Economia socială în Europa

Evoluţia economiei sociale în spaţiul european

 capitalismul industrial din secolele 18 şi 19 → problemele de ocupare ale celor mai
vulnerabile şi lipsite de apărare grupuri sociale
 asociaţiile şi cooperativele populare → activităţi de caritate (fundaţii de caritate, frăţii şi
spitale)
 clasa muncitoare → nou impuls în consolidarea economiei sociale în secolul 19 în Europa
 1830 → Charles Dunoyer, Tratat despre Economia Socială - abordare morală a
economicului
 a doua jumătate a secolului 19 → idei corelate
conceptului de economie socială: S. de Sismondi, F. le Play, J. Stuart Mill, L. Walras etc.

Evoluţia contemporană a economiei sociale în Europa

 1945-1975: creşterea economică a consolidat rolurile socio-economice ale sectoarelor privat
şi public → statul bunăstării compensa şi/sau corecta
slăbiciunea inerentă a economiei capitaliste → economia socială continua să se dezvolte, dar avea un
rol foarte limitat de jucat între piaţă şi stat
 sfârşitul anilor ’70: criza economică → incapacitatea statului asistenţial de a reduce şomajul
pe termen lung şi excluziunea socială → renaşterea interesului pentru economia socială,
mult mai bine adaptată pentru crearea şi menţinerea ocupării forţei de muncă şi pentru
corectarea dezechilibrelor economice şi sociale
 în anii ’70-’80 economiile comuniste planificate centralizat permiteau numai activitatea
economică coordonată de stat: acolo unde operau, entităţile de economie socială erau lipsite de
apartenenţa şi organizarea lor tradiţională pe bază de voluntariat şi democraţie
 anii ’90 sau perioada “neagră” a economiei sociale: restituirea proprietăţilor, accentuarea
privatizării, o atitudine ostilă în implicarea statului în administrarea fostelor entităţi de
economie socială → funcţiile sociale ale statului s-au deteriorat continuu

Perioada tendinţelor contradictorii în evoluţia contemporană a economiei sociale

 cooperativele şi asociaţiile mutuale şi-au multiplicat serviciile: servicii sociale, dezvoltare
locală, activităţi comerciale, crearea de noi locuri de muncă, integrare socio-profesională etc.
↔ tendinţă în creştere pentru privatizare, demutualizare şi decooperativizare
 în cadrul nucleului “Europa celor 15” se consolidau activităţile economiei sociale ↔ în
fostele state comuniste se dizolvau vechile forme cooperatiste ale statului socialist

Modelul social european

 ţările nordice (Danemarca, Finlanda, Suedia, Olanda): cele mai ridicate ponderi în PIB ale
cheltuielilor sociale pe principiul cetăţeniei; practică impuneri publice relativ ridicate şi
utilizează o varietate largă de instrumente şi politici sociale active
 ţările anglo-saxone (Regatul Unit şi Irlanda): transferurile sociale sunt direcţionate îndeosebi
spre cei angajaţi în muncă (populaţia activă) care realizează venituri salariale relativ mici;
sistemul este suplimentat cu servicii de asistenţă socială relativ dezvoltate
 ţările continentale (Austria, Belgia, Franţa, Germania, Luxemburg): model bazat extensiv pe
scheme de asigurări sociale, finanţate prin contribuţiile celor angajaţi în muncă
 ţările mediteraneene (Grecia, Italia, Spania, Portugalia): modele bazate pe sisteme de
asigurări sociale, în cadrul cărora beneficiile acordate sunt larg segmentate, potrivit statutului
categoriilor de contribuabili

Strategia Europa 2020

 modelul de creştere propus pune accent pe:
 ocuparea forţei de muncă
  reducerea sărăciei
 sustenabilitatea socială şi a mediului înconjurător, toate acestea ajutând la creşterea
competitivităţii
 Strategia Europa 2020 are la bază obiective de creştere inteligentă, durabilă şi inclusivă

Contribuţia economiei sociale la implementarea Strategiei Europa 2020

Entităţile de economie socială contribuie la realizarea obiectivelor Strategiei Europa 2020 :
 creştere inteligentă (inovaţie socială, training, cursuri de perfecţionare etc.)
 creştere durabilă (impact pozitiv asupra mediului, echilibrul între economic, social şi
ecologic etc.)
 creştere inclusivă (locuri de muncă pentru persoanele aparţinând grupurilor vulnerabile)

Dimensiunea economiei sociale în Uniunea Europeană

Economia socială reprezintă peste 11 milioane de angajaţi la nivelul Uniunii Europene, însumând
aproximativ 6% din totalul populaţiei ocupate şi 10% din economia europeană (10% din PIB-ul
U.E.)
 7,5% din populaţia activă din Finlanda
 5,7 % din populaţia activă din Anglia
 5,4 % din populaţia activă din Slovenia
 4,1 % din populaţia activă din Belgia
 3,3 % din populaţia activă din Italia
 3,1 % din populația activă din Franţa

Definirea economiei sociale în Europa

 definiţie de lucru propusă de către C.I.R.I.E.C.:
“Setul de întreprinderi particulare organizate pe baze oficiale, cu autonomie de decizie şi libertate de
apartenenţă, create pentru a satisface cerinţele membrilor lor pe piaţă prin producerea de bunuri şi
furnizarea de servicii, asigurare şi suport financiar, în care luarea deciziilor şi orice distribuire a
profitului sau surplusului între membri nu este legată în mod direct de capital sau de sumele cu care a
contribuit fiecare membru, fiecare dintre aceştia având un vot”.
“Economia socială mai include şi organizaţiile particulare înfiinţate pe baze oficiale, cu autonomie
de decizie şi libertate de apartenenţă, care produc servicii nonpiaţă pentru gospodării şi ale căror
surplusuri, dacă există, nu pot fi însuşite de agenţii economici care le creează, controlează sau
finanţează.”
 definiţie propusă de E.M.E.S.: economia socială cuprinde entităţi/organizaţii care îndeplinesc
cumulativ principii economice şi sociale

 dimensiunea economică constă în:

 activitate continuă de producţie şi/sau comercializare
 grad ridicat de autonomie
 nivel semnificativ de risc economic
 cantitate minimă de muncă plătită
 dimeniunea socială constă în următoarele criterii:

 iniţiativa derivă de la un grup de cetăţeni

 puterea de decizie a membrilor nu este corelată cu deţinerea capitalului
 reprezentarea şi participarea clienţilor
 distribuţia limitată a profitului
 existenţa beneficiilor pentru comunitate
Cele 2 subsectoare ale economiei sociale
Subsectorul comercial sau de afaceri: format, în esenţă, din cooperative şi societăţi mutuale, grupuri
de afaceri controlate de cooperative, societăţi mutuale şi alte organizaţii ale economiei sociale, şi
anumite instituţii nonprofit care deservesc companii din economia socială
Subsectorul necomercial: compus preponderent din asociaţii şi fundaţii, dar şi organizaţii ale
economiei sociale care furnizează majoritatea producţiei lor gratuit sau la preţuri nesemnificative din
punct de vedere economic

Recunoaşterea şi acceptarea economiei sociale în statele Uniunii Europene

 ţări în care conceptul de economie socială este larg acceptat: Franţa, Portugalia, Spania,
Belgia, Irlanda, Grecia şi Suedia
 ţări în care conceptul de economie socială se bucură de un nivel mediu de acceptare: Italia,
Cipru, Danemarca, Finlanda, Luxemburg, Letonia, Malta, Polonia, Marea Britanie, Islanda,
România şi Bulgaria
 ţări în care nu există o recunoaştere a conceptului de economie socială: Austria, Cehia,
Estonia, Germania, Ungaria, Lituania, Olanda, Slovenia, Slovacia şi Croaţia

Economia socială în reglementările europene

• recunoaşterea explicită a diversităţii identităţilor acestor organizaţii, care au nevoie de un
tratament şi reglementări speciale (instituţionalizarea entităţilor de economie socială ca agenţi
privaţi)
• recunoaşterea capacităţii şi libertăţii acestor organizaţii de a acţiona în orice domeniu de
activitate economică şi socială
• recunoaşterea rolului de negociere în procesul de elaborare şi aplicare a diferitelor politici
(cadrul normativ prin care structurile economiei sociale devin codecidenţi şi coexecutanţi ai
politicilor sociale)
• Carta Economiei Sociale (1980/1995) enunţă principiile şi valorile organizaţiilor economiei
sociale
• Comunicarea Comisiei Europene “Întreprinderile din sectorul economiei sociale şi realizarea
pieţei interne fără frontiere” (1989)
• Summitul de la Luxemburg (1997) a recunoscut rolul economiei sociale în dezvoltarea locală
şi crearea de locuri de muncă
• Carta Principiilor Economiei Sociale (2002) promovată de Conferinţa Permanentă Europeană
a Cooperativelor, Societăţilor Mutuale, Asociaţiilor şi Fundaţiilor
• Parlamentul European:
Intergrupul pentru Economie Socială (1990)
- o platformă pentru schimburile dintre membrii Parlamentului European şi membrii societății civile;
- elaborarea anuală a unui raport propriu asupra economiei sociale, începând din 2008
 Comisia Europeană:
Directoratul General “Întreprinderi şi Industrie”
- răspunde de componenta legislativă pentru sectorul economiei sociale
- unitatea pentru întreprinderile mici şi mijlocii are responsabilitate operaţională
Directoratul General “Ocupare, Afaceri Sociale şi Şanse Egale”
- rol cheie în promovarea unei interacţiuni pozitive între politicile economice, sociale şi de ocupare

