Probele practice

Sunt utilizate în vederea evaluării capacităţii elevilor de a aplica anumite cunoştinţe teoretice,
precum şi a nivelului de dezvoltare/ consolidare a deprinderilor şi priceperilor de ordin practic.
În didactica actuală accentul se pune pe trecerea progresivă de la “a şti”, la “a şti să faci” şi
“a ştii să fii”.
Rezultatele educaţionale care evidenţiază capacităţile de aplicare privesc mai ales unele
discipline aplicative (tehnologice, artistice, educaţie fizică etc.) şi pe cele care cuprind
conţinuturi cu caracter experimental (biologia, fizica, chimia). Asemenea obiective sunt prezente
şi în disciplinele socio-umane, multe obiective pedagogice reprezentând “o combinaţie de
intenţii psihomotorii (acţionale) şi cognitive, uneori chiar afectiv - atitudinale” (I. T. Radu,
2000).
Se evaluează atât procesul (acţiunea realizată), cât şi produsul (rezultatul).
Practica educaţională evidenţiază că atât în situaţii de evaluare curentă, cât şi în situaţii de
examen, probele practice sunt puţin utilizate, deşi oferă posibilitatea elevilor de a-şi proba
competenţele generale (comunicare, înţelegere, analiză, sinteză, evaluare) cât şi pe cele specifice,
aplicative (capacitatea de utilizare a informaţiilor, capacitatea de a utiliza instrumentele de lucru,
capacitatea de a înregistra şi interpreta rezultatele).
Verificarea prin lucrări practice se utilizeaza în vederea verificării și evaluării capacității
elevilor de a aplica informațiile asimilate în practică, cât și gradul de stăpânire a priceperilor și
deprinderilor formate anterior. Aceste probe constau în confecționarea unor obiecte sau aparate,
executarea unor lucrări experimentale, întocmirea unor desene, schițe, grafice.