.1.
1 - e (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
443.;
2 – b (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
457.;
3 – c (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”, Editura
459.;
458).
C.2.
1 - b (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
2 - a (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
3 – e (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
4 - c (Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
444);
5 - d (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
1. (a) - ulceraţii; (b) - stomac (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
2. (a) - hipersecreţie, (b) - duodenale (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”,
Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 460);
3. (a) - alimentar; (b) - esofag (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura
4. (a) - digerat; (b) - păcura (Chiru F., Simion S.,Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale -
Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti, 2012, pag. 177);
5. (a) - hemoragie; (b) - digestiv (Daşchievici S., Mihãilescu M., „Chirurgie pentru cadre
medii”, Editura Medicalã, Bucureşti, 2009, 233);
6. (a) - cardia; (b) - pilor (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 74).
91
1. Cauze ale hemoragiei digestive (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe
pag. 176):
- leziuni esofagiene;
- leziuni gastrice;
- leziuni duodenale;
- leziuni jejunoileale;
- leziuni colorectale;
- afecţiuni generale cu sindrom hemoragie.
2. Manifestări ale hemoragiei digestive (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E.,
„Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti,
2012, pag. 176):
- hematemeza;
- melena;
- rectoragie;
- anoragia;
- sindrom anemic;
- scaune hemoragice.
3. Factorii principali în producerea colecistitei acute (Chiru F., Simion S., Marcean
C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR
Print, Bucureşti, 2012, pag. 171):
- obstrucţia canalului cistic;
- stagnarea bilei în vezicula biliară;
- creşterea presiunii intraveziculare;
- infecţia primară;
- infecţia secundară;
- traumatisme;
- anestezia;
- intervenţiile chirurgicale.
4. Semne şi simptome în colecistita acută (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E.,
„Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print, Bucureşti,
2012, pag. 173):
- durere abdominal;
- greţuri;
- vărsături;
- senzaţie de frison;
- hipertermie;
- icter;
- meteorism abdominal.
5. Intervenţii în colecistita acută (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe
pag. 174):
- efectuarea bilanţului caloric şi hidroelectrolitic;
- repausul la pat;
- asigurarea toaletei pacientului;
- repaus alimentar;
- monitorizarea funcţiilor vitale;
- recoltarea sângelui la recomandarea medicului;
92
- aplicarea tratamentului prescris pentru: calmarea durerii, îndepărtarea spasmului cailor
biliare, suprimarea secreţiei gastrice;
- asigurarea colectării vărsăturilor.
6. Factori favorizanţi în ulcerul gastro-duodenal (Chiru F., Simion S., Marcean C.,
Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru asistentele medicale”, Editura RCR Print,
Bucureşti, 2012, pag. 456):
- factori de apărare;
- factori de agresiune;
- factori genetici;
- factori de mediu;
- factori neuropsihici;
- factori endocrini;
- consumul de medicamente agresive pentru stomac.
7. Semne şi simptome specifice afecţiunilor digestive (Titircã L., „Îngrijiri speciale

acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti,
2009, pag. 71):
- tulburări de salivaţie;
- disfagie;
- anorexie;
- greţuri, vărsături;
- durere;
- regurgitaţie;
- eructaţie;
- pirozis;
- meteorism;
- diaree sau constipaţie;
- melena;
- rectoragie.
93
CAPITOLUL VIII
NEFROLOGIE ŞI NURSING ÎN NEFROLOGIE
VIII.1. TIPURI DE ITEMI
A. NOTAŢI CU A(ADEVĂRAT)SAU F(FALS)URMĂTOARELE AFIRMAŢII!
1. Insuficienţa renală acută constă în suprimarea bruscă a funcţiei renale care determină
acumularea de produşi metabolici in sânge.
2. Obstrucţiile căilor excretoare pot fi circumstanţe de apariţie în insuficienţei renale acute.
3. În insuficienţa renală acută , ureea sanguină şi acidul uric scad proporţional cu agravarea
funcţiei renale.
4. Litiaza renală evoluează numai sub forma asimptomatică.
5. Infecţiile urinare repetate pot fi circumstanţe de apariţie pentru litiaza renală.
6. Deshidratările masive duc la creşterea concentraţiei urinare şi apariţia calculilor reno-urinari.
7. Aportul redus de săruri minerale poate duce la litiaza renală.
8. Calculi renali pot fi evidenţiaţi prin radiografie simplă.
9. Cistoscopia pune în evidenţă prezenţa calculilor renali.
10. Calculi urici sunt duri, galben-bruni.
11. Durerea în litiaza renală se datorează migrării unor calculi.
12. La un bolnav cu litiază renală, operat, este exclusă ameninţarea de recidivă.
13. Tratamentul chirurgical în litiaza renală este indicat doar atunci când sunt excluse alte opţiuni
de tratament.
14. În litiaza oxalică sunt indicate alimentele bogate în oxalaţi.
15. Etiopatogenia litiazei renale este imprecisă.
B. ALEGEŢI RĂSPUNSUL CORECT !
1. Printre semnele şi simptomele insuficienţei renale acute, în primul stadiu, de agresiune,

se numără:
a) hiperazotemia, oligoanuria;
b) poliuria, hipopotasemia;
c) hipercalcemia, hipoglicemia.
2. Faza poliurică a insuficienţei renale acute are ca simptom principal:
a) piuria;
b) albuminuria;
c) creşterea diurezei.
3. Suprimarea bruscă a funcţiei renale, care determină acumularea de produşi metabolici
în sânge, se numeşte:
a) insuficienţă renală acută;
b) insuficienţă hepatică;
c) insuficienţă cardiacă.
94
4. Insuficienţa renală acută poate evolua către comă:
a) diabetică;
b) uremică;
c) indusă.
5. Suprimarea funcţiei renale poate surveni ca urmare a :
a) creşterii ingestiei de lichide;
b) administrarea intravenoasă a unor cantităţi mari de soluţii perfuzabile;
c) reducerea aportului sanguin renal prin deshidratări, hemoragii, arsuri.
6. Una dintre circumstanţele de apariţie ale insuficienţei renale acute poate fi
următoarea:
a) obstrucţia arterei pedioase;
b) obstrucţia căilor excretoare dată de litiaza uretrală, tumori;

c) obstrucţia căilor respiratorii.
7. Litiaza renală este o afecţiune caracterizată prin:
a) supraîncărcarea sodică şi hidrică;
b) emisie involuntară de urină;
c) prezenta calculilor în bazinet şi căile urinare.
8. Circumstanţele de apariţie ale litiazei renale sunt:
a) staza urinară;
b) mobilizarea periodică a pacienţilor imobilizaţi la pat;
c) clima umedă.
9. Factorii favorizanţi în apariţia litiazei renale sunt următorii :
a) hidratarea excesivă;
b) aport excesiv de săruri minerale;
c) alimentaţia vegană.
10. Măsurile de urgenţă în litiaza renală sunt:
a) calmarea durerii,combaterea stării de şoc;
b) necesitatea efectuării dializei;
c) administrarea de anticoagulante.
11. Dieta impusă în litiaza oxalică este următoarea :
a) fără ţelina, cacao, sucuri de citrice;
b) bogată în vegetale;
c) cu restricţie de proteină.
12. Printre complicaţiile cele mai obişnuite ale litiazei renale se numără:
a) ptoza renală;
b) ateroscleroza renală;
c) infecţia urinară.
13. Calculii renali au în compoziţia lor:
a) oxalaţi, acid uric, fosfaţi;
b) glicerina, cistina, zaharină;
c) acizi graşi şi glicerol.
14. Semnele şi simptomele litiazei renale sunt următoarele:
a) durere lombară colicativă;
b) hipertensiune arterială;
c) glicozurie.
15. Dieta impusă în litiaza calcică este :
a) bogată în vegetale;
b) redusă în calciu provenit din alimente;
c) bogată în oxalaţi.
16. Tratamentul indicat bolnavului cu insuficienţă renală acută urmăreşte:
a) creşterea dozelor de medicamente după indicaţii;
95
b) ingerarea unor cantităţi crescute de lichide;
c) stabilirea unui debit urinar.
17. Afecţiunea caracterizată prin formarea unor calculi în bazinet şi în căile urinare, se
numeşte:
a) insuficienţă renală;
b) litiaza renală;
c) litiaza biliară.
18. Calculi urici sunt:
a) duri şi de culoare galben-brună;
b) albicioşi, moi şi sfărâmicioşi;
c) neregulaţi şi cenuşii.
19. Examinările paraclinice indicate în litiaza renală sunt:
a) ecografia abdominala;
b) ecografia de ţesuturi moi;
c) ecografia toracică.
20. Printre intervenţiile autonome ale asistentei medicale la bolnavul cu insuficienţă
renală acută se numără:
a) cântărirea zilnică a bolnavului;
b) asigurarea regimului hiperproteic;
c) asigurarea aportului crescut de apă, sare şi potasiu.
21. Afecţiunea inflamatorie renală, bilaterală, localizată la nivelul capilarelor
glomerulare, de natură infecto-alergică şi caracterizată clinic prin edeme, hematurie şi
hipertensiune arterială, apărută după infecţii streptococice se numeşte:
a) pielocistită acută poststreptococică;
b) pielonefrită acută poststreptococică;
c) glomerulonefrita acută difuză poststreptococică.
22. În glomerulonefrita acută difuză poststreptococică apar:
a) poliurie, scăderea ureei sanguine;
b) edem renal, hipertensiune arterială, hematurie;
c) proteinemie moderată.
23. Analiza sângelui, ASLO este utilă în diagnosticarea:
a) pielonefritei cu escherichia coli;
b) glomerulonefritei acute difuze poststreptococice;
c) infecţiei urinare cu Proteus.

RĂSPUNSUL CORECT.
C1. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă, iar în coloana “B”,
COLOAN COLOANA “B”

A “A”
1. Oligoanuri a) creşterea frecvenţei micţiunilor
e
2. Polachiuri b) prezenţa puroiului în urină
e
3. Poliuria c) scăderea cantităţii de urină sub 500 ml
4. Piurie d) creşterea cantităţii de urină peste 2 1/24 de ore
5. Hematurie e) prezenţa sângelui în urină
96
f) greutate la înghiţire
D. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE ASTFEL ÎNCÂT SĂ OBŢINEŢI

RĂSPUNSUL CORECT!
1. Litiaza renală se caracterizează prin formarea unor …(a)...în bazinet şi în căile …(b)... .
2. În litiaza renală durerea porneşte din regiunea …(a)…şi iradiază spre organele…(a)…..
3. Insuficienţa renală acută constă în suprimarea bruscă a funcţiei …(a)…care determină
acumularea de produşi …(b)... în sânge.
4. Complicaţiile cele mai întâlnite în litiaza renală sunt …(a)..., hidronefroza şi infecţia …(b)...
5. Glomerulonefrita acută difuză poststreptococică este o infecţie a …(a)... apărută după o
infecţie …(b)… din organism.
1. Enumeraţi cinci semne şi simptomele în insuficienţa renală acută.

2. Enumeraţi cinci manifestări de dependenţă prezente la pacientul cu glomerulonefrita acută
(G.N.A) difuză poststreptococică.
3. Enumeraţi cinci obiective de îngrijire în cazul pacienţilor cu insuficienţă renală acută.
4. Numiţi cinci manifestări de dependenţă prezente în litiaza renală.
5. Enumeraţi cinci intervenţii ale asistentei medicale la pacientul cu litiaza renală.
6. Numiţi cinci intervenţii ale asistentei medicale la bolnavul cu glomerulonefrita acută (G.N.A)
difuză poststreptococică.
97
VIII.1. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE

3. - F (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
610);
610);
610);
610);
611);
611);
609).

605);
98
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag.101);
605);
9. – b (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
611);
606);
609);
611);
606);
592);
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 112-113);
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 113).
C.1.
2 - a A (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
582);
99
582);
4 - b (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
582);
5 - e (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
582).
1. (a) - calculi; (b) - urinare (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
2. (a) - lombara, (b) - genitale (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura
All, Bucureşti, 2011, pag. 610).
3. (a) - renale, (b) - metabolice (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
4. (a) - anurie, (b) - urinară (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
5. (a) - glomerulilor, (b) - streptococică (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 112).
1. Semne şi simptome în insuficienţa renală acută (Titircă L., „Îngrijiri speciale

2009, pag. 102)
- tahicardie;
- creşterea tensiunii arteriale;
- polipnee;
- greţuri, vărsături, anorexie;
- astenie, somnolent, comă;
- oligoanurie;
- hiperkaliemie;
- hiperfosfatemie;
- acidoză metabolică.
2. Manifestări de dependenţă prezente la pacientul cu glomerulonefrita acută

(G.N.A) difuză poststreptococică (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 112-113;
Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 592 –
594):
- edeme la nivelul pleoapelor, periorbitale la început, iar apoi în regiunile declive;
- astenie,
- anorexie,
- subfebrilităţi;
- oligoanurie;
- proteinurie moderată (2 - 5 g%o);
- hematurie microscopică, mai rar macroscopică (simptom cardinal);
- cilindrurie inconstantă;
- jenă lombară.
100
3. Obiective de îngrijire pentru pacientul cu insuficienţa renală acută (Titircă L.,
Românească, Bucureşti, 2009, pag. 103) :
- evaluarea funcţiei renale actuale;
- înlăturarea cauzelor declanşatoare;
- corectarea dezechilibrelor hidroelectrolitice;
- supravegherea funcţiilor vitale şi vegetative;
- suport emoţional al pacientului şi familiei;
- educaţia pacientului;
4. Manifestări de dependenţa în litiaza renală (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate

pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009,
pag. 110):
- durere lombară permanenta sau provocată de efort;
- durere colicativă;
- poziţie antalgică;
- anxietate, nelinişte, agitaţie;
- tenesme vezicale;
- disurie,
- polakiurie;
- greţuri,
- vărsături;
- paloare;
- transpiraţii;
- extremităţi reci.
5. Intervenţii în cazul pacientului cu litiază renală (Titircă L., „Îngrijiri speciale

2009, pag. 111-112):
- repus la pat;
- calmarea durerii;
- combaterea stării de şoc;
- recoltarea de sânge şi urina pentru examene de laborator;
- suport psihic alo pacientului;
- observarea semnelor şi simptomelor unor complicaţii;
- aplicarea tratamentului specific la indicaţia medicului;
- pregătirea pacientului pentru investigaţii;
- îngrijiri pre şi post operatorii;
- administrarea tratamentului medicamentos în funcţie de tipul litiazei.
6. Intervenţii ale asistentei medicale la bolnavul cu glomerulonefrita acută (G.N.A)

difuză poststreptococică (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 113; Borundel C.,
„Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 592 – 594):
- asigurarea repausului la pat;
- asigurarea unei alimentaţii corespunzătoare:
§ reducerea aportului de lichide, în funcţie de gravitatea H.T.A., oliguriei şi a edemelor;
§ reducerea cantităţii de proteine;
§ acoperirea necesităţilor calorice prin glucide şi lipide;
- măsurarea funcţiilor vitale ;
- observarea semnelor şi simptomelor de infecţie;
- asanarea focarelor de infecţie;
101
- administrarea tratamentului;
§ antiinfecţios ;
§ pentru combaterea edemelor (diuretice);
§ pentru combaterea H.T.A;
- ajutarea pacientului în satisfacerea nevoilor fundamentale, în perioada repausului la pat;
- educaţia sanitară:
§ necesitatea respectării regimului igieno-dietetic;
§ evitarea efortului fizic intens (care predispune la apariţia complicaţiilor);
§ necesitatea controalelor medicale periodice la nivelul dispensarului;
§ reluarea progresivă a activităţii.
CAPITOLUL IX
BOLI METABOLICE, DE NUTRIŢIE
IX.1. TIPURI DE ITEMI

1. Diabetul zaharat este o boală cronică nevindecabilă, în unele cazuri cu caracter ereditar (35 -
45 %).
2. Consumul redus de zahăr şi dulciuri concentrate determină apariţia diabetului zaharat.
3. Diabeticul creşte în greutate pentru că consumă cantităţi sporite de alimente (polifagie).
4. În diabetul zaharat cresc excesiv în sânge corpii cetonici (cetonemie), apărând şi în urină
(cetonurie).
5. Persoanele de sex feminin, în perioada de menopauză, sunt predispuse la obezitate.
6. Postul absolut este indicat pacienţilor obezi la domiciliu.
7. Glicozuria se determină din prima urină recoltată dimineaţa.
8. Pentru determinarea corpilor cetonici se recoltează din urina colectată în 24 ore.
9. Sarcina scade rezerva funcţională a pancreasului prin suprasolicitarea celulelor β şi epuizarea
lor, determinând apariţia diabetului zaharat.
10. În coma hipoglicemică se administrează soluţie glucozată hipertonă 10-20%.
1. Principalul rol energetic în organism îl au:

a. lipidele;
b. proteinele;
c. glucidele.
2. Insulina este secretată de către celulele pancreasului denumite:
a. delta;
b. alfa;
c. beta.
3. Prezenţa glucozei în urină se numeşte:
a. glicozurie;
b. glicemie;
c. glicorahie.
4. Procesul care menţine nivelul constant al glucozei în sânge se numeşte:
a. glicoreglare;
102
b. glicogeneză;
c. gluconeogeneză.
5. Printre alimentele care fac parte din regimul alimentar al diabeticului şi care nu se
cântăresc fac parte:
a. carnea şi derivatele din carne;
b. struguri, prune;
c. pâine, cartofi.
6. Insulina se administrează:
a. cu 10-15 min înainte de servirea mesei;
b. în timpul servirii mesei;
c. la 15 min după servirea mesei.
7. În diabetul zaharat întâlnim triada simptomatică:
a. polipnee, polakiurie, polifagie;
b. poliurie, polidipsie, polifagie;
c. polidipsie, polifonie, poliurie.
8. Cauzele hipoglicemiei la pacientul diabetic pot fi:
a. ingestia de hidraţi de carbon peste limita recomandată de medic;
b. excesul de insulină;
c. sedentarismul.
9. Hiperglicemia se manifestă prin apariţia:
a. transpiraţii abundente;
b. pierderea lentă a conştienţei;
c. eupnee.
10. Diabetul zaharat tip I se echilibrează numai cu:
a. insulină;
b. antidiabetice orale;
c. perfuzii cu glucoză.
11. Tratamentul cu antidiabetice orale este indicat în:
a. diabetul insipid;
b. diabetul de tip II;
c. diabetul de tip I.
12. Se înţelege prin obezitate, depăşirea greutăţii ideale cu:
a. 15 – 20 %;
b. 5 %;
c. 40%.
13. Factorii etiologici ai obezităţii sunt, în ordinea frecvenţei şi importanţei, următorii:
a. supraalimentaţia;
b. practicarea exerciţiilor fizice cu regularitate;
c. evitarea consumului de alcool.
14. Regimul alimentar al pacientului obez permite consumul fără restricţii a:
a. brânzeturilor grase;
b. laptelui degresat;
c. conservelor.
15. Durerea în accesul gutos apare:
a. brusc noaptea, este insuportabilă şi monoarticulară (la nivelul halucelui);
b. ziua, la articulaţiile mari;
c. datorită unei alimentaţii sărace în proteine.
16. Alimentaţia pacientului gutos va fi:
a. hiperglucidic;
b. hiperlipidic;
c. hipoproteic.
103
RĂSPUNSUL CORECT!
C1. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă iar în coloana “B”, definiţiile
1. poliurie a. ingerarea unei cantităţi crescute de apă (4 - 5 1 de apă/zi sau mai mult)
2. polidipsie b. diureză mai mare de 200 ml în 24 ore
3. polifagie c. diminuarea sau lipsa poftei de mâncare
4. anorexie d. nevoia excesivă de a mânca cu absenţa sentimentului de saţietate
5. tofi e. creşterea frecvenţei micţiunilor
f. granuloame nodulare ce se datoresc precipitării cristalelor de uraţi

1. Diabetul zaharat este o boală de metabolism cu evoluţie cronică, determinată genetic sau
câştigată, caracterizată prin perturbarea metabolismului... (a)..., însoţită sau urmată de
perturbarea metabolismului lipidic, protidic şi mineral şi care se datoreşte insuficienţei absolute
sau relative de... (b)... în organism.
2. Guta este o boală metabolică ce se caracterizează, biologic, prin hiperuricemie, depuneri ale
cristalelor de acid ... (a)... în articulaţii şi leziuni viscerale, în special ... (b).... .