Modele europene de economie socială

 Modelul anglo-saxon
- Marea Britanie
 - accent pe combaterea excluziunii sociale prin intermediul abordărilor economiei sociale
locale şi ale sectorului terţiar (varietate de cooperative, unităţi de credit, organizaţii de ajutor
reciproc, voluntare, întreprinderi cu orientare socială etc.)
- îndeplineşte obiectivele sociale prin intermediul activităţilor economice social-utile
- crează forme alternative de muncă şi ocupare, consolidând democraţia locală şi legatura
între piaţă şi responsabilitatea personală

 Modelul scandinav
- Finlanda, Norvegia, Danemarca şi Suedia
- tradiţie adânc înrădăcinată a mişcărilor sociale şi un stat bunăstare puternic
- reducerea cheltuielilor sociale în aceste ţări a contribuit la dezvoltarea cooperativelor, în
special în zonele rurale
- combinaţie complexă a economiei publice şi sociale: reduceri în cadrul furnizării publice de
servicii sociale şi dezvoltarea organizaţiilor economiei sociale, cu sprijinul statului
- economia socială este compatibilă cu un sistem de bunăstare generos, ca parte a politicii de
redistribuire

 Modelul mediteranean
- Italia, Potugalia, Spania şi Grecia
- Italia: al treilea sector este foarte puternic, compus din cooperative, ONG-uri, asociaţii non-
profit şi întreprinderi sociale
- Portugalia şi Spania: economia socială este mai puţin dezvoltată
- Grecia: se pune întrebarea dacă se poate discuta de al treilea sector
- economia socială se corelează cu caracteristicile specifice ale statului social în ţările
mediteraneene: rolul familiei în reproducerea socială

 Modelul corporatist
- Belgia, Franţa şi Germania
- Germania: lipsă generală de informare privind economia socială şi posibilităţile pe care le
oferă
- Franţa: economia socială este susţinută de guvern (organizaţiile de administrare a serviciilor
sociale în numele statului beneficază de compensaţii)
- Belgia: model hibrid (elemente de la modelul german şi francez); în educaţie şi administraţia
spitalelor, statul a delegat multe competenţe către sectorul privat, care în continuare este
finanţat; reglementarea socieţăţilor în scopuri sociale începând din 1995

Bune practici în economia social

 PODUL ROMILOR
Proiect PHARE de incluziune a romilor (Slovenia)
 BOSENCE FARM
Centru social de reabilitare (Marea Britanie)
 LIVING CONSUMPTION CO-OP
Cooperaţia pentru un consum activ (Taiwan)

Podul romilor - Proiect PHARE de incluziune a romilor (Slovenia)

 integrarea romilor în societate (Municipalitatea Črenšovci, perioada 2005-2006)
 confecţionare de suveniruri autentice pentru turişti
 formarea tinerilor romi în scopul confecţionării de artizanat pentru muzeul romilor de la
Kamenci
 tabere pentru tinerii romi şi nonromi
  ateliere de lucru creative pentru tinerii romi
 expoziţii de sculptură, seri literare şi alte evenimente culturale
 atelier de lucru pe tema plantelor din medicina tradiţională ţigănească

IMPACT
 integrarea romilor pe piaţa muncii (de exemplu femeile rome au fost încurajate să se
instruiască în domeniul utilizării plantelor medicinale, cu scopul de a le vinde pe piaţă
 participarea tinerilor romi la educaţie
 publicarea unei broşuri bilingve (slovenă şi maghiară) despre atracţiile turistice din aşezarea
romă Kamenci
 parteneriat de dezvoltare regională pentru romi, între autorităţile locale asociaţiile rome,
şcolile şi centrele de dezvoltare
 înființarea unui centru de sănătate pentru romi

Comunitatea Bosence Farm Ltd. Centru social de reabilitare (Marea Britanie)

 întreprindere socială de tipul centrelor sociale de reabilitare a persoanelor fără adăpost (cu
probleme grave de dependenţă)
 veniturile din comerţ au permis fermei să îşi extindă sediul - centrul de dezintoxicare şi
stabilizare
 două categorii de servicii: servicii rezidenţiale (persoanele pot sta pe o perioadă de până la
un an) şi servicii de îngrijiri ulterioare
 schimbarea modului de viaţă al dependenţilor: implicarea în activităţi colective
(gimnastică) şi participarea la diferite ateliere de lucru (pictură, olărit), ca metode terapeutice

Living Consumption CO-OP Cooperaţia pentru un consum activ (Taiwan)

 asociaţie de femei din Taiwan: sprijină femeile pentru a înfiinţa împreună cooperative
 puterea de cumpărare a consumatorilor care caută un stil de viaţă mai sănătos şi mai sigur
 facilitează comunicarea directă dintre producători şi consumatori: alimente obişnuite, cum
ar fi legume, ouă, lapte, orez şi fructe
 strângerea comenzilor de la consumatori şi livrarea bunurilor (în mod regulat o dată pe
săptămână/lună)
 conştientizarea consumatorului cu privire la producţia de alimente şi alimentaţia sănătoasă

Living Consumption CO-OP - beneficii economice, sociale şi de mediu –

 produse cu arome locale → încurajarea stilului de viaţă tradiţional
 dezvoltarea agriculturii locale
 preocuparea faţă de drepturile omului şi calitatea vieţii persoanelor vulnerabile (femei,
fermieri de subzistenţă, persoane cu dizabilităţi din mediul rural)
 alimente mai bune, naturale şi nutritive, fără adăugarea de substanţe artificiale
 nu sunt folosite substanţe chimice pentru tratarea seminţelor, iar îngrăşămintele sunt
organice
 preţ mai stabil şi rezonabil pentru produse

Economia socială în România

Evoluţia economiei sociale în România
 prima formă de economie socială: societatea agronomică şi manufacturieră din Scăieni (1835)
 începuturile dezvoltării sectorului cooperatist: publicarea proiectului pentru o casă de păstrare
şi împrumutare (1845)
 cooperativele erau reglementate prin Codul de Comerţ (1887), în vigoare până în 1903 (legea
cooperaţiei din 1898, contribuţia lui Spiru Haret)
  1850-1870: se înfiinţează diferite asociaţii de economie, credit şi ajutor mutual la Bistriţa
(1851), Brăila (1855), Roman (1860), Răşinari, Sibiu (1867) şi Bucureşti (1870)
 1877: Societatea Română de Cruce Roşie
 1895: România participă ca membru fondator la înfiinţarea Alianţei Cooperatiste
Internaţionale (ACI)
 1921: reglementări privind asociaţiile şi fundaţiile
 1948: apar cooperativele de invalizi, precursoarele unităţilor protejate de astăzi
 1949: organizarea caselor de ajutor reciproc pe lângă sindicate, prin reglementări concrete

Evoluţia contemporană a economiei sociale în România

 1947-1949: sunt desfiinţate peste 1.000 de asociaţii locale şi naţionale, profesionale şi
culturale
 organizaţiile de masă tolerate erau cooperativele, organizaţiile de fabrică şi uzinele, asociaţii
fără partid ale femeilor, organe de presă, organizaţii culturale şi uniuni ale tineretului
 1974: reţeaua de organizaţii tolerate ca forme de control ideologic al populaţiei este unită
Frontul Unităţii Socialiste
 relativă autonomie, aparenţe democratice, voluntariat forţat etc. → instrumente ideologice
 după 1990: “desfiinţarea” sectorului cooperatist
 1992: reglementarea unităţilor protejate autorizate (trecerea de la invalid, handicapat la
persoană cu disabilităţi); obligativitatea ca 70% din angajaţi să fie persoane cu handicap, până
în 2002 când procentul se reduce la 30%
 1992: apar primele societăţi de microfinanţare la Tg. Mureş şi Oradea; primele reglementări
în 2005, în vigoare până în 2009;
 2003: 15 societăţi de microfinanţare existente în România formează Coaliţia de
Microfinanţare, cu sprijinul financiar şi tehnic al USAID

Definirea economiei sociale în România

 2002: primele referiri legislative la economia socială reflectă o înţelegere eronată a
termenului în dezacord cu principiile internaţionale (HG 829/ 2002 privind aprobarea Planului
naţional anti-sărăcie şi promovare a incluziunii sociale)
 2007-2013: definirea economiei sociale în documentele de finanţare a proiectelor FSE prin
POSDRU nu a adus mai multă claritate
 Legea 292/2011 a asistenţei sociale: “economia socială reprezintă un sector ce cuprinde
activităţi economice care, în subsidiar şi cu condiţia menţinerii performanţei economice,
includ obiective de tip social”
 Legea 219/2015 privind economia socială: “economia socială reprezintă ansamblul
activităţilor organizate independent de sectorul public, al căror scop este să servească interesul
general, interesele unei colectivităţi şi/sau interesele personale nepatrimoniale, prin creşterea
gradului de ocupare a persoanelor aparţinând grupului vulnerabil şi/sau producerea şi
furnizarea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări
 iniţiativă privată, voluntară şi solidară
 grad ridicat de autonomie şi responsabilitate
 distribuirea limitată a profitului către asociaţi

Principiile economiei sociale

 prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului
 solidaritate şi responsabilitate colectivă
 convergenţa intereselor (asociaţi/general, colectiv)
 control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate
 caracter voluntar şi liber al asocierii
  personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile
publice
 alocarea celei mai mari părţi a profitului, excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor
sociale

Obiectivele economiei sociale

 consolidarea coeziunii economice şi sociale
 ocuparea forţei de muncă
 dezvoltarea serviciilor sociale

