Managmentul proiectelor europene

Subiecte examen

1. Rolul managementului proiectelor în dezvoltarea economică şi socială

contemporană.
Managementul proiectelor (project management) – cuprinde
structurile organizatorice necesare derulării proiectelor la nivelul
organizaţiei, organizarea internă a proiectului şi corelaţiile dintre acestea.
Este, în acelaşi timp, şi un concept integrat de conducere. Managementul
proiectelor presupune aplicarea conştientă a unui set coerent de principii,
reguli, cunoştinţe, metode, tehnici, instrumente utilizate în planificarea,
organizarea, conducerea şi controlul unui proiect.

2. Etapele ciclului de viață ale unui proiect. Studiu de caz...

a. Identificare, Analiză, Formulare
a. stabilirea obiectivelor generale;
b. analiza situaţiei existente;
c. dentificarea necesităţilor;
d. analiza necesităţilor;
e. stabilirea priorităţii acestor necesităţi;
f. decizia dacă un proiect este oportun;
g. definirea idei proiectului;
h. consultarea cu potenţialii beneficiari
b. Pregătire, Estimare (funcţie de criteriile stabilite), Asumare
a. specificarea obiectivelor şi rezultatelor;
b. identificarea resurselor disponibile pentru proiect;
c. identificarea resurselor necesare pentru proiect;
d. distribuţia proiectului pe activităţi;
e. conceperea formei finale şi planificarea proiectului.
c. Implementare, Monitorizare, Raportare
a. mobilizarea resurselor pentru fiecare sarcină şi obiectiv;
b. marketingul proiectului
c. monitorizare permanentă şi forme de raportare
d. identificarea problemelor;
e. identificarea eşecurilor şi soluţiilor care să conducă la
eliminarea acestora
f. modificarea rezultatelor planificate şi obiectivelor proiectului cu
unele posibil de realizat.
d. Evaluare finală:
a. evaluarea îndeplinirii integrale de către contractor a sarcinilor
încredinţate
b. identificarea celor mai bune soluţii pentru proiecte viitoare pe
baza experienţei câştigate;
 c. identificarea resurselor necesare pentru viitor
d. identificarea necesităţilor pentru proiecte viitoare.

3. Managementul proiectelor ca instrument de creştere a performanţei în

afaceri
 cei care sunt implicaţi în activităţile specifice proiectului urmăresc
aceleaşi obiective;
 obiectivele proiectului sunt cele declarate, nu există obiective
ascunse sau care nu au fost declarate în mod explicit;
 cei care sunt implicaţi în activităţile specifice proiectului sunt
oneşti unii faţă de alţii;
 fiecare dintre membrii echipei are un minim bagaj de cunoştinţe şi
de experienţă în managementul proiectelor, precum şi cunoştinţe
minime în ceea ce priveşte aria propriu-zisă a proiectului;
 toţi membrii echipei doresc ca proiectul să se încheie cu succes;
 tuturor membrilor echipei le este clar cine este finanţatorul, care
sunt obiectivele finanţatorului, cui se adresează proiectul (cine este
clientul/publicul-ţintă/grupul de beneficiari).

4. Principalele domenii ce trebuie luate în considerare în cadrul

managementul de proiect. Studiu de caz...
1. Managementul costurilor unui proiect vizează patru acţiuni principale:
1. planificarea resurselor;
2. estimarea costurilor resurselor necesare pentru a îndeplini
activităţile proiectului;
3. bugetarea costurilor care presupune alocarea costurilor totale
fiecărei activităţi;
4. controlul costurilor, adică controlul schimbărilor în bugetul
proiectului.

2. Managementul riscului
1. identificarea riscului, cu exprimare în termeni financiari;
2. analiza riscului – identificarea de cauze, efecte;
3. cuantificarea riscului – stabilirea probabilităţii (P) şi severităţii
riscului (S);
4. identificarea mijloacelor de reducere sau eliminare a riscurilor;
5. re-evaluarea proiectului.