1. Numiţi 5 manifestări de dependenţă prezente în diabetul zaharat.
2. Enumeraţi 5 cauze ale diabetului zaharat.
3. Specificaţi 5 intervenţiile asistenţei medicale la pacientul cu diabet zaharat, dezechilibrat, în
spital.
4. Numiţi 5 manifestări de dependenţă prezente în accesul gutos.
5. Indicaţi 5 intervenţii ale asistenţei medicale la pacientul cu gută cronică.
104
IX.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
1 - A (Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
681);
2 - F (Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
682);
3 - F (Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
691);
4 - A (Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
695);
5 - A (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
6 - F (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
7 - F (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
1. - c (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
684);
685);
4. - a (Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,Bucureşti, 2011, pag.
685);
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009pag. 415);
105
15. - a (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011,
pag. );
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009pag. 411).

RĂSPUNSUL CORECT!
C1.
1 - b (Marcean C. , „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sănătos şi bolnav”, Editura Medicală,
2 - a (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009pag. 414 );
3 - d (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos” Editura
4 - c (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos” Editura
731).
1. a - glucidic ; b - insulina (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
2. a - uric ; b – renale (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009pag. 410).
1. Manifestări de dependenţă prezente în diabetul zaharat (Titircă L., „Îngrijiri

Bucureşti, 2009, pag.414):
- poliurie, 4-5 litri/24 ore;
106
- polidipsie/ ingestia 2-5 litri lichide/24 ore;
- polifagie accentuată, îndeosebi la tineri;
- scăderea ponderală;
- astenie fizică;
- astenie intelectuală;
- crampe musculare;
- prurit genital şi infecţii genitale fără răspuns la tratamentele obişnuite;
- manifestările unor complicaţii în formele atipice / (plăgi nevindecabile, furunculoză).
2. Cauze ale diabetului zaharat (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”,
Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 683 – 684):
- ereditatea;
- alimentaţia;
- profesiunea şi mediul;
- vârsta: în 80 % din cazuri, boala apare după 40 - 45 ani, iar la copii la vârsta pubertăţii.
- inflamaţiile pancreasului (pancreatita acută hemoragică, pancreatite cronice);
- intervenţiile chirurgicale pe pancreas;
- infecţiile, în special virozele (picornovirusuri, virus coxsakie 4);
- leziuni ale sistemului nervos;
- unele traume psihice puternice;
- diureticele tiazidice;
- anticoncepţionalele;
- alcoolismul;
- fumatul;
- ateroscleroza pancreasului.
3. Intervenţiile asistenţei medicale la pacientul cu diabet zaharat , dezechilibrat, în

spital ( Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag.414-415):
- asigură un regim alimentar echilibrat;
- recoltează produsele pentru examenul de laborator (sânge,urina);
- administrează medicaţia prescrisă de medic, la orele indicate;
- măsoară zilnic diureza şi notează în foaia de temperatură;
- măsoară greutatea corporală la interval de 2-3 zile;
- evaluează manifestările de deshidratare: aspectul pieii şi al mucoaselor, pulsul, tensiunea
arterială;
- evaluează astenia, epuizarea pacientului;
- ajută pacientul în efectuarea îngrijirilor igienice pentru conservarea forţei sale fizice;
- asigura condiţii de îngrijire în spital, în saloane mici, liniştite, care să permită repausul fizic şi
psihic al pacientului;
- explică pacientului normele de viaţă şi alimentaţie pe care trebuie să le respecte;
- pune la dispoziţia pacientului exemple de diabetici cu evoluţie favorabilă îndelungată;
- supraveghează zilnic temperatura corpului, pulsul, tensiunea arterială, consemnând, în foaia de
temperatură, rezultatul;
- supraveghează tegumentele bolnavului şi mucoasele, sesizând manifestările cutanate;
- educa pacientul privitor la păstrarea igienei personale corporale, în general, şi a picioarelor, în
special, pentru a preveni escoriaţiile, fisurile, bătăturile la acest nivel, care se pot infecta uşor
(atenţie la obezi, la nivelul plicilor);
- sesizează unele modificări, care au drept cauză diverse complicaţii: schimbări ale
comportamentului (obnubilarea), transpiraţii, respiraţie Kussmaul, comă;
- acordă îngrijiri speciale în coma hiperglicemică;
- acordă îngrijiri speciale în coma hipoglicemică;
107
- educă pacientul pentru prevenirea complicaţiilor;
- învaţă pacientul să respecte raţia de glucide/24 şi să - şi cântărească alimentele;
- învaţă pacientul să înlocuiască unele alimente cu conţinut mare de glucide prin altele cu
conţinut mai redus, pentru a obţine senzaţia de saţietate;
- învaţă pacientul să dozeze insulina, tehnica injecţiei cu insulină, păstrarea produsului la loc
uscat, la o temperatură de 4-7ºC, să mănânce la 15-30 min după administrarea insulinei;
- învaţă pacientul să recunoască cauzele şi semnele complicaţiilor acute şi cum să intervină.
4. Manifestări de dependenţă prezente în accesul gutos (Titircă L., „Îngrijiri speciale

2009, pag.410 ; Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti,
2011, pag. 730):
- durerea ce apare brusc noaptea, insuportabilă şi monoarticulară (la nivelul halucelui);
- local: tumefacţie rapidă, turgescenţa venelor, tegumente calde şi foarte dureroase la cea mai
mică mişcare sau la atingere, coloraţie roşie-violacee.
- durerile ce dispar ziua revenind noaptea următoare mai intensă, prinzând şi alte articulaţii;
- febră;
- frisoane;
- tahicardie;
- cefalee;
- greaţă;
- vărsături;
- uneori flebită în jurul articulaţiei.
5. Intervenţiile asistenţei medicale la pacientul cu gută cronică (Titircă L., „Îngrijiri

Bucureşti, 2009, pag. 410 – 411):
- se instituie regim hipoproteic (1 g/kgcorp/zi);
- se exclud din alimentaţie carnea, viscerele, conservele de carne);
- se asigură 2–2,5 l lichide pe zi;
- legumele şi fructele vor fi consumate în alternanţă cu lactatele (menţine PH-ul alcalin al urinei);
- educă pacientul să respecte alimentaţia pentru a preveni complicaţiile bolii;
- ajută pacientul, dacă au survenit anchiloze;
- recoltează sânge şi urină pentru examene de laborator;
- administrează medicaţia prescrisă.
108
CAPITOLUL X
CHIRURGIE GENERALĂ ŞI SPECIALITĂŢI ÎNRUDITE
X.1. TIPURI DE ITEMI
1. Primul gest al asistentei medicale pentru a evita contaminarea unui pacient este acela de a-şi
dezinfecta mâinile.
2. Spălarea mâinilor înainte de îmbrăcarea mănuşilor este o tehnică opţională.
3. Bolnavul este aşezat pe masa de operaţie în poziţia pe care o impune felul intervenţiei
chirurgicale, îmbrăcat parţial, după preferinţele bolnavului.
4. Ansele de platină, în laboratoare, se sterilizează prin flambare.
5. Sterilizarea la pupinel se face sub presiune şi prin temperatură uscată foarte înaltă.
6. Instrumentele optice (cistoscoape, rectoscoape, bronhoscoape, etc.) se sterilizează prin
căldură.
7. Dacă puncţia este urmată de introducerea unei substanţe medicamentoase într-o cavitate,
atunci scopul acesteia este explorator.
8. Puncţia, fiind un act chirurgical, se face cu respectarea măsurilor de asepsie.
9. Prima regulă a îngrijirii preoperatorii o costituie realizarea unor condiţii de mediu care să
împiedice noi traumatisme psihice.
10. Determinarea grupului sanguin şi Rh este obligatorie pentru bolnavii internaţi în serviciile de
chirurgie, chiar dacă aparent nu necesită transfuzie.
11. Eficienţa funcţiei respiratorii pulmonare se poate evidenţia apreciind presiunea parţială a O 2
(oximetrie) şi CO 2 (carboximetrie) în sângele arterial.
12. Colecistografia explorează vezica biliară şi căile biliare extrahepatice.
13. În mod practic, când Hb este sub 8 g % şi hematocritul sub 30%, este indicat ca operaţia care
nu necesită urgenţă, să fie amânată până la refacerea pierderilor de sânge.
14. Ulceraţia din boala ulceroasă este favorizată de infecţia locală cu Helicobacter pylori.
15. Localizarea ulcerului pe stomac este mai frecventă decât cea duodenală.
16. Una dintre manifestările de dependenţă ale bolnavului cu boală ulceroasă poate fi durerea
epigastrică.
17. Unul dintre obiectivele de îngrijire stabilite la bolnavul cu boală ulceroasă poate fi scurtarea
perioadelor de remisiune ale bolii.
18. Alimentaţia pacientului cu boală ulceroasă, în faza acută a bolii va fi repartizată în 2-3
mese/zi.
19. În entorse, echimoza apare numai atunci când s-au produs smulgeri de ligamente şi ruperi de
vase, smulgeri de fragmente osoase.
109
20. Numim fractură, întreruperea continuităţii unui os.
21. Fractură deschisă este aceea în care segmentele osoase sunt acoperite cu piele.
22. Menţinerea impotenţei funcţionale este un semn de vindecare a fracturii.
23. Tratamentul ideal al unei fracturi este cel preventiv.
24. Echimoza este cunoscută sub numele de vânătaie.
25. Sondajul uretrovezical este util pentru verificarea permeabilităţii uretrei.
26. Frecvent, recoltarea urinei pentru urocultură se face prin sondaj vezical.
27. Sondajul vezical la bărbaţi se face cu mai multă uşurinţă pentru că uretra este mai scurtă.
28. Hipovitaminoza D poate provoca litiază renală cu cristale de calciu.
29. Mersul pe motocicletă poate provoca colică renală.
30. Litiaza renală poate fi descoperită întâmplător la ecografie.
31. Un bolnav cu litiază renală, operat, este salvat de o recidivă.

32. Traumatismele timpanului se pot produce accidental şi poate fi consecinţa unei lovituri cu
palma peste ureche.
33. În cazul perforaţiei timpanului sunt indicate instilaţiile în conductul auditiv extern.
34. În otita medie supurată acută este obligatorie dezinfecţia nasofaringiană.
35. Cataracta este boală oculară caracterizată prin opacifierea progresivă a cristalinului.
36. Scăderea acuităţii vizuale se instalează insidios în cataracta senilă.
37. Preoperator şi postoperator, camera bolnavului cu afecţiuni oftalmologice va fi iluminată
puternic.
38. În apendicită acută, intervenţia chirurgicală poate fi temporizată.
39. În apariţia apendicitei acute, elementul patogenic dominant este cel infecţios.
40. Apendicită acută poate fi confundată, datorită localizării în vecinătate, cu o sarcină
extrauterină ruptă.
41. În apendicită acută examenele de laborator stabilesc diagnosticul.
42. În ocluzia intestinală mecanică, singurul tratament indicat este tratamentul medicamentos.
43. Invaginarea unei anse intestinale este o cauză frecventă de ocluzie intestinală.
44. În ocluzia intestinală, examenul radiologic arată imaginea radiologică de niveluri hidroaerice,
în cuiburi de rândunică.
45. Puncţia în scop terapeutic este urmată de obicei, de puncţia evacuatoare.
46. Dacă în urma efectuării unei puncţii cu scop explorator, extragem un conţinut pe ac, numim
„puncţie albă”.
47. Postoperator, scaunul apare în a treia - a patra zi.
48. Spălarea mâinilor este cea mai importantă procedură pentru prevenirea transmiterii infecţiilor
contactate în spital.
49. În stenoza pilorică, preoperator, este indicată spălătura gastrică.
50. Printre cauzele hemoragiei digestive superioare sunt leziunile din ulcerul gastric.
51. Gravitatea unei hemoragii depinde numai de cantitatea de sânge pierdut.
52. În hemoragia digestivă masivă este indicat că bolnavul să fie aşezat în poziţie şemizând.
53. Internarea pacientului cu hemoragie digestivă superioară este facultativă.
54. În caz de hemoragie digestivă superioară asistenta medicală asigură abord venos periferic
multiplu pentru administrarea soluţiilor cristaline indicate de medic.
55. În formele uşoare şi medii ale hemoragiei digestive se administrează regim alimentar hidric,
lactat, la temperatura camerei.
56. În ocluzia intestinală, asistenta medicală asigură repaus alimentar şi abord venos.
57. Pancreatitele acute sunt frecvent asociate cu litiaza biliară.
58. Etilismul constituie un factor minor al apariţiei pancreatitei acute.
59. Durerea în pancreatita acută este localizată în etajul abdominal superior, cu iradiere în bară.
60. Regimul alimentar al pacientului cu pancreatită acută conţine derivate lactate proaspete cu
conţinut mare de lipide.
61. În toate formele de colecistită acută este întâlnită febra.
110
62. În etiologia colecistitei acute calculii lipsesc.
63. Tratamentul colecistitei acute este igienodietetic şi medicamentos în toate cazurile care apar
pe fondul unei litiaze biliare.
1. Totalitatea măsurilor folosite pentru împiedicarea contaminării plăgilor accidentale sau