Activităţi de interes general în economia social

 producerea de bunuri, prestarea de servicii şi/sau execuţia de lucrări pentru bunăstarea
comunităţii
 promovarea unor activităţi care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru grupuri
vulnerabile
 dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupurile
vulnerabile
 dezvoltarea serviciilor sociale pentru creşterea capacităţii de inserţie pe piaţa muncii a
persoanelor din grupurile vulnerabile

Actorii economiei sociale din România

 societăţile cooperative de gradul I (Legea 1/2005)
 cooperativele de credit (Legea 227/2007)
 asociaţiile şi fundaţiile (Legea 246/2005)
 casele de ajutor reciproc ale salariaţilor (Legea 122/1996) sau ale pensionarilor (Legea
540/2002)
 societăţile agricole (Legea 36/1991)
 orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înfiinţare şi
organizare, cumulativ, definiţia şi principiile economiei sociale

Cadrul instituţional al economiei sociale în România

 Ministerul Muncii – ANOFM şi DPPH
 Ministerul Economiei – DIPIMM
 Ministerul Agriculturii
 Ministerul Justiţiei – ONRC, Registrul Naţional al ONG-urilor, ANP
 Ministerul Finanţelor
 Banca Naţională a României
 Agenţia Naţională pentru Romi
 Agenţia Naţională împotriva traficului de persoane
 Inspectoratul General pentru Imigrări
 Agenţia Naţională Antidrog

Responsabilităţi la nivel instituţional

 recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale prin acordarea atestatului de întreprindere
socială
 recunoaşterea rolului întreprinderilor sociale de inserţie prin acordarea mărcii sociale
 dezvoltarea mecanismelor de sprijinire a întreprinderilor sociale de inserţie
 promovarea şi susţinerea dezvoltării resurselor umane din domeniul economiei sociale
 participarea la activităţi de economie socială prin colaborare în diferite forme
 înfiinţarea de centre de informare şi consiliere în domeniul economiei sociale
Dimensiunea economiei sociale în România (2012)
 39.347 de organizaţii active, care au obţinut venituri în valoare de 12.298.111.000 RON
 131.127 angajaţi, reprezentând 1,9% din populaţia ocupată (1,75% în 2011 şi 1,7% în 2010)
 498.141.000 RON contribuţie la bugetul de stat, adică 4,18% din total contribuţie persoane
juridice
 682 de societăţi deţinute de entităţile de economie socială au avut venituri de 2.202.562.000
RON şi au angajat 17.394 persoane; 95% deţinute de asociaţii şi fundaţii

Grupurile vulnerabile, beneficiari ai economiei sociale

Conceptul „grupuri vulnerabile” derivă din principiile universale ale drepturilor omului şi se referă la
segmente de populaţie care se confruntă cu atitudini şi comportamente discriminatorii şi/sau au
nevoie de o atenţie specială pentru a nu fi exploatate sau marginalizate de către societate.

Perspective ale grupurilor vulnerabile

 discriminarea (OUG 137/2000)
„acea categorie de persoane care fie se află pe o poziţie de inegalitate în raport cu majoritatea
cetăţenilor din cauza diferenţelor identitare faţă de majoritate, fie se confruntă cu un comportament
de respingere şi marginalizare”
 marginalizarea socială (Legea 116/2002)
„poziţie socială periferică, de izolare, cu acces limitat la resursele economice, politice, educaţionale
şi comunicaţionale ale colectivităţii, manifestată prin absenţa unui minimum de condiţii sociale de
viaţă”

Grupuri vulnerabile vs. grupuri de risc

 grupurile vulnerabile: grupuri lipsite de suport, care se află în stare cronică/relativă de
sărăcie, fiind în incapacitate de a profita de oportunităţi sau de a se apăra în fața problemelor –
vulnerabilitate permanentă
Exemple: persoanele cu dizabilităţi, copiii abandonaţi, persoanele infectate cu HIV, vârstnicii,
minorităţile etnice, familiile monoparentale etc.
 grupurile de risc sunt grupuri expuse la riscuri care pot conduce la un nivel de bunăstare
plasat sub pragul a ceea ce consideră societatea a fi acceptabil/dezirabil – vulnerabilitate
tranzitorie
Exemple: femeile aflate în perioada maternităţii, tinerii absolvenţi debutanţi pe piaţa muncii,
persoanele care migrează pentru muncă etc.

Profilul general al persoanei vulnerabile

 vârsta: copiii şi tinerii sub 24 de ani
 educaţie: persoanele cu educație scăzută
 statutul ocupaţional: şomerii, casnicele sau lucrătorii pe cont propriu
 mediul de rezidenţă: rural
 regiunea: Nord-Est, Sud-Vest şi Sud
 etnie: romii se confruntă cu un risc de sărăcie de 6 ori mai mare decât ansamblul populației

Tinerii postinstituţionalizaţi
 UNICEF: “copiii care nu pot să stea cu părinţii lor pe perioade mai scurte sau mai lungi de
timp din cauza decesului sau îmbolnăvirii părinţilor, deoarece aceştia ajung în închisoare sau îi
abandonează, sau nu au deprinderi corespunzătoare pentru creşterea copiilor (copii lipsiţi de
îngrijire părintească)”
 H.G. 669/2006 privind Strategia naţională de incluziune socială a tinerilor care părăsesc
sistemul de protecţie a copilului: “tinerii peste 18 ani care părăsesc sistemul de protecţie a
 copilului, tinerii care la împlinirea vârstei de 18 ani se află într-un centru de reeducare şi
penitenciare pentru minori, tinerii fără adăpost la împlinirea vârstei de 18 ani”

Profilul tinerilor postinstituţionalizaţi

 se descurajează cu uşurinţă
 renunţă la primul obstacol sau eşec
 trăiesc sentimente de inutilitate a eforturilor pe care trebuie să le facă pentru a reuşi în viaţă
 atitudini revendicative sau pasive de abordare a situaţiei lor
 culpabilităţi şi sentimente de furie îndreptată asupra societăţii în general
 lipsa planurilor de viitor şi a motivaţiei în atingerea unor obiective personale sau profesionale
Riscuri asociate tinerilor postinstituţionalizaţi
 risc ridicat de marginalizare
 dificultăţi întâmpinate în procesul de însuşire a deprinderilor de viaţă independentă
 socializare primară incompletă → dificultăţi în stabilirea unor relaţii cu alte persoane
 dependenţa de un sistem în care au interiorizat un model pasiv de abordare a vieţii
 insuficienta dezvoltare a abilităţilor de cunoaştere a serviciilor sociale din comunitate, de
orientare generală în mediul social

Inserţia profesională a tinerilor postinstituţionalizaţi

 “Programul de Ocupare a Forţei de Muncă” gestionat de ANOFM: încadrarea în muncă prin
încheierea de contracte de solidaritate, în baza Legii 116/2002.
 tendinţă de scădere a numărului de tineri provenind din sistemul de protecţie a copilului
angajaţi prin intermediul programului / tendinţă de creştere a numărului de tineri
postinstituţionalizaţi
 caracterul informal al inserţiei: relaţiile inter-personale ale asistenţilor socialii cu diverşi
angajatori de pe piaţa locală sau instituţii abilitate care pot facilita şi grăbi procesul de inserţie

Determinanţii inserţiei profesionale a tinerilor postinstituţionalizaţi

 modul în care tinerii sunt pregătiţi pentru viaţă
 perioada petrecută în sistemul instituționalizat
 prezenţa dizabilităţilor (gradul de severitate al dizabilităţii)
 nivelul de educaţie
 meseriile caracteristice sunt destul de puţin căutate pe piaţa muncii
 nu există obiective, standarde, metodologii de lucru şi personal specializat pentru integrare
socio-profesională a tinerilor instituţionalizaţi

Vulnerabilitatea femeilor este percepută în special în relaţie cu problema violenţei şi cu

oportunităţile limitate de angajare pe piaţa muncii
 femeile victime ale violenţei domestice,
 femei supuse abuzului, exploatării şi traficului
 femeile cu nivel scăzut de calificare
 femeile “dezavantajate” pe piaţa muncii
 femeile din mediul rural
 femeile rome
 femeile cu mulţi copii, fără experienţă pe piaţa muncii sau cu o perioadă îndelungată de pauză
care face dificilă reintegrarea

De ce femeile sunt considerate grup vulnerabil?

 orientări valorice (modelul tradiţional al familiei vs. femeia mamă, soţie şi angajat pe piaţa
muncii)
 munca domestică (distribuţia inegală a rolurilor în cadrul familiei/gospodăriei)
  standardul de viaţă scăzut al familiei
 inaccesibilitatea serviciilor de suplinire a muncilor domestice
 flexibilitatea scăzută la locul de muncă

Argumente în favoarea vulnerabilităţii femeilor

 rata ocupării femeilor este mai scăzută decât cea a bărbaţilor (58,6%/70,7%), deşi femeile au
un nivel de educaţie mai ridicat
 femeile sunt plătite mai puţin (cu 18%) decât bărbaţii
 riscul sărăciei este mai mare pentru femei decât pentru bărbaţi (17,1%/15,3%)
 femeile sunt subreprezentate în poziţii decizionale din domeniul economic sau politic, deşi
ponderea lor în aceste domenii este ridicată
 diviziunea responsabilităţilor familiale este încă puternic inegală

Problema inserţiei profesionale a femeilor

 locuri de muncă inadecvate educaţiei şi calificării categoriilor cu probleme
 slabă dezvoltare a locurilor de muncă cu timp parţial, care să dea posibilitatea armonizării
muncii cu viaţa de familie
 flexibilitate redusă a programului de lucru pentru femeile cu copii
 insuficiente alternative de îngrijire a copiilor în afara familiei

