Universitatea Creștină ”Dimitrie Cantemir”

Facultatea de Științe ale Educației

Tema 8 - EVALUAREA ÎN EDUCAŢIA FIZICĂ ŞCOLARĂ

Procesul didactic este un proces de predare – învăţare – evaluare, în care componenta

evaluare are un important rol reglator al demersului didactic. În acest sens toate cele trei tipuri
de evaluare / predictivă, formativă şi sumativă, prin valorile înregistrate, în special cea formativă,
orientează profesorul asupra metodelor şi mijloacelor ce trebuie aplicate în concordanţă cu
achiziţiile de moment a elevilor / grupurilor de elevi.

Instrumentele de evaluare specifice fiecărui tip trebuie să fie fidele şi să evidenţieze cu

fidelitate stadiul de instruire a elevilor.

Evaluarea predictivă (iniţială) se aplică de regulă la începutul anului şcolar la clasele

unde profesorul predă pentru prima oară, la clasele începutului de ciclu şcolar precum şi la
începutul predării ciclurilor tematice principale, mai ales atunci când ramura de sport respectivă se
predă pentru prima oară.
Pentru acest tip de evaluare se pot folosi cu succes instrumente, ca: chestionare, probe
practice, conversaţia sau dialogul.
Rezultatele evaluării predictive se vor valorifica atât în stabilirea numărului şi mărimii
ciclurilor tematice cuprinse în primul document de planificare “ Eşalonarea anuală a unităţilor de
învăţare”, cât şi în activitatea de stabilire a strategiilor, metodelor şi mijloacelor prin care se începe
procesul de predare – învăţare.
Evaluarea formativă, denumită şi evaluare continuă are menirea de a oferi
profesorului informaţii obiective asupra eficienţei conţinuturilor, metodelor, activităţilor de învăţare, a
materialelor didactice folosite, raportate la nivelul achiziţiilor elevilor dobândite la un moment dat.
Acest tip de evaluare se foloseşte constant pe parcursul derulării fiecărei unităţi de învăţare, pe
parcursul anului şcolar.
Instrumentele de evaluare proprii acestui tip sunt: observarea sistematică a elevilor;
investigaţia, determinarea unor parametri ai dezvoltării fizice; aplicaţii practice segmentare sau
globale.
Aceste informaţii sunt utilizate de către profesor pentru completarea / remedierea /
modoficarea conţinuturilor şi a metodologiei utilizate, în lecţiile care urmează.
Pentru elev, datele evaluării formative se constituie în criterii de autoevaluare şi după caz, de
continuare, de creştere / modoficare a atitudinii faţă de propria pregătire.
Rezultatele acestui tip de evaluare, după caz, pot fi utilizate de profesor şi pentru efectuarea
notării curente, mai ales pentru acei elevi care au înregistrat progrese semnificative.
Evaluarea sumativă sau finală, se realizează la încheierea ciclului / ciclurilor
tematice ale fiecărei unităţi de învăţare. Acest tip de evaluare indică, pe de o parte rezultatul final al
activităţii didactice desfăşurate în ciclul tematic respectiv, iar pe de altă parte, nivelul de pregătire
atins de fiecare elev.
Pentru ambii factori ai procesului de învăţământ ( profesor şi elev ), rezultatele obţinute
reprezintă prilej de reflecţie ( pentru acelaşi tip de conţinut ), în activitatea viitoare.
Ca instrumente de evaluare se utilizează fişe de evaluare şi probe practice.
Fiecare unitate de învăţare proiectată se încheie cu evaluare sumativă care poate fi
transformată în note, dacă a fost prevăzută în sistemul de evaluare pentru semestrul respectiv sau
poate fi valorificată pentru orientarea ulterioară a procesului de instruire pentru acelaşi tip de unitate
de învăţare, caz în care această evaluare are funcţie de evaluare formativă.
În ceeea ce priveşte acordarea notelor ca urmare a aplicării formative, profesorul trebuie să
stabilească numărul de note acordat pe semestru ( în mod optim minim trei ) note la clasele cu
două ore săptămânal şi 2 – 3 la clasele cu o oră săptămânal. Acesta va comunica elevilor, încă de
la începutul semestrului, domeniile care vor fi evaluate, criteriile şi baremele de notare, precum şi
scalele de acordare a notelor stabilite pe plan central sau, după caz, de fiecare colectiv de catedră
din şcoală / liceu.
1
 Cele trei tipuri de evaluare fac parte din aşa-numita evaluare internă care se realizează la
nivelul şcolii de către fiecare profesor.

