V1 și V2 

explorează ventriculul drept și se numesc precordiale drepte

V3 și V4 se numesc derivații septale sau tranziționale, explorând septul

ventricular

V5 și V6 sunt denumite precordiale stângi, explorând ventriculul stâng.

HIPERTROFIA ATRIALA DREAPTA

HAD –Amplitudine și durată crescută a deflexiunii pozitive a undei P din V1

-In derivațiile DII, DIII, aVF - undă P hipervoltată (peste 3mm), simetrică şi ascuţită (aspect „în cort”)

- în derivaţiile V1,2 undă P bifazică – deflexiune pozitivă peste 1,5 mm

- modificarea axei undei P - tendinţă la verticalizare +75 pâna la +90

HIPERTROFIE ATRIALA STRANGA

1. Creşterea duratei undei P - peste 0,11 sec

2. Modificarea axei undei P - deviere la stânga

3. P cu amplitudine normală în DII cu aspect bifid, în “cocoașă de cămilă”

4. Amplitudinea deflexiunii negative a undei P în V1 - peste 1mm

HIPERTROFIA VENTRICULARA DREAPTA
Unda T, segmentul ST- vor avea un aspect de deflexiuni negative în derivațiile
drepte și pozitive în cele stângi.
Criterii de amplitudine și morfologie :

■ Modificarea modelului epicardic în derivaţiile drepte cu aspect rR’, rSr’ cu r’ > r;

■ Dublarea înălţimii undei r în V1 şi adâncirea undei s în V6;

■ Apariţia de unde q în derivaţiile drepte (modelul qRs este normal numai pentru derivaţiile stângi) –
aspect de qR fără lărgirea QRS;

■ Raport r/S < 1 în derivaţiile stângi;

■ Unda R minim 7 mm în V1;

■ R în V1+ s în V5/6 > 10,5 mm

Criterii de ax:

■ Axa la 120° - 180° - HVD clasice;

HIPERTROFIA VENTRICULARA STANGA

În derivaţii frontale:

■ R în aVL peste 13mm

■ R în DI +S în DIII peste 25mm

■ S în aVR peste 14mm

■ R în derivaţiile inferioare (DIII, aVF, DII) peste 20mm

Criterii de amplitudine: În derivaţiile orizontale:

■ Indice Sokolov Lyon: S în V1+ R în V5 sau V6 peste 35mm

■ S maxim în derivaţiile drepte peste 26mm

■ R maxim în derivaţiile stângi peste 26mm

■ Criterii de fază terminală:

- Opoziţie de fază în derivaţiile stângi (V5,6, DI, aVL) – T negativ, asimetric, rotunjit
BLOCUL ATRIO-VENTRICULAR DE GRAD I
Alungirea intervalului PR (PQ) peste limita superioară a normalului (0,20 sec la adult), fiecare undă P
fiind urmată de complexul QRS corespunzător

BLOCUL ATRIO-VENTRICULAR DE GRAD II TIP 1

-intervalul PR (PQ) se alungeşte progresiv până când nodul AV nu mai este stimulat (absenţa QRS)

-după cel mai lung interval PR, unda P nu mai este urmată de complexul QRS corespunzător=”P blocat”

- după o pauză, intervalul PR îşi reia valoarea sa iniţială şi secvenţa se repetă.

BAV grad II tip II

-blocarea, sistematizată sau nu, a unui stimul atrial, neprecedată de încetinirea progresivă a conducerii
stimulilor anteriori

-apariţia unei unde P blocate, fără modificarea prealabilă a intervalelor PR

-intervalul R-R care cuprinde unda P blocată este dublul intervalelor R-R de bază

-constanta intervalului PR

BAV grad II 2/1

-este condus unul din doi stimuli atriali.

-frecvenţa ventriculară este exact jumatate din cea atrială.

-la două unde P corespunde un singur complex QRS, intervalul P-P fiind constant.

BAV III-criterii EKG:

-undele P se succed regulat, ritmic, cu frecventa variata -complexele QRS se succed ritmic, regulat, cu o
frecventa mai mica decat cea a undelor P

-intre succesiunea undelor P si a complexelor QRS nu este nici o relatie constanta, repetabila

-undele P –inainte de QRS, suprapuse peste QRS, sau dupa QRS

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC EKG ÎN BRD (bloc de ramura
dreapta)
1 -durata QRS - crescută în toate cele 12 derivatii (0,14-0,16 sec)

2 -TADI crescut (0,04-0,06 sec) în V1-V2

3 -raport R/S >1 (patologic) în V1-V2 şi >1 (normal) în derivaţiile stângi DI, aVL,V5-V6

4 -aspectul complexului QRS: RR’, rR’ sau rsR’ în V1-V2 (undele R’ sunt de durată crescută, largi) şi de tip
qRs în derivaţiile stângi

5 –modificări secundare de fază terminală -prezente de partea blocajului, în derivaţiile drepte (V1-V2).

6 –axa QRS-normala

CRITERIILE DE DIAGNOSTIC EKG ÎN BRS

1.Durata QRS -crescută (0,14-0,16 sec) în toate cele 12 derivaţii.

2.TADI -modificări doar de partea blocajului (crescut = 0,08-0,10 sec în derivaţiile stângi şi
nedeterminabil=complexe QS sau normal=complexe de tip qrS în derivaţiile V1-V2).

3.Raportul R/S -normal în toate derivaţiile datorită păstrării succesiunii activarii ventriculare.

4.Aspectul complexelor ventriculare: -de tip QS sau qrS în derivaţiile V1-V2 -de tip RR’ sau rR’ în
derivaţiile DI, aVL, V5-V6.

5.Faza terminală (ST-T) -modificări de tip depresia segmentului ST şi inversarea undei T de partea
blocajului (derivaţiile stângi).

6.Axa QRS-normala

HBSA(Hemibloc stang anterior)

-se produce depolarizarea miocardului ventricular stâng, după un vector orientat în direcţie infero-
superioară şi de la dreapta la stânga.

-EKG -unda R- înaltă în DI, aVL -unda S –adânca în aVF, DII, DIII –HBSA

-deviaţie axială stângă (-30 pana la -90 grade)

HBSA(Hemibloc stang posterior)
-conducerea prin fasciculul stâng posterior este blocată;

-curentul de depolarizare ajunge la nivelul fasciculului stâng anterior

-depolarizarea miocardului ventricular se produce după un vector orientat în direcţie supero-inferioară

şi de la stânga la dreapta.

-EKG -unda R înalta în derivaţiile inferioare

-unda S adânca în derivaţiile stângi laterale.

-HBSP -deviaţie axială dreaptă (+90 pana la 180 grade)