Profilul romilor ca grup vulnerabil

 nivel de educaţie extrem de scăzut (10% sunt analfabeţi)
 lipsa calificării sau derularea de activităţi profesionale fără calificare (peste 70% dintre romi)
 situaţie ocupaţională extrem de vulnerabilă (17% ocupă un loc de muncă remunerat)
 segregare spaţială (66% dintre romi locuiesc în comunităţi bine delimitate spaţial)
 sărăcie extremă (13% dintre romi trăiesc în sărăcie)

De ce romii sunt consideraţi grup vulnerabil?

 educaţia şi nivelul aspiraţiilor (performanţe şcolare sub cerinţele actuale ale pieţei muncii,
acces limitat, paradoxul vârstă/nivel de educaţie)
 modelul familiei tradiţionale (familie numeroasă, căsătorii timpurii, naştere la vârste fragede,
inferioritatea femeii în familie)
 ocuparea informală
 stereotipuri negative şi discriminare
 implicare comunitară scăzută

Profilul persoanelor cu dizabilităţi

 percepţii negative asupra propriilor abilităţi şi competenţe
 reticenţa membrilor familiilor faţă de un posibil mediu profesional ostil persoanei cu
dizabilităţi sau părăsirii domiciliului de către persoana cu dizabilităţi
 accesul mai anevoios la educaţie şi formare profesională continuă, în special în mediul rural
 accesul limitat la o serie de servicii publice, infrastructură deficitară, neadaptată
 criterii de evaluare a capacităţii de muncă bazate pe diagnosticul medical, mai degrabă decât
pe funcţionalităţi

Limitări ale inserţiei socio-profesionale a persoanelor cu dizabilităţi

 modalitatea standardizată de realizare a evaluării vocaţionale şi profesionale a persoanelor cu
dizabilităţi
 discriminarea în ocupare, manifestată prin restricţii la angajare şi/sau oferte salariale
inferioare
  prejudecăţile angajatorilor faţă de asocierea diferitelor tipuri de dizabilităţi cu o posibilă
productivitate mai scăzută
 gradul ridicat de neadaptare a curriculei şcolilor speciale (pentru persoane cu dizabilitaţi
senzoriale) la piaţa muncii
 numărul extrem de redus de interpreţi mimico-gestuali la nivel local
 costurile ridicate pentru adaptarea locurilor de muncă la necesităţile persoanelor cu
dizabilităţi

Profilul beneficiarilor de venit minim garantat (VMG)

 nivelul scăzut de educaţie
 statutul ocupaţional (lucrători pe cont propriu în sectorul agricol, şomerii, persoanele casnice
şi lucrătorii pe cont propriu în sectorul non-agricol)
 preponderenţă între beneficiari a persoanelor de etnie romă
 slabă integrare pe piaţa muncii
 majoritatea persoanelor care intră în sistemul de asistenţă socială nu îl părăsesc, iar cei care îl
părăsesc o fac de cele mai multe ori involuntar

Factori cauzali ai fenomenului VMG

 avantajele suplimentare la care au dreptul beneficiarii, alături de valoarea VMG
 posibilitatea obţinerii de venituri suplimentare în piaţa informală
 motivaţia scăzută de a schimba domiciliul în vederea angajării în altă localitate
 motivaţia scăzută de angajare pe salariul minim pe economie
 lipsa unei delimitări temporale a dreptului la VMG al persoanelor apte de muncă
 menţinerea la un nivelul scăzut a salariului minim pe economie

Înfiinţarea întreprinderilor sociale. Generarea şi dezvoltarea ideilor de afaceri sociale

 întreprinderea socială conectează dimensiunea economică (obţinerea de profit) cu un scop

social
 întreprinderea socială pune oamenii pe primul loc şi, în acelaşi timp, oferă o sursă de câştig
financiar (de exemplu, o seră, o micro-fermă sau o unitate de procesare de dulceţuri, care au ca
scop sprijinirea comunităţilor sărace şi/sau oferă locuri de muncă persoanelor dezavantajate)
 principii: „solidaritate, responsabilitate, libertate, şanse egale pentru toţi membrii [...] şi
respect reciproc” (Carta Economiei Sociale, 1980)
 model de afacere care răspunde într-un mod echitabil nevoilor oamenilor şi ale
comunităţilor
Trăsăturile specifice întreprinderilor sociale
 „prioritatea acordată individului şi obiectivelor sociale şi nu capitalului (obiectivelor
economice)
 structuri private
 asociere voluntară şi deschisă
 control democratic al membrilor
 îmbinarea intereselor membrilor/utilizatorilor şi/sau a interesului general
 respectarea principiului solidarităţii şi responsabilităţii
 gestiunea autonomă şi independenţa faţă de autorităţi
 majoritatea excedentelor să fie folosite pentru atingerea obiectivelor de dezvoltare durabilă şi
prestarea unor servicii de interes pentru membri sau de interes general.”
(Carta Principiilor Economiei Sociale, 2002)
De la idee ... la afacerea socială
 autoevaluarea antreprenorului şi a echipei sale
 motivarea înfiinţării unei întreprinderi sociale (motivaţia economică şi motivaţia socială)
 alegerea tipului de întreprindere socială
 generarea şi analizarea ideii de afacere socială
 stabilirea misiunii/viziunii şi obiectivelor întreprinderii sociale
 evaluarea potenţialului ideii de afaceri
 testarea afacerii sociale
 redactarea planului de afaceri

Autoevaluarea
 persoane care au o motivaţie puternică şi pun multă pasiune în acest demers (antreprenorii
sociali)
 presupune muncă de echipă, iar iniţiatorul trebuie să aibă viziune, carismă, determinare
pentru a reuşi să mobilizeze celelalte entintăţi implicate (stakeholderii)
 crearea sentimentului de apartenenţă la acest demers
 cunoaşterea provocărilor şi dobândirea cunoştinţelor minime şi a deprinderilor utile în acest
proces
 autoevaluarea calităţilor şi deprinderilor de antreprenor social

Forme juridice ale întreprinderilor sociale

 organizaţii non profit (care desfăşoară activităţi economice fie în cadrul lor, fie prin societăţi
comerciale)
 case de ajutor reciproc ale salariaţilor sau ale pensionarilor (care furnizează servicii dedicate)
 cooperative de credit (sau ale instituţii financiare nonbancare)
 societăţile cooperative de gradul 1, reglementate prin Legea 1/2005 privind organizarea şi
funcţionarea cooperaţiei (cooperative meşteşugăreşti, de consum, de valorificare, agricole,
prescăreşti, forestiere etc.)
 unităţi protejate autorizate
 persoane fizice autorizate, întreprinderi individuale, întreprinderi familiale, întreprinderi mici
şi mijlocii

Identificarea ideilor de afaceri sociale

 rezultatul unui proces de analiză/evaluare a mediului/comunităţii sau al unei revelaţii
  replica unor afaceri sociale din ţară sau din străinătate
 afaceri existente, îmbogăţite cu elemente inovatoare sau adresate altor tipuri de consumatori
 este necesară o evaluare a ideilor identificate, cu ajutorul unui set coerent de criterii
obiective → selecţia celei mai potrivite idei raportat la aptitudinile antreprenorului,
oportunităţile locale şi potenţialul de a produce venituri

Aspecte definitorii în faza de pregătire a înfiinţării

 situaţia din comunitate
 nevoile comunităţii pe plan economic şi social
 disponibilitatea şi utilizarea resurselor locale (materiale, financiare, umane etc.)
 capacitatea de implementare a afacerii sociale în comunitate: resursele existente, experienţa,
motivaţia şi competenţele antreprenorului şi echipei etc.
 parteneriate posibile cu actori publici şi privaţi
 implicarea întreprinderii sociale în comunitate

Misiunea/viziunea întreprinderii sociale

 se analizează motivaţiile care stau la baza iniţierii unei întreprinderi sociale
 se stabileşte ce anume se va realiza prin demararea afacerii sociale
 se exprimă/sintetizează dorinţele, aşteptările şi aspiraţiile membrilor care vor face parte din
întreprinderea socială, în ce priveşte dezvoltarea comunităţii din care fac parte

Viziunea întreprinderii sociale - conţinut –

Viziunea arată ce se doreşte să devină organizaţia sau comunitatea pentru care lucrează întreprinderea
socială, în viitor.
De ce este importantă viziunea?
 majoritatea antreprenorilor elaborează strategii, dar viziunea împreună cu valorile sunt, de
fapt, cele care determină acţiunea strategică
 absenţa viziunii periclitează orice strategie
 o viziune comună/asumată motivează factorii interesaţi să se îndrepte în aceeaşi direcţie

Viziunea întreprinderii sociale - caracteristici –

Specifică:
să corespundă situaţiei, culturii şi tradiţiilor înrădăcinate în organizaţie/comunitate
Idealistă:
să reflecte idealuri înalte, standarde de excelenţă
Clarificatoare:
să stabilească necesitatea/direcţia de acţiune
Provocatoare:
să stimuleze membrii întreprinderii sociale să dezvolte noi modalităţi de atingere a sa

Misiunea întreprinderii sociale - conţinut şi caracteristici –

Misiunea este o declaraţie a organizaţiei, în care se specifică unde vrea să ajungă. Misiunea
comunică esenţa mesajului unei organizaţii.
O declaraţie de misiune trebuie să conţină:
 misiunea: raţiunea de a exista a organizaţiei
 scopul: ce anume vrea să obţină
 metodele: căile consacrate prin care întreprinderea socială îşi propune să-şi atingă scopul
 valorile: principiile şi ideile care ghidează membrii întreprinderii către atingerea scopurilor
economice şi sociale
Misiunea întreprinderii sociale - întrebări cheie –
 Ce se intenţionează să se realizeze prin crearea unei întreprinderi sociale?
 Cum se consideră că va funcţiona întreprinderea socială în următorii 5 ani?
 Care sunt rezultatele care se aşteaptă prin funcţionarea întreprinderii sociale în viitor?
 Prin ce metode se vor atinge aceste rezultate?
 Prin ce alte metode în afară de crearea întreprinderii sociale mai pot fi îndeplinite rezultatele
estimate?