operatorii cu germeni microbieni saprofiţi sau patogeni se numeşte:
a. dezinfecţie;
b. deratizare;
c. dezinsecţie.
2. Antisepsia este o metodă:
a. curativă;
b. profilactică;
c. de înlăturare a durerii.
3. Curăţarea unei plăgi de nisip, noroi sau alte impurităţi se face cu:
a. tinctură de iod;
b. eter;
c. apă oxigenată.
4. Lezarea profundă şi distrugerea ţesutului ca rezultat al presiunii între proeminenţele
osoase şi un plan dur (pat) sau datorită forţelor de forfecare, se numeşte :
a. ulcer de decubit;
b. ulcer varicos;
c. ulcer duodenal.
5. Introducerea unui ac sau a unui trocar într-o cavitate naturală sau patologică sau într-un
organ se numeşte:
a. injecţie;
b. sondaj;
c. puncţie.
6. Paracenteza este puncţia cavităţii:
a. peritoneale;
b. pleurale;
c. pericardice.
7. Toracocenteza se execută:
a. în spaţiul al V-lea sau al VI-lea intercostal stâng în afara marginii stângi a sternului;
b. cel mai decliv pe linia axilară posterioară sau medie în spaţiul VII-VIII intercostal;
c. pe linia medioclaviculară stângă, spaţiul V intercostal.
8. Aspiraţia gastrică are ca scop, extragerea conţinutului gastric acumulat în stomac, în:
a. după intervenţiile chirurgicale ale ochiului;
b. stările febrile;
c. ocluziile intestinale.
9.Examenul materiilor fecale, în pancreatita acută arată:
a. creatoree;
b. steatoree ;
c. ambele răspunsuri sunt corecte.
10. Ureea normală are valori cuprinse între:
a. 20 - 40 mg %;
b. 65 - 110 mg %;
c. 6 - 8 g %.
11. Pentru cercetarea hemostazei se utilizează multiple teste printre care:
a. timpul de sângerare;
b. grupul sanguin;
111
c. V.S.H.-ul.
12. Prin clismă baritată se face:
a. irigografia;
b. irigoscopia;
c. radiografia abdominala simplă.
13. Pregătirea bolnavilor cu stenoză pilorică ulceroasă va consta în:
a. spălături gastrice zilnice cu aspiraţie până ce conţinutul gastric devine clar;
b. tratarea infecţiilor dentare;
c. antibioterapie.
14. Complicaţie gravă care se datorează deschiderii parţiale sau totale a plăgii
abdominale şi ieşirea prin plagă a viscerelor abdominale se numeşte:
a. eventraţie;
b. evisceraţie;
c. hernie.
15. Sângele, ţâşneşte sincron cu sistola cardiacă şi o forţă concordanţă cu tensiunea
arterială a accidentatului în hemoragiile:
a. capilare;
b. venoase;
c. arteriale.
16. În hemoragiile mari, pacienţii vor fi aşezaţi în:
a. ortostatism;
b. şezând;
c. decubit.
17. Oprirea, fără vreo intervenţie, a unei hemoragii se numeşte hemostază:
a. spontană;
b. provizorie;
c. definitivă.
18. Pentru efectuarea hemostazei provizorii garoul va fi menţinut aplicat:
a. cel mult 2 ore;
b. 4-5 minute;
c. 30 de minute.
19. În hemoragia gravă se pierde:
a. o cincime din cantitatea de sânge din organism;
b o treime din cantitatea de sânge din organism;
c. între o treime şi până la jumătate din cantitatea de sânge din organism.
20. În hemoragiile arteriale:
a. sângele se evacuează repede şi în cantitate mare, sincron cu sistola ventriculară şi are culoare
deschisă;
b. sângele nu se evacuează sincron cu sistola ventriculară şi are culoare închisă;
c. sângerarea este difuză, în masă, fiind frecvente în plăgile superficiale.
21. Hemoragia intratisulară:
a. este uşor de pus în evidenţă întrucât sângele se scurge în afara organismului;
b. se dezvoltă sub piele sau în interiorul unor organe, determinând echimoze sau hematoame;
c. este cea în care sângele se varsă în interiorul unei cavităţi care nu are comunicare cu
exteriorul.
22. În hemoragia digestivă superioară, sângerarea are loc în:
a. esofag;
b. colonul sigmoid;
c. rect.
23. Hemoptizia reprezintă:
A. vărsătura cu sânge;
b. sputa cu sânge, roşie, spumoasă, aerată;
112
c. scaunul cu sânge.
24. Hemoragia digestivă superioară se exteriorizează prin:
a. hematemeză şi melenă;
b. hemoptizie şi hematemeză;
c. hematurie şi melenă.
25. Scaunul negru, lucios, cu aspectul păcurei se numeşte:
a. hematochezie;
b. melenă;
c. hematemeză.
26. În caz de hemoragie internă intraperitoneală, sângele se extrage prin:
a. puncţie;
b. spălătură gastrică;
c. clismă.
27. În hemoragiile grave:
a. hemoglobina scade;
b. hematocritul creşte;
c. volemia creşte.
28. Un bărbat de 90 de kg are:
a. 7 litri de sânge;
b. 5 litri de sânge;
c. 3,4 litri de sânge.
29. Hemostaza definitivă se poate realiza prin:
a. comprimare pe un plan osos subiacent;
b. aplicarea garoului;
c. cauterizare.
30. Compensarea hemoragiei se face:
a. paralel cu efectuarea hemostazei;
b. înainte de efectuarea hemostazei;
c. după efectuarea hemostazei.
31. În hemoragiile digestive ulceroase este indicat a se administra:
a. antiacide, antisecretorii;
b. antiinflamatoare nesteroidiene;
c. antihistaminice H1.
32. Printre contraindicaţiile absolute ale donării sângelui se numără bolnavii:
a. bolnavii de SIDA;
b. cu artroze;
c. cu miopie.
33. Grupa de sânge AII prezintă:
a. aglutinogen A şi B
b. aglutinogen A şi aglutinină β (beta)
c. aglutinina α (alfa) şi aglutinogen B
34. Una dintre contraindicaţiile transfuziei de sânge este:
a. alergia receptorului;
b. hemoragiile grave;
c. anemia.
35. În cazul incompatibilităţii de grup sangvin apare frecvent:
a. piuria;
b. nicturia;
c. hematuria.
36. În cazul apariţiei şocului posttransfuzional asistenta medicală:
a. întrerupe rapid transfuzia şi anunţă medicul;
b. măreşte ritmul trasfuziei şi anunţă medicul;
113
c. încălzeşte pacientul aplicând sticle cu apă caldă.
37. Poziţia indicată la bolnavul cu edem pulmonar acut este de:
a. decubit dorsal fără pernă;
b. semişezând;
c. trendelemburg.
38. Pregătirea preoperatorie a unui bolnav în faza de anemie include şi administrarea de:
a. vitamina E;
b. vitamina A;
c. masa eritrocitară.
39. În perioada postoperatorie, bolnavii obezi au tendinţă la:
a. cataractă;
b. diverticuloză;
c. tromboze.
40. În preziua intervenţiei se recomandă bolnavului fără risc operator:
a. regim alimentar bogat în proteine
b. regim alimentar bogat în proteine;
c. alimentaţie uşoară şi hidratare normală.
41. În preziua operaţiei asistenta medicală:
a. va examina tot corpul bolnavului şi va semnala chirurgului prezenţa oricărei infecţii cutanate;
b. va asigura o alimentaţie abundentă ;
c. va suprima complet consumul de lichide.
42. După rahianestezie bolnavul va fi aşezat în pat, în poziţie:
a. Fowler;
b. decubit ventral;
c. decubit dorsal, fără pernă.
43. Mobilizarea pacientului după intervenţia chirurgicală se face:
a. după 48 ore;
b. după 2 săptămâni;
c. cât mai precoce.
44. Tranzitul intestinal postoperator se reia:
a. în primele 24 ore;
b. după 7 zile;
c. după 48-72 ore.
45. După intervenţiile care au necesitat şuturi anastomotice:
a. se recomandă repaus alimentar 2-3 până la 5 zile;
b. se instituie regim hidric după 24 ore;
c. se alimentează pe sonda gastrică.
46. Manifestările clinice ale dezechilibrului hidroelectrolitic sunt:
a. poliuria;
b. scăderea tensiunii arteriale;
c. mucoase umede.
47. Una dintre condiţiile necesare apariţiei ulcerului gastro - duodenal poate fi:
a. scăderea rezistenţei mucoasei gastrice;
b. scăderea secreţiei de HCl;
c. creşterea sintezei de prostaglandine.
48. Simptomul cel mai constant şi care, în mod obişnuit îl determină pe bolnav să se
prezinte la medic este:
a. vărsătura;
b. durerea;
c. constipaţia.
49. Durerea, în bolă ulceroasă este localizată în:
a. epigastru;
114
b. hipogastru;
c. hipocondru sting.
50. Pirozisul reprezintă:
a. vărsătura cu sânge roşu - închis;
b. refluxul conţinutului stomacal în esofag şi cavitatea bucală;
c. Senzaţia de arsură retrosternală.
51. Periodicitatea sezonieră se caracterizează prin apariţia durerilor în boală ulceroasă:
a. primăvara şi toamna;
b. vara şi iarna;
c. Primăvara şi vara.
52. Printre complicaţiile bolii ulceroase se numără:
a. hemoragia;
b. diareea;
c. constipaţia.
53. Bolnavului cu boală ulceroasă, în perioada dureroasă, îi este indicat să mănânce:
a. lapte integral, caş dulce, ouă fierte moi;
b. supe de carne, mezeluri;
c. gulii, ridichi, bame.
54. În tratamentul bolii ulceroase sunt indicate:
a. antihistaminicele H1;
b. antiacidele;
c. antiinflamatoarele.
55. Perforaţia ulcerului se tratează:
a. medicamentos:
b. prin regim igieno-dietetic;
c. chirurgical.
56. Asistenta medicală învaţă bolnavul cu boală ulceroasă să:
a. recunoască semnele complicaţiilor;
b. consume preponderent supe de carne, alimente fierbinţi;
c. efectueze exerciţii fizice postprandial în perioada dureroasă.
57. Durerea epigastrică în bară este specifică pentru o suferinţă:
a. pilorică;
b. pancreatică;
c. a bulbului duodenal.
58. Durerea care survine după ingestia de alimente, resimţită în epigastru este sugestivă
pentru:
a. suferinţe sigmoidiene;
b. boala ulceroasă;
c. suferinţă esofagiană.
59. Postoperator, vărsăturile precoce se datorează:
a. anesteziei;
b. ocluziei intestinale;
c. peritonitei.
60. În colica renală, dacă s-a exclus abdomenul acut, se fac:
a. antibiotice;
b. aplicaţii reci în zona lombară;
c. aplicaţii locale de căldură pe zona de maximă durere.
61. În entorse, suprafeţele articulare:
a. nu se îndepărtează complet una fată de cealaltă;
b. suprafeţele articulare se deplasează permanent, pierzându-şi raporturile între ele;
c. execută între ele mişcări normale.
62. Hidartroza reprezintă:
115
a. prezenţa unui lichid clar, de reacţie, în articulaţie;
b. prezenţa sângelui în articulaţie;
c. prezenţa unui transsudat în regiunile periarticulare.
63. Tratamentul entorsei presupune:
a. repaus articular şi imobilizare în aparat gipsat 2 săptămâni;
b. repaus articular şi imobilizare în aparat gipsat 4 săptămâni;
c. repaus articular 1-2 zile prin imobilizare într-o faşă obişnuită sau un bandaj elastic.
64. Atunci când cele două suprafeţe articulare nu mai au nici un contact între ele,
leziunea se numeşte:
a. subluxaţie;
b. luxaţie completă;
c. entorsă.
65. Tratamentul luxaţiei presupune:
a. repaus articular şi imobilizare în aparat gipsat cel puţin 2-3 săptămâni;
b. repaus articular şi imobilizare în aparat gipsat 6 săptămâni;
c. repaus articular 1-2 zile prin imobilizare în bandaj elastic.
66. În fracturi, imobilizarea provizorie este indicată:
a. chiar la locul accidentului şi atunci când suspicionăm fractură;
b. chiar la locul accidentului doar dacă diagnosticul este cert;
c. numai în spital.
67. Prima metodă folosită în tratamentul fracturilor este:
a. chirurgical;
b. reducerea ortopedică sub anestezie;
c. Imobilizarea în aparat gipsat.
68. Colecţia de sânge coagulat sau necoagulat, adunat sub piele se numeşte:
a. hematom;
b. hemangiom ;
c. hematoză.
69. Cistoscopia este o endoscopie:
a. cervicală;
b. vezicală;
c. digestivă.
70. Reuşita unei urografii depinde de pregătirea bolnavului pentru acest examen. În acest
scop, bolnavul:
a. va bea 2 litri de lichide în ultimele 12 ore;
b. va bea 2 litri de lichide în ultimele 2 ore;
c. nu va bea lichide circa 12-14 ore înainte.
71. Printre complicaţiile colecistitei se numără:
a. abcesul hepatic;
b. abcesul pulmonar;
c. abcesul dentar.
72. Scăderea cantităţii de urină se numeşte:
a. algurie;
c. oligurie;
c. disurie.
73. Anuria se defineşte astfel:
a. scăderea secreţiei urinare;
b. suprimarea secreţiei urinare;
c. creşterea secreţiei urinare.
74. Piuria reprezintă prezenţa:
a. sângelui în urină;
b. albuminelor în urină;
116
c. puroiului în urină.
75. Proba celor 3 pahare stabileşte provenienţa:
a. hematuriei;
b. piuriei;
c. albuminuriei.
76. Printre circumstanţele de apariţie ale litiazei renale se numără:
a. stază urinară (prin diferite obstrucţii);
b. hiperhidratările masive;
c. aportul redus de sărurile minerale.
77. Durerea în litiaza renală este localizată în zonă:
a. lombară;
b. toracală;
c. sacrală.
78. Examenul funcţiei auditive se face prin:
a. otoscopie;
b. acumetrie fonică;
c. diafanoscopie.
79. Ciocanul, nicovala, osul lenticular şi scăriţa se află în:
a. urechea internă;
b. urechea externă;
c. urechea medie;
80. Tulburarea audiţiei ce constă în scăderea acuităţii auditive se numeşte:
a. hipoacuzie;
b. cofoză;
c. surditate.
81. În faza de colecţie în urechea medie, se practică:
a. instilaţii cu soluţii călduţe;
b. timpanotomia sau paracenteza;
c. spălătura auriculară.
82. Vegetaţiile adenoide reprezintă hipertrofia amigdalei:
a. palatine;
b. faringiene;
c. linguale.
83. După amigdalectomie pacientul va fi aşezat în poziţie de:
a. decubit lateral;
b. decubit dorsal;
c. Trendelemburg.
84. Dieta după amigdalectomie se compune din:
a. lichide fierbinţi;
b. lichide reci, dulci;
c. lichide cu multă lămâie.
85. Printre intervenţiile autonome ale asistenţei medicale, în cazul unui pacient cu
laringită, se numără:
a. administrarea unui antibiotic;
b. recoltarea sângelui pentru hemoleucogramă;
c. educarea pacientului pentru a menţine repausul vocal.
86. Postoperator, bolnavul cu afecţiuni oftalmologice va fi mobilizat:
a. mai devreme sau târziu, la indicaţia medicului chirurg;
b. imediat, postoperator;
c. după 14 zile postoperator.
87. Asistenta medicală învaţă pacientul care poartă ochelari să fie examinat de către
medicul oftalmolog:
117
a. dacă s - au spart lentilele;
b. periodic, pe baza unei dispensarizări sistematice;
c. numai dacă observă modificări ale acuităţii vizuale.
88. Miopia se corectează cu lentile:
a. biconcave;
b. biconvexe:
c. cilindrice.
89. Durerea, în apendicită acută, este localizată în:
a. fosa iliacă dreaptă;
b. hipocondrul stâng;
c. fosa iliacă stângă.
90. Printre simptomele prezente în apendicită acută se numără:
a. hipotermia;
b. numărul de bătăi cardiace pe minut scăzut;
c. durerea.
91. Dacă din diferite motive, se temporizează intervenţia chirurgicală în apendicită acută,
pentru scurt timp:
a. se dau purgative;
b. se face clismă evacuatoare;
c. se aplică punga cu gheaţă în regiunea iliacă dreaptă.
92. Dacă apendicita acută s-a complicat cu peritonită generalizată, se impune:
a. tratament chirurgical de urgenţă;
b. tratament medical;
c. aplicaţii calde în regiunea inghinală dreaptă.
93. Ocluzia intestinală funcţională este cauzată de:
a. o tumoare malignă;
b. fecaloame;
c. excitaţii transmise de la distanţă că urmare a unei colici renale.
94. Refluxul alimentelor ajunse din esofag sau stomac în cavitatea bucală se
numeşte:
a. vărsătură;
b. regurgitaţie;
c. expectoraţie.
95. Disfagia este:
a. dificultatea pe care bolnavul o are la înghiţire;
b. dificultatea în respiraţie;
c. dificultatea în defecaţie.
96. Evacuarea pe gură a gazelor din stomac reprezintă:
a. vărsătura;
b. flatulenţa;
c. eructaţia.
97. Hematemeza reprezintă:
a. sputa cu sânge:
b. vărsătura cu sânge;
c. urina cu sânge.
98. Toracocenteza este puncţia cavităţii:
a. pericardice;
c. pleurale;
c. pelvine.
99. Puncţia peritoneului, prin care se extrage lichid din cavitatea peritoneală se numeşte:
a. pericardiocenteză;
b. timpanocenteză:
118
c. paracenteză.
100. Conduita în hemoragia varicelor esofagiene constă în:
a. sondaj cu sonda Faucher;
b. Sondaj cu sonda Nelaton;
c. Sondaj cu sonda Sengstaken- Blakemore;
101. Inflamaţiile cu caracter acut ale peretelui colecistic se numesc:
a. colangite;
b. colecistite;
c. colite.
102. Durerea în colecistita acută este:
a.intensă, colicativă, cu sediul în hipocondrul drept sau epigastru;
b.latentă, cu sediul în hipocondrul stâng;
c. colicativă, cu sediul în lomba dreaptă.

RĂSPUNSUL CORECT!
C1. În coloana “A” sunt indicate tipuri de hemoragii, iar în coloana “B”, definiţiile

1. epistaxis a. hemoragie în cavitatea pleurală
2. hemotorax b. hemoragie nazală
3. gingivoragie c. hemoragia în cavitatea pericardică
4. hemopericard d. hemoragia gingiilor
5. hemoperitoneu e. hemoragie oculară
f. hemoragie în cavitatea peritoneală
C2. În coloana “A” sunt indicate tipuri de hemoragii, iar în coloana “B”, definiţiile

1. hematurie a. hemoragia din articulaţie
2. hemartroza b. hemoragia uterină
3. metroragie c. hemoragia digestivă superioară exteriorizată pe cale anală
4. melenă d. hemoragia căilor respiratorii inferioare evacuată prin tuse
5. hemoptizie e. hemoragia auriculară
f. hemoragia căilor urinare
C3. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă, iar în coloana “B”,

1. pirozis a. refluxul alimentelor din stomac în esofag şi cavitatea bucală
2. regurgitaţie b. senzaţia de arsură retrosternală
3. vărsătură c. scaun cu sânge
119
4. hematemeză d. eliminarea bruscă pe gură a conţinutului stomacal
5. eructaţie e. vărsătura cu sânge
f evacuarea pe gură a gazelor din stomac sau din esofagul
inferior
C4. În coloana “A” sunt indicate simptome funcţionale relevatoare pentru afectarea
aparatului renal, iar în coloana “B”, definiţiile acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu

1. nicturie a. imposibilitatea bolnavului de a-şi goli vezica urinară
2. retenţie de urină b. micţiuni nocturne
3. incontinenţa de c. dificultate la micţiune
urină
4. polakiurie d. creşterea frecvenţei micţiunilor
5. disurie e. scăderea cantităţii de urină în 24 ore
f pierderea involuntară de urină
C5. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă întâlnite în afecţiuni ORL, iar
în COLOANA “B” definiţiile acestora. Scrieţi pe foaia de examen asocierile corecte dintre
fiecare cifră din COLOANA “A” şi litera corespunzătoare din COLOANA “B”.

1. cofoză a. tulburarea audiţiei ce consta în scăderea acuităţii auditive.
2. hipoacuzie b. hemoragie ce ia naştere în fosele nazale.
3. epistaxis c. tulburarea audiţiei în carea persoana nu aude vocea şoptită nici din
apropierea urechii.
4. surditate d. tulburare în care persoana nu distinge nici un sunet.
5. vertij e. hemoragie ce ia naştere în ureche
f senzaţia că obiectele din jur se învârtesc sau se deplasează
C6. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă întâlnite în afecţiunile

oftalmologice, iar în COLOANA “B” definiţiile acestora. Scrieţi pe foaia de examen asocierile
corecte dintre fiecare cifră din COLOANA “A” şi litera corespunzătoare din COLOANA “B”.

1. midriază a. micşorarea pupilei
2. mioză b. dilatarea pupilei
3. fotofobie c. vedere dublă
4. diplopie d. intoleranţă faţă de lumină
5. cecitate e. scăderea acuităţii vizuale
f. dispariţia vederii

oftalmologice, iar în COLOANA “B” definiţiile acestora. Scrieţi pe foaia de examen asocierile
corecte dintre fiecare cifră din COLOANA “A” şi litera corespunzătoare din COLOANA “B”.

1. miopie a. lipsa de paralelism a globilor oculari
2. hipermetropie b. viciul de refracţie cauzat de defecţiuni în convexitatea
corneei care fac ca razele luminoase să se concentreze pe
120
retină în puncte diferite
3. presbiţie c. scăderea puterii de acomodare a cristalinului după vârsta
de 45 ani
4. astigmatism d. viciul de refracţie în care imaginea obiectelor aşezate la 5
metri nu se formează pe retină ci înapoia ei, imaginea fiind
ştearsă, slabă.
5. strabism e. vedere dublă
f. viciul de refracţie în care imaginea obiectelor aşezate la
Infinit se formează înaintea retinei.
1. Boala ulceroasã este o boală caracterizată prin apariţia unei ulceraţii cu sediul pe... (a)... (pe
micã, pe marea curbura, antrul piloric), pe partea inferioarã a... (b)..., porţiunea superioară a
duodenului sau ansa anastomotică a stomacului operat.
2. Entorsa este o afecţiune traumatică a... (a)... provocată de executarea bruscă şi violentă a unor
mişcări care depăşesc amplitudinea... (b)... a acesteia.
3. Luxaţia este o afecţiune... (a)..., de gravitate mare, care constă în deplasarea permanentă a
extremităţilor... (b)..., suprafeţele articulare pierzându-şi raporturile între ele.
4. Pancreatita cronică este o boală caracterizată prin leziuni cronice, inflamatorii si degenerative,
cu evoluţie spre scleroză şi insuficienţă... (a)..., provocată de reducerea sau dispariţia ţesutului...
(b)... .
5. Rinita acută este inflamaţia mucoasei... (a)... de natură virală, microbiană sau... (b)...
6. Laringita este inflamaţia acută a mucoasei... (a)... şi a corzilor... (b)...
7. Adenoidita cronică este inflamaţia cronică a amigdalei... (a)..., care duce la atrofia ţesutului
limfatic respectiv, având ca rezultat ceea ce se numeşte sub numele de... (b)... adenoide.
8. Glaucomul este o stare patologică caracterizată prin hipertensiune... (a)... şi leziuni vasculare
care duc la atrofia nervului... (b)...
9. Pansamentul reprezintă totalitatea mijloacelor şi metodelor care realizează protecţia... (a)...
faţă de factorii nocivi: mecanici, termici, infecţioşi şi climatici din... (b)...
10. Prin ocluzie se înţelege oprirea completă şi persistentă a tranzitului... (a)... şi, în consecinţă,
imposibilitatea evacuării de materii... (b)... şi gaze.
11. Puncţia reprezintă introducerea unui... (a)... sau trocar într-o cavitate... (b)... sau patologică
sau într-un organ.
12. Cateterismul uretrovezical reprezintă introducerea unui instrument tubular, sondă/cateter
vezical, prin... (a)... în vezica urinară, realizând astfel comunicarea instrumentală între
interiorul... (b)... şi mediul extern.
13. Puncţia pleurală sau reprezintă realizarea unei comunicări între cavitatea... (a)... şi mediul
exterior prin intermediul unui... (b)... sau trocar, constituind primul timp al drenajului pleural.
14. Paracenteza reprezintă traversarea peretelui... (a)... cu pătrunderea în cavitatea... (b)... prin
intermediul unui ac sau trocar.
15. Pansamentele reprezintă totalitatea mijloacelor şi... (a)... care realizează protecţia... (b).. faţă
de factorii nocivi: mecanici, termici, infecţioşi, climatici, din mediu.
16. Hemoragia digestivă... (a)... reprezintă hemoragia survenită ca urmare a diferitelor afecţiuni
localizate în treimea distală a esofagului,... (b).. şi duodenului până la unghiul duodenojejunal.
1. Enumeraţi 5 tipuri de plăgi clasificate după tipul de acţiune al agentului vulnerant.

