Universitatea ,,Alexandru Ioan Cuza”- IAȘI

Filiala Botoșani

Facultatea de Economie și Administrarea Afacerilor

Specializarea: Administrație Publică

Disciplina: Elemente de Știința Administrației

APLICABILITATEA METODEI COLECTĂRII DATELOR NECESARE PENTRU

SOLUȚIONAREA CERERILOR LA O INSTITUȚIE PUBLICĂ PE EXEMPLUL UNUI
ACT ADMINISTRATIV

Coordonator proiect: Student:

Prof. Univ. Dr. Arosoaie Mihaela Strătianu (căs. Murgocea) Magdalena
 APLICABILITATEA METODEI COLECTĂRII DATELOR NECESARE PENTRU
SOLUȚIONAREA CERERILOR LA O INSTITUȚIE PUBLICĂ PE EXEMPLUL UNUI
ACT ADMINISTRATIV

Actul administrativ, ca orice act juridic, reprezintă o manifestare de voință făcută în scopul de
a produce efecte juridice. Legal, actul administrativ este definit ca fiind actul juridic unilateral cu
caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării
executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. Pentru a nu se face
confuzie între actul administrativ unilateral și cel individual, trebuie precizat că actul administrativ
poate fi unilateral sau bilateral (când ia forma unui contract administrativ), iar în funcție de gradul
de întindere a efectelor juridice, actul administrativ unilateral poate avea caracter normativ sau
caracter individual.
       I. Actul administrativ cu caracter normativ
În ceea ce privește actul administrativ normativ, acesta cuprinde reguli generale de
conduită, impersonale și de aplicabilitate repetată, în vederea aplicării la un număr nedeterminat de
subiecți. Sunt astfel de acte, spre exemplu, hotărârea de guvern prin care se stabilesc anumite prețuri
maximale pentru anumite produse, ordinul unui ministru de stabilire a normelor metodologice de
depunere a formularelor tipizate în vederea calculării impozitului, o hotărâre a unui consiliu local de
stabilire a taxelor locale, etc.
Astfel, actele administrative normative se delimitează de cele individuale prin conținut dar și
prin calitatea subiecților. Astfel, actul normativ conține reglementări de principiu care se adresează
unor persoane nedeterminate, adică are o aplicabilitate generală. Gradul de generalitate a actelor
administrative normative diferă, în sensul că, anumite norme privesc orice persoană aflată în țară,
spre exemplu, regulile privind circulația pe drumurile publice, iar alte norme au un obiect de
reglementare mai restrâns, de exemplu, normele ce privesc categorii determinate de
persoane. Oricât de restrâns ar fi obiectul de reglementare a actelor administrative
normative, acestea își păstrează caracterul normativ atâta timp cât subiecții nu sunt individual
determinați.
 Actele administrative normative conțin reglementări cu caracter general, impersonale, care
produc efecte erga omnes, în timp ce actele individuale produc efecte, de regulă, față de o persoană,
sau uneori față de mai multe persoane, nominalizate expres în conținutul acestor acte.
       II. Actul administrativ cu caracter individual
Referitor la actul administrativ cu caracter individual, spre deosebire de cel cu caracter
normativ, acesta reprezintă o manifestare de voință care creează, modifică sau stinge drepturi și
obligații în beneficiul sau în sarcina unei persoane determinate.
Actul administrativ individual poate lua mai multe forme:
 Acte prin care se stabilesc drepturi și obligații determinate pentru destinatarul său;
 Acte atributive de statut personal (diploma, decizia de pensionare);
 Acte prin care se aplică constrângerea administrativă (procesul-verbal de
contravenție);
 Acte administrativ-jurisdicționale.