Obiectivele întreprinderii sociale - conţinut –

 formularea obiectivelor întreprinderii sociale presupune şi stabilirea clienţilor/beneficiarilor, a
resurselor necesare, a indicatorilor de evaluare şi a rezultatelor aşteptate
 obiectivele (economice şi sociale) trebuie să fie SMART: Specifice, Măsurabile, să poată fi
Atinse, Relevante şi încadrate în Timp
 pentru a putea formula obiective concrete este necesară cunoaşterea problemelor cărora
întreprinderea socială le va oferi o rezolvare, dar şi a cauzelor şi efectelor acestora

Obiectivele sociale ale întreprinderii sociale - întrebări cheie –

Obiectivele sociale reprezintă rezultatele pe care antreprenorul urmăreşte să le obţină la nivel social
prin crearea întreprinderii sociale.
 Care sunt nevoile/problemele din comunitate la care răspunde întreprinderea socială?
 Care sunt cauzele acestor nevoi/probleme?
 Care sunt efectele lor?
 Care sunt obiectivele sociale ale întreprinderii?

Obiectivele economice ale întreprinderii sociale - întrebări cheie –

Obiectivele economice reprezintă rezultatele de natură economico-financiară pe care antreprenorul
urmăreşte să le obţină prin crearea întreprinderii sociale în scopul îndeplinirii obiectivelor sociale.
 Care sunt nevoile/problemele din organizaţie la care răspunde întreprinderea socială?
 Care sunt cauzele acestor nevoi/probleme?
 Care sunt efectele lor?
 Care sunt obiectivele economice ale întreprinderii?

Alte obiective ale întreprinderii sociale - întrebări cheie –

Care sunt indivizii/grupurile care se vor implica în cadrul întreprinderii sociale?
Care este numărul de beneficiari estimat pentru întreprinderea socială?
Care sunt modalităţile prin care se vor implica?
Care sunt indivizii/grupurile care vor beneficia de produsele/serviciile întreprinderii sociale?
Cum/(până) când vor beneficia de aceste produse/servicii?

Evaluarea ideii de afacere socială

Ideea de afacere socială trebuie să îndeplinească trei condiţii esenţiale:
 să aibă potenţial de piaţă (să poată produce profitul necesar şi suficient pentru susţinerea
obiectivelor sociale)
 să aibă impact social
 să compatibilizeze cu misiunea, viziunea şi obiectivele organizaţiei

Planificarea întreprinderilor sociale. Analiza ideilor de afaceri sociale. Planul de afacere

De la idee ... la afacerea socială
1) autoevaluarea antreprenorului şi a echipei sale
2) motivarea înfiinţării unei întreprinderi sociale (motivaţia economică şi motivaţia socială)
 3) alegerea tipului de întreprindere socială
4) generarea şi analizarea ideii de afacere socială
5) stabilirea misiunii/viziunii şi obiectivelor întreprinderii sociale
6) evaluarea potenţialului ideii de afaceri
7) testarea afacerii sociale
8) redactarea planului de afaceri

Analiza ideii de afacere socială

Ideea de afacere socială trebuie să îndeplinească trei condiţii esenţiale:
 să aibă potenţial de piaţă (să poată produce profitul necesar şi suficient pentru susţinerea
obiectivelor sociale)
 să aibă impact social
 să compatibilizeze cu misiunea, viziunea şi obiectivele organizaţiei

Analiza PEST a afacerii sociale

 instrument de evaluare a unei activităţi economice
 facilitează înţelegerea creşterii sau a declinului unei pieţe, a dinamicii pieţei
 permite alegerea celei mai bune strategii de dezvoltare prin modul în care se poziţionează pe
piaţă, prin potenţialul şi direcţia cea mai eficientă de dezvoltare
 analiză a mediului extern, mediu care influenţează deciziile şi acţiunile viitoare ale
întreprinderii sociale
 utilă pentru a revizui o strategie sau pentru a adopta o anumită poziţie pe piaţă, pentru a
stabili direcţia de dezvoltare a unei companii sau pentru a implementa o idee de afacere

Factorii politici
 Cât de stabil este mediul politic?
 Va influenţa politica guvernamentală legislaţia care reglementează domeniul de activitate al
organizaţiei?
 Cum se va modifica in viitor sistemul de taxe şi impozite impuse activităţii întreprinse?
 Care este poziţia guvernamentală cu privire la etica de marketing/piaţă?
 Care este politica guvernului referitoare la economie, politica fiscal-bugetară, piaţa forţei de
muncă, sistemele de protecţie şi asistenţă socială etc.?

Factorii economici
Trebuie avute în vedere următoarele aspecte:
 ratele dobânzilor
 nivelul inflaţiei
 ocuparea forţei de muncă
 puterea de cumpărare
 perspectivele pe termen lung ale economiei, respectiv ale Produsului Intern Brut pe cap de
locuitor
 starea economiei de tranzacţionare pe termen scurt şi lung (pentru activităţi internaţionale)

Factorii sociali
 Care sunt atitudinile faţă de produsele şi serviciile externe? Cum sunt distribuite pe piaţă?
 Cât timp au consumatorii pentru petrecerea timpului liber?
 Care sunt rolurile bărbaţilor şi femeilor în societate?
 Care este speranţa de viaţă? Cât de înstărite sunt generaţiile mai în vârstă?
 Care sunt atitudinile faţă de cariera profesională?
 Care este religia dominantă în societate?
 Care este distribuţia pe vârste?
  Care este rata de creştere a populaţiei?

Factorii tehnologici
 Permite tehnologia existentă ca produsele şi serviciile să fie realizate mai ieftin şi la un
standard calitativ mai ridicat?
 Oferă tehnologia consumatorilor produse şi servicii inovative (internet banking, noi generaţii
de telefoane mobile etc)?
 Cum sunt canalele de distribuţie schimbate/afectate de noile tehnologi?
 Oferă tehnologia noi modalităţi de comunicare cu viitorii clienţi/beneficiari ai întreprinderii
sociale (bannere, managementul relaţiei cu clienţii etc.)?

Exemple de factori PEST

Studiul de fezabilitate
 demonstrează dacă ideea de întreprindere socială este realistă şi viabilă
 presupune analizarea pieţei (evaluarea potenţialului de piaţă, a clienţilor şi a competiţiei) şi
realizarea studiului de marketing (elaborarea politicilor de preţ, produs, distribuţie şi
promovare şi stabilirea căilor de realizare a acestora)
 analiza pieţei şi analiza de marketing vor sta la baza adoptării deciziei finale de a demara
afacerea socială
 în procesul de dezvoltare a întreprinderilor sociale este importantă şi analiza pieţei, ci nu doar
a nevoilor sociale

Criterii de evaluare a fezabilităţii afacerii sociale

 alinierea strategică: în ce măsură întreprinderea socială va îndeplini misiunea şi scopurile
organizaţiei care o înfiinţează?
 oportunitatea de piaţă: în ce măsură produsele/ serviciile vor fi cerute pe piaţă?
 capacităţile operaţionale: în ce măsură organizaţia deţine capacităţile necesare pentru a
implementa ideea de afacere socială şi de a face întreprinderea socială profitabilă?
 potenţialul financiar: în ce măsură întreprinderea socială va reuşi să realizeze profit din
activitatea derulată?
Informaţii necesare pentru planul financiar
 discutaţi cu organizaţii, firme sau persoane care lucrează în domeniul în care iniţiaţi afacerea
socială
 dacă există deja produsul/serviciul/prototipul/mostra testaţi piaţa şi identificaţi părerea
consumatorilor/clienţilor
 observaţi care este cererea şi oferta pentru produsul respectiv în zona în care doriţi să
localizaţi întreprinderea socială
 căutaţi informaţii despre categoria de consumatori care vă interesează
 citiţi presa (de specialitate) în domeniul de interes
 obţineţi materialele promoţionale ale competitorilor de pe piaţă (atenţie la politicile de produs
şi de preţ)

Descrierea generală a afacerii sociale

 majoritatea companiilor au o scurtă descriere a activităţii lor, a misiunii lor . În maxim 30 de
cuvinte se explică de ce trebuie să existe pe piaţă şi care sunt principiile/valorile după care se
ghidează în afaceri
 obiectivele sociale trebuie să fie clar specificate şi să aibă prioritate asupra celor
economice
 este important de precizat cărei categorii de clienţi se adresează afacerea socială, care
consumatori vor utiliza bunul sau serviciul pe care îl veţi produce/furniza

Analiza pieţei vizate

 analiză sistematică a pieţei (este foarte periculos să vă asumaţi faptul că deja ştiţi ce se
întâmplă pe piaţă şi care sunt tendinţele ei, fără un studiu în prealabil)
 analiza primară: vă culegeţi propriile dumneavoastră date şi informaţii (de exemplu puteţi
contoriza traficul unei anumite locaţii, puteţi lua interviuri şi puteţi face mini studii de piaţă
pentru a afla nevoile consumatorilor etc)
 analiza secundară: folosiţi informaţii care sunt publice/ oficiale (ziare, reviste de
specialitate, analize ale industriei, rapoarte demografice, rapoarte privind anumite tendinţe
economice, analize ale unor instituţii specializate), disponibile în librării, în mediul online, la
ONRC, la camera de comerţ, la anumite agenţii guvernamentale etc.