2. Numiţi 5 intervenţii aplicate pentru tratarea plăgilor.
121
3. Enumeraţi 5 tipuri de înfăşări/tipuri de executare a bandajelor.
4. Numiţi 5 simptome prezente în ulcerul gastroduodenal.
5. Enumeraţi 5 simptome prezente în entorsă.
6. Enumeraţi 5 simptome prezente în luxaţii.
7. Numiţi 5 simptome prezente în fracturi.
8. Numiţi 5 semne şi simptome prezente în colica renală.
9. Precizaţi 5 intervenţii ale asistenţei medicale aplicate la bolnavul cu litiază renală.
10. Numiţi 5 manifestări de dependenţă prezente la copilul cu adenoidită cronică (vegetaţii
adenoide).
11. Precizaţi 5 manifestări de dependenţă prezente în glaucomul acut.
12. Enumeraţi 5 principii care stau la baza unui bun pansament:
13. Numiţi 5 dintre semnele subiective sau simptomele obiective prezente în apendicită acută.
14. Numiţi 5 simptome caracteristice ocluziei intestinale.
15. Enumeraţi 5 tipuri de puncţii în funcţie de locul de elecţie.
16. Numiţi 5 măsuri generale ce fac parte din planul de intervenţii preoperatorii.
17. Numiţi 5 dintre elementele de supravegheat zilnic preoperator, ale căror valori perturbate vor
fi comunicate medicului.
18. Enumeraţi 5 dintre tipurile de poziţii ale pacientului pe masa de operaţie.
19. Numiţi 5 dintre elementele de supravegheat zilnic postoperator.
20. Denumiţi 5 dintre complicaţiile generale postoperatorii.
21. Denumiţi 5 dintre complicaţiile postoperatorii locale.
122
X.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
1. - A (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală,
2. - F (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală,
123
610);
611);
124
51. - F (Titircã L., „Urgenţe medico-chirurgicale - Sinteze”, Editura Medicalã, Bucureşti, 2008,
pag. 96);
pag. 97);
pag. 99);
61. - A (Borundel C., „Medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
550);
62. - A (Borundel C., „Medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
550);
63. - F (Borundel C., „Medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
550).
1. - a (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală,
3. - c (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală,
4. - a (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura
125
7. - b (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală,
9. - c (Borundel C., „Medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
561);
16 - c (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală,
126
47. - a (Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
456);
457);
457);
442);
457)
461)
464)
465);
465);
127
Bucureşti, 2012, pag. 366-367);
71 - a (Borundel C., „Medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
551).
583);
583);
583);
583);
Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 110;
610);
128
85. - c (L. Titircă, Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de cãtre asistenţi medicali, Editura Viaţa
Medicalã Romanesca, 2008, pag. 155);
Bucureşti, 2012, pag. 875;
94. - b (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 78)
95. - a (Borundel C., „Medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
439);
439);
439);
100. - c (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe medicale - Manual Sinteza pentru
101. - b (Borundel C., „Medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
550);
102. - a (Borundel C., „Medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
550);

RĂSPUNSUL CORECT!
C1.
1- b; 2 - a; 3 - d; 4 - c; 5 - f (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”,
Editura Medicală, Bucureşti, 2012, pag. 233).
C2.
1 - f; 2 - a; 3 - b; 4 - c; 5 - d (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”,
Editura Medicală, Bucureşti, 2012, pag. 233).
C3.
1 - b; 2 - a; 3 - d; 4 - e; 5 - f (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
129
C4.
1- b; 2 - a; 3 - f; 4 - d; 5- c (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All,
Bucureşti, 2011, pag. 583- 584).
C5.
1- b; 2 - a; 3 - d; 4 - c; 5 - f. (L. Titircă, Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali, Editura Viaţa Românească, 2009, pag. 149- 150).
C6.
1- b; 2 - a; 3 - d; 4 - c; 5 - f. (L. Titircă, Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali, Editura Viaţa Românească, 2009, pag. 135).
C7.
1 - f; 2 - d; 3 - c; 4 - b; 5 - a (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 136).
1. (a) - stomac; (b) - esofagului; (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura
2. (a) - articulaţiei; (b) - fiziologică; (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre
medii”, Editura Medicală, Bucureşti, 2012, pag. 362);
3. (a) - traumatică; (b) - articulare. (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre
4. (a)- pancreatică; (b) - glandular (Borundel C., „Medicină internă pentru cadre medii”, Editura
5. (a) - nazale; (b) - alergică (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”,
Editura Medicală, Bucureşti, 2012, pag. 868);
6. (a) - nazale; (b) - vocale (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 154);
7. (a) - (nazofaringiene; (b) - vegetaţii (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre
8. (a) - intraoculară; (b) - optic (Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 141);
9. (a) - plăgii; (b) - mediu (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii
10. (a) - intestinal; (b) - fecale (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”,
11. (a) - ac; (b) - naturală (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”,
12. (a) - uretră; (b) - vezicii (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul
13. (a) - pleurală; (b) - ac (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii
14. (a) - abdominal; (b) - peritoneală (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela,
Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 336);
15. (a) - metodelor; (b) - plăgii (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela, Managementul
130
16. (a) - superioară; (b) - stomacului (Chiru F., Simion S., Marcean C., Iancu E., „Urgenţe
pag. 175).
1. Clasificarea plăgilor după tipul de acţiune al agentului vulnerant (Daşchievici S.,

Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală, Bucureşti, 2012, pag. 302):
Plăgi:
- prin înţepare;
- prin tăiere;
- prin contuzie/zdrobire;
- prin muşcătură;
- prin arme de foc;
- prin căldură – arsuri;
- produse de frig – degerături;
- produse de curentul electric;
- arsuri chimice/produse de agenţi chimici;
- agenţi ionizanţi/produse de raze ultraviolete/produse de raze Roentgen/produse de raze gama.
2. Intervenţii necesare pentru tratarea plăgilor (Daşchievici S., Mihăilescu M.,

„Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală, Bucureşti, 2012, pag. 308):
A) primul ajutor:
- scoaterea accidentatului din mediul în care a suferit traumatismul;
- oprirea provizorie a hemoragiei;
- aplicarea unui pansament protector;
- transportarea accidentatului într-un serviciu chirurgical;
B) tratamentul curativ:
- calmarea durerii;
- toaleta locală minuţioasă a plăgii;
- sutura plăgii recente, per primam;
- urmărirea plăgilor nesuturate, vechi;
- sutura per secundam al plăgilor vechi.
- efectuarea injecţiei cu anatoxină tetanică;
- aplicarea pansamentului compresiv în plăgile sângerânde;
- imobilizarea segmentelor de corp în cazul plăgilor care au interesat mase mari musculare.
3. Tipuri de înfăşări/tipuri de executare a bandajelor (Daşchievici S., Mihăilescu M.,

„Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală, Bucureşti, 2012, pag. 315-316:
- înfăşarea circulară;
- înfăşarea oblică;
- înfăşarea în spirală;
- înfăşarea sub formă de spic de grâu;
- înfăşarea sub formă de evantai;
- înfăşări recurente;
- praştia;
- căpăstrul;
- basmaua;
- bandajul în T.
4. Simptomele prezente în ulcerul gastroduodenal (L. Titircă, Îngrijiri speciale

acordate pacienţilor de cãtre asistenţi medicali, Editura Viaţa Medicalã Romanesca, 2008, pag.
131
80-81; Borundel C., „Medicinã internã pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
457- 458):
- durere cu localizare epigastricã;
- uneori durere ce apare imediat dupã masa (durere precoce), alteori apare la 2-3 ore dupã mese
(durere tardivã, mica periodicitate);
- durere ce se se calmeazã dupã alimentaţie;
- durerea ce poate sã aparã nocturn, cãtre miezul nopţii sau cãtre ora 3-4 dimineaţa;
- durere ce poate fi însoţitã de foame - „foamea dureroasã”;
- durere ce apare în pusee dureroase, toamna şi primãvara (marea periodicitate), urmate de
perioade de remisiune;
- pirozis;
- eructaţii acide.
- gust acru sau amar în gurã;
- vãrsãturi postprandiale precoce sau tardive;
- scãdere ponderalã;
- astenie;
- alterarea poftei de mâncare (poate fi normală sau crescută).
5. Simptome prezente în entorsă (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru

cadre medii”, Editura Medicală, Bucureşti, 2012, pag. 364):
- durerea;
- impotenţa funcţională;
- echimoza;
- edemul local;
- hemartroza;
- mobilitatea anormală a articulaţiei.
6. Simptome prezente în luxaţii (Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru

cadre medii”, Editura Medicală, Bucureşti, 2012, pag. 365) :
- durerea;
- echimoza;
- hemartroză;
- hidartroză;
- compresiuni vasculare;
- hematom;
- deformarea articulaţiei;
- atitudine vicioasă;
7. Simptome prezente în fracturi (Bibliografie: Daşchievici S., Mihăilescu M.,

- durere;
- echimoză;
- deformarea regiunii;
- întreruperea continuităţii osului;
- scurtarea regiunii;
- frecătură osoasă;
- mobilitate anormală;
- flictenele;
- temperatură ridicată locală;
- edem local.
132
8. Manifestări de dependenţă prezente în colica renală (Titircă L. Urgenţe medico-chirurgicale,
L Titircă, Editura Medicală, 2013, pag. 113-116; Urgenţe medicale, F. Chiru, A. Chiru. C.
Marcean, E. Iancu, Editura RCR Editorial, 2012, pag. 213):
- durere lombară permanentă sau provocată de efort/durere colicativă/durere în regiunea
lombară, unilateral, cu iradiere caracteristică/colica ce durează de la câteva minute la mai multe
ore (2-6 ore) şi dispare progresiv sau brusc după eliminarea unui calcul;
- poziţie antalgică (culcat în decubit lateral cu membrul inferior flectat);
- tenesme vezicale;
- disurie;
- polakiurie;
- uneori retenţie de urină, alteori anurie.
- hematurie (adesea macroscopica);
- senzaţie de greutate în anus;
- greţuri;
- vărsături;
- meteorism;
- colici abdominale:
- oprirea tranzitului intestinal (a scaunului şi a gazelor = ileus) cu tabloul clinic de ocluzie
dinamică;
- reacţii nervoase: anxietate, nelinişte, agitaţie psihomotorie;
- paloare:
- transpiraţii/sudori reci:
- extremităţi reci:
- palpitaţii:
- extrasistole:
- pulsul mai des tahicardic, rareori, bradicardic;
- în formele prelungite grave pot să apară: hipotensiune, lipotimii, stare de şoc, convulsii,
(la copii), delir (la adulţi);
- examenul local: se constată exacerbarea durerii la percuţia regiunii lombare cu marginea
cubitala a mâinii/semnul Giordano - Pasternatki (+);
- febra moderată când se asociază cu infecţii;
- semne de gravitate: oligoanuria şi insuficienţă renală.
9. Intervenţii ale asistentului medical aplicate la bolnavul cu litiază renală (Titircă

L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti,
2009, pag. 111-112; Urgente medico-chirurgicale, L Titircă, Editura Medicală, 2013, pag. 113-
116; Urgenţe medicale, F. Chiru, A. Chiru. C. Marcean, E. Iancu, Editura RCR Editorial, 2012,
pag.214-215):
- repaus la pat în colica şi stare febrilă;
- calmarea durerii;
- recoltarea de sânge şi urina pentru examinări de laborator;
- suport psihic al pacientului;
- observarea semnelor şi simptomelor unor complicaţii (anurie, febra);
- monitorizarea funcţiilor vitale;
- asigurarea aportului lichidian generos (în lipsa hidronefrozei sau obstrucţiei totale a căilor
urinare) 3000 ml în 24 ore per os sau parenteral;
- aplicarea tratamentului specific în funcţie de natura calculului:
• litiaza calcică: reducerea aportului de calciu din alimentaţie administrarea substanţelor care
scad absorbţia calciului, tratamentul afecţiunii cauzale, reducerea alimentelor bogate în oxalaţi
(tomate, ţelina, sfecla, citrice, ciocolată);
133
• litiaza oxalică: dietă fără ţelina, cacao, sucuri de citrice;
• litiaza urică: dieta bogată în vegetale, restricţie de proteine, evitarea consumului de ridichi,
fasole, mazăre, ciuperci, ciocolată, conopida;
• litiaza fosfatică: dieta hiposodata bogată în proteine şi lipide, evitarea consumului de brânză,
ouă, legume uscate;
- pregătirea pacientului pentru investigaţii radiologice;
- cura balneara: Călimăneşti, Căciulata, Olăneşti;
- pregătirea pacientului şi îngrijiri ulterioare în cazul efectuării unor tehnici de ablaţie sau
distrugere a calculilor;
- administrarea tratamentului antalgic, antiinflamator şi antispastic în colica renală;
- administrarea antibioticelor în caz de infecţii;
- administrarea tratamentului medicamentos în funcţie de tipul litiazei: inhibitori ai formării
substanţelor care precipită; substanţe care scad absorbţia calciului; substanţe care scad absorbţia
intestinală de fosfaţi;
- combaterea stării de şoc.
10. Manifestări de dependenţă prezente la copilul cu adenoidită cronică /vegetaţii

adenoide ( Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor”, Editura Viaţa Medicală
Românească, Bucureşti, 2009, pag. 158; Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre
medii”, Editura Medicală, Bucureşti, 2009, pag. 873):
- obstrucţia nazală care se accentuează cu perioadele acute ale bolii;
- secreţie nazală abundentă;
- respiraţie zgomotoasă în timpul somnului până la sforăit;
- „faciesul adenoidian”;
- aspect de copil cu retard;
- respiraţie orală (pe gură);
- somn neliniştit şi zgomotos/agitat;
- voce nazonată;
- apatie;
- apetit diminuat;
- intelect redus;
- gura deschisă permanent;
- dinţii acoperiţi de retracţia buzei superioare;
- torace nedezvoltat;
- adenopatie submaxilară şi submandibulară;
- astenie;
- tulburări în dezvoltarea scheletică;
- facies caracteristic cu prognatism;
- deficit ponderal;
- cutia toracică deformată / (torace globulos);
- scolioză;
- coaste înfundate;
- deficit ponderal.
11. Manifestări de dependenţă prezente în glaucomul acut (Titircă L., „„Îngrijiri

Bucureşti, 2009, pag. 142; Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”,
Editura Medicală, Bucureşti, 2009, pag. 909):
- dureri oculare şi perioculare foarte vii cu iradiere temporală, occipitală;
- lăcrimare;
- scăderea acuităţii vizuale;
- greţuri şi vărsături;
134
- anxietate;
- alterarea stării generale.
12. Principii care stau la baza unui bun pansament (Daşchievici S., Mihăilescu M.,
- să acopere complet plaga/să izoleze plaga de mediul exterior;
- să fie făcut cu materiale sterile;
- pentru plăgile secretante, să aibă putere absorbantă;
- să se utilizeze soluţia antiseptică cea mai adecvată;
- să fie suficient de elastic;
- să fie suficient de bine strâns, să nu se mişte din loc, să nu producă constricţie;
- să nu provoace dureri bolnavului.
13. Semnele subiective sau simptomele obiective prezente în apendicită acută

(Daşchievici S., Mihăilescu M., „Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală, Bucureşti,
2009, pag. 674-675):
- durere în fosa iliacă dreaptă care începe insidios, surd, şi se intensifică din ce în ce mai mult;
- greţuri şi vărsături, mai ales la tineri şi copii;
- constipaţie sau diaree;
- frison;
- febră;
- apărarea musculară;
- contractură musculară în stadii avansate;
- tahicardie/număr de bătăi cardiace pe minut crescut;
- tensiune arterială de obicei normală; scade numai în stări toxice.
14. Simptomele caracteristice ocluziei intestinale (Daşchievici S., Mihăilescu M.,

„Chirurgie pentru cadre medii”, Editura Medicală, Bucureşti, 2009, pag. 690- 691):
- durere abdominală, instalată lent sau brusc în funcţie de cauză;
- oprirea evacuării de materii fecale şi gaze;
- meteorism abdominal;
- clapotaj intestinal;
- vărsături (alimentare sau fecaloide);
- ondulaţii peristaltice ale peretelui abdominale la bolnavii cu perete subţire;
- stare de agitaţie;
- prezenţa formaţiunii tumorale la palparea abdominală, tuşeul rectal sau tactul vaginal;
- în stadii avansate: dispnee, oligurie, transpiraţii reci, puls slab şi rapid, hipotensiune arterială,
bolnav areactiv, necooperant, şoc.
- în perioada care precede instalarea ocluziei sau pe perioada ocluzivă: scaune sanguinolente,
constipaţie alternată cu diaree.
15. Tipuri de puncţii în funcţie de locul de elecţie (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu
Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 323):
- venoasă;
- arterială;
- pleurală;
- abdominală;
- lombară;
- suboccipitală;
- peritoneală;
- pericardică;
135
- articulară;
- osoasă;
- a vezicii urinare;
- a fundului de sac vaginal posterior Douglas.
16. Măsuri generale ce fac parte din planul de intervenţii preoperatorii (Chiru Dănău
A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018,
pag. 417- 418):
- consimţământul informat pentru investigaţii medicale şi tratament;
- acordul informat al pacientului;
- pregătirea psihică;
- igiena generală;
- supravegherea;
- alimentaţia preoperatorie;
- examenul somatic;
- examenul clinic pe aparate;
- fişa examenului preanestezic;
- examene de laborator;
- pregătire fizică.
17. Elementele de supravegheat zilnic preoperator, ale căror valori perturbate vor fi
comunicate medicului (Chiru Dănău A., Dănău R.A. Barbu Isabela, Managementul îngrijirii
pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 419):
- funcţii vitale (tensiune, puls, respiraţie temperatură);
- scaune şi urină;
- greutate şi talie;
- leziuni ale tegumentelor;
- dezechilibre hidroelectrolitice;
- perioada menstruală la femei.
18. Tipurile de poziţii ale pacientului pe masa de operaţie (Chiru Dănău A., Dănău
R.A., Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag.
428):
- decubit dorsal;
- decubit lateral stâng sau drept;
- decubit ventral;
- poziţie ginecologică;
- poziţie genu-pectorală;
- trendelemburg.
19. Elementele de supravegheat zilnic postoperator (Chiru Dănău A., Dănău R.A.,
Barbu Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 430):
- coloraţia pielii, unghiilor;
- starea extremităţilor şi mucoaselor;
- respiraţie;
- circulaţie;
- diureză;
- vărsături;
- aport alimentar;
- funcţia digestivă;
- igiena corporală;
- mobilizare;
136
- administrarea medicaţiei;
- efectuarea analizelor de laborator;
- securitatea pacientului;
- pansamentul plăgii şi tuburile de dren;
- sângerarea/hemoragia.
20. Complicaţiile generale postoperatorii (Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu Isabela,
Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 436-437):
- febră;
- durere toracică/abdominală/a membrelor inferioare;
- greţuri;
- vărsături;
- constipaţie;
- dispnee;
- starea de confuzie;
- alterarea stării generale;
- hemoragie;
- septicemie;
- embolie pulmonară;
- infarct miocardic;
- accident vascular cerebral;
- oligurie/anurie;
- aspiraţia de lichid gastric.
21. Complicaţiile generale postoperatorii locale(Chiru Dănău A., Dănău R.A., Barbu
Isabela, Managementul îngrijirii pacientului, Editura RCR Editorial, 2018, pag. 440-444):
- durerea locală;
- hemoragie locală;
- hematomul;
- seromul;
- infecţia;
- necroza tisulară;
- edemul;
- dehiscenţa plăgii;
- insuficienţa arterială;
- insuficienţa venoasă;
- limfangita;
- alergii locale;
- redori articulare;
- aderenţe şi cicatrici vicioase.
137
CAPITOLUL XI
BOLI INFECŢIOASE ŞI NURSING SPECIFIC
XI.1. TIPURI DE ITEMI
1. Virusul hepatitei A se găseşte în materiile fecale, bilă şi sânge.

