Dante

Alighieri
Prangati Vlad W-2122
 01 Biografie

Bibliografie 02 De ce e parte a umanismului?

03 Rol

https://drive.google.com/file/d/1Flp

FrLYpbjjElmkN-

Qzwa_gIl0rRyfAA/view?usp=sharing
BIOGRAFIE
 Dante Alighieri- poet, critic literar, gânditor, teolog, om

politic italian, autor al celebrei „Divine Comedie”.

Dante Alighieri s-a născut la Florența, în 1265, la 26 mai,

într-o familie bine născută și înstărită. Nu se știe unde a studiat

viitorul poet, dar el însuși a considerat că educația primită este

insuficientă, prin urmare a dedicat mult timp educației

independente, în special, studiului limbilor străine, lucrării

poeților antici, printre care a dat special. preferinţă faţă de

Vergiliu, considerându-l profesorul sau.

Muza lui în viață este Beatrice Portinari,cărui ia oferit cartea

"O viață nouă" (1292), în care vorbea în versuri poetice și în

proză despre dragostea lui.Cartea este considerată prima

autobiografie din literatura mondială.Ea l-a glorificat pe autor,

deși aceasta nu a fost prima lui experiență literară, el a început

să scrie în anii 80. Pe urmă,soția fiindu-i Gemma Donati,dar

care nu a jucat un rol foarte mare în soarta lui.

În 1295-1296. Dante Alighieri s-a declarat ca personaj public, politic, a participat la lucrările consiliului

orășenesc.După,activitatea politică activă a fost motivul expulzării lui Dante Alighieri din Florența.

Despărțirea din partidul Guelph, în care era membru, a dus la faptul că așa-zișii albi, în rândurile cărora se

afla poetul, au fost supuși represiunii. Lui Dante i s-a adus acuzație de luare de mită, după care a fost

obligat, lăsându-și soția și copiii, să părăsească orașul natal pentru a nu se mai întoarce niciodată în el.

Aceasta s-a întâmplat în 1302.

În 1316, i s-a permis să se întoarcă în Florența natală, dar cu condiția să recunoască public greșeala

opiniilor sale și să se pocăiască, dar mândru poet nu a făcut acest lucru.

Din 1316, s-a stabilit la Ravenna, unde a fost invitat de Guido da Polenta, conducătorul orașului. Aici, în

compania fiilor săi, fiica iubitei sale Beatrice, admiratori, prieteni, au trecut ultimii ani ai poetului. În

perioada exilului, Dante a scris o lucrare care l-a glorificat de secole – „Comedia”, la numele căreia câteva

secole mai târziu, în 1555, cuvântul „Divin” va fi adăugat în ediția venețiană. Începutul lucrărilor asupra

poemului datează din aproximativ 1307, iar Dante a scris ultima dintre cele trei părți („Iad”, „Purgatoriu” și

„Paradis”) cu puțin timp înainte de moartea sa.

DE CE E PARTE A UMANISMULUI?
În timpul războiului dintre partidele "albilor" și "negrilor",

primii erau pentru independența Florenței față de papă, iar

"negrii" erau susținători ai papei, idealurile politice ale lui

Dante prind contur: un singur stat laic ca garant al păcii și

întruchipare a legii, în care separatismul este eliminat și

proprietatea privată asupra terenurilor este abolită. Dante

vede guvernarea unui astfel de stat ca urmând un model

platonic: deciziile monarhului ar trebui să fie ghidate de

sfaturile unui filozof ("O, nenorociților care guvernați acum!

O, voi, nefericiților care sunteți conduși! Pentru că nu există

nicio autoritate filosofică care să însoțească regula ta").

 Dante nu pune în contrast divinul cu umanul, ci le vede în
unitate reciprocă. Dumnezeu nu poate fi pus în contrast cu
puterile creatoare ale omului.
Dante este convins că omul este determinat de Dumnezeu,
pe de o parte, și de natură, pe de altă parte. Astfel, două căi
duc la fericire: instrucția filosofică, adică rațiunea umană,
și "instrucția spirituală", care emană de la spiritul sfânt.
Accentul pus pe divinitatea din om reprezintă o abatere de
la tradiția medievală și a fost condamnat de către tomiștii
medievali pentru acest lucru.
Dante este împotriva ascetismului, plin de credință în
puterile omului. Omul este responsabil pentru binele său,
calitățile sale personale sunt decisive în acest sens, dar în
niciun caz averea sau poziția moștenită.
ROLUL LA DEZVOLTAREA

UMANISMULUI
 El a influențat pictorii olandezi Pieter Brueghel și

Hieronymus Bosch. Motivele religioase,care sunt atribuite

lui Dante sunt extrem de puternice în opera lor. Alegoriille

sunt predominante și nu este greu de găsit motive legate de

Judecata de Apoi. În Divina Comedie, prima parte a

călătoriei naratorului are loc prin Infern.

Divina Comedie a inspirat dintotdeauna artiștii, de la primul

său ilustrator, Gustave Doré, până la romanticul englez

William Blake. Iubirea platonică "secretă" și fără speranță a

lui Dante pentru Beatrice, care a murit devreme, l-a inspirat

pe un alt contemporan al său, Francesco Petrarca, să scrie un

ciclu de sonete dedicate Donnei Laura.

 Publicarea Divinei Comedii este

adesea considerată ca fiind începutul

Renașterii și sfârșitul perioadei

medievale târzii în Italia, chiar dacă

tema poemului este religia și

mântuirea. Dante nu credea că această

lume este o anticameră a lumii

viitoare, ci că are valoarea și meritele

ei.
El a contribuit la popularizarea celui

mai important stil de versuri, sonetul.

Dante însuși a scris multe sonete mari,

adesea pe tema iubitei sale Beatrice.

Gândiți-vă la faptul că această zi nu va mai

veni niciodată.
Dante Alighieri