3. Managementul timpului
1. O încadrare riguroasă,
2. o planificare precisă a utilizării resurselor la timpul şi locul
potrivit va conduce la rezultate remarcabile ale implementării proiectului.
 3. probleme legate de furnizări, livrări, aprovizionări şi achiziţii.
4. Managementul informaţiilor
1. derularea proiectelor îl reprezintă raportările, care, în general,
sunt lunare şi se referă la luna precedentă
2. cuprind ca date – inputurile echipelor de proiect, aspectele
financiare, costuri, venituri, profit, lichidităţi, resurse umane raportate la
plan, progres versus grafic, previziuni raportate la plan, riscuri, furnizori,
clienţi, probleme de calitate, controlul schimbărilor
3. Rapoartele trebuie să fie simple, consistente şi exacte.

5. Managementul asigurării calităţii

a. plan de asigurare a calităţii proiectului, document ce descrie modul
în care managerul de proiect gestionează aspectele de asigurare a
calităţii. Planul de asigurare a calităţii proiectului va cuprinde toate
standardele şi procedurile proiectului (proceduri de nivel înalt – de
exemplu, standardul ISO), proceduri locale ale proiectului,
cerinţele contractuale referitoare la calitate, activităţile şi sarcinile
principale asociate aspectului calitativ al proiectului.
b. şedinţe de revizuire a proiectului referitor la planul de asigurare a
calităţii la care se pot adăuga condiţii speciale pentru activităţi, de
genul testării şi acceptării.
c. testele se semnează de managerul de calitate
d. Testele se revăd periodic şi se confirmă viabilitatea lor.

6. Managementul resurselor umane

a. respectul uman;
b. relaţii mereu în curs de îmbunătăţire;
c. mentalitate de învingător;
d. profesionalism;
e. onestitate și integritate;
f. managementul conflictelor.

5. Calităţile necesare managerului de proiect. Studiu de caz....

Se referă la obligaţia pe care o are managerul de proiect de a crea,
pentru membrii echipei, un mediu de lucru stimulativ, care să exploateze
întreg potenţialul acestora. Crearea acestui mediu încurajator se
realizează atât prin adoptarea unui stil managerial adecvat tipului de
proiect, cât şi prin administrarea inteligentă a relaţiei cu organizaţia în
ansamblu.

6. Principalele instrumente de care dispune un manager de proiect.

a. Motivarea
 implică a întreprinde ceva, a depune eforturi în sensul acţiunii.
Pentru a obţine efectul scontat al activităţii oamenilor, trebuie să aflăm
mai întâi ce îi determină pe oameni să facă lucrurile pe care le fac şi cum
poate fi gestionată o astfel de energie.
b. Delegarea
este un instrument managerial modern şi în acelaşi timp o acţiune
foarte dificilă. Poate cea mai grea sarcină a unui manager este de a afla
echilibrul potrivit între delegarea prea multă sau prea puţină, între supra şi
sub avizare/ control. Când un manager trasează cuiva o sarcină trebuie să
fie sigur că sarcina respectivă este dusă la bun sfârşit – fără a irosi timpul
managerului sau timpul său, fără a eșua.
c. Lucru in echipa
Grupurile şi echipele sunt caracteristici comune ale unei
organizaţii. Grupurile posedă atribute clar diferite de cele ale indivizilor
care îl alcătuiesc şi trăsăturile sale sunt unice. Termenii “grup” şi
“echipă” au fost folosiți pe scară destul de largă, adeseori fără a se face
vreo încercare de a defini aceşti termeni.
Din literatura de specialitate, rezultă evident că teoreticienii acestei
problematici au pus accentul pe aspecte diferite atunci când au gândit definiţia
grupului. Unii evidenţiază motivaţia individului pentru formarea unui grup, alţii
definesc grupul prin prisma membrilor componenţi, şi există şi cei care
consideră că formarea şi dezvoltarea rolurilor şi normelor în cadrul unui grup ca
o consecinţă a proceselor care au loc în interiorul acestuia și are o mare
importanţă. Alţii cred că trăsăturile definitorii ale unui grup ţin de interacţiunile
şi interdependenţa membrilor săi.

7. Evaluarea comparativă a propunerilor de proiect.

1) informarea evaluatorilor;
2) evaluarea individuală;
3) Reuniuni de consens au loc ĩn scopul obţinerii consensului pentru
fiecare criteriu (inclusiv explicaţia şi justificarea), când punctajele mai
mari sau mai mici ale experţilor trebuie justificate.
4) Reuniuni ale grupului.