Având în vedere că în structura actuală a sistemului de învăţământ, trecerea de la un ciclu

de şcolarizare la altul ( de la gimnaziu la liceu sau şcoala de arte şi meserii ) şi în perspectivă
probabil şi în trecerea de la ciclul inferior al liceului la ciclul superior al liceului se face în principal
prin valorificarea mediei generale ( rezultată din media tuturor disciplinelor de învăţământ din cei
patru / doi ani de studiu, impune ca evaluarea din şcoala generală să capete un criteriu unitar
de exigenţă, acordând şanse egale tuturor elevilor la nivel naţional, indiferent de mediu în care se
află şcoala sau condiţiile materiale de care dispune.
În etapa actuală, cănd procesul de reformă, în mare parte s-a stabilizat, la aceasta
contribuind apariţia învăţământului obligatoriu de zece ani, elaborarea unor noi planuri şi programe
şcolare ( 2004 ), criterii de trecere de la o treapă de învăţământ la alta în care evaluarea internă
capătă o pondere mai mare, impune din partea profesorilor, o temeinică cunoaştere şi aplicare a
noilor prevederi ale sistemului de evaluare clasele a V-a şi a VIII-a, concomitent cu aplicarea ( în
lichidare ), la celelalte clase, inclusiv la învăţământul liceal, a prevederilor Sistemului Naţional
Şcolar de Evaluare elaborat de M.E.C. 1999.
EVALUAREA ÎN LECŢIA DE EDUCAŢIE FIZICĂ
1. Criteriile de evaluare
a. Performanţa motrică, adică rezultatul la probele de control măsurabile.
b. Progresul realizat de subiect. Este o formula de calcul al acestui progres, dar cel mai important
este sa stim sa-l interpretam si sa-l respectam. Dificultatea consta in aceea ca progresul este
intoteauna mai mare la cei cu nivel initial mai mic la cei cu nivel initial mai mare. Deci, nu ne
putem ghida exclusiv dupa marimea cifrica sau calitativa a ratei de progres.
c. Cantitatea si, mai ales, calitatea elementelor insusite in raport cu prevederile programei de
specialitate (pentru subsistemele educatiei fizice si sportului care au o asemenea programa).
d. Capacitatea subiectului de a aplica in practică elementele insusite, adica »capacitatea de
generalizare ».
e. Capacitatea de practicare independenta a exercitiilor fizice de catre subiect.
f. Capacitatea subiectului de restructurare , asamblare etc., a elementelor insusite.
g. Nivelul cunostintelor teoretice, insusite de subiect, privind practicarea exrecitiilor fizice.
h. Atitudinea subiectului fata de educatie fizica si sport, concretizata prin frecventa la lectii,
participarea la actiunile competitional- sportive, modul de indeplinire a unor sarcini
organizatorice etc.
i. Nivelul de dezvoltare fizica a subiectului.
Care este cel mai important criteriu ? Raspunsul nu poate fi decat unul singur : toate sunt
importante in unitatea si interdependenta lor. Nu exista criteriu fara importanta si nici unul cel mai
important.
2. Metodele de evaluare
A. Metode de verificare :
* Trecerea probelor motrice prevazute in « Sistemul National Scolar de Evaluare la disciplina
Educatie Fizica si Sport” , aplicat incepand cu anul de invatamant 1999-2000, in functie si de
optiunile profesorului si elevilor privind probele prevazute.
* Trecerea unor probe de motrocitate, stabilite de fiecare profesor pentru orele de educatie
fizica din Curricum-ul la decizia scolii si pentru orele extracurriculare, conform principiului
autonomiei.
* Trecerea unor probe de cunostinta teoretice de specialitate (prezenta in etapa actuala,
doar la clasele cu profil de educatie fizica si sport, dar necesara si pentru restul educatiei fizice
si sportive scolare).
* Masurarea (care, in acest caz si numai in acesta inlocuieste verificarea sau- mai corect- se
suprapune verificarii) unor indici de dezvoltare fizica( atunci cand nu se face control medical
2
