Portofoliul

Etimologic, cuvântul portofoliu este alcătuit din două cuvinte: latinescul “portare” care are
înţelesul de a păstra sau a transporta şi latinescul “folio” utilizat cu înţelesul de hârtie. În contextul actual,
portofoliul poate fi realizat şi electronic, principalul avantaj al acestuia fiind faptul că nu se deteriorează în
timp.
Portofoliul este “o metodă de evaluare complexă, longitudinală, proiectată într-o secvenţă mai
lungă de timp, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate”
(Cucoş, C., 2008, p.140). Această metodă de evaluare seamănă cu o arhivă, ea cuprinzând informaţii despre
cunoştinţele, competenţele teoretice şi practice, deprinderile şi abilităţile care au determinat creşterea
performanţelor şcolare ale unui elev. Portofoliul cuprinde produse ale propriei activităţi a elevului, produse
care sunt selecţionate şi organizate chiar de către acesta. Aceste produse pe care elevul le include în portofoliu
sunt rezultate ale celorlalte tehnici de evaluare. Astfel, portofoliul poate să cuprindă: evaluări scrise iniţiale,
evaluări continue, evaluări finale, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje, fişe de lectură, produse ale
evaluării alternative (observaţia, referatul, investigaţia, proiectul), diplome, fotografii, înregistrări.
În proiectarea portofoliului trebuie să se ţină cont de următoarele elemente: scopul, contextul şi
conţinutul. Scopul portofoliului va determina alcătuirea acestuia. Deşi elementele componente sunt trasate de
către cadrul didactic, totuşi elevul are libertatea de a alege să cuprindă în portofoliu materialele pe care le
consideră reprezentative. Contextul se referă la faptul că în alegerea tematicii portofoliului, în stabilirea
criteriilor de evaluare ar trebui să se ţină cont de: vârsta elevilor, caracteristicile disciplinei respective,
abilităţile şi interesele elevilor. Conţinutul trebuie să vizeze o selecţie a produselor elevilor care să evidenţieze
progresul acestora în învăţare.

În continuare, voi prezenta modul în care am utilizat cu succes, în practica evaluativă, această
metodă alternativă la disciplină limba şi literatura română, clasa a IV-a.
Elevii au fost solicitaţi să realizeze un portofoliu de lectură (“ În lumea poveştilor”) care să
cuprindă 7 poveşti, pe baza următoarelor cerinţe:
1. Completează câte o fişă de lectură pentru fiecare poveste aleasă, precizând: titlul, autorul,
personajele (principale/secundare, pozitive/negative), învăţătura textului, citatul preferat, expresii frumoase,
cuvinte noi şi rezumatul (povestirea pe scurt a lecturii);
2. Desenează, în ordinea desfăşurării, scenele mai importante din fiecare poveste;
3. Realizează fişele bibliografice a autorilor. Caută (în cărţi, reviste, ziare etc.) şi notează
informaţii despre autori (numele complet, data şi locul naşterii, cât au trăit, ce alte poveşti, poezii, cărţi au mai
scris);
4. Scrie o compunere de cel puţin o pagină în care să prezinţi un alt final pentru textul dat.
5. Realizează câte un cvintet pentru fiecare poveste. Cvintetul va avea ca titlu numele unui
personaj (la alegere).
 În urma analizei portofoliilor elevilor, am identificat următoarele avantaje ale utilizării
portofoliului:
· constituie un suport de învăţare individualizat;
· permite utilizarea practică a cunoştinţelor;
· are un caracter stimulator, motivând învăţarea, prin faptul că răspunde anumitor interese
specifice ale elevilor şi prin libertatea pe care le-o oferă în ceea ce priveşte personalizarea.
· elevii îşi dezvoltă capacitatea de a se autoevalua;
· oferă informaţii referitoare la progresul în învăţare al elevului;
· dezvoltă capacităţile de analiză, sinteză, selecţie;
· analizând portofoliul, evaluatorul poate determina ce ştie evaluatul;
· cuprinzând produse ale mai multor tipuri de evaluări, validitatea acestei metode de evaluare
creşte.
În ceea ce priveşte limitele utilizării acestei metode de evaluare, trebuie avut în vedere faptul că
este destul de dificil să alegem o temă care să răspundă intereselor tuturor elevilor. Totodată, nefiind un
instrument de evaluare standardizat, este necesar să se formuleze criterii concrete de evaluare.
În evaluarea unui portofoliu, cadrul didactic trebuie să aprecieze separat calitatea elementelor
constitutive ale acestuia, capacitatea de sinteză a informaţiilor, capacitatea de alegere a celor mai potrivite
metode de lucru, capacitatea de a realiza o lucrare unitară, raportată la tema propusă.
Evoluţia teoriei şi practicii evaluative este orientată în direcţia realizării unei evaluări şcolare pusă
în slujba unei învăţări mai eficiente. Practica educaţională actuală se centrează pe dezideratul unui proces
evaluativ cu un rol stimulator, motivant, reglator. Consider că o abordare responsabilă a evaluării ar trebui să
însemne o împletire funcţională, o completare fructuoasă, optimă dintre cele două tendinţe metodologice
(tradiţionale şi complementare) şi nu pe o folosire unilaterală, exclusivă, concurenţială a acestora.