8. Surse de finanţare. Fonduri rambursabile versus fonduri nerambursabile.

Finanţarea poate fi: rambursabilă şi nerambursabilă.
1. Elementele esenţiale ce se au în vedere pentru solicitarea unei
finanţări nerambursabile se pot constitui în:
 verificarea criteriilor de eligibilitate, resurse umane, resurse
tehnice, criterii de altă natură;
 termene relevante: data de începere/finalizare a
programului/proiectului; termenul limită de depunere a
propunerii de proiect şi de contractare a finanţării;
  bugete şi cheltuieli: buget maxim total; cofinanţare impusă: în
natură şi/sau în bani; tipuri de cheltuieli eligibile: cheltuieli
salariale: salarii, deplasări; cheltuieli curente: chirii, utilităţi,
consumabile; cheltuieli pentru subcontractare: training,
traduceri, consultanţă etc.; investiţii; alte categorii de
cheltuieli eligibile;
 conţinutul minim al cererii de finanţare: cuprins minim impus
(capitole) în formularul de solicitare de finanţare; anexe
obligatorii;
 forma de prezentare a propunerii de proiect: condiţii specifice
de prezentare: formulare disponibile, numerotare, codificare,
îndosariere; condiţii specifice de predare: număr de copii,
mod de transmitere, de înregistrare;
 procedura de evaluare a propunerii de proiect: cine şi ce
evaluează; criterii specifice de evaluare;
 detalii preliminare din contractul de finanţare: procedura de
raportare; procedura de monitorizare/evaluare; condiţii de
plată şi calendarul plăţilor.
2. Elementele ce trebuie avute în vedere pentru solicitarea unei
finanţări rambursabile sunt:
 verificarea eligibilităţii: tipul de organizaţie care poate
solicita credit: domeniu de activitate, forma de proprietate,
localizare, data de înfiinţare etc.; performanţe financiare pe
ultimii 1-3-5 ani; piaţa deţinută/piaţa vizată; tip de activităţi
pentru care se acordă creditul;
 verificarea condiţiilor oferite: termen de
creditare/rambursare; modalităţi de creditare: una sau mai
multe tranşe; dobânzi, penalizări, alte clauze; termen de
graţie;
 documentaţia solicitată: cerere de credit; documentele
juridice de constituire a firmei: înfiinţare, înregistrare,
prezentare (copie a statutului societăţii; copie a contractului
de societate; hotărârea judecătorească de înfiinţare a
societăţii; copie a Certificatului de Înmatriculare la Registrul
Comerţului; copie a Certificatului de Înregistrare Fiscală –
Cod fiscal; copii după Actele Adiţionale înregistrate la
Registrul Comerţului cu modificările ulterioare înfiinţării;
hotărârea Adunării Generale prin care au fost împuterniciţi
reprezentanţii să contracteze credite bancare în numele
societăţii); raportările financiare: bilanţul anual pentru
ultimii 2-3 ani şi, după caz, ultimul bilanţ semestrial (cu
toate anexele); balanţele de verificare pe ultimele trei luni,
 situaţia patrimoniului şi rezultatele financiare pe semestrul
anterior; situaţia bugetului de venituri şi cheltuieli (contul de
profit şi pierderi) pentru anul în care se solicită creditul;
situaţii financiare curente ale debitorului şi ale oricărui
garant al acestuia; certificate, scrisori, garanţii etc.; alte
referinţe solicitate; plan de afaceri şi/sau plan de marketing
şi anexe: autorizaţii şi avize necesare funcţionării, proiect de
construcţie, aviz de mediu; oferte de la furnizori pentru
achiziţionarea de echipamente şi materii prime; cereri de
ofertă de produse, servicii de la principalii clienţi; lista
garanţiilor propuse de societate; rapoarte de evaluare şi
dovada proprietăţii asupra acestora; acte privind situaţia
juridică a terenului;
 procedura de evaluare a cererii de credit;
 încheierea contractului de creditare: calendar plăţi;
procedura de monitorizare a derulării contractului.

9. Tipurile de conducători, stilurilor de conducere practicate de aceştia şi

aşteptările membrilor echipei de proiect.
a) tipul spontan (formal);
b) tipul desemnat (informal).

10.Finanţarea nerambursabilă – avantaje și dezavantaje; domeniile spre care

se îndreaptă finanţările nerambursabile.
Avantaje:
− finanţarea unor activităţi fără consum de resurse proprii sau
credite;
− menţinerea independenţei şi autonomiei financiare a organizaţiei.
Dezavantaje:
- acces dificil (fondurile se acordă periodic, de regulă pe baza unor
licitaţii);
− control strict al modului de utilizare a fondurilor de către
finanţatori, inclusiv prin colaborare cu alte instituţii de specialitate
– Curtea de Conturi.