2. Într-o colectivitate sunt condiţii favorabile de transmitere a hepatitei virale A.
3. Virusul hepatitei A rezistenţă mică în mediul extern.
4. Hepatitele virale sunt însoţite de scăderea alaninaminotranferazei (ALAT/ TGP).
5. Hepatitele A şi E se transmit pe cale digestivă.
6. Hepatita virală A domină la vârsta a treia.
7. Hepatita virală B se transmite vertical ( de la mamă la făt).
8. Hepatitele virale B, C, D se transmit prin contact sexual.
9. Icterul este absent în hepatita virală A.
10. Hepatita B poate evolua sever spre ciroză hepatica.
11. Purtătorii digestivi, a căror sterilizare n-a fost realizată, vor fi scoşi din orice funcţie unde se
cere manipularea de alimente.
12. Toţi purtătorii cu infecţii aerogene vor fi scoşi din colectivităţile de copii.
13. Controlul bacteriologic personalului din sectorul alimentar, din colectivităţile de copii este
ocazional.
14. Vaccinurile sunt utilizate pentru provocarea unei imunităţi pasive faţă de anumite infecţii.
1. Hepatita virală A este o boală infecţioasă determinate de:

a) virusul imunodeficienţei umane;
b) rotavirus;
c) virusul hepatitei A.
2. Virusul hepatitei A se găseşte în:
a) spută, lichid cefalorahidian ;
b) materii fecale, bila şi sânge;
c) urină, lichid sinovial.
3. Coloraţia galbenă a tegumentelor şi sclerelor poartă numele de:
a) melena;
b) pirozis;
c) icter.
4. În dieta pacientului cu hepatită virală A, glucidele trebuie să acopere:
138
a) 10-15% din necesarul de calorii;
b) 60-70% din necesarul de calorii;
c) 30-35% din necesarul de calorii.
5. Alimentele interzise în dieta hepatitei A sunt:
a) laptele şi produsele lactate;
b) carnea de pasăre, vită, peşte;
c) rântaşuri, conserve, afumături.
6. Virusul hepatitei B poate fi găsit în:
a) urină;
b) spută;
c) sânge.
7. Hepatita virală A se transmite:
a) pe cale digestivă;
b) prin contact sexual;
c) prin acupunctură.
8. În formele severe ale hepatitei virale A pot apărea hemoragii:
a) intrapleurale;
b) digestive;
c) intraarticulare.
9. Varicela este o boală infecţioasă cauzată de:
a) enterovirus;
b) virusul varicelozosterian;
c) virusul imuno deficientei umane;
10. În perioada icterică a hepatitei virale este indicat în toate cazurile:
a) repausul fizic;
b) consumul de conserve ;
c) consumul de lipide.
11. Asigurarea unui flux biliar crescut şi înlăturarea stazei biliare se obţine prin
administrarea de:
a) diuretice;
b) coleretice;
c) vitamine.
12. Cunoaşterea profilului imun al bolnavului se realizează prin determinarea:
a) hemoleucogramei;
b) imunoglobulinelor;
c) ionogramei.
13. Antigenul AgHBs evidenţiat în sânge, ajută la diagnosticarea bolnavului sau a
purtătorului sănătos infectat cu virusul hepatitei virale:
a) A;
b) E;
c) B.
14. Erupţia cu aspect polimorf ( macule, papule, vezicule, cruste) este prezentă în:
a) varicelă;
b) rubeolă;
c) rujeolă.
15. Semnul Koplick este prezent în :
a) varicelă;
b) scarlatină;
c) rujeolă.
16. Rujeola se caracterizează prin:
a) triplu catar ( ocular, nazal, traheobronşic);
b) hepatomegalie;
139
c) angină ulcero-necrotică.

RĂSPUNSUL CORECT!
C.1. În coloana “A” sunt indicate tipuri de curbe termice., iar în coloana “B”,
caracteristici ale acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare din

1. Febra continuă a) temperatura sub 36ºC
2. Febra remitentă b) temperatură ridicată 39ºC – 40ºC , cu mici variaţii
intre dimineaţă si seară.
3. Febra c) oscilaţii febrile mari între 37ºC – 39ºC, fără ca
intermitentă temperatura să scadă sub 37ºC
4. Febra ondulantă d) perioade febrile cu oscilaţii febrile mari între
36,5ºC – 40ºC alternând cu perioade afebrile de
una – două zile
5. Febra de tip e) perioade febrile in care temperatura urcă încet şi
invers se menţine în platou între 38ºC – 39ºC , timp de
10 zile, scade în liză şi după o perioadă afebrilă,
unda febrilă se repetă
f) temperatura minimă se înregistrează seara iar
temperaturi maximă dimineaţa

ENUNŢ CORECT!
1. Rujeola este o boală ... (a)..., provocată de virusul... (b)..., care este un paramixovirus.
2. Hepatita virală A este boală ... (a)... determinată de virusul hepatitei A cu caracter ... (b)... ,
provocând o boală generală a organismului şi, mai ales, a ficatului.
3. Varicela este o boală... (a)... cauzată de virusul... (b)....
4. Masa receptivă reprezintă totalitatea persoanelor dintr-o colectivitate care nu prezintă ...
(a)..., faţă de o anumită boală... (b)... .
1. Enumeraţi cinci sindroame ce pot fi prezente în bolile infecţioase.

2. Numiţi cinci semne şi simptome ale sindromului infecţios şi meningian.
3. Numiţi cinci manifestări de dependenţă ale varicelei.
4. Numiţi manifestări de dependenţă ale rujeolei.
5. Indicaţi cinci intervenţii ale asistentului medical la bolnavul cu varicelă.
6. Indicaţi cinci intervenţii ale asistentului medical la bolnavul cu rujeolă.
140
XI.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
1. - A ( Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti , 2009, pag. 287);
3. - F ( Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
4. - F (Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’, Editura Viaţa Medicală, pag.
169);
10. - A (Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’, Editura Viaţa Medicală, pag.
166);
Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti , 2009, pag. 267).
1. - c ( Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
2. - b ( Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
141
6. - c (Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’, Editura Viaţa Medicală, pag.
169);
7. - a ( Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
10. - a (Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’Editura Viaţa Medicală, pag.
174);
11. - b (Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’Editura Viaţa Medicală, pag.
174);
12. - b (Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’Editura Viaţa Medicală, pag.
173);
13. - c (Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’Editura Viaţa Medicală, pag.
167);
C. ASOCIAŢI FIECARE CIFRĂ DIN COLOANA “A” CU LITERA CORESPUN-

ZĂTOARE DIN COLOANA “B”, ASTFEL ÎNCÂT SĂ OBŢINEŢI RĂSPUNSUL
CORECT!
C.1.
3. - d (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
4. - e (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
5. - f (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti , 2009, pag. 259).
1. (a) - infectocontagioasă; (b) - rujeolic (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de
către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti , 2009, pag. 223)
2. (a) - infecţioasă, (b) - hepatotrop ( Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti , 2009, pag. 229)
142
3. (a) – infectocontagioasă; (b) - infecţioasă (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor
de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti , 2009, pag. 222)
4. (a) – imunitate; (b) - amigdalele (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 219).
1. Sindroame prezente în bolile infecţioase (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate

pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti , 2009,
pag. 203):
- sindromul febril;
- sindromul infecţios şi meningian;
- sindromul encefalic;
- sindromul gastrointestinal;
- angine;
- fenomene catarale;
- colaps periferic.
2. Semne şi simptome ale sindromului infecţios şi meningian (Titircã L., „Îngrijiri

speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã,
Bucureşti , 2009, pag. 202):
- febra înalta 39-40ºC;
- frison;
- vărsături;
- cefalee;
- hiperestezie cutanată;
- fotofobie;
- rigiditatea cefei;
- semne de contractură muscular.
3. Manifestări de dependenţă ale varicelei (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate

pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009,
pag. 219 ; Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’Editura Viaţa Medicală,
pag. 115-116):
- leziuni la nivelul tegumentelor şi mucoaselor;
- erupţie pruriginoasă pe tegumente cu aspect polimorf (macule, papule, vezicule, cruste) în
valuri eruptive;
- erupţie pe mucoasa bucală;
- ulceraţie cu aspect de afta în urma ruperii veziculelor;
- dureri la masticaţie;
- salivaţie abundentă;
- cefalee;
- catar respirator;
- febră.
4. Manifestări de dependenţă ale rujeolei (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate

pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009,
pag. 281 ; Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’Editura Viaţa Medicală,
pag. 111-112):
febră;
- frisoane;
143
- tahipnee;
- triplu catar: ocular, nazal, traheobronşic;
- rar se asociază al patrulea catar, cel intestinal, manifestat prin scaune diareice;
- enantem;
- hiperemia mucoasei buco-faringiene;
- semnul Koplik- (micropapule albe în dreptul molarilor);
- dunga Appert (dungă albă pe gingii);
- tulburări digestive/vărsături/greţuri/dureri abdominale;
- simptome nervoase/iritabilitate/cefalee;
- exantemul- macule de culoare roşie (pe faţă, după urechi, gât, torace, abdomen, spate,
membre);
- tegumente roşii şi calde;
- transpiraţie.
- inapetenţă;
- alimentare cu greutate;
- respiraţie greoaie;
- nelinişte;
- stare de nervozitate;
- închidere în sine;
- stare de slăbiciune;
- stare generală afectată.
5. Intervenţii ale asistentului medical la bolnavul cu varicelă (Titircã L., „Îngrijiri

Bucureşti, 2009, pag. 280; Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav ţi a omului
sãnãtos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 94, 234-235):
- izolarea pacientului la domiciliu sau în spital în cazurile complicate;
- menţinerea igienei tegumentelor;
- efectuarea băii generale numai după căderea crustelor;
- ameliorarea pruritului;
- efectuarea igienei cavităţii bucale;
- educaţia pacientului pentru a nu se scărpina;
- supravegherea pentru a observa semnele vreunei complicaţii (febră, cefalee);
- monitorizarea şi evaluarea funcţiilor vitale;
- asigurarea alimentaţiei şi hidratării adecvate.
6. Intervenţii ale asistentului medical la bolnavul cu rujeolă (Titircã L., „Îngrijiri

Bucureşti, 2009, pag. 280; Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav ţi a omului
sãnãtos”, Editura Cison, Bucureşti, 2011, pag. 94, 234-235):
- izolarea pacientului;
- indicarea/recomandarea repausului;
- umidificarea aerului;
- aerisirea salonului/camerei;
- aplicarea compreselor hipotermizante;
- în cazul frisoanelor, acoperirea pacientului cu încă una - două paturi;
- hidratarea pacientului;
- respectarea dietei;
- igienizarea ochilor.
- administrarea soluţiilor oftalmice la indicaţia medicului;
- igienizarea cavităţii bucale;
- efectuarea toaletei pe regiuni;
144
- supravegherea şi notarea funcţiilor vitale;
- administrarea medicaţiei prescrise de medic (antitermice, antimicrobiene, etc)
- respectarea condiţiilor de igienă personală şi a mediului ambiant.
CAPITOLUL XII
DERMATOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
XII.1. TIPURI DE ITEMI
1. Majoritatea indivizilor infectaţi cu HIV dezvolta în cele din urmă SIDA.

2. Primitorii de transfuzii sanguine prezintă risc ridicat de infectare cu HIV.
3. Copii şi adulţii cu hemofilie prezintă risc pentru infectarea cu HIV.
4. Copii născuţi de mame infectate prezintă risc crescut de infectare cu HIV.
5. Debutul afecţiunii clinice, SIDA, este de obicei brusc, sugerând o boală virală.
6. Pierderea în greutate şi anorexia sunt simptome nespecifice ale infecţiei cu HIV.
7. Agitaţia şi diareea acută sunt simptome ale infecţiei cu HIV.
8. Accidentele profesionale prezintă risc crescut pentru infectarea cu HIV.
9. Transplantul de organe de la donatori infectaţi reprezintă o sursă de infecţie cu HIV.
10. Consumatorii de droguri injectate intravenos prezintă risc crescut pentru infectarea cu HIV.
11. Persoanele infectate cu virusul imunodeficienţei umane vor fi izolaţi la domiciliu.
12. Persoanele infectate cu virusul imunodeficienţei umane pot dona sânge.
13. Personalul medical se află în siguranţă privind infectarea cu HIV, dacă pacienţii îngrijiţi
seronegativi se află în aşa zisa perioadă, numită “fereastră imunologică” , când nu sunt
contagioşi.
14. Purtarea mănuşilor în timpul manipulării produselor biologice, este indicată doar dacă se
cunoaşte faptul că persoana îngrijită este infectată cu HIV.
15. Fiinţa umană infectată cu HIV rămâne contagioasă până la sfârşitul vieţii.
1. SIDA apare prin infectarea cu:

a) virusul imunodeficienţei umane;
b) rotavirus;
c) enterovirus.
2. Intervalul de la infecţie până la diagnosticarea SIDA este de:
a) 1 - 2 săptămâni;
b) 2 luni - 10 ani;
c) 12 - 24 ore.
3. Debutul afecţiunii este de obicei acut şi se caracterizează prin:
a) febra care durează de la două săptămâni la cel puţin o lună;
145
b) stare de hiperactivitate;
c) senzaţie de foame permanentă.
4. Intervalul de timp de la infecţia cu HIV până la dezvoltarea anticorpilor este de:
a) 5-10 zile;
b) 1-3 luni;
c) 1-2 zile.
5. Transmiterea HIV se poate face prin:
a) mediu;
b) instrumente infectate;
c) înţepături de insecte.
6. Căile de transmitere ale virusului imunodeficienţei umane sunt:
a) calea digestivă;
b) calea respiratorie;
c) calea sexuală.
7. Persoanele cu risc crescut fata de infecţia cu HIV sunt:
a) consumatorii de droguri injectate intravenos;
b) persoanele care fac efort fizic intens;
c) persoanele sedentare.
8. Germenii care profită de rezistenta scăzută a organismului datorită distrugerii
sistemului imunitar de către HIV poartă numele de germeni:
a) gram negativi;
b) oportunişti;
c) gram pozitivi.
9. Absența asigurării protecției organismului prin acțiunea sistemului imunitar al
individului poarta numele de:
a) imunodeficienţă;
b) imunizare activă;
c) imunizare pasivă.
10. Primul test efectuat în suspiciunea infecţiei HIV este:
a) testul ADN;
b) IDR la tuberculină;
c) testul ELISA.
146
XII.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
1. - A (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”, Editura
Cison, Bucureşti, 2011 pag. 474);
5. - F (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”, Editura
7. - F (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”, Editura
10. - A(Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”, Editura
15 – A (Chiru F., Chiru G.,Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”, Editura
Cison, Bucureşti, 2011 pag. 474).
A. Alegeţi răspunsul corect!
147
1. - a Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos”, Editura
6. - c (Constantin Bocârnea, Boli Infecţioase şi Epidemiologie’’Editura Viaţa Medicală, pag.
174);
10. - c (Carol Mozes, Tehnica Îngrijirii Bolnavului Editura Medicală, Bucureşti 2014, pag.
1107).
148
CAPITOLUL XIII
REUMATOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
XIII.1. TIPURI DE ITEMI
A. NOTAŢI CU A (ADEVĂRAT) AU F (FALS) URMĂTOARELE AFIRMAŢII:
1. Articulaţiile sunt zonele unde se întâlnesc două sau mai multe oase.
2. Reumatismul articular acut este o boală secundară unei infecţii cu streptococi din grupa C.
3. Angina streptococică precede apariţia reumatismului articular acut.
4. Reumatismul articular acut are incidenţă maximă după 40 de ani.
5. Manifestările cardiace apar frecvent în prima săptămână de boală la adulţi.
6. Titrul A.S.L.O. (antistreptolizinele) este scăzut la 15 zile de la debutul anginei streptococice.
7. Profilaxia R.A.A. constă în practicarea amigdalectomiei şi asanarea infecţiilor de focar,
dentare, sub protecţia de antibiotic.
8. Corticoterapia rămâne tratamentul de elecţie în reumatismul articular acut, mai ales în cazurile
în care coexistă cardita.
9. Regimul alimentar al pacientului cu reumatism articular acut este hiposodat.
10. Reumatismul cronic degenerativ sau reumatismul artrozic este un proces articular inflamator.
11. Obezitatea este o cauză destul de importantă în constituirea artrozelor.
12. Debutul artrozelor, ca şi evoluţia sunt lente, progresive, în ani şi ani.
13. Coxoza, odată instalată, are un caracter progresiv.
14. Artrozele membrului superior sunt mai frecvente decât cele ale membrului inferior.
15. Balneofizioterapia are cele mai largi recomandări, cu cele mai eficiente rezultate, în artroze.
1. Printre elementele unei „articulaţii-tip” se întâlnesc:

a. tendoane articulare şi ligamente;
b. muşchi şi vase de sânge;
c. vase de sânge şi nervi periferici.
2. Factorul determinant al apariţiei reumatismului articular acut este:
a. alimentaţia excesivă;
b. infecţia streptococică;
c. efortul prelungit.
3. Reumatismul articular acut se caracterizează prin:
a. monoartrită care se vindecă fără sechele;
b. deformări articulare şi anchiloză;
149
c. poliartrită acută mobilă, fugace, care interesează mai multe articulaţii în acelaşi timp, în
special cele mari (şold, genunchi, tibiotarsiene), cu caracter inflamator.
4. Activitatea fizică se reia în cazul în care nu a apărut cardita:
a. după 24 ore;
b. după 6 săptămâni;
c. după 3-6 luni.
5. Durerea articulară în atroze apare:
a. în repaus;
b. la mişcare:
c. după infecţii amigdaliene.
6. Coxartroza este artroza:
a. şoldului;
b, genunchiului;
c. cotului.
7. Bolnavul nu se poate încheia la pantof (semnul pantofului) sau nu poate sta picior
peste picior în:
a. coxartroză;
b. spondiloză cervicală;
c. epicondilită.
8. Artroza mâinii este întâlnită la:
a. sportivii care practică atletism:
b. zugravi.
c. pianişti.
9. Diminuarea dimensiunii musculare se numeşte:
a. atrofie musculară;
b. atonie musculară;
c. contractură musculară.
10. Redoarea articulară reprezintă:
a. reducerea mobilităţii articulare;
b. reducerea forţei musculare;
c. reducerea dimensiunilor muşchiului.
1. Puncţia articulară constituie realizarea unei comunicări instrumentale directe între cavitatea
... (a)... şi mediul extern prin intermediul unui... (b)... de puncţie.
2. Reumatismul articular acut este o boală a ţesutului... (a)..., interesând întregul organism,
afectând cu predilecţie inima şi... (b)..., ce are caracter infecţios, debut acut şi evoluţie cronică,
întreruptă de perioade acute.
1. Numiţi 5 manifestări de dependenţă prezente la bolnavul cu reumatism articular acut.

