Titlul este reluat in incipitul poeziei, ca prim vers, iar sensul sau, imbogatit

prin seria de antiteze si prin lantul metaforic, se intregeste cu versurile finale:

"Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / [...] / caci eu iubesc / si flori si
ochi si buze si morminte". Poezia este un act de creatie, iar iubirea o cale de
cunoastere a misterelor lumii prin trairea nemijlocita a formelor concrete. Poezia
inseamna intuirea, prin iubire, a Universului. Metaforele enumerate surprind temele
majore ale creatiei poetice, imaginate ca petalele unei corole uriase care
adaposteste misterul lumii: "flori" reprezentand viata, frumosul, fiind asociate cu
inocenta copilariei; "ochii" reprezinta cunoasterea, putand reprezenta adolescenta;
"buzele" simbolizeaza iubirea, dar si puterea cuvantului, reprezinta perioada
dintre tinerete spre maturitate; "mormintele" sugereaza marea trecere, eternitatea,
fiind sinonime cu batranetea.

Eul liric gaseste astfel misterul in fiecare lucru aparent banal. Poetul sustine
ideea ca iubirea e elementul cheie al existentei noastre, cea care conduce catre
cunoasterea luciferica.

Opera se bazeaza pe o structura antitetica in care se identifica 3 secvente. O

prima secventa clarifica rolul creatorului in Univers, de a nu strivi si a nu ucide
misterul ("nu strivest", "nu ucid"). Verbele se asociaza metaforei "calea mea"
(destinul poetic asumat). Cea de-a doua secventa lirica stabileste clar opozitia
dintre "lumina mea" si "lumina altora", notiune cheie a sistemului sau filosofic,
dar si legatura stransa dintre menirea creatorului si astrul suprem al noptii. Luna
apare in stransa legatura cu dorinta creatorului de a mari misterul; lumina difuza
a lunii "mareste si mai tare taina noptii asemenea creatorului care isi propune sa
ascunda misterul, sa ii dea noi valente. Misiunea lui se concretizeaza in faptul ca
fiecare mister isi schimba conotatia, imbogatindu-si existenta: "tot ce-i neinteles
/ se schimba in neintelesuri si mai mari". Ultima secventa lirica (ultimele doua
versuri) reprezinta concluzia intregului text, iubirea fiind elementul esential al
existentei misterului si al potentarii acestuia.