27.12.

2022, 15:29 eseiace

Marx
Sau utopia pragmatistă
 
Misterele cer dezlegare doar raţională?
Trăirille sunt mistere de personalitate. Se cer astfel de comunizare apărate.
Marx dedat pragmaticului şi raţionalului ca studiu-teoretizare devia tare.
Capitalul ca biblie a clasei muncitoare.
Dar mai ales ca bază a economaterialităţii umane.
Praxisul şi de tip gramscian nu poate limita anomicul ne-fatal ca atotnecesar.
Naturalitatea socială nu e cale bătută. Jungla anomiei e hrană mereu armoniei.
Adam a pus nume animalelor. Omul iniţial stăpânea regnitatea.
Omul devenit va reface la sine şi regnitatea. Va suprapune şi biotopul.
Va deveni co-autor-actor-spectator spectacolului existenţial.
Individumanismul şi socio-umaniheismul?
Marx nu pedala pe insul unicist-inefabil. Dar nici pe cel rotiţă-n angrenaj.
Uman-comunismul lui viza medierea om-natură, om-om, existenţă-esenţă,
obiectivare-autoafirmare, libertate-necesitate, individ-specie...
Suprimarea pozitivă a proprietăţii private. Ca pilon al devierii în anomie.
Esenţa umană e discutată just în intimitatea ei istorică, dar cu riscul altei înţe-
peniri, în determinism.
Proprietatea limitată şi controlată e apanajul unei orânduiri superioare
burgheziei, capitalism-socialismului.
Conştientizarea amplificată nu doar de clasă, ci şi general-umană va spori mult
demersul istoric. Ideie preluată şi accentuată de Lenin.
Pragmatismul ideologic penetrează masiv nu doar politica. Ci şi ştiinţele şi
artele.
Realismul cu panoplia sa deversând nestăvilit mâlul anomiei chiar?
Atacul la filozofie eşua nu din zis nepraxisul acesteia, ci din ignorarea intrinseci-
tăţii sale ubicue.
În linie bune avansări. În planisferă deviere, afundare.
Omul concretului socio-istoric renăştea cam monstruos de ideal?
Realul ca utopie, fie şi necesar ideo-istoric.
A pune ideo-istoricitatea pe capul ins-umanităţii poate fi un demers just. Dar cu
difuzie în anomie-anarhie calea-valea, înainte-înapoi. 
Libertatea cere corelarea cu necesitatea, pe poziţii nu atât egale cât învăluitor-
compensatoare.
Injusteţea unei orânduiri decurge din: raportarea nearmonioasă a claselor
compo-nente, din etapa istorică de parcurs...
 
 
 
Damian Luz

file:///C:/Users/dan/Desktop/prag-marxism.htm 1/1