Functia de administrare a personalului in administratia publica

Exprima faptul ca o componenta importanta a administratiei publice o

reprezinta functionarul public, alaturi de celelalte componente, respectiv
mijloacele materiale si competenta.Aceasta functie exprima necesitatea stablirii
acelor principii care sa guverneze activitatea functionarului public ca si persoana
publica raportatat la activitatea autoritatii administrative.
In elaborarea politicii de personal se tine cont de mai multe aspecte:
1.Nivelul de calificare pe care il impune fiecare functie publica
2.Nivelul pietei fortei de munca, in sensul ca uneori este dificil de gasit
personalul cu calificarea necesara si experienta corespunzatoare in domeniu
3.Grdaul de adaptare al legislatiei interne la normele europene.
Legea nr.188\1999 cu modificari si actualizata a prevazut si
consacrat dreptul la stabilitate in functie.Prin acest drept se garanteaza
functionarilor publici ca nu pot fi eliberati din functie, transferati sau pedepsiti
decat in conditiile stabilite de lege. Asadar, notiunea de stabilitate in functie
poate fi definita ca fiind regimul juridic potrivit caruia nici un functionar public nu
poate fi inlocuit ad mutum (fara nici un fel de motiv) din functie si nici nu poate fi
transferat oricand si oricum fara un minim de garantie, in sensul ca i se vor
respecta drepturile castigate, respectiv gradul, salariu si prestigiul functiei.
Garantia stabilitatii in functie pentru functionarul public este si o obligatie morala
care decurge din principiul echitatii.
Un principiu important legat de administrarea personalului este cel
al recrutarii si al formarii functionarilor din administratie. Intalnim 2 mari
curente:
1.Teza raspandita in tarile europene este cea a polivalentei, conform careia
administratia recruteaza functionari avand un anumit nivel de cultura si
cunostiinte de specialitae.Acesti functionari nu sunt recrutati pentru un post
determiniat si numai pentru acesta, ci ei sunt apti sa indeplineasca sarcinile cele
mai diverse in interiorul serviciului sau chair sa lucreza in servicii destul de
diferite unele fata de altele.
2.Teza specializarii este prevazuta in administratia federala a Statelor Unite
ale Americii si in cea a numeroaselor state care se inspira din modelul american,
in care fiecare pozitie din structura administrativa este minutios analizata,
incercandu-se o descriere cu precizie a sarcinilor ce trebuie indeplinite de
functionarul care ar ocupa pozitia ierarhica respectiva si a conditiilor necesare
pentru indeplinirea acestor sarcini.
In Romania, potrivit Legii nr. 188\1999 privind Statutul functionarilor
publici au fost consacrate ca principii de baza ptr. exercitarea functiei publice:
-asigurarea prompta si eficienta, libera de prejudecati, conceptie, abuz de
putere si presiuni politice a tuturor activitatilor efectuate de functionarii publici
-selectarea functionarilor publici exclusiv dupa criteriul competentei
-egalitatea sanselor la intrarea si la promovarea in corpul functionarilor
publici
-stabilitatea functionarilor publici.
Perfectionarea pregatirii profesionale a functionarilor are menirea de a
asigura pastrarea echilibrului intre cerintele societatii referitoare la activitatea
functionarilor si modul in care ei raspund cerintelor respective.

Conceptul de legalitate si oportunitate in administratia publica

Teoria legalitate-oprtunitate are in dreptul administrativ doua acceptiuni,
corespunzator celor doua mari tendinte in doctrina dreptului administrativ din
Romania.

Intr-o prima conceptie, notiunea de legalitate se refera la

conformitatea actului administrativ cu dispozitiile actelor juridice cu forta juridica
superioara , in sens generic cu legea.Dimpotriva, oprtunitatea vizeaza
conformitatea actului administrativ cu necesitatile in continua transformare ale
societatii.
Intr-o alta opinie, oprtunitatea vizeaza conformitatea actului administrativ
cu scopul legii, care, daca nu este expres prevazut, se poate deduce prin
interpretare
In conceptia opusa, legalitatea este conceputa ca o suma a tuturor
conditiilor de validitate a a unui act administrativ, oportunitatea fiind din aceasta
perspectiva un element al legalitatii.Sustinatorii acestei din urma conceptii,
considera ca, o data cu legalitatea actului, instanta verifica si oprtunitatea sau,
mai concret, inoportunitatea acestuia.
Legalitatea este elementul central al regimului juridic al actelor
administrative. Prin regim juridic intelegem un ansamblu de reguli, de fond si de
forma, care dau particularitate actelor administrative in circuitul juridic, si anume
reguli de valabilitate ale actului administrativ si care guverneaza efectele pe care
actul le produce.Intr-o formulare generic, prin legalitatea actelor administrative
intelegem conformarea acestora cu legile adoptate de Parlament, precum si cu
actele normative care au forta juridica superioara.
Conditii generale de legalitate:
-actul administrativ sa fie emis in conformitate cu litera si spiritul
Constitutiei
-actul administrativ sa fie emis in litera si spiritul ordonantelor
-actul administrativ sa fie emis pe baza tuturor actelor organelor
administratiei publice care sunt superioare organului administrativ emitent
-actul administrativ sa fie emis de organul administrativ numai in limitele
competentei sale-actul administrativ sa fie emis in forma si cu procedura prevazuta de lege.
Cat priveste sfera conditiilor de legalitate pe considerente de oprtunitate,
scopul legii este limita legala a dreptului de apreciere, limita la care se
raporteaza judecatorul de contencios administrativ, addica excesul de putere.
Oportunitatea este considerata acea caracteristica a actului juridic care
defineste o trasatura specifica a acestuia numita si actualitate.Actualitatea
reprezinta deplina concordanta, in cadrul si in limitele legii, a actului cu sarcinile
care revin organelor administrative, exprima concordanta dintre drept cu
necesitatile in continua transformare ale societatii.Oportunitatea actelor
administrative este strans legata de dreptul de apreciere al organelor
administratiei de stat, care reprezinta o facultate recunoscuta de lege acestor
subiecte de drept in alegerea solutiilor celor mai adecvate pentru aplicarea
eficienta a legii.
Oportunitatea se poate defini ca un element strans legat de dreptul de
apreciere al organelor administrative, in cursul si executarii legii, prin care se
asigura realizarea sarcinilor si atributiilor lor legale in termen optim, cu cheltuieli
minime si in conformitate cu mijloacele care corespund cel mai bine scopului
legii.