Domnia lui Vlad Țepeș (1448; 1456-1462; 1476)

Domn al Țării Românești în 1448, 1456-1462, 1476, Vlad Țepeș a fost fiul domnitorului
muntean Vlad al II-lea Dracul și nepotul lui Mircea cel Bătrân. Dincolo de legendele care
învăluie numele lui Vlad Țepeș sau Dracula (cum mai este cunoscut în lumea occidentală),
domnitorul se remarcă atât în politica internă, cât și în cea externă, prin măsurile luate în
cursul domniei sale.
Vlad Țepeș ajunge la conducerea Țării Românești în anul 1448, însă domnia sa este de
scurtă durată, după o lună fiind alungat de voievodul Vladislav al II-lea. Vlad se refugiază
inițial în Moldova, apoi în Transilvania, iar din 1456, cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara,
ocupă din nou tronul Țării Românești.

În ceea ce privește politica internă, Vlad Țepeș va urmări să pună capăt luptelor interne
pentru putere și să consolideze autoritatea centrală. Va întreprinde o acțiune de îndepărtare
a boierilor care nu îi erau credincioși, fiind cunoscut modul de pedepsire al acestora –
tragerea în țeapă, de unde i se trage și numele. Ia o serie de măsuri cu caracter de protecție
pentru negustorii autohtoni, afectând, astfel, interesele economice ale negustorilor din
Transilvania, în special a celor din Sibiu și Brașov. Va reorganiza Sfatul domnesc, creând noi
dregătorii. De asemenea, va constitui o oaste a țării, formată din curteni devotați și
mercenari.
În anul 1457, îl sprijină pe Ștefan cel Mare în accederea la tronul Moldovei.
Conflictele cu otomanii
În anul 1458, Vlad Țepeș surprinde oastea vizirului Mehmed Pașa, care făcuse o incursiune
de pradă în Țara Românească, și o înfrânge. Din anul 1459, debutează conflictul deschis cu
otomanii, Vład Țepeș nemaiplătind tributul datorat acestora. Refuzul lui Vlad Țepeș de a mai
plăti tribut Porții a stârnit mânia sultanului Mehmed al II-lea.
În iarna 1461-1462, Vlad Țepeș devastează cetățile turcești de la Dunăre și îl execută pe
Hamza Pașa. Sultanul Mehmed al II-lea pornește o mare campanie împotriva Țării
Românești, cu gândul de a o transforma în provincie otomană. Domnitorul român apelează
la tehnica folosită cu succes de toți marii domnitori care s-au luptat cu otomanii, și anume la
tactica războiului de uzură și a pământului pârjolit.
În noaptea de 16/17 iunie 1462, are loc atacul de noapte de la Târgoviște, organizat de Vlad.
Acesta pătrunde noaptea în tabăra sultanului cu intenția de a-l ataca, luându-l prin
surprindere. Cortul sultanului a fost confundat cu al unui vizir, astfel încât sultanul reușește
să scape cu viață, părăsind tabăra și dând ordin de retragere. În apropiere de Târgoviște,
cronicarii spun că pe sultan l-a întâmpinat o priveliște înspăimântătoare constând într-o
pădure în care atârnau trași în țeapă o mulțime de turci.
Cu toate acestea, victoria obținută nu poate fi fructificată de Vlad Țepeș datorită trădării
boierilor. Boierii îl aduc pe tron pe fratele său, Radu cel Frumos, iar Vlad se refugiază în
Transilvania. În noiembrie 1462, Vlad Țepeș este arestat din ordinul lui Matia Corvin, când se
afla pe drumul comercial dintre Braşov și Câmpulung. Acesta ordonă închiderea sa la
Vișegrad și apoi la Pesta, eliberându-l abia după 12 ani.
În anul 1476, cu ajutorul lui Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș își va relua tronul, însă nu pentru
foarte mult timp. Se pare că a fost ucis de oamenii săi, tradiția citându-l în acest sens pe
Laiotă Basarab, care ar fi trecut de partea otomanilor. Locul înmormântării lui Vlad Țepeș nu
este cunoscut, unii susținând că ar fi fost înhumat la Snagov, în timp ce alții la Cotmeana.