Date despre sectorul de activitate

 Care este mărimea totală a pieţei de desfacere?
 Ce procentaj vor avea produsele dumneavoastră din această piaţă?
 Care este cererea actuală pe piaţa ţintă?
 Care sunt tendinţele în piaţă? (tendinţe de creştere, tendinţe în preferinţele consumatorilor,
tendinţe în dezvoltarea produselor etc.)
 Care este potenţialul de creştere al afacerii sociale?
 Care sunt obstacolele cu care vă confruntaţi pentru a intra pe piaţă şi cum pot fi acestea
depăşite?

Descrierea produselor/serviciilor
 descrieţi cea mai importantă caracteristică care le face speciale în raport cu cele existente pe
piaţă
 descrieţi produsele sau serviciile în termeni de beneficii/utilitate pentru consumatori/clienţi
 descrieţi atât produsele de bază, cât şi pe cele efective şi îmbunătăţite:
  produsul de bază: beneficiile pe care publicul ţintă le va obţine ca urmare a acţiunilor
întreprinse
 produsul efectiv: aspecte legate de caracteristicile, denumirea, calitatea, stilul, designul şi
ambalarea produsului de bază
 produsul îmbunătăţit: toate caracteristicile suplimentare; ce servicii oferiţi după vinderea
produsului?

Profilul publicului ţintă

 Cine va cumpăra produsul/serviciul? Care sunt categoriile de consumatori cărora li se
adresează? Sunt persoane fizice sau juridice?
 Unde locuiesc potenţialii clienţi? La oraş? La sat? În localităţi învecinate? În judeţe
învecinate?
 Ce venituri/putere de cumpărare au? Ce produse/ servicii îşi permit să cumpere?
 Sunt mai ales femei sau bărbaţi? Tineri sau vârstnici? Au familii numeroase? Care membru al
familiei face cumpărăturile?

Profilul publicului ţintă

 Care este numărul consumatorilor potenţiali cărora se adresează produsul/serviciul?
 Cumpără de obicei tipul de produs/serviciu pe care vreţi să îl oferiţi? De ce? În ce condiţii?
Ce nevoi le satisface?
 Cât de des cumpără în prezent tipul de produs/serviciu pe care îl veţi oferiţi?
 Cum şi de unde cumpără? La târguri, la magazine, comandă online cu livrare?
 De unde au clienţii/consumatorii informaţii despre produsele/serviciile similare existente pe
piaţă? Din ziare, reviste? De la prieteni? De pe internet? De la târguri?
 vârstă
 sex
 locaţie
 nivelul lor de venit
 mărimea familiei
 clasa socială şi ocupaţia
 nivelul de educaţie
 alte caracteristici specifice domeniului/ramurii economice
 valorile, stilul de viaţă, personalitatea potenţialilor consumatori
 comportamente de consum (achiziţii conexe)

Concurenţa
 întocmiţi o listă cu cei mai mari competitori (nume şi date de contact, descrierea ofertelor etc.)
 concurenţa există pe tot ansamblul vânzării sau doar în anumite locaţii? Pe anumite produse?
Pe anumite tipuri de clienţi?
 descrieţi competitorii direcţi (cei a căror ofertă este similară cu oferta întreprinderii sociale)
 descrieţi concurenţii indirecţi (cei care satisfac aceeaşi nevoie a publicului ţintă, dar în alt
mod; cei care acţionează pe pieţe similare)
 În momentul de faţă cum obţin potenţialii clienţi produsul/serviciul? De unde cumpără? De la
cine?
 Potenţialii clienţi sunt mulţumiţi de produsele/serviciile oferite de alte organizaţii? De ce?
 Care este motivaţia de a se deplasa exclusiv pentru a achiziţiona acest produs? Cât timp/bani
consumă?
 Care este preţul pe care îl plătesc în prezent? Veţi oferi un preţ mai mic? Mai mare?
 Cunoaşteţi firme sau organizaţii care oferă acest produs/serviciu la nivel local? Dar în judeţ?
Care dintre acestea sunt cele mai dezvoltate?
  Cunoaşteţi în localitate firme sau organizaţii care oferă produse/servicii asemănătoare cu cele
pe care le va realiza întreprinderea socială? Prin ce diferă faţă de viitoarele produse/servicii ale
întreprinderii sociale?
 Cu ce vine nou produsul/serviciul întreprinderii sociale faţă de ce este acum pe piaţă? (de
exemplu, este mai natural, mai ieftin, mai atrăgător, mai aproape de consumatori, corespunde
mai bine cerinţelor şi nevoilor consumatorilor etc.)

Promovarea afacerii sociale

 Cum vor auzi consumatorii de produsele/serviciile întreprinderii sociale?
 Care sunt cele mai atractive mijloace pentru promovarea produselor?
 Ce imagine proprie şi valori vreţi să promovaţi? Cum vreţi să vă perceapă consumatorii?
 Aveţi şi alte metode de promovare decât publicitatea plătită? (logo, cărţi de vizită, broşuri,
pliante etc.)
 Aţi creat un sistem care să identifice clienţii fideli pentru a îi putea contacta?
 materiale de publicitate: broşuri, fluturaşi, postere, benere etc.
 publicitate clasică: ziare, reviste, publicaţii de specialitate, radio, TV etc.
 marketing direct: e-mailuri directe către consumatori, telefoane către consumatori, internet
 relaţii publice: articole despre produsul/serviciul oferit, despre întreprinderea socială şi
scopurile ei sociale, despre antreprenor şi calităţile, aspiraţiile şi valorile sale sociale etc.
 evenimente, expoziţii, târguri de profil

Politica de preţ
 comparaţi preţul vostru cu cel al concurenţei: Este acesta mai mare, mai mic, sau la fel? De
ce?
 identificaţi cât de important este preţul pentru consumatori: Decizia finală pe care o iau
consumatorii se raportează numai la preţ?
 specificaţi/analizaţi ce alte servicii oferiţi clienţilor în preţul respectiv: Pot cumpăra acel
produs în rate? Oferiţi garanţie pentru produsele/serviciilor comercializate? Furnizaţi servicii
post-vânzare incluse în preţul de achiziţie?

Politica de plasare (distribuţie)

 vânzări cu amănuntul/en gros
 vânzări directe (comanda prin mail, comerţ online, dintr-un anumit catalog)
 agenţi de vânzări
 licitaţii
 propriul lanţ de magazine/intermediari

Planul operaţional – producţia

Descrie cum şi unde sunt produsele/serviciile realizate:
 echipamente de producţie şi costuri
 etapele procesului de producţie
 programul de lucru
 asigurarea materiei prime
 controlul calităţii
 serviciul clienţi
 controlul inventarului
 dezvoltarea de produse, cercetare etc.

Sediul întreprinderii sociale şi punctele de lucru

 Îndeplineşte sediul cerinţele fizice (spaţiul necesar, tipul clădirii, zona, acces la utilităţi etc.)?
  Există căi de acces pentru aprovizionare? Este nevoie de parcare pentru clienţi şi angajaţi?
Câte locuri? Parcare păzită?
 Cât va costa chiria, întreţinerea, utilităţile, asigurările, costurile iniţiale de amenajare a
spaţiului etc.?
 Unde sunt localizaţi competitorii? Este mai bine să fiţi lângă ei sau la o anumită distanţă?

Aspecte juridice
 licenţe pentru desfăşurarea activităţii, aprobări, permise, autorizări, înregistrări, cerfificări,
avize etc.
 reguli şi regulamente privind sănătatea în muncă, spaţiul de lucru sau mediul înconjurător
 regulamente speciale pentru desfăşurarea activităţii (regulament de ordine interioară,
proceduri, planuri de evacuare etc.)
 specificaţii privind desfăşurarea activităţii într-o anumită zonă, sediu, punct de lucru, atelier
etc.
 asigurări pentru bunuri mobile şi imobile

Resurse umane
 De câţi angajaţi va fi nevoie pentru începerea afacerii sociale? Ce responsabilităţi vor avea?
Ce trebuie să ştie să facă?
 Cunoaşteţi astfel de persoane? Cât de repede sunt disponibile să înceapă lucrul în
întreprinderea socială? În ce condiţii?
 Veţi angaja persoane din grupuri vulnerabile? Câte şi din care categorii? Cine, cum şi când îi
va instrui?
 Cum vor fi repartizate sarcinile? Ce program de lucru va avea fiecare angajat? Fişa postului?

Aprovizionarea cu materii prime

 De ce materie primă este nevoie? De unde o obţineţi? Cât de des trebuie livrată în primul an
de funcţionare a întreprinderii sociale?
 Cunoaşteţi furnizorii de materie primă în domeniu? Marfa lor este de calitate?
 Cât de rapid v-o pot livra? Pot aduce comenzi regulate? La ce preţ? Unde aduc materia
primă?
 Veţi folosi resurse disponibile pe plan local în procesul de producţie?
 Aţi analizat toate variantele de procurare a materiei prime din zona din care faceţi parte?