2. Enumeraţi 5 investigaţii paraclinice indicate în reumatismul articular acut.
3. Specificaţi 5 intervenţii asistenţei medicale la bolnavul cu reumatism articular acut.
4. Numiţi 5 simptome ale artrozelor.
5. Specificaţi 5 intervenţii asistenţei medicale la bolnavul cu artroze.
150
XIII.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
1. - A (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sãnãtos şi bolnav”, Editura Medicalã,
2. – F (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
643);
3. - A (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
645);
645);
646);
6. - F (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
647);
647);
648);
648);
662);
662).
663);
663);
664);
666).
151
1. – a (Marcean C., „Tratat de Nursing - Îngrijirea omului sãnãtos şi bolnav”, Editura Medicalã,
2. – b (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
645);
646);
647);
663);
6. - a (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
664);
7. - a (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
664);
8. - c (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011, pag.
664);
9. - a (Chiru F., Chiru G., Morariu L., „Îngrijirea omului bolnav şi a omului sãnãtos”,Editura
10. – a (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura
1. (a) – articulară; (b) – ac (Chiru Dănău A., Barbu I., Dănău R.A., Managementul îngrijirii
2. (a) – conjunctiv; (b) – articulaţiile (Borundel C., “Medicină internă pentru cadre medii”,
Editura All, Bucureşti, 2011, pag. 645).
1. Manifestări de dependenţă prezente la bolnavul cu reumatism articular acut

(Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 345 – 346; Borundel C., „ Medicină internă pentru
cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011; pag. 645- 646):
- debutul brusc al artritei;
- dureri şi tumefacţii articulare fugace (poliartrita acută mobilă), ce cuprinde mai multe articulaţii
mari (şold, genunchi, tibiotarsiene), cu căldură şi congestie locală; articulaţii dureroase spontan
şi la mobilizare;
- febră;
- transpiraţii;
- astenie;
- tahicardie.
- paloare frapantă;
- uneori epistaxis;
- anorexie;
- coree (mişcări involuntare şi dezordonate ale extremităţilor);
- delir, confuzie, insomnie, anxietate;
- hipertermie;
* cardită (include afectarea miocardului şi a endocardului);
* „reumatismul linge articulaţiile, dar muşcă inima”;
152
* nodozităţi Meynet de mărimea bobului de mazăre, nedureroase, localizate în jurul articulaţiilor
inflamate;
* eritem marginat;
* eritem nodos.
2. Investigaţii paraclinice indicate în reumatismul articular acut (Titircă L., “Îngrijiri

speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2008, pag. 345 - 346; Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura
All, Bucureşti, 2011; pag. 645- 646):
- hemoleucograma.
- VSH.
- fibrinogen.
- PCR.
- imunogramă.
- proteinogramă.
- exsudat faringian.
- A.S.L.O..
- electrocardiogramă.
- fonocardiogramă.
- ecografie cardiacă.
3. Intervenţiile asistenţei medicale la bolnavul cu reumatism articular acut

( Titircă L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa
Medicală Românească, Bucureşti, 2009, pag. 344 – 346) :
- asigură condiţii de confort şi siguranţă;
- asigură repausul la pat, până la dispariţia durerilor articulare şi, în continuare, 2-3 săptămâni, cu
reluarea treptată a mersului;
- foloseşte perne pentru suportul articulaţiilor dureroase;
- asigură igiena corporală şi a lenjeriei pacientului;
- participă la investigaţiile clinice şi de laborator;
- recoltează produse biologice pentru examene de laborator; /recoltează sânge; /recoltează
exsudatul faringian;
- efectuează EKG, FKG;
- administrează tratamentul:
- antistreptococic (penicilina G, macrolide), efectuând testarea sensibilităţii organismului
la antibiotic), respectând doza şi ritmul de administrare;
- antiinflamator cu antiinflamatoare nesteroidiene şi cortizon în doze descrescătoare până
la normalizarea VSH-ului;
- sesizează efectele secundare ale corticoterapiei - dureri epigastrice, edeme, hipertensiune
arterială, insomnie);
- asigură alimentaţia pacientului în funcţie de evoluţie: dieta de cruţare în perioada febrilă (regim
hidrozaharat, apoi, lacto-făinos, care se va îmbogăţi treptat);
- asigură necesarul de lichide pentru a preveni deshidratarea;
- asigură dieta desodată pe toată perioada tratamentului cu cortizon;
- supraveghează zilnic semnele vitale: puls, tensiune arterială, temperatura;
- notează greutatea corporală;
- educa pacientul şi antrenează familia privind:
- prevenirea reinfectărilor streptococice - continuarea tratamentului prescris de medic;
- prezentarea la controale periodice, clinice şi biologice, prin medicul de familie,
specialist;
- asanarea focarelor de infecţie amigdaliană şi dentară (sub protecţie de antibiotice);
153
- internarea după caz, a copiilor foşti bolnavi, în sanatorii cu personal calificat pentru
dispensarizarea lor.
4. Simptome ale artrozelor (Titircă L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistentţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească, Bucureşti, 2008, pag. 351 – 352;
Borundel C., „ Medicină internă pentru cadre medii”, Editura All, Bucureşti, 2011; pag. 662-
663):
• durere articulară ce se accentuează dimineaţa, la trezire, dispar după primele mişcări, reapar
spre seară odată cu oboseală generală;
- localizare:
- articulaţia cotului;
- articulara umărului;
- articulaţia genunchiului, accentuată la urcarea scărilor;
- articulaţia coxofemurală, accentuată la mers;
- articulaţiile coloanei vertebrale la diferite niveluri:
- în regiunea cervicală, durerea iradiază la nivelul gâtului; în regiunea
occipitală, spre vertex sau în membrul superior uni- sau bilateral;
- în regiunea dorsală, durerea iradiază anterior, imitând suferinţe cardiace;
- în regiunea lombară, durerea iradiază în membrul inferior;
• limitarea mişcărilor active şi pasive/redoarea articulară;
• anchiloze;
• deformări articulare (luxaţii, subluxaţii);
• crepitaţii articulare sau cracmentele articulare determinate de frecarea unor suprafeţe rugoase;
• mărirea volumului articulaţiei prin modificări proliferative ale osului subcondral;
• cefalee, ameţeli, tulburări de vedere şi auz (în spondiloza cervicală);
• durere cauzată de solicitarea articulară, care dispare în repaus;
• tumefacţia a părţilor moi/inflamaţie locală.
5. Intervenţiile asistenţei medicale la bolnavul cu artroze (Titircă L., “Îngrijiri

speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura Viaţa Medicală Românească,
Bucureşti, 2008, pag. 351 – 352):
Asistenta aplică intervenţiile specifice în funcţie de localizarea procesului de artroză:
- asigură repausul la pat cel puţin câte o jumătate de oră în timpul zilei pentru pacientul cu
suferinţe ale coloanei vertebrale şi membrelor inferioare;
- învaţă pacientul ca, în timpul repausului, să evite poziţia de flexie a articulaţiei (aceasta
favorizează redoarea articulară);
- ajută pacientul imobilizat la pat pentru a-şi satisface nevoia de a se alimenta, de igienă
corporală;
- asigură alimentaţia în funcţie de restricţiile impuse (desodată în tratamentul cu
antiinflamatoare) şi de bolile asociate (hipocalorică, când pacientul prezintă obezitate;
hipoproteică, la pacienţii cu gută; hipoglucidică, pentru pacienţii cu diabet zaharat);
- recoltează produsele pentru examene de laborator;
- pregăteşte pacientul pentru examene radiologice;
- administrează tratamentul medicamentos antialgic, prescris de medic;
- participă la efectuarea injecţiei intra- şi periarticulară;
- educă pacientul privind modul de viaţă, pentru a limita apariţia dependenţelor;
- evitarea mersului şi ortostatismului prelungit, a poziţiilor profesionale vicioase, ridicarea de
greutăţi mari;
- alternarea ortostatismului cu clinostatismul (clinostatismul prelungit accentuează osteoporoza şi
redoarea articulară);
- învaţă pacientul cu coxartroză să folosească bastonul în mers (bastonul se ţine în mâna opusă,
pentru a reduce greutatea corporală pe membrul inferior afectat);
154
- învaţă pacientul să continue şi la domiciliu programul de gimnastică medicală recomandat de
kinetoterapeut;
- să urmeze curele de tratament balneofizical recomandat (termoterapie, electroterapie, băi
clorurosodice);
- pregăteşte preoperator pacientul pentru intervenţie ortopedică corectivă (artrodeze, artroplastii,
proteză totală de şold sau genunchi.
CAPITOLUL XIV
GINECOLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
XIV.1. TIPURI DE ITEMI
1. Înaintea examenului secreţiei vaginale sunt indicate irigaţiile vaginale.

2. Înainte de examenul secreţiei vaginale se introduc medicamente locale.
3. Este interzis contactul sexual cu 48 h înainte de examenul secreţiei vaginale.
4. Colposcopia reprezintă examenul endoscopic al colului uterin.
5. Înaintea efectuării examenului genital se goleşte vezica urinară.
6. Aspectul leucoreei poate fi un bun indicator pentru cauza care a produs-o.
7. Hemoragia este însoţită de durere cu caracter colicativ în sarcină extrauterină.
8. Hemoragia este discontinua în cancer, fibrom şi sarcină extrauterină.
9. În cazul fecundaţiei şi, respectiv, a sarcinii menstruaţia încetează, apărând amenoreea, care se
prelungeşte pe o perioadă variabilă şi în timpul lactaţiei.
10. Fumatul, alcoolul şi drogurile exercită influenţe benefice asupra produsului de concepţie.
11. După vârsta de 35 de ani, riscurile pentru sănătatea femeii legate de sarcină şi naştere scad.
12. Unul dintre agenţii patogeni ai bolii inflamatorii pelvine poate fi Chlamidia trachomatis.
13. Fibromul uterin este întâlnit înainte de pubertate.
14. Fibroamele sunt tumori ale femeii care se află în perioada de activitate genitală.
15. Fibromul uterin poate să determine avort spontan.
16. Toate fibroamele uterine necesită tratament chirurgical.
17. Chiuretajul uterin asigură hemostaza de urgenţă în hemoragiile mari.
18. Hemoragiile, cu diferitele lor forme, sunt principalul simptom în fibroamele uterine.
1. Organele genitale externe cuprind:

a. muntele lui Venus;
b. vaginul;
c. ovarele.
2. Uterul este:
a. un organ musculo-cavitar pereche, situat în pelvis;
b. un organ musculo-cavitar nepereche, situat în abdomenul superior;
c. un organ musculo-cavitar nepereche, situat în pelvis.
3. Prima menstruaţie se numeşte:
155
a. melenă;
b. meconiu;
c. menarhă.
4. Endoscopia cavităţii pelviene după instituirea pneumoperitoneului poartă numele de:
a) colpopuncţie;
b) colposcopie;
c) celioscopie.
5. Puncţia fundului de sac uterin poartă numele de:
a) colpopuncţie;
b) colposcopie;
c) histerometrie.
6. Biopsia de endometru se face prin:
a) examen citologic;
b) metoda chiuretajului uterin;
c) examen radiologic.
7. La examenul clinic general se observă:
a) anomalii, inflamaţii, rupturi de perineu;
b) cavitatea vaginală;
c) culoarea tegumentelor, aspectul general al pacientei.
8. La inspecţia abdomenului pacientei cu afecţiuni ginecologice se poate evidenţia:
a) conformaţia labiilor;
b) rupturi de perineu;
c) creşterea anormală de volum datorită prezenţei unor tumori.
9. Examenul genital al pacientei cu afecţiuni ginecologice pune în evidenţă:
a) rupturile de perineu;
b) prezenta vergeturilor pe abdomen;
c) prezenta circulaţiei colaterale.
10. Examenul genital efectuat prin tact rectal este recomandat pacientelor:
a) multipare;
b) cu vârsta înaintată;
c) virgine.
11. La examinarea sânilor prin inspecţie se observă:
a) asimetria sânilor;
b) prezenta nodulilor;
c) prezenţa unor colecţii în fundul de sac posterior.
12. La examinarea sânilor prin palpare se evidenţiază:
a) prezenta nodulilor;
b) mărirea în volum a abdomenului;
c) leziuni de grataj.
13. În iminenţa de avort durerea este:
a) subacută;
b) cronică;
c) acută.
14. Examenul genital cu valvele permite:
a) precizarea existenţei fibromului uterin;
b) observarea colului uterin şi a cavităţii vaginale;
c) existenţa sarcinii extrauterine.
15. Examenul genital cu valve este contraindicat în :
a) candidoza;
b) infecţii vaginale;
c) operaţii cu suturi recente.
16. Leucoreea, în trichomoniază, se prezintă astfel:
156
a) spumoasă, aerată, cu miros de varză murată, însoţită de prurit;
b) abundentă, cremoasă, verzuie;
c) grunjoasă, de consistenţa şi culoarea iaurtului.
17. În avortul spontan aspectul sângelui hemoragic este:
a) roşu deschis;
b) roşu închis negricios;
c) roşu spălăcit.
18. Aspectul sângelui în hemoragia din sarcina extrauterină este:
a) roşu închis, negricios;
b) roşu deschis;
c) roşu spălăcit;
19. În cancerul genital, leucoreea are următorul aspect:
a) grunjos;
b) cremos şi verzui;
c) rozat, fetid, cu aspect de spălătura de carne’’.
20. Scurgerea fiziologică temporară şi periodică de sânge de origine uterină prin vagin, se
numeşte:
a) dismenoree;
b) menstră;
c) menarhă.
21. Cauzele determinante în boala inflamatorie pelvină sunt:
a) agenţii patogeni transmişi în timpul actului sexual sau după intervenţii chirurgicale;
b) carenţa de estrogeni;
c) carenţa de vitamine.
22. În vaginita diabetică, leucoreea are următorul aspect:
a) abundentă, rozată şi fetidă;
b) abundentă, cu depozite albe şi prurit intens;
c) nespecifică, moderată, fără prurit.
23. Aspectul leucoreei în candidoză este:
a. grunjoasă, de consistenţa şi culoarea iaurtului;
b. spumoasă, aerată cu miros de varză murată, însoţită de prurit;
c. rozată, fetidă, cu aspect de ˝spălătura de carne˝.
24. În afecţiunile ginecologice durerea este localizată:
a. în hipogastru şi fosele iliace, iradiază către vulvă, vagin sau lombe;
b. în epigastru, cu iradiere către coloana vertebrală;
c. în flancurile abdominale laterale.
25. Histerectomia reprezintă extirparea:
a. ovarelor;
b. trompelor;
c. uterului.
26. Sângerarea menstruală ciclică excesivă cantitativ sau/şi cu o durată mai mare de 7 zile
defineşte:
a. oligomenoreea;
b. polimenoreea;
c. menoragia.
27. Ansamblul tulburărilor care acompaniază perioada menstruală se numeşte:
a. amenoree;
b. dismenoree;
c. hipermenoree.
28. Creşterea fibroamelor încetează în perioada:
a. pubertară;
b. de după menopauză;
157
c. de premenopauză.
29. Hemoragia cu aspect roşu deschis se întâlneşte în:
a. cancer;
b. sarcină extrauterină;
c. fibrom uterin.

RĂSPUNSUL CORECT!
C.1. În coloana “A” sunt indicate metode de investigaţii, iar în coloana “B”, caracteristici
ale acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare din coloana “B”,

1. Colposcopia a. endoscopia cavităţii pelviene
2. Histerometria b. examenul endoscopic al colului uterin
3. Celioscopia c. măsoară cavitatea uterine şi stabileşte direcţia acesteia
4. Colpopuncţia d. puncţia fundului de sac
5. Biopsia e. evidenţiază permeabilitatea trompelor
f. prelevarea unui fragment de ţesut

ginecologice, iar în coloana “B” definiţiile acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu

1. vaginism a. neinstalarea ciclurilor menstruale după vârsta de 16 ani
2. amenoreea b. constricţia (involuntară a vaginului cu reflex de respingere sau
apărare care face imposibil actul sexual
3. frigiditate c. sângerarea uterină survenită oricând între 2 menstruaţii normale
4. metroragie d. absenţa orgasmului putând fi asociată cu scăderea sau absenţa
libidoului
5. polimenoree e. episoade menstruaţie la intervale mai mici de 21 zile
f. cicluri menstruale neregulate

ENUNŢ CORECT!
1. Leucoreea este o scurgere... (a)... albicioasă sau gălbuie, a cărei cantitate poate creşte înainte
şi ... (b)...
2. Boala inflamatorie pelvină cuprinde infecţii ale... (a)..., anexelor şi peritoneului... (b)... .
3. Menstruaţia este pierderea de sânge prin căile... (a)... care se produce, de regulă, la interval de
28 zile, apare la 11-14 ani şi încetează la... (b)... (40-50 ani).
4. Fibromul uterin este o tumoare... (a)... constituită din ţesuturi analoage celor care alcătuiesc
miometrul (fibre musculare netede, ţesut conjunctiv şi vase sanguine), care se dezvoltă în
peretele muscular... (b)... .
158
1. Enumerate cinci explorări paraclinice şi de laborator în ginecologie.
2. Enumeraţi cinci semene şi simptome specifice afecţiunilor ginecologice.
3. Enumeraţi cinci obiective ale asistentului medical în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni
ginecologice.
4. Precizaţi 5 semne şi simptome prezente la pacienta cu fibrom uterin.
5. Enumeraţi 5 dintre circumstanţele de apariţie ale bolii inflamatorii pelvine.
6. Numiţi 5 dintre manifestările de dependenţă prezente în boală inflamatorie pelvină.
7. Indicaţi 5 intervenţii ale asistenţei medicale ce fac parte din planul de îngrijire al pacientei cu
boală inflamatorie pelvină.
XIV.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
9. - A (Titircă L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura
10. - F (Titircă L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura
11. - F (Titircă L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura
12. - A (Crişan N. , Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, pag.
77);
13. - F (Crişan N. , Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, pag.
149);
149);
157);
16. - F (Crişan N. , Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, pag.
157);
159
158);
160).
1. - a (Titircã L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura
2. - b (Titircã L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura
3. - c (Titircã L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura
5. - a (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
160
26. - c (Crişan N., Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţã şi Tehnicã, Bucureşti, 1997, pag.
77);
27. - b (Crişan N., Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţã şi Tehnicã, Bucureşti, 1997, pag.
77);
28. - b (Crişan N., Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţã şi Tehnicã, Bucureşti, 1997, pag.
150);
Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 171.

RĂSPUNSUL CORECT.
C.1.
1. – b -(Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 147-148);
2. – c -(Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
3. - a -(Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
4. - d -(Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
5. - f -(Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 147-148).
C2.
1. - b (Titircă L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura
2. - a (Crişan N., Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, pag.
79);
3. - d (Titircă L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistentţii medicali”, Editura
4. – c (Crişan N., Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, pag.
77);
5. - e (Crişan N., Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997, pag.
77).
1. (a) - vaginală; (b) - postmenstrual (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 151);
2. (a) - uterului, (b) - pelvin (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii
medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 155);
3. (a) - genitale; (b) - menopauză (Titircã L., “Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistentţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 162);
161
4. (a) - benignă; (b) - uterin (Crişan N., Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţã şi Tehnicã,
1. Explorări paraclinice şi de laborator în ginecologie (Titircã L., „Îngrijiri speciale

2009, pag. 147-148)
- histerometria;
- colpopuncţia;
- examenul secreţiei vaginale;
- testul Lahm Schiller;
- colposcopia;
- celioscopia;
- biopsia de col şi endometru;
- insuflaţia uterotubară;
- histerosalpingografia;
- ecografia;
- investigaţii genetice;
- curba termică;
- examinarea paraclinică a sânului;
- hemoleucogramă.
2. Semne şi simptome specific afecţiunilor ginecologice (Titircã L., „Îngrijiri speciale

2009, pag. 147-148)
- durerea;
- hemoragia;
- leucoreea;
- modificări ale ciclului menstrual;
- tulburările sexuale;
- pruritul.
3. Obiective ale asistentului medical în îngrijirea pacientelor cu afecţiuni

ginecologice (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”,
Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 147-148):
Pacienta să:
- nu prezinte durere;
- îşi exprime temerile şi mâhnirea;
- demonstreze cunoaşterea simptomelor cancerului;
- enumere şi bolile cu transmitere sexual, să identifice simptomele acestora, să cunoască
mecanismele ovulaţiei şi manifestările însoţitoare;
- îşi menţină regiunea perineală curata;
- menţină o stare de nutritive adecvată;
- demonstreze înţelegerea, acceptarea modificărilor funcţiei sexuale;
4. Semne şi simptome prezente la pacientă cu fibrom uterin (Crişan N. , Nanu D.

„Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnicã, Bucureşti, 1997, pag. 135) :
- hemoragii/menoragii/metroragii;
- leucoree;
- durere pelviană;
- dismenoree;
162
- polakiurie;
- retenţie acută de urină;
- constipaţie cronică;
- mărirea de volum a abdomenului;
- infecţii urinare supraadăugate.
5. Circumstanţele de apariţie ale bolii inflamatorii pelvine (Crişan N. , Nanu D.

„Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnicã, Bucureşti, 1997, pag. 135; Titircã L., „Îngrijiri
Bucureşti, 2009, pag. 175- 176):
- agenţi patogeni transmişi în timpul actului sexual;
- agenţi patogeni transmişi în timpul unor investigaţii.
- agenţi patogeni transmişi în timpul unor manevre abortive;
- agenţi patogeni transmişi în timpul unor intervenţii chirurgicale;
- agenţi patogeni transmişi la inserţia de dispozitive intrauterine;
- agenţi patogeni transmişi în timpul unor chiuretaje biopsice;
- nerespectarea măsurilor de asepsie şi antisepsie;
- lipsa de igienă, menţinerea tampoanelor timp îndelungat;
- leziuni de grataj;
- debilitate fizică generală;
- diabet;
- administrarea de citostatice şi imunodepresoare;
- corpi străini introduşi accidental în vagin sau uitaţi;
- modificări trofice ale epiteliilor tractului vaginal datorită carenţei estrogenice.
6. Manifestările de dependenţă prezente în boală inflamatorie pelvină ( Crişan N. ,

Nanu D. „Ginecologie”, Societatea Ştiinţă şi Tehnicã, Bucureşti, 1997, pag. 135; Titircã L.,
„Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã
Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 176):
- durere în hipogastru sau în fosa iliacă, în funcţie de localizare;
- jenă, senzaţie de greutate;
- dureri la contactul sexual (dispareunia);
- leucoree prezentă sau absentă, alteori în cantitate redusă;
- febră în formele acute;
- tulburări urinare/polachiurie, /disurie;
- balonare;
- greţuri, uneori vărsături;
- influenţarea tranzitului intestinal când este interesat peritoneul pelvin;
- tulburări menstruale;
- oboseală;
- indispoziţie;
- cefalee.
7. Intervenţii ale asistenţei medicale ce fac parte din planul de îngrijire al pacientei
cu boală inflamatorie pelvină (Titircã L., „Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către
asistenţii medicali”, Editura Viaţa Medicalã Româneascã, Bucureşti, 2009, pag. 176):
Asistenta medicală:
- se preocupă de asigurarea condiţiilor de odihnă şi relaxare, creşterea confortului:
- repaus fizic, poziţie relaxantă;
- ajutor din partea familiei;
- calmarea durerii cu antialgice;
- igienă locală;
163
- apreciază nivelul de cunoştinţe al pacientei şi gradul de anxietate;
- discută cu pacienta:
- posibilitatea apariţiei unor complicaţii: (durerea cronică, sterilitatea şi/sau sarcină
ectopică);
- riscul alterării sănătăţii prin parteneri sexuali multipli;
- informează pacientă cu privire la:
- bolile transmisibile sexual şi prevenirea acestora;
- importanţa tratamentului şi controlului medical;
- importanţa creşterii aportului de lichide în caz de febră, vărsături;
- administrează tratamentul cu antibiotice şi antiinflamatorii conform prescripţiei medicale;
montează la nevoie perfuziei endovenoasă;
- instruieşte pacienta:
- să evite ortostatismul prelungit, frigul, umezeala;
- să combată constipaţia deoarece favorizează congestia pelvină;
- să poarte lenjerie de bumbac, să nu introducă tampoane intravaginale;
- măsoară temperatura, pulsul, tensiunea arterială, înregistrează valorile în foaia de temperatură;
- educa pacienta pentru:
- convingerea partenerului de a urma tratamentul pentru bolile cu transmitere sexuală
(BTS);
- evitarea raporturilor sexuale până la terminarea tratamentului şi dispariţia infecţiei;
- folosirea unui alte metode de contracepție în afara dispozitivelor intrauterine;
- respectarea măsurilor de prevenire: raporturi sexuale protejate; utilizarea prezervativului;
- efectuarea controlului periodic şi a testelor de depistare a bolilor cu transmitere sexuală la
persoanele cu risc crescut.
164
CAPITOLUL XV
NEUROLOGIE ŞI NURSING SPECIFIC
1. Sistemul nervos face legătura dintre organism şi mediul înconjurător.

2. Meningele este format din 2 membrane.
3. Encefalul este aşezat în canalul rahidian.
4. Hipotalamusul coordonează sistemul endocrin.
5. În cazul efectuării rezonanţei magnetice nucleare este obligatorie îndepărtarea obiectelor
metalice din vestimentaţia bolnavului.
6. Tomografia computerizată se efectuează numai cu substanţa de contrast iodată.
7. Electroencefalografia înregistrează activitatea bioelectrică a inimii.
8. Puncţia lombară se face pentru a măsura presiunea lichidului cefalorahidian.
9. Cutia craniană este închisă, extensibilă.
10. Faţa bolnavului cu boală Parkinson are aspect de mască (încremenită).
1. Membrana fibroasă care înveleşte sistemul nervos central şi se afla în contact direct cu
osul este:
a. piamater;
b. arahnoidă;
c. duramater.
2. Mişcările neaşteptate şi repetate ale unui grup de muşchi se numesc:
a. mioclonii;
b. ticuri;
c. fasciculaţii.
3. Acumularea de lichid seros în ţesuturi defineşte:
a. edemul;
b. tumefacţia;
c. hipertrofia.
4. Hiperosmia reprezintă exacerbarea:
a. gustului;
b. mirosului;
c. vederii.
165
5. Hipoacuzia reprezintă scăderea:
a. auzului;
b. intensităţii durerii;
c. sensibilităţii.
6. Vederea dublă defineşte:
a. diplopia;
b. strabismul;
c. daltonismul.
7. Pătrunderea cu acul printre vertebre în spaţiul arahnoidian defineşte puncţia:
a. lombară;
b. suboccipitală;
c. vertebrală.
8. După efectuarea puncţiei lombare pacientul va fi aşezat în:
a. semişezând;
b. şezând cu braţele sprijinite;
c. decubit dorsal, cu capul la nivelul patului, 24 ore.
9. Electromiograma măsoară activitatea electrică a;
a. creierului;
b. inimii;
c. muşchilor.
10. Hipertensiunea intracraniană caracterizată prin prezenţa de lichid cefalorahidian în
exces, defineşte:
a. edemul cerebral;
b. hidrocefalia;
c. hemeralopia.
C. În coloana “A” sunt indicate manifestări de dependenţă iar in coloana “B”,

caracteristici ale acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera corespunzătoare
din coloana “B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect.

1. alexia a. tulburări de coordonare
2. ataxia b. incapacitatea de a înţelege cuvinte scrise
3. pareza c. absenţa forţei musculare
4. paralizia d. diminuarea forţei musculare
5. hiperestezia e. paralizia unei jumătăţi laterale a corpului
f. accentuarea anormală a sensibilităţii
1. Numiţi 5 manifestări de dependenţă prezente la pacienţii cu hipertensiune intracraniană.

2. Enumeraţi 5 examene paraclinice indicate în hipertensiunea intracraniană.
3. Indicaţi 5 manifestări de dependenţa prezente în maladia Parkinson.
166
XV.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
1. - A (Chiru F., „Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 13);
2. - F (Chiru F., „Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 14);
7. - F (Titircã L., „ Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
8. - A (Titircã L., „ Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
9. - F (Titircã L., „ Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
10. - A (Titircã L., „ Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
1. - c (Chiru F., „Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 15);
2. - b (Chiru F., „Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 24);
3. - a (Chiru F., „Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 27);
4. - b (Chiru F., „Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 30);
8. - c (Chiru F., „Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 48);
9. - c (Titircã L., „ Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
10. - b (Titircã L., „ Îngrijiri speciale acordate pacienţilor de către asistenţii medicali”, Editura
167
C. În coloana “A” sunt indicate căile de administrarea ale medicamentelor, iar în
coloana “B”, caracteristici ale acestora. Asociaţi fiecare cifră din coloana “A” cu litera
corespunzătoare din coloana “B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect.
C. 1 - b; 2 - a; 3 - d; 4 - c; 5 - f; (Chiru F., „Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag.

25)
1. Manifestări de dependentă prezente la pacienţii cu hipertensiune intracraniană

(Chiru F., „Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 190; Titircã L. „Urgenţe
medico-chirurgicale - Sinteze”, Editura Medicalã, Bucureşti, 2008, pag. 312):
- cefalee: nu cedează la antialgice dar diminua după vărsături; se poate accentua după
schimbarea poziţie capului, strănut, tuse sau comprimarea jugularelor;
- vărsături, care nu sunt legate de alimentaţie, nu sunt precedate de greţuri, sunt în jet şi pot fi
provocate uneori doar de simpla mişcare a capului; sunt spontane, explozive.
- vertij/ameţeală;
- tulburări vizuale: diplopie, /vedere estompată, /ambliopii pasagere, /creşterea tensiunii centrale
a retinei;
- edem papilar;
- zone hemoragice pe retină.
- inegalitate pupilară;
- atrofierea pupilei;
- semnul pupilei/ inegalitate pupilară;
- tulburări psihice: apatie, /somnolenţa, / dezorientare temporo-spaţială, /confuzii, diminuarea
atenţiei, / scăderea coeficientului intelectual, / tulburări de memorie, /în final comă;
- tulburări vegetative: bradicardie ->tahicardie, bradipnee cu hipoxie.
- crize convulsive;
- tulburări sfincteriene;
- paralizii ale nervilor oculomotori;
- hipoacuzie;
- tulburări digestive;
- hipertermie;
- hipersudoraţie.
2. Examene paraclinice indicate în hipertensiunea intracraniană (Chiru F.,

„Neurologie” - ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 191):
- electroencefalograma;
- scintigrafia cerebrală;
- ecoencefalogramă;
- tomografia axială computerizată;
- radiografia craniana simplă;
- examenul lichidului cefalorahidian;
- examen ORL;
- examen oftalmoscopic;
- ventriculografia.
- endoscopie digestivă.
3. Manifestări de dependenţa prezente în maladia Parkinson (Chiru F., „Neurologie”

- ghid practic, Editura Cison, 1998, pag. 215-216; Titircã L., „Urgenţe medico-chirurgicale -
Sinteze”, Editura Medicalã, Bucureşti, 2008, pag. 319):
168
- tremorul: începe cu un tremur încet şi progresează aşa de încet, încât persoana nu-şi aduce
aminte când a început; apare în repaus, dispare în timpul mişcărilor voluntare; se accentuează la
emoţii, oboseala, stres;
- tremurătura degetelor mâinii, ce seamănă cu mişcarea de numărare a banilor;
- tremurătură la nivelul picioarelor ce imită mişcarea de pedalare;
- hipertonie musculară;
- înţepenirea muşchilor;
- mişcările încete (bradikinezie), mai puţin îndemânatice;
- acatisie (nevoia de a se mişca şi a fi mişcaţi), greutate în menţinerea poziţiei timp îndelungat;
- kinezie paradoxală (mişcarea cu uşurinţă chiar alergatul repede pe scări în cazul emoţiilor sau a
unui pericol);
- rigiditate a feţei (faţa capătă aspectul unei măşti);
- vorbirea monotonă;
- dizartria;
- rigiditatea musculară cuprinde treptat musculatura limbii, a masticaţiei;
- dificultatea de a înghiţi cu hiperptialism (salivă în exces);
- parestezii;
- dureri musculare în membre;
- în ortostatism, pacientul are trunchiul şi capul aplecat înainte (exagerarea reflexelor posturale);
- mers caracteristic, pacientul tinde să meargă pe degetele picioarelor, cu paşi mici, târşâiţi,
trunchiul este aplecat în faţă, membrele superioare cad rigid lateral şi nu se balansează în timpul
mersului;
- tulburări de echilibru.
169
CAPITOLUL XVI
PEDIATRIE ŞI NURSING SPECIFIC
XVI.1. TIPURI DE ITEMI
A. NOTAŢI CU A (ADEVĂRAT) SAU F (FALS) URMĂTOARELE AFIRMAŢII!:
1. Astmul bronşic infantil apare în forma tipică după vârsta de doi ani.
2. Astmul bronşic infantil se manifestă prin crize paroxistice cu o durată de 12-24 de ore
separate prin perioade de acalmie.
3. Principalul simptom în astmul bronşic este dispneea de tip inspirator.
4. Insuficienta cardiacă poate fi o complicaţie a pneumoniei lobulare.
5. Convulsiile febrile pot apărea din cauza scăderii temperaturii corpului.
6. Netratată, bronhopneumonia determina în aproape toate cazurile, moartea copilului.
7. În caz de convulsii febrile sau hipoxice se administrează diazepam i.v..
8. Cauza determinantă în pneumonia lobară este infecţia aerogenă pulmonară cu Streptococcus
pneumonia.
9. Meningita bacteriană poate fi considerată complicaţie a pneumoniei lobare.
10. Septicemia cu pneumococ poate fi o complicaţie a pneumoniei lobare.
11. Unele pneumopatii grave se pot complica ducând la insuficienţă cardiacă.
12. Insuficienta cardiacă la copii poate fi determinată de anemii severe.
13. Hepatomegalia dureroasă la palpare este un simptom al insuficienţei cardiace drepte.
14. Poliuria reprezintă un simptom în insuficienţa cardiacă dreaptă.
15. Apetitul creşte în majoritatea cazurilor de gastroenterite la copii.
16. Colicile abdominale sunt specifice enterocolitelor.
17. Uscăciunea tegumentelor şi mucoaselor reprezintă un semn de deshidratare acută.
18. Coprocultura este recomandată pentru identificarea germenului bacterian cauzal al
gastroenteritei acute.
19. Pătrunderea germenilor bacterieni pe căile urinare reprezintă cauza determinantă în infecţiile
tractului urinar.
20. Malformaţiile congenitale ale aparatului urinar exclud infecţiile tractului urinar.
21. Refluxul vezico-uretral poate duce la infecţii ale tractului urinar.
22. Infecţiile intestinale repetate sau prelungite pot favoriza apariţia infecţiilor tractului urinar.
23. Tulburările digestive se exclud în infecţiile tractului urinar la sugari şi copii mici.
170
24. Cauza determinantă în gomerulonefrita acută la copii, o reprezintă infecţia cu pneumococ.
25. Frigul este o cauză favorizanta a glomerulonefritei acute.
26. Insuficienţă renală acută poate fi o complicaţie a glomerulonefritei acute.
27. Edemul pulmonar acut poate fi o complicaţie a glomerulonefritei.
28. Glomerulonefrita, în absenţa complicaţiilor, poate să dureze 5-6 săptămâni.
29. Diabetul zaharat, cu debut în copilărie este un diabet zaharat tip 2.
30. Diabetul zaharat latent este lipsit de manifestări clinice.
1. Cauzele favorizante în bronhopneumonia la copii sunt:

a) sezonul cald, rezistenţa crescută la infecţii;
b) vârsta mare şi excesul de carbohidraţi;
c) sezonul rece, vârsta mică şi deficitele imune.
2. Sunt simptome ale bronhopneumoniei la copii:
a) subfebrilitate, dispnee moderată şi bulimie;
b) tuse moderată, febra moderată şi disfagie;
c) febra ridicată, dispnee marcată şi anorexie.
3. Următoarele investigaţii paraclinice sunt recomandate în bronhopneumonie:
a) examen radiologic pulmonar, gazometrie şi hemoleucogramă;
b) CT, cistoscopie, VSH;
c) EKG, sumar de urină, gastroscopie.
4. Complicaţiile bronhopneumoniei la copii pot fi:
a) insuficienţă cardiacă, convulsii febrile, meningită bacteriană;
b) steatoză hepatică;
c) dislipidemie, insuficienţă hepatică.
5. Netratată, bronhopneumonia determină în aproape toate cazurile:
a) malformaţii congenitale;
b) deces;
c) emfizem.
6. Pneumonia lobară se întâlneşte numai la copii peste:
a) 3 ani;
b) 5 luni;
c) 6 luni.
7. Cauza favorizantă a pneumoniei lobare la copii este:
a) aerul foarte uscat;
b) frigul;
c) canicula.
8. Cauza determinantă a pneumoniei lobare este infecţia aerogenă pulmonară cu:
a) Streptococcus pneumonia;
b) Escherichia coli;
c) Haemophilus influenza;
9. Simptomatologia pneumoniei lobare se caracterizează prin:
a) debut brusc, febră ridicată, vărsături;
b) debut insidios, febră moderată, diaree;
c) debut lent, subfebrilitate, frison.
10. Pneumonia lobară ar putea avea următoarele complicaţii:
a) bombarea sternului, adenoidită;
b) tumefacţii articulare, anorexie;
c) pleurezie, miocardita, otita medie.
11. Astmul bronşic apare în forma tipică după vârsta de:
171
a) 2 ani;
b) 5 ani;
c) 12 ani;
12. Simptomul caracteristic al astmul bronşic la copii este :
a) dispnee de tip inspirator;
b) dispnee de tip expirator;
c) eupnee.
13. Astmul bronşic are următoarele cauze favorizante;
a) sedentarismul, sezonul cald;
b) creşterea rezistenţei antiinfecţioase, umiditate;
c) sezonul rece, infecţii acute ale cailor respiratorii.
14. Astmul, pur’’, fără etiologie infecţioasă, evoluează:
a) cu febra moderată;
b) cu pirexie;
c) cu afebrilitate.
15. În astmul bronşic copii mai mari pot elimina, print tuse, o secreţie:
a) vâscoasă, lipicioasă, albicioasă;
b) roşie, spumoasă, aerată;
c) ruginie, aderentă;
16. Investigaţiile paraclinice în astmul bronşic la copii sunt următoarele:
a) radiografie toracică, hemoleucograma, spirometria;
b) gastroscopia, vsh, gazometrie;
c) endoscopia, sumar de urină;
17. Volumul de aer ventilat la o respiraţie liniştită, în repaus se numeşte:
a) Volumul curent;
b) Volumul inspirator de rezervă;
c) Volumul inspirator de rezervă.
18. Volumul maxim de aer introdus în plămâni printr-o inspiraţie profundă care urmează
după o inspiraţie normal se numeşte:
a) Volum curent;
b) Volum expirator de rezervă;
19. Volumul maxim de aer care poate fi expulzat din plămâni printr-o expiraţie forţată,
care succeda unei expiraţii normale se numeşte:
a) Volumul expirator de rezervă;
b) Volum curent;
20. Volumul de aer care rămâne în plămâni neputând fi evacuat nici prin cea mai forţată
expiraţie, se numeşte:
a) Volum rezidual;
b) Volum curent;
c) Volum inspirator de rezervă.
21. Volumul maxim de aer care poate fi expulzat din plămâni printr-o expiraţie forţată
după ce s-a efectuat o inspiraţie cât mai profundă se numeşte:
a) Capacitate pulmonară totală;
b) Capacitate vitală;
c) Volum rezidual.
22. Suma tuturor volumelor de aer care pot exista în plămâni poartă numele de:
a) Capacitate vitală;
b) Volum curent;
c) Capacitate pulmonară totală.
23. Debitul optim al oxigenoterapiei pe masca sau sub clopot semietanş este de:
172
a) 4-6 l/min;
b) 6-8 l/min;
c) 8-10 l/min.
24. Este contraindicată împachetarea sugarului cu bronhopneumonie în cearceafuri cu apă
rece, deoarece poate produce:
a) hipoxie;
b) colaps vascular sever;
c) paralizia membrelor inferioare.
25. Copiilor cu bronhopneumonie li se va asigura alimentaţie:
a) de cruţare,cu valoare calorică doar de întreţinere în cantităţi mici şi repetate;
b) la alegerea copilului;
c) desodată şi hipocalorică.
26. Cauzele endocrine ale insuficienţei cardiace sunt:
a) hipertiroidismul avansat până la tireotoxicoză;
b) pleurezii de mare cavitate;
c) hipertensiune arterială.
27. Cauzele sanguine ale insuficienţei cardiace sunt:
a) pneumopatiile grave;
b) aritmiile grave;
c) anemiile severe.
28. Cauzele vasculare ale insuficienţei cardiace la copii sunt:
a) fistulele arterio-venoase periferice;
b) hipertensiunea arterială pulmonară;
c) hipertiroidismul.
29. Cauzele pulmonare şi pleurale ale insuficienţei cardiace la copii sunt:
a) aritmiile grave;
b) pneumopatiile grave;
c) anemiile severe.
30. Manifestările caracteristice insuficientei cardiac stângi sunt:
a) tuse seacă, apoi productivă, cianoză şi scăderea tensiunii arteriale;
b) turgescenta jugularelor şi edeme declive;
c) greţuri, vărsături, scaune moi.
31. Edemul pulmonar acut cardiogen la copii prezintă următoarele manifestări:
a) dispnee severă, tuse continuă, spută rozată;
b) dispnee cu bradipnee şi sputa alb-sidefie;
c) scăderea tensiunii arteriale,cianoza perioronazală, spută muco-purulentă.
32. Manifestările caracteristice insuficientei cardiace drepte la copii sunt:
a) greţuri, vărsături, junghi toracic;
b) turgescenta jugularelor, edeme declive, scăderea tensiunii arteriale;
c) poliurie, scaune moi, hepatomegalie.
33. Regimul alimentar al copilului cu insuficienţă cardiacă va fi:
a) desodat şi în cantităţi mici şi repetate;
b) normocaloric conform dorinţelor copilului:
c) hipercaloric, normosodat în cantităţi suficiente.
34. Cauzele infecţioase digestive ale gastroenteritei acute la copii sunt:
a) pneumococ, streptococ, stafilococ;
b) escherichia coli, shigella, salmonella;
c) intoxicaţia cu nitriţi din apa de puţ.
35. Cauzele toxice ale gastroenteritei acute la copii este:
a) intoxicaţia cu ciuperci;
b) infecţia cu clostridium difficile;
c) infecţia cu rotavirus.
173
36. Cauzele alergice ale gastroenteritei acute la copii sunt:
a) infectarea cu giardia;
b) infecţia cu enterovirusuri;
c) intoleranţă la anumite feluri de lapte.
37. Cauza determinantă în infecţia tractului urinar la copii este:
a) refluxul vezico-urinar;
b) frigul, în special la membrele inferioare;
c) pătrunderea germenilor bacterieni.
38. Simptomatologia infecţiei tractului urinar la copii se caracterizează prin:
a) febră, dureri lombare, fenomene vezicale, modificarea urinei;
b) semene de deshidratare acută;
c) hematoame retroperitoneale.
39. Cauza determinantă în glomerulonefrita difuză acută la copii este:
a) infecţia cu streptococul B-hemolitic;
b) infecţia cu rotavirus;
c) infecţia cu Shigella;
40. Cauzele favorizante în glomerulonefrita difuză acută la copii sunt:
a) vârsta peste 3 ani, frigul, anginele repetate;
b) infestarea cu giardia;
c) vârstă sub trei ani, căldura excesivă şi febra ridicată.
41. Glomerulonefrita acută difuza la copii prezintă următoarele manifestări:
a) oligurie, edeme palpebrale, durere lombară, hipertensiune;
b) poliurie, vărsături, hipotensiune arterială;
c) junghi toracic, oligurie, glicozurie.
42. Glomerulonefrita acută la copii apare după :
a) scarlatina, pneumonie sau amigdalita acută;
b) staţionarea prelungită în frig şi umezeală;
c) mese copioase.
43. Examenul sumar de urină în glomerulonefrita difuză, arată:
a) albumină - nor fin, hematii numeroase în sediment;
b) prezenta streptococului;
c) numărul de hematii eliminate pe minut.
44. În glomerulonefrita acută difuză la copii :
a) este prezentă glucoza în urină;
b) urocultura este sterilă;
c) este prezent streptococul în urină.
45. Proba Addis-Hamburger arată:
a) absenţa cilindrilor;
b) creşterea considerabilă a eliminării de hematii pe minut;
c) absenţa leucocitelor.

