Malul Siretului de Vasile Alecsandri

V. Alecsandri se situeaza in fruntea poetilor pasoptisti, pastelurile sale constituind primul

moment de stralucire a poeziei romane. Titu Maiorescu considera ca pastelurile poetului sunt
“insufletite de o simtire asa de curata si de puternica a naturii” si “sunt scrise intr-o limba asa
de frumoasa”, incat criticul apreciaza ca V. Alecsandri este: “Capul poeziei noastre literare
din generatia trecuta”.
Pretuirea frumusetilor naturale ale tarii este o caracteristica a preromantismului, poeziile
lui Alecsandri se incadreaza tematic in spiritul pasoptist prin ilustrarea frumusetilor patriei ca
o expresie a sentimentului de mandrie nationala, specifica epocii.
Poezia “Malul Siretului” a fost publicata in “Convorbiri literare” si apoi in volumul
“Pasteluri”, fiind una dintre cele mai izbutite creatii ale poetului, poezia ilustreaza trasaturile
speciei pastel. Pastelul este creatia lirica in versuri care, prin descriere, infatiseaza tablouri de
natura, reale sau imaginare, poetul exprimandu-si direct emotiile, sentimentele in fata
peisajului zugravit.
Titlul poeziei este sugestiv pentru incadrarea acesteia in cadrul pastelului, prin semantica
sa ilustreaza locul mirific ce l-a inspirat pe Alecsandri, malul raului Siret ce curge prin
apropierea meleagurilor indragite, mosia de la Mircesti.
Structura formala a textului prezinta un discurs de patru catrene, cu masura versurilor de
15-16 silabe, ritmul trohaic, rima imperecheata, elementele prozodice confera muzicalitate
versurilor, impunand un anumit ritm al rostirii menit sa accentueze sentimentele exprimate
direct. Dintr-o alta perspectiva, poezia lui Alecsandri se particularizeaza prin doua aspecte
inedite, prima strofa este specifica lirismului obiectiv, strofa a doua se defineste prin prezenta
persoanei I ca marca a lirismului subiectiv, ilustrandu-se astfel imbinarea clasicismului cu
romantismul, structura compozitionala fiind preponderent clasica.
Din perspectiva neromantica descrierea naturii se realizeaza prin imbinarea discreta a
planului uman-terestru cu cel universal-cosmic realizand imagini artistice de o mare forta
sugestiva. Apartinand liricului, poezia prezinta un imaginar poetic in care realitatea
transfigurata evidentiaza viziunea subiectiva ce implica reflectarea lumii inconjuratoare din
punct de vedere al trairilor. Poezia evolueaza pe doua planuri, cel al realitatii exterioare, al
naturii unei dimineti de vara pe malul Siretului si cel al trairilor in relatie directa cu peisajul.
Prima strofa surprinde momentul incert al inganarii dintre noapte si zi cand intreaga
natura pare adormita, iar deasupra lumii plutesc “aburii usori ai noptii”. Taina naturii,
atmosfera de mister, romantica, este sugestiv realizata prin comparatie, ceata se asociaza cu
“fantasme” ce se ridica treptat. In continuare este o imaginea statica intalnita in poezia
parnasiana, asiciata imaginii motorie “printre ramuri se despica”. Impresioneaza imaginea
vizuala a raului personificat” se-ncovoaie sub copaci”, prin comparatie imaginea Siretului se
asociaza cu un balaur cu “solzi de aur”. Verbele la pers a3a sunt marcile lexico-gramaticale
ale lirismului obectiv ce presupune distribuirea eului liric in contemplarea naturii.
A doua strofa, ilustreaza lirismul subiectiv prin introducerea in discurs a persoanei I
singular, eul liric in ipostaza contempaltiva exprimandu-si fascinatia pentru peisajul de basm.
Accentul cade pe descrierea spatiului terestru in tablou aflandu-se imaginea raului in curgerea
sa domoala. Imaginea se contureaza prin detalii semnificative “malul verde”, “valurile”,
“prundis alunecos”, “mal nisipos”. Accentul cade pe epitete. Se remarca utilizarea anaforei
prin repetarea adverbului de mod “cum” pentru a crea o simetrie formala vietii specific
momentului rasaritului este redat in imagini dinamice ' o mreana salta-n aer dupa-o viespe
sprintioara', 'rate salbatice s-abat de zbor...'. Simetria lirica a versurilor se realizeaza prin
anafora, repetarea adv 'cand'.
Ultima strofa ilustreaza o alta trasatura a pastelului, in sensul in care acesta nu numai ca
realizeaza imaginea unui peisaj natural exterior ci si 'un peisaj interior', unul al sufletului, este
o exprimare directa a trairilor in fata tabloului naturii. Lirismul este subiectiv, atitudinea eului
poetic este meditativa, imaginea curgerii raului declanseaza sentimentul timpului in curgerea
sa ireversibila: 'Si gandirea mea furata se tot duce-ncet la vale/ Cu cel rau care-n veci curge,
far-a se opri din cale'. Nostalgia eternitatii, dorinta omului de a imprumuta o farama din
vesnicia naturii este esenta meditatiei poetice. Finalul poeziei este .... Lunca siretului este
locul triumfului vietii, imaginea soparlei 'de smarald' este simbolul vietii.
In concluzie, poezia este un pastel prezentand un tablou din natura care in viziunea poetica
este locul linistii sufletesti al contemplatiei, al meditatiei, idei exprimate printr-un sugestiv
limbaj figurat.