Management şi organizare
 Cine va administra afacerea zi de zi? Ce experienţă are şi ce aduce nou afacerii? Ce calităţi
speciale are? Există un plan de a continua afacerea dacă această persoană pleacă din
organizaţie?
 Care sunt organele de conducere? Care sunt atribuţiile acestora?
 Cum veţi respecta principiul guvernării democratice ”un om-un vot”?
 Cum veţi implica alţi factori de decizie în activitatea întreprinderii sociale?
 dacă aveţi mai mult de 10 angajaţi creaţi un tabel organizaţional (ierarhia angajaţilor şi
repartizarea responsabilităţilor)
 împărţirea profitului: este necesar să fie specificat de la început procentul din profit care
poate fi distribuit membrilor şi ce se face cu profitul rămas

Management şi organizare – echipa

 A mai lucrat împreună această echipă? Care sunt punctele tari ale echipei? Care sunt punctele
slabe?
 În ce domenii este competent fiecare mebru al echipei? Are experienţă practică în domeniu?
  Sunt clare rolurile fiecărui membru al echipei? Care sunt? Este clar aportul fiecărui membru
al echipei?
 Echipa a căzut de acord asupra unor obiective comune? Există încă diferenţe de opinie?
 Din echipă fac parte persoane dezavantajate? Ce nevoi specifice au? Întreprinderea socială
oferă condiţii pentru satisfacerea acestor nevoi?

Planul financiar
 plan financiar pe minim cinci ani
 cuprinde estimări privind costurile iniţiale pentru demararea afacerii (cheltuieli cu investiţia
iniţială), privind cheltuielile anuale de exploatare şi veniturile anuale din exploatare
 previziunile privind profitul şi pierderile (indicatorii de profitabilitate, rentabilitate şi
fezabilitate a afacerii; venit net actualizat, rata internă de rentabilitate şi termenul de
recuperare a investiţiei?
 analiza de risc şi senzitivitate (scenarii de dezvoltare a afacerii sociale)

Analiza riscurilor afacerilor sociale

Presupune identificarea şi evaluarea riscurilor asociate afacerii sociale propuse.
Riscuri externe (exemple):
 veţi vinde doar jumătate din cantitatea preconizată
 un furnizor cheie dă faliment
 pierdeţi unul dintre parteneri
 un client important nu vă plăteşte la timp facturile
Riscuri interne (exemple):
 nu aveţi angajaţi calificaţi pentru o activitate cheie
 un membru al echipei se hotărăşte să plece
 nu mai îndepliniţi criteriile de autorizate ca UPA

Matricea riscurilor

Analiza de senzitivitate
 scenariul de bază: care este scenariul cel mai probabil?
 scenariul optimist: care este scenariul cel mai bun? Care vor fi rezultatele, dacă totul sau
aproape totul decurge conform planului, fără să se materializeze aproape niciunul din riscuri?
 scenariul pesimist: ce s-ar putea întâmpla dacă riscurile pe care le-aţi prevăzut devin
realitate? Ce consecinţe ar avea asta asupra afacerii sociale din punct de vedere financiar, al
vânzărilor, al capacităţii de producţie etc.
IMPACTUL SOCIAL AL AFACERII
Este foarte importantă descrierea impactului social pe care aceasta îl va avea iniţierea afacerii sociale
şi ulterior întreprinderea socială înfiinţată:
Cum vă asiguraţi că au acces la produse/servicii toţi cei care au nevoie de ele?
Care sunt nevoile sociale speciale ale grupurilor vulnerabile, care vor fi satisfăcute? Cum?
În ce măsură nevoile sociale ale membrilor şi ale comunităţii vor fi îndeplinite?
Care sunt beneficiile concrete pentru comunitate?

Anexele planului de afaceri

În anexe se pun orice informaţii detaliate care credeţi că ar putea fi utile, dar care ar întrerupe
fluxul textului dacă le-aţi păstra în conţinut:
 previziuni financiare detaliate
 CV-urile membrilor echipei
 detalii tehnice despre produse etc.

Sfaturi pentru redactarea planului de afaceri

 Folosiţi un limbaj simplu
 Elaboraţi un text uşor de urmărit şi prezentaţi informaţia într-o ordine logică
 Organizaţi informaţia pe capitole distincte
 Dovediţi entuziasm şi hotărâre şi în acelaşi timp o cunoaştere temeinică a domeniului
 Demonstraţi că planificările dumneavoastră sunt realiste
 Decideţi persoanele implicate şi responsabilitatea lor
 Revedeţi tot ceea ce scrieţi (rescrieţi planul de afaceri)
 Organizaţi detaliile şi materialele ajutătoare în anexe

Organizarea, funcţionarea şi finanţarea întreprinderilor sociale

Nivelul de integrare a programului social
 program social încorporat
 program social integrat
 program social externalizat

Întreprinderile sociale centrate pe misiune

 programele sociale şi activităţile comerciale generatoare de profit sunt concomitente şi
reprezintă unul şi acelaşi lucru
 programele sociale sunt autofinanţate prin intermediul activităţilor economice derulate în
cadrul întreprinderii sociale
 avantajul: relaţiile dintre activităţile comerciale şi programele sociale sunt comprehensive →
rezultatele financiare şi cele sociale sunt îndeplinite simultan
Recomandate în următoarele situaţii:
 (1) activităţile sociale şi cele comerciale sunt planificate simultan
 (2) misiunea socială este punctul central al afacerii
 (3) populaţia ţintă este integrată în cadrul activităţilor desfăşurate în întreprinderea socială, ca
şi beneficiari ai programelor sociale derulate

Întreprinderile sociale integrate (asociate misiunii)

 programele sociale se intersectează parţial cu activităţile comerciale, generatoare de profit
 componenta socială şi cea economică împart atât costurile, cât şi capitalurile investite
 avantajul: se extinde misiunea socială a organizaţiei mamă, permiţându-i întreprinderii sociale
să atingă/să ajute la un impact social ridicat
  poate fi organizată ca entitate comercială separată de organizaţia care o înfiinţează, sau ca un
departament în cadrul organizaţiei mamă
Recomandate în următoarele situaţii:
 (1) activităţile economice se suprapun parţial cu componenta socială
 (2) existenţa unor sinergii între activităţile comerciale şi cele sociale, reprezentate de către
gestionarea în comun a costurilor şi a bunurilor
 (3) populaţia ţintă este direct beneficiară a veniturilor generate de către întreprinderea socială;
ea poate fi/sau nu implicată în activităţile întreprinderii sociale, ca şi angajaţi sau ca şi clienţi.

Întreprinderile sociale externe (fără tangenţă cu misiunea)

 programele sociale oferite sunt total distincte de activităţile economice generatoare de profit
 programele sociale nu se intersectează în nici un punct cu activităţile comerciale, generatoare
de profit → cele două componente, cea socială şi cea economica sunt convergente
 funcţionează în afara organizaţiei care a înfiinţat-o, dar susţine prin activitatea sa, prin
intermediul componentei economice, programele sociale derulate de organizaţia mamă
 condiţie: să se asigure autofinanţarea întreprinderii sociale
Recomandate în următoarele situaţii:
 (1) activităţile economice şi acţiunile sociale sunt legate prin modalităţile de finanţare
 (2) motivarea activităţilor generatoare de profit constă în asigurarea mecanismelor de finanţare
a componentei sociale
 (3) populaţia ţintă vizată de către programele sociale este beneficiara directă a profiturilor
generate la nivelul întreprinderii sociale, dar nu este în nici un fel împlicată în organizarea şi
funcţionarea acesteia

Factori de (in)succes pentru organizarea şi funcţionarea întreprinderilor sociale

 planificarea incorectă (câteodată subiectivă şi idealistă) a întreprinderii sociale
 incapacitatea organizaţiei de economie socială de a accesa resurse şi de a atrage veniturile
necesare dezvoltării (direct sau indirect) programelor sociale
 rigurozitatea/acurateţea cu care antreprenorul social şi mai apoi managerul de întreprindere
socială reuşeşte să analizeze şi să se raporteze la piaţă şi mediul extern
 percepţia pozitivă a comunităţii cu privire la rolul şi implicarea întreprinderii sociale în
dezvoltarea durabilă a comunităţii

Aspecte generale privind finanţarea întreprinderilor sociale

 provocare majoră pentru asigurarea organizării şi funcţionării în condiţii optime a
întreprinderilor sociale, dar şi pentru asigurarea investiţiilor necesare dezvoltării ulterioare
 sursele tradiţionale de finanţare care nu se mai demonstrează a fi sustenabile →
întreprinderile sociale trebuie să se finanţeze asemenea organizaţiilor private
 accesarea şi valorificare oportunităţilor de finanţare este destul de dificilă

Diversitatea surselor de finanţare

vânzarea bunurilor şi serviciilor rezultate din activitatea economică
(2) cotizaţii şi/sau aport la capital şi contribuţiile membrilor
(3) donaţii şi fonduri colectate individual de la diverse persoane sau corporaţii, fundaţii, organizaţii de
susţinere a unei cauze etc.
(4) 2% din impozitul aferent câştigurilor din muncă ale oricărei persoane, direcţionat pentru
organizaţiile nonprofit (5) accesarea de fonduri nerambursabile prin liniile de finanţare destinate
economiei sociale
(6) subvenţii sau alocaţii (mecanisme de sprijin guvernamentale sau oferite de fundaţii, corporaţii etc)
(7) obţinerea de facilităţi fiscale de la stat
Unităţile protejate autorizate

Persoana cu dizabilităţi
“persoane care au deficienţe fizice, mentale, intelectuale sau senzoriale de durată, deficienţe care, în
interacţiune cu diverse bariere, pot îngrădi participarea deplină şi efectivă a persoanelor în
societate, în condiţii de egalitate cu ceilalţi”
(Convenţia Internaţională privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilităţi)

