Conf. univ. dr.

Laurențiu ȘONERIU

Student
Micle Alexandru-Bogdan
 Introducere

România, ca stat membru al Uniunii Europene, funcționează în cadrul unui sistem juridic
complex, iar dreptul administrativ ocupă o poziție crucială în structura acestui sistem. Dreptul
administrativ în România reglementează relațiile dintre administrația publică și cetățeni,
asigurând funcționarea eficientă și echitabilă a serviciilor publice.
Dreptul administrativ în România are la bază norme și principii care reglementează
activitatea administrației publice. Acesta se dezvoltă în concordanță cu principiile statului de
drept și ale democrației, contribuind la protejarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
Principalele surse ale dreptului administrativ românesc includ constituția, legile specifice,
normele emise de autorități administrative, precum și jurisprudența.

1. Trăsăturile actului administrativ

1.1 Puterea publică

Puterea publică reprezintă fundamentul trăsăturii esențiale a actului administrativ în

România. Aceasta se traduce prin capacitatea autorităților publice de a emite și impune acte
administrative în numele și în interesul colectiv al societății. De regulă, această trăsătură se
reflectă în deciziile luate de către instituțiile publice în exercitarea atribuțiilor lor specifice.
Unilateralitatea este o caracteristică definitorie a actului administrativ, evidențiind
discrepanța puterii între autoritatea publică și cetățeni. Autoritățile publice, având puterea de a
emite acte administrative, nu necesită consimțământul sau acordul reciproc al persoanelor
afectate. Această trăsătură asigură eficiența și celeritatea în luarea deciziilor administrative.
Imperativitatea reprezintă o altă trăsătură importantă a actului administrativ. Aceasta indică
caracterul obligatoriu al actelor administrative emise de către autorități, impunând cetățenilor și
instituțiilor publice respectarea dispozițiilor legale. Refuzul de a respecta un act administrativ
imperativ poate atrage sancțiuni sau consecințe juridice.

1.2 Exorbitanța de drept comun

Exorbitanța de drept comun marchează distincția între actul administrativ și alte acte juridice
de drept comun. Actul administrativ este supus unor reguli și proceduri specifice, divergente de
cele aplicabile actelor juridice obișnuite. Această trăsătură subliniază autonomia și specificitatea
dreptului administrativ.
Aceste trăsături definesc actul administrativ în contextul dreptului administrativ din
România, evidențiindu-l ca instrument fundamental al autorităților publice în exercitarea puterii
lor în interesul public.

2. Condițiile de valabilitate ale actului administrativ

2.1 Competența

Competența reprezintă primul pilon în stabilirea valabilității unui act administrativ.

Autoritatea emitentă trebuie să aibă dreptul legal de a emite respectivul act în baza atribuțiilor și
competențelor stabilite prin lege. Încălcarea limitelor competenței poate conduce la anularea
actului administrativ.
Forma și procedura sunt elemente esențiale pentru asigurarea valabilității unui act
administrativ. Legislația stabilește cerințe clare cu privire la modul în care actul administrativ
trebuie să fie redactat și emis. Neconformitatea cu aceste cerințe poate afecta valabilitatea actului
și poate constitui temei pentru anularea acestuia.

2.2 Scopul legitim

Valabilitatea unui act administrativ este strâns legată de scopul pentru care a fost emis.
Scopul trebuie să fie legitim, adică să se încadreze în limitele stabilite de lege și să servească
interesul public. Dacă autoritatea publică emite un act administrativ cu un scop ilegitim sau care
depășește limitele stabilite, acesta poate fi declarat nul.

2.3 Motivarea actului administrativ

O condiție crucială pentru valabilitatea unui act administrativ este motivarea. Autoritatea
publică trebuie să ofere o justificare clară și rațională pentru emiterea actului, astfel încât să
permită persoanelor afectate să înțeleagă temeiurile deciziei. Lipsa de motivare sau motivarea
necorespunzătoare poate afecta valabilitatea actului și poate servi ca temei pentru contestații.
 3. Exemple concrete și studii de caz

În această secțiune, vom analiza câteva exemple concrete de acte administrative în contextul
trăsăturilor și condițiilor de valabilitate discutate anterior. Aceste exemple vor ilustra aplicarea
practică a principiilor dreptului administrativ în România și vor evidenția importanța respectării
trăsăturilor și condițiilor de valabilitate.

Exemplu 1 : Emiterea unui permis de construire

Să luăm în considerare procedura emiterii unui permis de construire de către o autoritate

locală. În acest caz:
 Competența: Autoritatea locală trebuie să aibă competența legală de a emite permise de
construire conform legislației în vigoare și atribuțiilor sale.
 Forma și procedura: Procedura de obținere a permisului de construire trebuie să
respecte cerințele legale, iar documentul emis trebuie să conțină toate informațiile
necesare și să fie redactat în conformitate cu regulile stabilite.
 Scopul legitim: Permisiunea de construire trebuie să aibă un scop legitim, cum ar fi
dezvoltarea urbană în concordanță cu planurile locale și respectarea normelor de
construcție.
 Motivarea actului administrativ: Autoritatea locală trebuie să motiveze decizia de
emitere a permisului de construire, oferind justificări și explicând cum aceasta servește
interesul public și respectă legislația aplicabilă.

Exemplu 2 : Decizia de impunere fiscală

O altă situație este reprezentată de emiterea unei decizii de impunere fiscală de către o
autoritate fiscală:
 Competența: Autoritatea fiscală trebuie să aibă competența legală de a emite decizii
fiscale în conformitate cu legislația fiscală în vigoare.
 Forma și procedura: Procedura de stabilire a impozitelor și emiterea deciziei fiscale
trebuie să respecte regulile și procedurile stabilite de legislație.
  Scopul legitim: Decizia de impunere fiscală trebuie să aibă ca scop colectarea corectă a
taxelor și impozitelor conform legislației fiscale.
 Motivarea actului administrativ: Autoritatea fiscală trebuie să motiveze decizia de
impunere fiscală, prezentând calculele și justificările pentru sumele impuse.
Aceste exemple ilustrează modul în care trăsăturile și condițiile de valabilitate ale actului
administrativ se aplică în contextul diferitelor situații din practica administrației publice din
România.

Concluzie

Referatul a abordat aspecte esențiale ale dreptului administrativ în România,

concentrându-se pe trăsăturile și condițiile de valabilitate ale actului administrativ.În cadrul
acestei analize, am evidențiat trăsăturile definitorii ale actului administrativ, precum puterea
publică, unilateralitatea, imperativitatea și exorbitanța de drept comun. Aceste caracteristici
subliniază rolul distinct și specific al actului administrativ în cadrul administrației publice.Am
detaliat, de asemenea, condițiile de valabilitate ale actului administrativ, subliniind importanța
competenței, formei și procedurii, scopului legitim și motivării. Aceste condiții reprezintă
garanții esențiale pentru respectarea principiilor statului de drept și protejarea intereselor
generale ale societății.Prin exemple concrete și studii de caz, am adus în atenție aplicarea
practică a acestor principii în contextul emiterii de permise de construire sau decizii fiscale.
În final, este evident că actul administrativ joacă un rol central în funcționarea statului de
drept și în relația dintre autoritățile publice și cetățeni. Respectarea trăsăturilor și condițiilor de
valabilitate asigură o administrație publică eficientă, echitabilă și în concordanță cu principiile
fundamentale ale dreptului.