11.Principalele elemente ale proiectelor cu finanțare externă. Studiu de

caz....
1. Informaţii de bază
Număr: numărul de identificare atribuit fiecărui proiect de
către instituŢia unde este depus şi care îl finanţează;
Titlul: este citit primul şi, deci, trebuie să stârnească
curiozitatea finanţatorului;
Sector : public / privat;
 Locație : locul unde se va aplica proiectul (ţara/localitatea).

2. Obiective
A. Obiectiv general: explică de ce este important proiectul
pentru societate, în termenii profiturilor pe termen lung pentru
beneficiarii finali.
B. Scopul unui proiect reprezintă obiectivul central al
proiectului. Scopul trebuie să vizeze „miezul problemei” şi să fie
definit în termen de profituri sustenabile pentru grupurile ţintă.

3. Descriere proiect
A. Istoric şi justificare;
B. Activităţi conexe reprezintă un rezumat al proiectelor
anterioare în domeniul abordat având legături cu proiectul actual.
C. Rezultatele proiectului reprezintă consecinţa logică,
efectul rezultat în urma îndeplinirii obiectivelor şi desfăşurării
activităţilor din cadrul proiectului.
D. Activităţi, ca mijloace de a atinge obiectivele.

4. Cadrul instituţional
În această etapă este descris clar cadrul în care se va
desfăşura proiectul şi se identifică toate constrângerile acestuia. Se
vor preciza instituţiile beneficiare.

5. Bugetul detaliat
În sens larg, bugetul proiectului poate fi privit ca o
planificare a proiectului din punct de vedere financiar.
Pentru a realiza un buget cât mai realist trebuie să se acorde atenţie
următoarelor aspecte:
a) Includerea tuturor cheltuielilor absolut necesare
b) Dimensionarea echilibrată şi riguroasă a
cheltuielilor necesare.
c) Evitarea solicitării sumei maxime pe care o oferă
finanţatorul unui proiect.
d) Asigurarea co-finanţării (contribuţia proprie)
e) Este posibil ca proiectul să înceapă înainte ca suma
oferită de finanţator să fie virată
f) Se recomandă luarea în considerare a faptului că
întregul proces de evaluare a proiectelor participante,
încheierea contractelor de finanțare şi începere efectivă a
finanţării prin acordarea sumei solicitate durează câteva luni.
 g) Finanţatorul aminteşte, uneori în cadrul prezentării
proiectului, posibilitatea solicitanţiilor de a achiziţiona pentru
proiect echipamente din țara de origine a finanţatorului.

6. Aranjamente de implementare / managementul proiectului

• Organizaţia ce va implementa proiectul
• Infrăţire (twinning)
• Contracte.

7. Programul de implementare
Implementarea proiectului înseamnă organizarea şi
desfăşurarea efectivă a activităţilor prevăzute în proiect.

8. Şanse egale. Se va indica cum va fi asigurată participarea în

cadrul proiectului în mod egal pentru femei şi pentru bărbaţi, şi se
va demonstra cum va fi măsurată contribuţia femeilor în cadrul
proiectului.

9. Condiţionalitate şi secvenţialitate
Legislaţia identifică în descrierea proiectului şi alte acte
normative ce trebuie să fie adoptate înainte de începerea
proiectului.

10. Anexe ale proiectului

a. Matricea logică;
b. Referinţe la studiul de fezabilitate.

12.Managementul proiectelor. Elaborarea si selectia propunerii de proiect.

pregătirea unei propuneri de proiect sunt: stabilirea ideii de proiect;
identificarea sursei potenţiale de finanţare; obţinerea pachetului de
informaţii; validarea ideii de proiect (compararea cu condiţiile enunţate
de finanţator – verificarea eligibilităţii ideii de proiect); identificarea şi
selectarea partenerilor, dacă este cazul; completarea formularului de
candidatură/cererii de finanţare; depunerea propunerii de proiect.
1. Informatii privind Oportunităţile de finanţare
− monitorizarea informaţiilor apărute în mass-media locală şi
centrală;
− colectarea de informaţii faptice de la clienţi, parteneri,
furnizori, colaboratori etc.;
− participarea la seminarii, prezentări, informări, schimburi de
experienţă;
 − solicitări de informaţii de la autorităţile publice locale şi
centrale;
− solicitarea de servicii de consultanţă de la centrele de servicii
suport sau de la firme specializate;
− utilizarea de reţele de informare: Internet, baze de date publice
sau private;
− orice alte metode adecvate situaţiei concrete, obiectivelor
urmărite etc.