BIBLIOGRAFIE

 Cucoș, C., (2008), Teoria şi metodologia evaluării, Iaşi, Editura Polirom.

 Manolescu, M., (2010), Teoria şi metodologia evaluării, Bucureşti, Editura Universitară.
 Stoica, A., (2003), Evaluarea progresului şcolar: de la teorie la practică, Bucureşti,
Humanitas Educaţional.
 Vogler, J. coord (2000). Evaluarea în învățământul preuniversitar (trad. de Gîrbea C. și
Băluță I), Iași, Editura Polirom.
 Tema Modulul V

Descrieți (pe scurt) un instrument/o metodă de evaluare utilizat(ă) cu succes în activitatea cu elevii.

Portofoliul

Etimologic, cuvântul portofoliu este alcătuit din două cuvinte: latinescul “portare” care are înţelesul de
a păstra sau a transporta şi latinescul “folio” utilizat cu înţelesul de hârtie. În contextul actual, portofoliul poate
fi realizat şi electronic, principalul avantaj al acestuia fiind faptul că nu se deteriorează în timp.

Portofoliul este “o metodă de evaluare complexă, longitudinală, proiectată într-o secvenţă mai lungă
de timp, care oferă posibilitatea de a se emite o judecată de valoare, bazată pe un ansamblu de rezultate”
(Cucoş, C., 2008, p.140). Această metodă de evaluare seamănă cu o arhivă, ea cuprinzând informaţii despre
cunoştinţele, competenţele teoretice şi practice, deprinderile şi abilităţile care au determinat creşterea
performanţelor şcolare ale unui elev. Portofoliul cuprinde produse ale propriei activităţi a elevului, produse
care sunt selecţionate şi organizate chiar de către acesta. Aceste produse pe care elevul le include în
portofoliu sunt rezultate ale celorlalte tehnici de evaluare. Astfel, portofoliul poate să cuprindă: evaluări scrise
iniţiale, evaluări continue, evaluări finale, eseuri, pliante, prospecte, desene, colaje, fişe de lectură, produse
ale evaluării alternative (observaţia, referatul, investigaţia, proiectul), diplome, fotografii, înregistrări.

În proiectarea portofoliului trebuie să se ţină cont de următoarele elemente: scopul, contextul şi

conţinutul. Scopul portofoliului va determina alcătuirea acestuia. Deşi elementele componente sunt trasate
de către cadrul didactic, totuşi elevul are libertatea de a alege să cuprindă în portofoliu materialele pe care le
consideră reprezentative. Contextul se referă la faptul că în alegerea tematicii portofoliului, în stabilirea
criteriilor de evaluare ar trebui să se ţină cont de: vârsta elevilor, caracteristicile disciplinei respective,
abilităţile şi interesele elevilor. Conţinutul trebuie să vizeze o selecţie a produselor elevilor care să
evidenţieze progresul acestora în învăţare.