“persoane cărora mediul social, neadaptat deficienţelor lor fizice, senzoriale, psihice, mentale şi/sau
asociate, le împiedică total sau le limitează accesul cu şanse egale la viaţa societăţii, necesitând
măsuri de protecţie în sprijinul integrării şi incluziunii sociale”
(Legea 448/2006 privind protecţia şi promovarea drepturilor persoanelor cu handicap)

Politici pentru persoanele de dizabilităţi

 abordarea europeană: dizabilitatea privită ca şi construcţie socială
 politicile sociale în România: dizabilitatea privită în termeni medicali, ca evaluare a
funcţionalităţii sau ca incapacitate

Eterogenitatea persoanelor cu dizabilităţi

 grad ridicat de eterogenitate în interiorul grupului vulnerabil
 persoane cu deficienţe congenitale sau dobândite
 grade (uşor, mediu, accentuat şi grav) şi tipuri de dizabilităţi diferite: fizice, somatice,
auditive, vizuale, mintale, asociate, HIV/SIDA, boli rare etc.
 dizabilităţi permanente sau temporare
 capacitate parţială sau totală de muncă; alte persoane nu au capacitate de muncă

Situaţia la 31 decembrie 2014

 737.885 persoane cu dizabilităţi
 97,7% în îngrijirea familiilor şi/sau trăiesc independent (persoane cu dazabilităţi
neinstituţionalizate)
 2,3% se află în instituţiile publice rezidenţiale de asistenţă socială pentru persoanele adulte cu
handicap (persoane cu dizabilităţi instituţionalizate)
 femei: 53,34%; bărbaţi: 46,66%
 persoanele cu vârsta de peste 50 de ani reprezintă 67,71% din totalul persoanelor adulte cu
dizabilităţi
 tineri (18-35 ani): 13,05%

Dinamica grupului vulnerabil

 persoane cu handicap grav: 35,26% din totalul persoanelor cu dizabilităţi, faţă de 34,01% în
2013 şi 33,54% în 2012
 persoane cu handicap accentuat: 54,10% în 2012, faţă de 52,96% în 2014
 persoane cu handicap mediu şi uşor: 13,36% în 2012, faţă de 11,77% în 2014
Drepturile persoanelor cu dizabilităţi
 ocrotirea sănătăţii - prevenire, tratament şi recuperare
 educaţie şi formare profesională
 ocuparea şi adaptarea locului de muncă, orientare şi reconversie profesională
 asistenţă socială (servicii sociale şi prestaţii sociale)
 locuinţă, amenajarea mediului de viaţă personal ambiant, transport, acces la mediul fizic,
informaţional şi comunicaţional
 petrecerea timpului liber, acces la cultură, sport, turism
 facilităţi fiscale;
 evaluare şi reevaluare prin examinarea la domiciliu a persoanelor nedeplasabile de către
membrii comisiei de evaluare, la un interval de 2 ani

Facilităţi fiscale pentru persoanele cu dizabilităţi

 scutire de impozit pe veniturile din salarii şi indemnizaţii de natură salarială
 scutire de la plata impozitului pe clădire şi teren
 scutire de la plata taxei asupra autoturismelor, motocicletelor cu ataş şi altor vehicule
adaptate handicapului
 scutire de la plata taxei pentru eliberarea autorizaţiei de funcţionare pentru activităţi
economice şi viza anuală a acestora
 scutire de la plata taxei hoteliere

Obligaţii ale persoanelor cu dizabilităţi

 să se prezinte pentru evaluare şi reevaluare, la comisiile cu competenţă în domeniu
 să depună diligenţele necesare pentru a beneficia de drepturile prevăzute de lege
 să urmeze planul de recuperare pentru copilul cu handicap, respectiv planul individual de
servicii al adultului cu handicap
 să depună diligenţe pentru încadrarea în muncă
 să colaboreze cu asistenţii sociali şi specialiştii care au ca scop recuperarea, orientarea
profesională şi integrarea socială
 să aducă la cunoştinţă DGASPC judeţene, respectiv locale ale sectoarelor Municipiului
Bucureşti, în termen de 48 de ore orice modificare cu privire la gradul de handicap, domiciliu,
starea materială de natură să modifice acordarea drepturilor

Inserţia profesională a persoanelor cu dizabilităţi

Angajarea în muncă se realizează în următoarele forme:
a) pe piaţa liberă a muncii
b) la domiciliu
c) în forme protejate (loc de muncă protejat, unitate protejată autorizată)

Locurile de muncă protejate: condiţia de (ne)angajare

 persoanele juridice (publice sau private) care au cel puţin 50 de angajaţi, au obligaţia de a
angaja persoane cu handicap într-un procent de cel puţin 4% din numărul total de angajaţi
 dacă nu respectă condiţia de angajare se activează condiţia de neangajare: (1) plăteasc lunar
statului o taxă de 50% din salariul de bază minim brut pentru fiecare persoană cu dizabilităţi
pe care ar fi trebuit să o angajeze sau (2) achiziţionează produse sau servicii de la UPA, pe
bază de parteneriat, în sumă echivalentă cu suma datorată la bugetul de stat
 2013: 159.804.842 RON colectaţi din taxa de neangajare a persoanelor cu dizabilităţi

Condiţia de (ne)angajare în alte state europene

 Austria: orice entitate cu peste 25 de salariaţi să asigure inserţia profesională pentru o
persoană cu dizabilităţi la fiecare 25 de angajaţi (adică pentru un procent de 4%)
  Polonia: cotă de 6% pentru firmele cu mai mult de 25 de angajaţi. Neîndeplinirea se
penalizează cu plata în echivalent a 40% din salariul minim pentru fiecare loc neocupat,
penalităţile alimentând un fond special folosit pentru programe sociale
 Italia: cota este de 7% şi se aplică companiilor cu peste 50 de angajaţi; pentru firmele cu 15-
35 de salariaţi există obligativitatea angajării unei persoane cu dizabilităţi; pentru societăţile
comerciale cu 35-49 de angajaţi obligativitatea este pentru două persoane cu dizabilităţi

Drepturi şi facilităţi fiscale pentru angajatori

 deducerea la calculul profitului impozabil a sumelor aferente adaptării locurilor de muncă
protejate şi achiziţionării utilajelor şi echipamentelor utilizate în procesul de producţie de către
persoana cu handicap
 deducerea la calculul profitului impozabil a cheltuielilor cu transportul persoanelor cu
handicap de la domiciliu la locul de muncă (plus transportul materiilor prime şi al produselor
finite)
 decontarea din bugetul asigurărilor pentru şomaj a cheltuielilor specifice de pregătire, formare
şi orientare profesională
 acordarea unei subvenţii stimularea ocupării

Unitatea protejată autorizată

 singura formă instituţionalizată de funcţionare a unor activităţi de economie socială destinate
exclusiv persoanelor cu dizabilităţi din România
 condiţii (Legea 448/2006)
(1) operatori economici cu personalitate juridică (indiferent de forma de proprietate şi organizare),
care au cel puţin 30% din numărul total de angajaţi persoane cu handicap încadrate cu contract
individual de muncă;
(2) secţii, ateliere sau alte structuri din cadrul operatorilor economici, instituţiilor publice sau
organizaţiilor nonguvernamentale, care îndeplinesc condiţia (1)
(3) persoane fizice cu handicap autorizate să desfăşoare activităţi economice independente

Facilităţi oferite UPA

 scutirea de la plata taxelor de autorizare la înfiinţare şi de reautorizare
 scutire de la plata impozitului pe profit, cu condiţia ca cel puţin 75% din fondul obţinut prin
scutire să fie reinvestit pentru restructurare sau pentru achiziţionarea de echipamente
tehnologice, maşini, utilaje, instalaţii de lucru şi/sau amenajarea locurilor de muncă protejate
 alte drepturi şi facilităţi acordate de autorităţile administraţiei publice locale, finanţate din
fondurile proprii ale acestora

Diversitatea formelor juridice ale UPA

455 de societăţi cu răspundere limitată
149 înfiinţate de către asociaţii şi fundaţii
30 de către persoane fizice autorizate
19 de către cooperative meşteşugăreşti
5 întreprinderi individuale,
1 unitate protejată dezvoltată de o instituţie publică (DGASPC Bucureşti)
2 cabinete de avocatură
3 cabinete de psihologie
2 cabinete medicale
1 birou individual de arhitectură

Dimensiunea fenomenului
  oportunităţile oferite de sectorul unităţilor protejate autorizate încă nu sunt suficient exploatate
în România
 667 de unităţi protejate autorizate înregistrate la nivelul anului 2014
 1.796 de angajaţi persoane cu dizabilităţi, adică puţin peste 5% din cele peste 30.000
înregistrate ca ocupate
 tendinţă pozitivă remarcabilă: dublarea numărului de UPA în ultimii 4 ani (de la 330 în 2011
la 667 în 2014).

Angajabilitatea persoanelor cu dizabilităţi

 numărul persoanelor cu dizabilităţi angajate: 30.556, la 31 decembrie 2014, adică 4,5% din
totalul persoanelor cu dizabilităţi înregistrate oficial
 tendinţă de scădere în valoare relativă (4,5% în 2014 comparativ 4,6% în 2013), dar de
creştere în valoare absolută (de la 29.842 persoane cu dizabilităţi angajate în 2013 la 30.556 în
2014)
 judeţe cu cele mai mari creşteri: Ilfov, Dolj, Constanţa, Teleorman, Călăraşi, Giurgiu şi
Bistriţa