2. Stabilirea temei
 definitivarea temei proiectului.
 argumentarea relevanţei proiectului;
 crearea echipei de elaborare a propunerii de proiect;
 stabilirea părţilor implicate în realizarea proiectului şi
integrarea intereselor părţilor implicate în derularea
proiectului;
 definirea obiectivelor urmărite şi acceptarea lor de toţi cei
implicaţi în realizarea proiectului;
 analiza resurselor necesare: verificarea resurselor
disponibile şi, dacă este cazul, identificarea partenerilor
potenţiali;
 identificarea resurselor suplimentare care pot fi atrase
pentru realizarea proiectului;
 identificarea obstacolelor potenţiale;
 definirea limitărilor şi constrângerilor;
 identificarea posibilităţilor de diseminare şi valorificare a
rezultatelor proiectului;
 planificarea preliminară a timpului necesar;
 aprecierea atitudinii şi implicării părţilor interesate;
 evaluarea situaţiei reale şi a ipotezelor de lucru.

3. Planificarea resurselor este un proces al identificării primelor

date referitoare la genul de produse ce trebuie procurate,
cantitatea necesară, timpul de achiziţie, precum şi descoperirea
primelor informaţii vizavi de posibilii furnizori. În această
etapă, echipa de proiect poate intra în contact cu specialişti în
contracte şi aprovizionare cu resurse, incluzându-i apoi în
echipa proiectului.

13.Evaluarea propunerilor de proiecte în cadrul programelor

comunitare
Elemente generale:
 1) Sfera de cuprindere;
2) Suport instituţional;
3) Beneficiari;
4) Programarea;
5) Apeluri, idei;
6) Pachetul de solicitare;
7) Aspecte administrative;
8) Aspecte tehnice;
9) Parteneri;
10) Câteva aspecte fundamentale;
11) Proiecte de finanţare;
12) Evaluare;
13) Criterii fundamentale pentru evaluare;
14) Semnarea contractului;
15) Monitorizarea.

14.Principalele elemente ale proiectelor cu finantare externa.

1. Informaţii de bază;
2. Obiective;
3. Descriere proiect;
4. Cadru instituţional;
5. Buget;
6. Aranjamente de implementare;
7. Program de implementare;
8. Şanse egale;
9. Condiţionalitate/ secvenţialitate;
10. Anexe.

15.Aspecte generale privind granturile.

Un grant este o plată directă de natură necomercială făcută de
autoritatea contractantă prin donaţie către un beneficiar pentru
implementarea acţiunii destinate atingerii unui obiectiv al politicii Uniunii
Europene.
Atribuirea granturilor se realizează în conformitate cu principiile de
programare, transparenţă şi tratament egal. Ele nu pot fi cumulative, nu pot fi
acordate retrospectiv şi trebuie să presupună cofinanţare.
Nu este permis ca finanţarea nerambursabilă să aibă drept scop sau
efect producerea de profit pentru beneficiar.
Granturile trebuie programate de către autoritatea contractantă cu
obiective clar definite, cu excepţia cazului acordării de asistenţă în situaţiile
de criză sau a operaţiunilor de ajutor umanitar. Programul anual trebuie
publicat, în funcţie de proiect sau program, pe site-ul de Internet al autorităţii
contractante (sau orice alt mijloc media adecvat) sau de Comisie. Finanţările
nerambursabile nu pot, de regulă, să finanţeze cheltuielile totale necesare
operaţiunii, cu unele excepţii.

16.Planificarea și rolul acesteia în managementul proiectelor.

