Principiul managementului performanţei şcolare

Etape:
1. Stabilirea unor aşteptări realiste
De multe ori, înainte de a intra la curs, cadrul didactic are un set de expectanţe nerealiste.
Necunoaşterea realităţii şcolare poate fi o barieră importantă în calea succesului şcolar.
De exemplu, un profesor îşi construieşte lecţia introductivă într-un mod laborios adăugând foarte
multe date în plus, faţă de cantitatea de informaţii din manual. Însă, elevii ar putea fi demotivaţi şi
vor fi şi mai puţin atraşi de ideea de a învăţa la respectiva materie.
2. Anticiparea rezultatelor
Cadrul didactic nu trebuie să ia în calcul doar activitatea sa, ci şi să anticipeze reacţiile elevilor la
intervenţiile sale.Planificarea activităţii didactice nu presupune doar propria activitate, ci propria
activitate în legătură cu ceea ce vom obţine de la cursanţii noştri. Clasele de elevi sunt diferite între
ele, elevii sunt diferiţi între ei, aceiaşi elevi se schimbă de la o oră la alta, implicarea lor este diferită
la prima oră faţă de ultima, la începutul semestrului faţă de sfârşitul acestuia etc.
3. Planificarea impactului
De multe ori, cadrele didactice au convingerea că vor preda o lecţie plicticoasă. De aici, şi elevilor
li se va transmite această stare. De aceea, profesorul trebuie să îşi planifice impactul activităţii
instructiv-educative, să identifice acele elemente cheie, aspectele atractive ale temei de predat.
4. Optimizarea continuă este necesară atât pentru activitatea de zi cu zi, cât şi pentru
îmbogăţirea conţinutului predat. Conţinuturile predate se uzează moral extrem de repede, dar şi
elevii se schimbă de la o generaţie la alta. Conflictul dintre generaţii apare la intervale mai mici de
timp (studenţii ,,nu îi mai înţeleg” pe liceeni).
5. Managementul barierelor ce afectează procesul intructiv-educativ
Într-un experiment, Olson le-a transmis tuturor participanţilor că vor fi supuşi la un ,,zgomot
subliminal”; unor subiecţi le-a spus că acesta îi va stresa psihologic, celorlalţi că respectivul
zgomot îi va relaxa. Bineînţeles că nu a fost niciun zgomot. Cei care au primit informaţia că vor fi
stresaţi au făcut mai multe erori decât cei care credeau că au fost relaxaţi. Explicaţia: cei care au
crezut că au fost stresaţi au pus orice greşeală pe seama acestui fapt.
Astfel, elevii pot identifica în mulţimea factorilor perturbatori (adevăraţi sau imaginaţi) elementul
pe care să arunce vina şi responsabilitatea pentru eşecurile şcolare. Cadrul didactic trebuie să
cunoască aceste mecanisme ale gândirii elevilor, pentru a putea jalona măsurile de contracarare a
barierelor ce pot dezechilibra procesul de învăţământ.

Concluzie:
,,Activitatea instructiv-educativă actuală presupune o profesionalizare a demersurilor didactice
în direcţia dezvoltării unui proces de management al performanţei, raportat la realităţile concrete
din sala de clasă.”