Portofoliul

Ca alternativă viabilă la modalităţile tradiţionale de evaluare, portofoliul face posibilă

trecerea de la validarea cunoştinţelor (prin teste) la evaluarea competenţelor complexe,
dovedindu-se o metodă de evaluare flexibilă, integratoare.
Portofoliul include rezultatele relevante obţinute prin celelalte metode şi tehnici de
evaluare (probe orale, scrise, practice, observarea sistematică a activităţii şi comportamentului
elevului/ studentului, proiecte, autoevaluare etc.), precum şi prin sarcini specifice fiecărei
discipline.
Studiile realizate asupra utilizării portofoliului ca procedură alternativă de evaluare, precum
şi practica educaţională evidenţiază o serie de cerinţe/condiţii ce trebuie îndeplinite în acest
demers:
- stabilirea obiectivelor;
- adecvarea conţinutului cu scopul/obiectivele prestabilite;
- stabilirea criteriilor de evaluare şi a standardelor de performanţă;
- implicarea elevilor, a părinţilor în organizarea propriu-zisă a portofoliilor, “crearea” de
timp pentru evaluare;
- comunicarea rezultatelor.
Portofoliul implică participarea elevilor la selecţia conţinuturilor, definirea criteriilor de
selecţie şi de apreciere a lucrărilor, precum şi manifestările de reflecţie personală ale acestora.
Reunind într-un material unic un anumit număr de trasee ale activităţii unui elev,
portofoliul este polifuncţional. Se pot identifica funcţii de natură formativă, în timp ce altele sunt
funcţii de atestare.
Printre funcţiile formative ale portofoliului, reţinem următoarele:
- de a încuraja/stimula evaluarea centrată pe progresul învăţării;
- de a favoriza autoevaluarea şi învăţarea autonomă;
- de a exersa capacitatea metacognitivă;
- de a constitui un suport pentru interviurile/convorbirile cu părinţii, responsabilii de formare
sau utilizatorii (patronii).
Funcţiile formative se exercită, în primul rând, în situaţia şcolară, de învăţare bazată pe
înţelegere, reflecţie şi vizează dobândirea de către elev a competenţelor necesare elaborării
unor portofolii, de-a lungul vieţii, cu funcţie de atestare. Enumerăm câteva dintre aceste
funcţii atestative (Weiss, J., 2000):
- de a constitui un bilanţ al competenţelor şcolare şi/sau extraşcolare, sociale, profesionale;
- de a valida achiziţiile şcolare şi extraşcolare şi de a furniza probele pentru aceasta;
- de a asigura urmărirea formării de la şcoală la viitorul loc de muncă;
- de a certifica competenţele complexe;
- de a susţine şi legitima reconversia profesională etc.
Pornind de la funcţiile sale de atestare, Aubret & Gilbert (1994) definesc portofoliul ca
“un demers caracterizat printr-un dublu proces de analiză şi de sinteză a experienţelor personale,
sociale, profesionale în vederea evidenţierii competenţelor pe care le-au generat, de a codifica