RĂSPUNSUL CORECT!
C.1. În coloana “A” sunt indicate capacităţile şi volumele pulmonare, iar în coloana “B”,

1. Capacitatea vitală a) Volumul de aer care rămâne în plămâni neputând fi
evacuat nici prin cea mai forţată expiraţie
174
2. Volumul rezidual b) Suma tuturor volumelor de aer care pot exista în
plămâni
3. Capacitatea c) Volumul maxim de aer care poate fi expulzat din
pulmonară totală plămâni printr-o expiraţie forţată
4. Volumul expirator d) Testele alergologice
maxim pe secundă
5. Debitul expirator e) Volumul maxim de aer care poate fi expulzat în
maxim de vârf prima secundă a unei expiraţii forţate care succeda
unei inspiraţii profunde
f) Viteza maximă a expiraţiei
C.2. În coloana “A” sunt indicaţi termeni medicali iar în coloana “B”, definiţiile acestora.

“A”
1. Hematoză a) Produs de secreţie în cursul unui proces inflamator
2. Exsudat b) Oprirea completă a respiraţiei
3. Dispnee c) Totalitatea schimburilor gazoase de la nivelul
plămânilor
4. Apnee d) Coloraţia vineţie a pielii
5. Cianoza e) Zgomot inspirator
f) Dificultate în respiraţie
C.3. În coloana “A” sunt indicaţi termeni medicali iar în coloana “B”, definiţiile acestora.

1. Polakiurie a) Pierderea involuntară de urină în timpul
somnului
2. Poliurie b) Eliminarea unei cantităţi mici de urină în mod
repetat la interval scurt
3. Enurezis c) Dificultate în actul micţiunii
4. Disurie d) Eliminarea unei cantităţi de urină în 24 h mai
mare decât cea normal
5. Hidronefroză e) Examen imagistic al unui organ
f) Dilatarea cavităţilor intrarenale din cauza
acumulării de urină

“A”
1. Cetoza a) Formarea excesivă şi acumularea de corpi cetonici
2. Halena b) Foame exagerată
3. Polidipsia c) Unei cantităţi de urină exagerat de mari în 24h
175
4. Polifagia d) Eliminarea
5. Poliurie e) Sete exagerată
f) Polizaharid vegetal

“A”
1. Convulsii a) Tulburări în coordonarea mişcărilor active
2. Tinnitus b) Transpiraţie abundentă
3. Ataxie c) Perceperea imaginii duble
4. Diaforeză d) Contracturi musculare involuntare, tonice si
tonicoclonice, intense, care apar în crize, însoţite de
pierderea cunoştinţei
5. Diplopie e) Articularea defectuoasă a cuvintelor
f) Zgomote sau vâjâituri în urechi

“A”
1. Disartrie a) mişcări involuntare ale globilor oculari sub formă
de oscilaţii ritmice orizontale, verticale sau giratorii
2. Diskinezie b) articularea defectuoasă a cuvintelor
3. Nistagmus c) secreţie lactată anormal de abundentă a glandelor
mamare
4. Galactoree d) tulburarea reglării şi sincronizării în activitatea
motorie
5. Hirşutism e) apariţia de pilozitate abundentă pe corp
f) crize care se repetă

“A”
Cestode a) tulburare de absorţie intestinală a unora sau mai multe
principii nutritive
Malabsorbţie b) pătrunderea în organism a paraziţilor
Infestare c) eliminarea abundentă de grăsimi în scaun
Steatoree d) clasa de viermi paraziţi din subîncrengătura viermilor laţi
Gluten e) component făinurilor de cereale alcătuite din proteinele
acestora
f) clasa de protozoare
176
ENUNŢ CORECT!
1. Diabetul zaharat este o boală... (a)... datorată deficitului primar de... (b)... .
2. Polidipsia este... (a)... exgerată, ce duce la ingerarea unor mari cantităţi de... (b)... .
3. Enurezisul reprezintă pierderea de... (a)... în timpul... (b)... .
4. Polifagia se traduce prin... (a)... exagerată ce duce la consumul unor mari cantităţi de ... (b).. .
5. Poliuria reprezintă... (a)... unor cantităţi de... (b)... exagerat de mari în decurs a de 24 ore .
6. Insuficienţa cardiacă este incapacitatea... (a)... de a asigura debitul... (b)... necesar organelor
şi ţesuturilor corpului .
7. Bronşiolita este o afecţiune respiratorie de natură... (a)... ce apare la copii sub vârsta de doi
ani mai frecvent la... (b)... .
8. Astmul bronşic infantil este o afecţiune respiratorie de natură... (a)... manifestată prin crize
recurente de dispnee... (b)... paroxistică .
9. Cauza determinantă a astmul bronşic infantil este inhalarea de particule... (a)... dintr-un...
(b)... .
10. Astmul bronşic infantil se manifesta prin crize... (a)... cu o durată de 12-24 de ore, separate
prin perioade de... (b)... .
11. Volumul curent este volumul de... (a)... ventilat la o respiraţie liniştită, în ... (b)... .
12. Capacitatea vitală este volumul maxim de aer care poate fi... (a)... din plămâni printr-o... (b)..
forţată după ce s-a efectuat o inspiraţie cât mai profundă.
13. Capacitatea pulmonară totală este suma tuturor volumelor de... (a)... care pot exista în... (b).. .
14. Declanşarea crizei de astm bronşic are loc ca urmare a contactului mucoaselor respiratorii cu
un... (a)... fata de care organismul a fost anterior... (b)... .
15. Expiraţia în astmul bronşic, este însoţită de un... (a)... caracteristic, şuierător, perceptibil de
la... (b)... .
16. Exsudatul este un produs de... (a)... în cursul unui proces... (b).., cu caracter purulent sau nu .
17. Murmurul vezicular reprezintă zgomotul... (a)... cu caracter dulce, aspiraţie care se percepe
la... (b)... plămânului normal .
18. Apneea se traduce prin... (a)... completă a... (b)... .
19. Ralurile sunt... (a)... supraadăugate percepute la ... (b)... plămânului .
20. Wheezingul reprezintă... (a)... care seamănă cu un... (b)... .
1. Enumeraţi cinci tipuri de bacterii care produc infecţii digestive.

2. Numiţi cinci simptome specifice insuficienţei cardiace stângi la copii.
3. Enumeraţi cinci simptome specifice insuficientei cardiace drepte la copii.
4. Enumeraţi cinci simptome ale astmului bronşic.
5. Enumeraţi cinci simptome ale pneumoniei lobare.
177
XVI.2. RĂSPUNSURI ŞI BIBLIOGRAFIE
1. - A (Crin Marcean, Vladimir- Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru

Asistenţi Medicali ediţia a 2-a”, Editura Medicală, Bucureşti, 2016, pag. 263);
2. - A (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
3. - F (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
178
1. - c (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru

3. - a (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
5. - b (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
179
180
C. Asociaţi fiecare cifră din COLOANA “A” cu litera corespunzătoare din

COLOANA “B”, astfel încât să obţineţi răspunsul corect!
C.1.
1 – c (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
2 – a (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
3 - b (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
4 - e (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
5 - f (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
C.2.
1 – c (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
5 - d (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
C.3.
1 – b (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
181
2 – d (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
3 - a (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
Asistenţi Medicali ediţia a 2-a”, Editura Medicală, Bucureşti, 2016, pag. 361-362);
4 - c (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
C.4.
2 – f (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
3 - d (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
C.5.
2 – f (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
C.6.
1 – b (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru
C.7.
182
1. (a) - metabolică; (b) - insulină (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi

Puericultură, Îndreptar pentru Asistenţi Medicali ediţia a 2-a”, Editura Medicală, Bucureşti,
2016, pag. 478)
2. (a) - setea, (b) - apa (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură,
Îndreptar pentru Asistenţi Medicali ediţia a 2-a”, Editura Medicală, Bucureşti, 2016, pag. 477).
3. (a) - urina, (b) - somnului (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
Puericultură, Îndreptar pentru Asistenţi Medicali ediţia a 2-a).”, Editura Medicală, Bucureşti,
2016, pag. 477).
4. (a) - foame, (b) - alimente (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 478).
5. (a) - eliminarea, (b) - urina (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 478)..
6. (a) - cordului; (b) - sanguin (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 302).
7. (a) - virotică; (b) - sugari (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 268).
8. (a) - alergică; (b)- expiratorie Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 263).
9. (a) – submicroscopice; (b) - pneumoalergen (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu,
„Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru Asistenţi Medicali ediţia a 2-a”, Editura Medicală,
10. (a) - paroxistice; (b) - acalmie (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 264)
11. (a) - aer; (b) - repaus (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 265)
12. (a) - expulzat; (b) - expiraţie (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 265)
13. (a) - aer; (b) - plămâni (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 265)
14. (a) - pneumoalergen; (b) - sensibilizat (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu,
Bucureşti, 2016, pag. 264)
15. (a) - zgomot; (b) - distanţă (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 264)
183
16. (a) - secreţie; (b) - inflamator (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 261)
17. (a) - inspirator; (b) - auscultaţia (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 261)
18. (a) - oprirea; (b) - respiraţiilor (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 261)
19. (a) - zgomote; (b) - auscultaţia (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 262)
20. (a) - zgomotul; (b) - şuierat (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi
2016, pag. 262)
1. Tipuri de bacterii care produc infecţii digestive (Crin Marcean, Vladimir-Manta

Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru Asistenţi Medicali ediţia a 2-a”, Editura
Medicală, Bucureşti, 2016, pag. 318):
- Escherichia coli;
- Yersinia enterocolitica;
- Campylobacter jejuni;
- Shigella;
- Salmonella;
- Clostridium difficile;
- Aeromonas.
2. Simptome specifice insuficienţei cardiace stângi la copii (Crin Marcean, Vladimir-

Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru Asistenţi Medicali ediţia a 2-a”,
- dispneea care se agravează progresiv;
- tuse seacă, apoi productivă, tuse cardiacă);
- cianoza perioronazală, apare în timp;
- scăderea tensiunii arteriale;
- apariţia, în timp, a fenomenelor de stază pulmonară, a prezenţei de raluri persistente în
teritoriul pulmonar;
- cord mărit în volum;
- tahicardie;
- oligurie;
- edem pulmonar acut cardiogen.
3. Simptome specifice insuficienţei cardiace drepte la copii (Crin Marcean, Vladimir-

Manta Mihăilescu, „Pediatrie şi Puericultură, Îndreptar pentru Asistenţi Medicali ediţia a 2-a”,
- turgescenta venelor jugulare;
- edeme declive (la gambe);
- hepatomegalie dureroasă la palpare;
184
- tahicardie;
- cardiomegalie;
- vărsături;
- oligurie;
- scăderea tensiunii arteriale;
4. Simptome ale astmului bronşic la copii (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu,

- debut brusc, deseori în cursul nopţii;

- dispnee de tip expirator;
- wheezing perceptibil de la distant;
- tuse, la început seacă, apoi devine productivă;
- respiraţie încărcată de secreţii;
- copiii mai mari pot elimina print tuse o secreţie vâscoasă, lipicioasă, albicioasă;
- în formele grave, apare cianoza perioronazală;
- febră, în formele cu etiologie infecţioasă:
- sfârşitul este la fel de brusc ca şi începutul.
5. Simptome ale pneumoniei lobulare (Crin Marcean, Vladimir-Manta Mihăilescu,

- debut brusc;
- febră ridicată, putând depăşi adesea 40ºC;
- dispnee marcată, însoţită de polipnee, geamăt expirator, bătăi ale aripilor nazale;
- tuse frecventă şi foarte obositoare;
- cianoză perioronazală;
- starea generală a sugarului sau a copilului mic este profund alterată;
- anorexie;
- deseori se asociază semne de insuficienţă cardiacă.
185
186

Culegere 09.02.2020 Final

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Culegere 09.02.2020 Final

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

CULEGERE DE TESTE

PENTRU ELEVII ŞCOLILOR SANITARE

CAPITOLUL I : NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE

NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE

A. NOTAŢI CU ADEVĂRAT SAU FALS URMĂTOARELE AFIRMAŢII!

1. Culegerea de date reprezintă prima etapă a procesului de îngrijire.

B. ALEGEŢI RĂSPUNSUL CORECT!

1. Comunicarea interpersonală reprezintă:

C. ASOCIAŢI FIECARE CIFRĂ DIN COLOANA “A” CU LITERA

COLOANA “A” COLOANA “B”

COLOANA “A” COLOANA “B”

COLOANA “A” COLOANA “B”

D. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE ASTFEL ÎNCÂT SĂ OBŢINEŢI UN

E. RĂSPUNDEŢI URMĂTOARELOR CERINŢE!

1. Enumeraţi cinci tipuri de poziţii în pat.

A. Notaţi cu A (adevărat) au F (fals) următoarele afirmaţii!

B. Alegeţi răspunsul corect!

D. Completaţi spaţiile libere astfel încât să obţineţi un enunţ corect.

E. Răspundeţi următoarelor cerinţe!

3. Manifestări ale hipertermiei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului

4. Factorii predispozanţi ai hipotermiei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a

5. Semne şi simptome ale hipotermiei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a

7. Cauzele escarelor de decubit (Titircă L, “Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare şi

8. Mijloace de prevenire a escarelor (Titircă L, “Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare

9. Factorii care influenţează calitatăţiile pulsului (Titircă L, “Ghid de Nursing cu

II.1. TIPURI DE ITEMI

A. NOTAŢI CU ADEVĂRAT SAU FALS URMĂTOARELE AFIRMAŢII!

1. Lavajul gastric este contraindicat la pacienţii care au ingerat substanţe caustice.

1. Lavajul gastric este contraindicat în cazul pacientului cu:

C. ASOCIAŢI FIECARE CIFRĂ DIN COLOANA “A” CU LITERA

COLOANA “A” COLOANA “B”

COLOANA “A” COLOANA “B”

COLOANA “A” COLOANA “B”

COLOANA “A” COLOANA “B”

D. COMPLETAŢI SPAŢIILE LIBERE ASTFEL ÎNCÂT SĂ OBŢINEŢI UN

E. RĂSPUNDEŢI URMĂTOARELOR CERINŢE!

A. Notaţi cu A (adevărat) au F (fals) următoarele afirmaţii!

B. Alegeţi răspunsul corect!

D. Completaţi spaţiile libere astfel încât să obţineţi un enunţ corect.

E. Răspundeţi următoarelor cerinţe!

1. Îngrijiri acordate de asistenta medicală după efectuarea spălăturii gastrice (Chiru

3. Complicaţiile sondajului vezical la femei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi

5. Complicaţiile posibile după efectuarea paracentezei (Chiru A.,Chiru R.A.,

6. Contraindicaţii ale spălăturii gastrice (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a

7. Scopurile transfuziei (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului sănătos de

9. Indicaţii ale hemoculturii (Chiru Florian, Îngrijirea omului bolnav şi a omului

III.1. TIPURI DE ITEMI

A. NOTAŢI CU A (ADEVĂRAT) SAU F (FALS) URMĂTOARELE AFIRMAŢII!

B. ALEGEŢI RĂSPUNSUL CORECT!

1. Metoda curativă de luptă împotriva infecţiei se numeşte:

D. RĂSPUNDEŢI URMĂTOARELOR CERINŢE!

1. Prezentaţi 5 indicaţii pentru spălarea mâinilor.

A. Notaţi cu A (adevărat) au F (fals) următoarele afirmaţii!

B. Alegeţi răspunsul corect!

C. Completaţi spaţiile libere astfel încât să obţineţi un enunţ corect.

D. Răspundeţi următoarelor cerinţe!

1. Indicaţii pentru spălarea mâinilor (Titircă L, “Ghid de Nursing cu tehnici de evaluare

IV.1. TIPURI DE ITEMI

A. NOTAŢI CU A (ADEVĂRAT) AU F (FALS) URMĂTOARELE AFIRMAŢII!

1. Prescrierea medicamentelor este făcută de medic, în scris.

1. Scopul administrării medicamentelor pe cale orală poate fi:

C. ASOCIAŢI FIECARE CIFRĂ DIN COLOANĂ CU LITERA

COLOANA “A” COLOANA “B”

COLOANA “A” COLOANA “B”