Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Fig. 2.1 Datum geodezic geocentric/global și datum geodezic local (Nistor G., 2006)
Există două tipuri de datum geodezic (Fig. 2.1):
- datumul geodezic local/regional;
- datumul geodezic global/geocentric.
Începând din 1951, în România este folosit datumul geodezic/elipsoidul
Krasovski 42, care este un datum local.
2.1.2. Datumuri geodezice (orizontale), datumuri verticale și
datumuri inginerești
Datumul vertical/altimetric este definit printr-un singur punct, reprezentat
de un reper de nivelment amplasat la nivelul mării, pe baza căruia se realizează
sistemul de cote/altitudini. Datumul vertical descrie legătura înălţimilor referite la
gravitate cu Pământul (Neuner J., 2000).
17
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone
Sistemul de coordonate polare (Fig. 2.7), este alcătuit din axa polară și o
direcție OA, iar coordonatele polare sunt reprezentate de: un unghi (orientarea Θ) și o
distanță orizontală (rază polară d).
poziţionării, îndesind cele 5 staţii integrate în EUREF-EPN (Dragomir P., 2007) (Fig.
2.9).
Fig. 2.9. Schiţa reţelei naţionale de staţii GNSS permanente (2008-48 de stații)
Principalele domenii de aplicare ale SRC ETRS 89 sunt cele ale geodeziei,
fotogrametriei, cartografiei, topografiei, cadastrului, GIS, dar şi alte domenii (Rus T.,
2012).
2.2. Proiecții cartografice
Sistemul de proiecţie sau proiecţia cartografică reprezintă procedeul
matematic prin intermediul căruia se reprezintă, pe o suprafaţă plană, suprafaţa curbă
a Pământului.
În ceea ce priveşte clasificarea proiecţiilor cartografice, există mai multe criterii
de clasificare (Munteanu C., 2003):
A. După caracterul deformărilor;
B. După suprafaţa pe care se face proiectarea şi aspectul reţelei
cartografic; C. După poziţia pe glob a centrului reţelei cartografice.
2.2.1. Proiecţia Stereografică pe plan secant unic 1970
În această proiecție, unghiurile rămân nedeformate, lungimile laturilor fiind cele
care preiau deformările, însă acestea sunt mult mai reduse decât in cazul altor
proiecții, datorită utilizării planului secant.
Elementele definitorii pentru proiecţia Stereografică 1970, sunt următoarele
(Fig. 2.11):
1. Punctul central al proiecţiei;
2. Adâncimea planului de proiecţie;
3. Rețeaua cartografică/geodezică se obține astfel (Fig. 2.10):
Proiecția meridianelor, ca arce de cercuri mari care trec prin poli;
Proiecția paralelelor, ca arce de cercuri mici, paralele între ele.
23
Contribuții la realizarea unui Sistem Informațional Geografic privind arealul arheologic al unei zone
1 y'2 y'4
(2.6)
2 4
2R 2R
l
în care y este depărtarea punctului considerat faţă de meridianul axial;
modulul de deformaţie a suprafeţelor :
p = μ5 (2.7)
Hărţile şi planurile topografice în proiecţia Gauss au, în general, un cadru
geografic, format din imaginile plane ale unor arce de meridiane şi paralele, care
delimitează pe elipsoidul de rotaţie nişte trapeze curbilinii, denumite în mod curent
trapeze.
2.2.3. Proiecția Universal Transversal Mercator (UTM)
În anul 1950, s-a început realizarea și implementarea unui sistem de referinţă
universal, pentru întreaga suprafaţă a globului terestru, denumit Universal
Transversal Mercator (UTM), dezvoltat în special pentru hărţile topografice
folosite de ţările membre ale Organizației Națiunilor Unite (NATO) (Fig. 2.14).