O diferență între actul administrativ normativ și cel individual constă în faptul că actele
individuale nu pot încălca actele normative. În ceea ce privește formalitățile, actul administrativ
individual poate avea și forma orală spre deosebire de actele administrative normative care trebuie
să îmbrace în mod obligatoriu forma scrisă. Această formalitate este necesară în virtutea condiției
publicării sale și reprezintă o garanție a respectării legalității și transparenței administrației publice.
De asemenea, actele administrative individuale sunt supuse, în principiu, comunicării spre deosebire
de cele normative care trebuie publicate în mod obligatoriu. Acest lucru prezintă interes deoarece,
spre deosebire de comunicare, publicarea reprezintă, în anumite situații, o condiție esențială pentru
valabilitatea actelor administrative, astfel încât nepublicarea acestora atrage inexistența lor.
Referitor la întinderea efectelor juridice produse de actele administrative, trebuie făcută
diferența între actele administrative normative care, în principiu, produc toate categoriile de efecte,
fiind și izvoare ale dreptului și actele administrative individuale care se prezintă, în principiu,
ca fapte juridice ce dau naștere la raporturi de drept administrativ, dar și la alte categorii de
raporturi.
În concluzie, delimitarea între actele administrative normative și cele individuale este deosebit
de importantă, deoarece regimul juridic aplicabil actelor administrative dobândește, în multe din
elementele care constituie structura acestui regim juridic, efecte speciale distincte. Delimitarea între
cele 2 tipuri de acte este importantă atât din perspectiva administrației (spre exemplu toate
autoritățile publice pot emite acte administrative individuale, dar nu toate pot emite acte
administrative normative), dar și din perspectiva persoanelor fizice și juridice care, spre exemplu,
atacă un act administrativ vătămător în instanța de contencios administrativ.
Ca și exemplu am ales Radierea unui vehicul din circulație.
 Dacă proprietarul doreste să scoată autovehiculul din circulatie trebuie să parcurgă o serie de
pași, această procedură fiind una destul de simplă, iar eforturile financiare pe care le presupune nu
sunt mari.
Din punctul de vedere al relației cu autoritățile fiscale, radierea poate fi definită drept
ștergerea vehiculului din registrele instituțiilor competente în domeniul circulației rutiere pe
drumurile publice din România. Există mai multe căi prin care această acțiune poate fi demarată. În
primul rând, solicitarea radierii este de competența proprietarului de drept al vehiculului. El are
posibilitatea de a iniția procedurile în cazul în care nu mai dorește să mențină automobilul în
circulație, ceea ce implică o dovadă a posibilității de a asigura depozitarea într-un spațiu adecvat. În
afară de această situație, cauzele unei asemenea decizii pot fi următoarele: dezmembrarea
vehiculului într-unul din centrele REMAT, înscrierea mașinii în programul Rabla, exportul către o
altă țară, transferul sarcinii fiscale a vehiculului între doi soți, în timpul procedurii de divorț, furtul.
În cazul în care acesta nu poate fi identificat, iar mașina în cauză este abandonată, primăria unei
localități are dreptul de a cere în instanță radierea. Înainte de a demara acțiunea, autoritățile publice
se vor adresa Direcției Permise și Înmatriculări Auto, către care vor trimite o sesizare cu privire la
situația mașinii părăsite. Astfel, radierea se va face în termen de o lună de la primirea sesizării.
Etapele procedurii de radiere auto
Proprietarul autovehicolului trebuie să se adreseze, in primă instanță, Serviciului Public
Comunitar Direcția Permise și Înmatriculări Auto unde va depune dosarul de radiere auto.
Acte necesare la Serviciul Public Comunitar Direcția Permise și Înmatriculări Auto:
cerere de radiere, completată și semnată de proprietar;
actul de identitate al solicitantului, în original și sub formă de copie;
cartea de identitate a vehiculului, în original și sub formă de copie;
certificatul de înmatriculare;
fișa de înmatriculare, pe care să figureze viza Direcției Taxe și Impozite Locale;
certificatul de atestare fiscală, completat și semnat de proprietar;
certificatul de radiere, completat în trei exemplare;
plăcuțele de înmatriculare;
 documentele care atestă dobândirea personalității juridice, denumirea și sediul
aferente, precum și codul unic de înregistrare și împuternicirea reprezentantului
legal, în original și sub formă de copie (în cazul persoanelor juridice).
În cazul în care proprietarul intenționeză să predea mașina către REMAT, dosarul trebui să
ciprindă și actul care atestă dezmembrarea sau predarea mașinii pentru a fi dezmembrată.
 Pentru vehiculele pe care proprietarii vor să le exporte peste graniță, mai este necesar actul
vamal pe care l-au emis autoritățile competente românești, respectiv străine, sau certificatul de
înmatriculare emis peste hotare.
Radierea unui vehicul furat implică adăugarea la actele depuse a actului oficial pe care l-a
emis poliția, prin care este atestat furtul care a avut loc în țară sau în străinătate.
Dacă dorești radierea unui vehicul doar pentru a-l scoate din circulatie, este obligatoriu să
prezinți un document care certifică posesia unui teren sau a unui garaj în care se va face depozitarea
pe termen lung.
A doua etapă este completarea declarației pentru scoaterea din evidență a mașinii la Direcției
Taxe și Impozite Locale pentru ca radierea vehiculului să se realizeze și din punct de vedere fiscal,
pentru ca proprietarul să fie scutit de plata impozitului pentru autovehiculul scos din circulație sau
vândut.
Acte necesare la Direcția Taxe și Impozite Locale:
declarația pentru scoaterea din evidență a mașinii;
cererea pentru eliberarea certificatului de atestare fiscală;
cartea de identitate a solicitantului, în original și sub formă de copie;
cartea de identitate a vehiculului, în original și sub formă de copie;
fișa de înmatriculare în original;
actul de atestare a înstrăinării mașinii.
Certificatul de radiere auto este eliberat de către Serviciul Public Comunitar Direcția Permise
și Înmatriculări Auto. Acest document este util în momentul în care proprietarul se va adresa
Direcției Fiscale – persoane fizice, care funcționează în incinta Primăriei. Această autoritate va
transmite către Direcția Permise și Înmatriculări Auto datele posesorului și ale automobilului,
alături de solicitarea radierii. Acțiunea va fi pusă în practică într-un interval de 31 de zile de la acest
moment.
În acest caz, pentru colectarea datelor necesare personalului din administrația publică,
solicitantul este cel care va pregătește dosarul, prezentând documentele necesare, astfel încât
instituția publică soluționează cazul pe baza actelor anexate, fără nici un fel de investigații
suplimentare.