1
aceste competenţe într-un limbaj care să permită memorarea conţinutului pentru sine şi pentru
altul şi de a găsi probele care pot atesta realitatea lor pentru altul în negocierea socială”.
Portofoliul pune în evidenţă şi în valoare “inteligenţele multiple”(Gardner) ale autorului
şi poate constitui parte integrantă a unei evaluări sumative sau a unei examinări.
În definirea unui portofoliu, sunt relevante scopul, contextul, şi modul de proiectare
(Stoica, A. coord., 2001).
Scopul portofoliului este acela de a confirma faptul că ceea ce este cuprins în obiectivele
învăţării reprezintă, în fapt şi ceea ce ştiu elevii şi sunt capabili să facă (savoir-faire).
Astfel, în funcţie de destinaţie sau destinatarul său (persoană, instituţie, comunitate),
portofoliul poate fi folosit de profesor ca instrument de evaluare şi va cuprinde componente
relevante ale progresului elevului. Dacă este destinat părinţilor sau comunităţii, portofoliul va
include produsele reprezentând cele mai bine realizate activităţi sau produse ale activităţii
elevului.
Contextul vizează vârsta cursanţilor, specificul disciplinei, interesele, abilităţile,
aspiraţiile elevilor etc.
Proiectarea portofoliului include atât scopul şi contextul, cât şi proiectarea propriu-zisă a
conţinutului. În acest sens, trebuie identificate elementele reprezentative pentru activităţile
desfăşurate de elev:
 selecţii din temele pentru acasă ale elevului;
 notiţele din clasă;
 lucrări cu caracter experimental;
 probleme matematice;
 prezentări audio/video ale elevului;
 situaţii de învăţare în grup;
 expuneri libere;
 creaţii literare proprii;
 teste de evaluare;
 prezentarea unor autori/opere literare etc.
Aceste dovezi ale activităţii elevului evidenţiază dezvoltarea lor în timp şi pot fi folosite
ca şi colecţii sistematice ale muncii acestora. Alte aspecte importante în cadrul proiectării
portofoliului vizează:
 numărul acestor produse (“eşantioane”) ale activităţii elevului ce trebuie cuprinse în
portofoliu;
 cum trebuie ele organizate;
 cine decide selecţia lor;
În practica educaţională, profesorul descrie cerinţele de conţinut ale portofoliului, iar
elevul selectează probele pe care le consideră reprezentative.
Înainte de realizarea efectivă a portofoliului, trebuie stabilite cu claritate cerinţele – standard la
care se va raporta întregul conţinut al portofoliului.
Prin urmare, portofoliul poate fi exclusiv o sarcină a profesorului (el stabileşte scopul, contextul,
realizează proiectarea lui, formulează cerinţele standard şi selectează produsele reprezentative
2
ale activităţii elevilor) sau poate implica şi contribuţia elevilor (alegerea anumitor eşantioane din
propria activitate, considerate semnificative sub raportul calităţii lor). Astfel, portofoliul poate
stimula creativitatea, ingeniozitatea, implicarea personală a elevului în activitatea de învăţare,
motivaţia intrinsecă etc. Totodată, profesorul “primeşte” date esenţiale despre structura
personalităţii elevului, despre caracteristicile ce-l individualizează în cadrul grupului (Stoica, A.
coord., 2001).
Elementele constitutive ale portofoliului pot fi evaluate separat, la momentul respectiv,
de către profesor (evaluare formativă) sau se poate realiza o apreciere globală, holistică a
portofoliului, pe baza unor criterii clare, comunicate elevilor înaintea alcătuirii portofoliului.
Criteriile holistice de evaluare pot fi elaborate exclusiv de către profesor sau pot fi
dezvoltate în cooperare cu elevii, stimulându-le astfel motivaţia participării la realizarea unor
produse calitativ superioare. Aprecierea holistică a unui portofoliu se bazează pe impresia
generală asupra performanţei elevilor, asupra produselor realizate, luând în considerare
elementele individuale componente.
Scara de apreciere poate cuprinde calificative: foarte bine, bine, suficient/acceptabil,
insuficient/inacceptabil sau simboluri numerice (cifre de la 5 la 1, de la 10 la 1 etc.).
Referitor la utilitatea portofoliilor:
 elevii devin parte a sistemului de evaluare şi pot să-şi urmărească pas cu pas propriul
progres;
 elevii şi profesorii pot comunica (oral sau în scris) calităţile, defectele şi ariile de
îmbunătăţire a activităţilor;
 elevii, profesorii şi părinţii pot avea un dialog concret despre ceea ce elevii pot realiza,
atitudinea faţă de o disciplină şi despre progresul care poate fi făcut la acea disciplină în
viitor;
 factorii de decizie, având la dispoziţie portofoliile elevilor, vor avea o imagine mai bună
asupra a ceea ce se petrece în clasă;