Planificarea exprimă un ansamblu de acţiuni coerente prin care se
urmăreşte dirijarea activităţii economice corespunzător anticipărilor
determinate ştiinţific în cadrul unui plan.
Planificarea proiectului este procesul de definire a cerinţelor
proiectului într-un mod structurat, folosind instrumentele
managementului de proiect, pentru comunicarea cerinţelor proiectului
către toate părţile implicate, măsurarea performanţelor, precum şi pentru
organizarea şi asigurarea controlului utilizării resurselor în scopul
realizării obiectivelor propuse.
Procesul de planificare a proiectului implică stabilirea obiectivelor,
a beneficiarilor, a rezultatelor scontate, a activităţilor şi resurselor
necesare (atât umane, cât şi financiare), precum şi stabilirea termenelor de
realizare. În funcţie de mărimea proiectelor, documentele de planificare
pot fi realizate în etape succesive care să asigure nivelul de detaliere
necesar.
Pentru managerul de proiect, planificarea implică numeroase
abilităţi, dar îi aduce şi următoarele beneficii:
− o imagine mai clară asupra ceea ce doreşte să realizeze;
− încredere în ceea ce face;
− ordonare în acţiuni;
− modalităţi de validare a activităţilor;
− facilitarea schimbului de informaţii cu cei implicaţi în
proiect;
- facilitarea coordonării proiectului.
Prin funcţia de planificare în managementul proiectelor se
stabileşte cel mai adecvat curs al acţiunilor viitoare pentru ca echipa de
proiect să obţină rezultatele dorite. Absenţa planificării ar face loc
instalării haosului, hazardului; în asemenea condiţii, echipa de proiect ar
trebui să aibă o reacţie defensivă, iar succesul ar fi doar o probabilitate,
un rezultat al unui complex de întâlniri favorabile.

17.Conflictul in managementul de proiect.

Managerul de proiect are ca în cazul apariției unor conflicte să
găsească metoda cea mai bună de rezolvare a acestora. Acest fapt poate fi
limitat printr-o selecţionare foarte atentă a membrilor echipei de proiect,
dau nu poate fi pe deplin evitată.
Conflictul este orice formă modificată, afectată, alterată, negativată
a relaţiilor interpersonale, comparativ cu modul în care sunt ele acceptate
sau aşteptate în organizaţia respectivă. Mai concret, conflictul apare
 atunci când două sau mai multe „părţi” (persoane, grupuri, organizaţii),
aflate în interdependenţă, sunt (sau doar se percep) diferite sau chiar
incompatibile la nivelul nevoilor, scopurilor, valorilor, resurselor, sau al
unor trăsături de personalitate.
După criteriul arie socială sau parteneri, conflictele pot fi clasificate
în intrapersonale, interpersonale, intra şi intergrupale, comunitare,
internaţionale.
Cel mai des întâlnite motive de izbucnire a conflictelor între
membrii echipei reclamate în practică sunt: nerespectarea termenelor,
priorităţi diferite, neasigurarea personalului necesar, probleme tehnice,
administrarea defectuoasă a proiectului, diferenţe de personalitate,
depăşirea costurilor.

