Functia manipulatorie a artei oratorice (a) Sugestiile antichitatii

Manipularea este o tema de reflectie dintre cele mai vechi. Platon, in dialogul Phaidros, face o
distictie intre “vorbirea frumoasa” ( domeniu de investigatie al retoricii) si “vorbirea adevarata”
( domeniu de investigatie al analiticii). Filosoful constata ca exista o discrepanta intre ceea ce este
frumos si ceea ce este adevarat in vorbire. Arta oratorica a fost adeseori blamata, motivul esential
fiind acela ca ea asuma o subtitutie morala, unde adevarul este inlocuit.

(b) Ce este manipularea?

Manipularea semnifica o actiune a unui individ prin intermediul careia el poate produce modificari
asupra lucrurilor, actiunilor, sentimentelor, atitudinilor, credintelor altor indivizi, fara acordul
acestora, si de multe ori fara sa stie de acest lucru.

O situatie de manipulare trebuie sa indeplineasca anumite conditii:

1. Trebuie sa fie un act intentionat de influenta asupra altuia prin intermediul instrumentelor si
mecanismelor care sunt in afara regulilor de corectitudine rationala sau discursive

2. Trebuie sa aiba ca rezultat o schimbare in starea existential a celuilalt( fizica, de

actiune/comportament/atitudine/stare afectiva)

3. Se obtine fara acordul liber si constient al interlocutorului, inseosebi prin inducerea in eroare a
acestuia care crede ca se afla pe calea adevarului

4. In special cand e vorba de manipularea prin intermediul discursului, indivizii nu sunt constienti ca
instrumentele,tehnicile sau mecanismele de ordin rational sau discursive

(c) Pentru o sistematizare a formelor de manipulare: comentarii. Cei 2 poli ai oricarei manipulari:

- actiunea prin care se exercita influenta ce se poate transforma in manipulare ( A: un demers

intreprins de cineva cu intentia de a influent pe altcineva)

- obiectul asupra caruia se exercita influenta in intentia manipularii ( D: cineva care suporta actiunea
de influentare din partea celuilalt)

Care este natura actiunii manipulatorii si, implicit, care sunt formele pe care le imbraca aceasta
actiune?

Un individ oarecare se poate manipula prin intermediul unei: - actiuni fizice

Ex. Pedeapsa corporala pentru schimbarea unui comporament sau a unei credinte. - actiuni
discursive

Ex. O explicatie adecvata care determina o actiune viitoareExista cel putin trei domenii asupra carora
se poate exercita actiunea de manipulare: domeniul obiectelor, domeniul credintelor, domeniul
actiunilor.

Cele doua criteri (natura si domeniul actiunii manipulatorii) se pot combina. Exista 6 forme primare
de manipulare: 1. A1 → D1 ( actiunea fizica asupra unui obiect oarecare: manipularea banilor intr-o
casierie ) 2. A1 → D2 ( actiunea fizica prin care sunt schimbate credintele: pedeapsa pentru
credintele religioase )

3. A1 →D3 ( actiunea fizica pentru determinarea unei actiuni: exilul lui Napoleon in urma infrangerii
in razboi )
4. A2 → D1 ( actiunea discursive ce vizeaza transformarea unui obiect oarecare: sub influenta unor
explicatii adecvate, picturile lui Picasso devin mai interesante pentru receptor)

5. A2 → D2 ( actiune discursive pentru influentarea credintelor: asumarea unei convingeri asupra

rolului democratiei sub influenta unei argumentai bine facute)

6. A2 → D3 (actiunea discursive pentru a determina o actiune a receptorului: a da votul candidatului

sub influenta discursului sau electoral) - acestea nu pot actiona izolat intr-un discurs oarecare - se
combina in permanenta si determina “formele secundare de manipulare”

Pentru scopurile noastre care vizeaza arta oratorical, un interes special il au formele de manipulare
care angajeaza discursivitatea. (d) Caile discursive ale manipularii.

O actiune discursiva de manipulare are mai multe componente si fiecare dintre ele poate constitui un
mijloc important pentru a influenta indivizii care il recepteaza. O manipulare totala si complete are
loc numai in conditiile in care toate mijloacele intra in actiune in constructia unui discurs.

Este posibil a induce in eroare receptorul prin intermediul “formei expresive a unui discurs”. Exista o
multitudine de mijloace de ordin discursive care pot facilita o situatie de manipulare ( figure de stil,
retorica frazei, semnele de punctuatie, intonatia, ambiguitatea enunturilor ).

(e) Mecanismele rationale ale manipularii.

Discursul este, in egala masura, o “constructie o rationalitatii”. In consecinta, el contine rationamente

prin intermediul caruia oratorul aduce in atentie argument, dovezi, probe pentru a sustine sau a
respinge o teza, un punct de vedere. O problema de o importanta aparte in acest punct este
“corectitudinea” acestor rationamente.

Cum este posibil sa obtinem in mod necesar o concluzie adevarata utilizand o forma de rationament?
Doua conditii: - o conditie a “adecvarii materiale” ( premisele trebuie sa fie adevarate) - o conditie a
“adecvarii formale” ( schema de rationament trebuie sa fie corecta)