 autentic si se respecta criteriul dezvoltarii fizice in evaluarea randamentului elevilor la educatia
fizica si sportiva scolara !)
* Executarea de catre elevi a unor deprinderi si priceperi motrice in conditii analoage
(asemanatoare) probei, ramurei sau activitatii respective.
* Executarea de catre elevi a unor deprinderi si priceperi motrice in conditii concrete de
concurs ( desfasurat conform regulamentului oficial).
* Indeplinirea de catre elevi a unor sarcini speciale de natura organizatorica sau metodico-
didactica : conducerea unor verigi din lectie ; arbitrarea unor intreceri, inclusiv a unor jocuri
sportive bilaterale ; conducerea gimnasticii zilnice ; conducerea recreatiei organizate pentru
elevii din clasele I-IV ; responsabil(a) cu prezentarea in scris a colegilor absenti de la lectii sau
alte activitati specifice ; responsabil(a) cu aducerea unor materiale din vestiar sau magazie ;
lider, atunci cand se imparte clasa pe grupe de lucru etc.
* Observarea curenta a elevilor si inregistrarea datelor observatiei(reactia la efort, atitudini
comportamentale pe ansamblu si in situatii deosebite etc.)
B. Metode de apreciare si notare sau acordare de calificative :
* Metoda aprecierii verbale, atunci când aprecierea este insotita- permanent- de acordarea
unor calificative. Cine face apreciere, dar nu exprima- prin cuvinte- valoarea aprecierii respective
nu procedeaza bine din punct de vedere metodic, dar si din punct de vedere educativ. Nu se
produce feed-back-ul. Elevul, in majoritatea cazurilor, nu cunoaste nivelul executiei sale, nu stie
daca a executat bine, foarte bine, satisfacator, insuficient etc.
* Metode de apreciere si notare sau acordare de calificative non-verbale, mai precis scrise,
cand se acorda si note sau calificative, care se trec în catalog :
~ Metoda aprecierii, notarii sau acordarii de califictive pe baza unor norme sau
baremuri cuprinse in anumite tabele valabile pe plan national, zonal sau chiar local. Aceasta
metoda, numita si absolută, se poate aplica in cazul efectuarii de catre elevi a unor probe
pentru calitatile motrice.
~ Metoda aprecierii, notarii sau acordarii de calificative prin comparatia rezultatelor
obtinute doar la nivelul unei clase de elevi, metoda numita si relativă. Ea este foarte buna
pentru scolile in care nu exista decat cate o clasa de elevi la acelasi nivel de varsta de pregatire.
Profesorul « aseaza » in ordine rezultatele elevilor din clasa respectiva si face scalarea acestora
pe intervale corespunzatoare notelor.
~ Metoda de apreciere, notare sau acordarede calificative pe baza progresului
individual. Deci, este luat in calcul doar indicile de progres, calculat in functie de valoarea
performantiala initiala si finala.
~ Metoda de apreciere, notare sau acordare de calificative pe baza nivelului de
executie tehnica sai tactica a unor deprinderi si priceperi motrice in conditii de exersare partiala
sau globala( inclusiv joc sportiv bilateral). Este metoda care depinde aproape exclusiv de
competenta profesionala a cadrului didactic evaluator.
~ Metoda de apreciere, notare sau acordare de calificative in functie de modul in care
elevii indeplinesc unele sarcini speciale de natura organizatorica sau metodico- didactica.
Tipologia lecţiilor bazate pe criterii didactice:

1. Lecţia de iniţiere în învăţarea unor elemente tehnico-tactice şi a cunoştinţelor aferente acestora;

2. Lecţia de formare a priceperilor şi deprinderilor motrice;
3. Lecţia de consolidare şi sistematizare a elementelor tehnice şi tactice;
4. Lecţia de educare a calităţilor motrice;
5. Lecţia de evaluare;
6. Lecţia complexă sau mixtă.
Enumerarea se încheie aici doar pentru moment, deoarece o tipologie modernă este deschisă la noi posibilităţi
de structurare.