În continuare, voi prezenta modul în care am utilizat cu succes, în practica evaluativă, această
metodă alternativă la disciplină limba şi literatura română, clasa a IV-a.

Elevii au fost solicitaţi să realizeze un portofoliu de lectură (“ În lumea poveştilor”) care să cuprindă 7
poveşti, pe baza următoarelor cerinţe:

1.     Completează câte o fişă de lectură pentru fiecare poveste aleasă, precizând: titlul, autorul, personajele
(principale/secundare, pozitive/negative), învăţătura textului, citatul preferat, expresii frumoase, cuvinte noi şi
rezumatul (povestirea pe scurt a lecturii).

2.     Desenează, în ordinea desfăşurării, scenele mai importante din fiecare poveste.

3.     Realizează fişele bibliografice a autorilor. Caută (în cărţi, reviste, ziare etc.) şi notează informaţii despre
autori (numele complet, data şi locul naşterii, cât au trăit, ce alte poveşti, poezii, cărţi au mai scris).

4.     Scrie o compunere de cel puţin o pagină în care să prezinţi un alt final pentru textul ales.

5. Realizează  câte un cvintet despre un  personaj la alegere din fiecare poveste. 

În urma analizei portofoliilor elevilor, am identificat următoarele avantaje ale utilizării portofoliului:

·       constituie un suport de învăţare individualizat;

·       permite utilizarea practică a cunoştinţelor;
·       are un caracter stimulator, motivând învăţarea, prin faptul că răspunde anumitor interese specifice ale
elevilor şi prin libertatea pe care le-o oferă în ceea ce priveşte personalizarea;

·       elevii îşi dezvoltă capacitatea de a se autoevalua;

·       oferă informaţii referitoare la progresul în învăţare al elevului;
·       dezvoltă capacităţile de analiză, sinteză, selecţie;
·       analizând portofoliul, evaluatorul poate determina ce ştie evaluatul;
·   cuprinzând produse ale mai multor tipuri de evaluări, validitatea acestei metode de evaluare creşte.
În ceea ce priveşte limitele utilizării acestei metode de evaluare, trebuie avut în vedere faptul că este
destul de dificil să alegem o temă care să răspundă intereselor tuturor elevilor. Totodată, nefiind un
instrument de evaluare standardizat, este necesar să se formuleze criterii concrete de evaluare.
În evaluarea unui portofoliu, cadrul didactic trebuie să aprecieze separat calitatea elementelor
constitutive ale acestuia, capacitatea de sinteză a informaţiilor, capacitatea de alegere a celor mai potrivite
metode de lucru, capacitatea de a realiza o lucrare unitară, raportată la tema propusă.

Evoluţia teoriei şi practicii evaluative este orientată în direcţia realizării unei evaluări şcolare pusă în
slujba unei învăţări mai eficiente. Practica educaţională actuală se centrează pe dezideratul unui proces
evaluativ cu un rol stimulator, motivant, reglator. Consider că o abordare responsabilă a evaluării ar trebui să
însemne o împletire funcţională, o completare fructuoasă, optimă dintre cele două tendinţe metodologice
(tradiţionale şi complementare) şi nu pe o folosire unilaterală, exclusivă, concurenţială a acestora. 

BIBLIOGRAFIE

·         Cucoș, C., (2008), Teoria şi metodologia evaluării, Iaşi, Editura Polirom.

·         Manolescu, M., (2010), Teoria şi metodologia evaluării, Bucureşti, Editura Universitară.

·         Stoica, A., (2003), Evaluarea progresului şcolar: de la teorie la practică, Bucureşti, Humanitas
Educaţional.