18.Rolul comunicării în managementul proiectelor

În societate, şi mai ales în cadrul proiectelor, instituţia, organizaţia
respectivă, comunică cu personalul propriu şi beneficiarii, şi invers, în
ritmuri, cu intensităţi şi cu mijloace diferite. Cu ajutorul comunicării,
membrii organizaţiei îşi coordonează acţiunile, în principal, munca, în
vederea atingerii scopurilor stabilite. Orice activitate, indiferent de tipul
acesteia, nu-şi poate atinge obiectivele decât prin comunicare cu ajutorul
căreia se realizează coordonarea unitară a comportamentului
organizaţional eficient.
Comunicarea tinde să influenţeze sau să modifice percepţiile,
atitudinile, comportamentele, sentimentele, opiniile unui individ sau a
unui grup de indivizi, ea este un mijloc şi nu un scop, oferind
managerului posibilitatea de a conduce.
Comunicarea reprezintă deci un element vital, indispensabil al
funcţionării eficiente a echipei de proiect, indiferent de natura şi mărimea
acesteia. Aceasta stă la baza managementului de proiect, întrucât se
constituie în mijloc principal de generare a unităţii de vederi şi acţiune, de
comportare şi interacţiune, asigurând înţelegerea corectă a obiectivelor şi
sarcinilor individuale şi colective, şi concurând la integrarea socio-
profesională a indivizilor în echipa respectivă.
Canalele de comunicare folosite în managementul de proiect sunt:
formale şi informale.
Pentru îndeplinirea rolului atribuit, managerul de proiect va folosi
într-un mod mai mult sau mai puţin conştient, mai mult sau mai puţin
deliberat următoarele funcţii ale comunicării: funcţia de informare;
funcţia de comandă şi instruire; funcţia de influenţare, convingere,
îndrumare şi sfătuire; funcţia de instruire; funcţia de creare de imagine;
funcţia de motivare; funcţia de promovare a culturii organizaţionale;
funcţia de integrare şi menţinere.
 Caracteristicile comunicării manageriale, general valabile pentru
toate organizaţiile sunt:
− asigură cunoaşterea mediului de lucru, a legilor, a regulilor
de conduită;
− informează membrii organizaţiei asupra acţiunilor imediate
şi de perspectivă;
− convinge membrii organizaţiei despre utilitatea acţiunilor;
− asigură gestionarea situaţiilor de criză;
− asigură menţinerea unor relaţii permanente cu mediul în
care se desfăşoară activităţile.
Etapele procesului de comunicare pot fi evidenţiate ca fiind:
a) codificarea mesajului;
b) transmiterea mesajului;
c) decodificarea şi interpretarea.
În cadrul managementului de proiect, ca organizaţie, se folosesc
diferite categorii şi forme de comunicare ce se clasifică în funcţie de
anumite elemente distincte precum direcţia, modul de realizare a
transmiterii, modul de desfăşurare sau gradul de oficializare.
Etapele efective ale procesului de comunicare sunt:
− planificarea comunicării;
− stabilirea strategiei de comunicare;
− transmiterea mesajului;
− evaluarea gradului de recepţionar

19.Riscurile în decizia managerială din cadrul unui proiect

Cele mai întâlnite riscuri în decizia managerială sunt:
− absenţa luării deciziei sau de întârziere a comunicării
deciziei adoptate;
− analiza incompletă a situaţiilor decizionale;
− neconştientizarea consecinţelor deciziilor pentru fiecare
obiectiv al proiectului;
− căutarea de soluţii la nivel local;
− lipsa de concentrare şi de căutare a consensului;
− limitarea numărului de soluţii vizate;
− conflictul de interese;
− punerea sub semnul întrebării a deciziilor anterioare
adoptate;
− slaba implicare a managementului;
− slaba capacitate de conducere;
− nerespectarea procesului decizional;
− recurgerea la jocuri de influenţă.

20.Tipuri de strategii de reducere a riscurilor în proiecte

 Strategiile cele mai utilizate de reducere a riscurilor în proiecte sunt:
− acceptarea riscurilor;
− evitarea riscurilor;
− monitorizarea riscurilor şi pregătirea planului pentru
situaţiile imprevizibile;
− transferul riscurilor;
− reducerea sistematică a riscurilor.

21.Categoriile de riscuri specifice proiectelor

a. Riscuri naturale (hazarde naturale):
− cutremure şi erupţii vulcanice;
− riscuri geomorfologice (alunecări de teren, tasări etc.);
− riscuri climatice (furtuni, secetă, inundaţii etc.);
− riscuri cosmice (asteroizi, comete etc.);
− riscuri biologice (invazii de lăcuste, epidemii etc.).

b. Riscuri de securitate fizică:

− furt;
− sabotaj şi incendiere;
− şantaj, extorcare.

c. Riscuri politice:
− naţionalizarea şi exproprierea;
− modificarea legislaţiei;
− conflicte militare etc.

d. Riscuri financiare şi economice:

− cursul valutar;
− inflaţia;
− fraude financiare, escrocare;
− întârzieri la plată etc.

e. Riscuri informatice:
− viruşi, viermi, troieni;
− intruziune neautorizată;
− furt de date etc.

g.Riscuri tehnologice şi industriale:

− explozii;
− radiaţii;
− scăpări de substanţe toxice;
− accidente de muncă etc.
22.Modalităţile de identificare a riscurilor în managementul de proiect
Modalităţile prin care se identifică riscurile pot fi:
− realizarea unei liste a riscurilor posibile;
− sesiunile de brainstorming;
− interviurile individuale;
− utilizarea profilului de risc;
− stabilirea riscurilor pe baza experienţelor precedente;
− compararea riscurilor cu cele survenite în cadrul
proiectelor similare;
− stabilirea riscurilor ce pot surveni în derularea activităţilor
şi a bugetului proiectului.