Rolul Bugetului Uniunii Europene in Proc

1
Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană
UNIVERSITATEA BUCURE TI
FACULTATEA DE LITERE
Departamentul Studii Europene
Lucrare de licență
Rolul bugetului Uniunii Europene și al politicilor

bugetare în procesul de integrare europeană
Coordonator ştiinţific
Lector Doctor Miroslav Taşcu-Stavre
Absolvent
Mitoi Eduard
Bucureşti, iunie 2012

2
Cuprins
Introducere ………………………………………………………………………………………..3
Capitolul I: Începuturile cooperării europene după cel de-al doilea război mondial i istoria
resurselor bugetare ale comunită ilor europene
1.1 Începuturile cooperării postbelice i a proiectului european ………………………………...4
1.2 Dimensiunea bugetară în C.E.C.O. i C.E.E………………………………………………….7
1.3 Evolu ia în plan legislativ a politicii bugetare în perioada 1970-1990……………………...10
1.4 Politicile bugetare în perioada contemporană, 1990-2009………………………………….17
1.5. Concluzii……………………………………………………………………………………24
Capitolul II: Evolu ia în timp a Politicii Agricole Comune(P.A.C.) i impactul său asupra
bugetului comunitar
2.1 Rolul agriculturii în perioada postbelică…………………………………………………….26
2.2 Mecanismele de pia ă ale P.A.C…………………………………………………………….30
2.3 Reforme incipiente ale P.A.C……………………………………………………………….39
2.4 P.A.C. în perioada contemporană 1992-2009……………………………………………….42
2.5 Concluzii…………………………………………………………………………………….46
Capitolul III; Studiu de caz: Proiecte de reformă bugetară i rolul bugetului în politicile viitoare
ale Uniunii Europene
3.1 Situa ia resurselor i politicilor bugetare în contextul crizei economice……………………48
3.2 Reformarea P.A.C…………………………………………………………………………...51
3.3 Criterii de eligibilitate pentru introducerea unor surse noi de finan are…………………….53
3.4 Proiecte de taxare a activită ilor economice………………………………………………...54
3.4 Rolul bugetului comunitar în procesul de consolidare al Uniunii Europene………………..60
3.5 Concluzii finale……………………………………………………………………………...67
Bibliografie………………………………………………………………………………………71
3
Prin prezenta lucrare se propune o investiga ie asupra bugetului Uniunii Europene, atât în
forma sa curentă, cât i în formele sale incipiente. S-a ales acest subiect datorită relevan ei
resurselor bugetare pentru func ionarea Uniunii în ansamblu i pentru stabilitatea i influen a sa
în spa iul european. Una din premisele ce stau la baza acestui studiu este aceea că existen a unui
buget propriu dă Uniunii Europene un grad sporit de independen ă, ceea ce a ajutat la dezvoltarea
sa în timp i a permis desfă urarea unor politici proprii. Totodată, resursele bugetare i evolu ia
lor în timp constituie un indicator suficient de precis pentru caracterizarea diverselor stadii ale
Comunită ii Europene.
Se va arata că conflictele bugetare din trecut i abordările pe plan politic ale dilemelor din
acest domeniu indică faptul că prezenta Uniune Europeană s-a consolidat în timp într-o manieră
relativ coerentă i stabilă, dezvoltarea unui buget propriu i a politicilor aferente constituind o
parte integrantă a acestui proces. Modul în care comunită ile europene i-au rezolvat problemele
legate de contribu iile la bugetul comun î i au propria semnifica ie la momentul curent, când
severele probleme economice i financiare ale Europei generează scepticism i ezitare în
continuarea procesului de integrare.
Se va discuta i despre Politica Agricolă Comună în calitatea ei de cel mai mare consumator
bugetar, iar în studiul de caz vor fi analizate proiectele de reformă ale bugetului comunitar,
împreună cu propriile sugestii ale autorului privind modalită ile în care resursele bugetare ale
Uniunii Europene ar putea fi utilizate într-o manieră mai productivă pe termen lung, prin
reducerea i eficientizarea investi iilor in sectorul agricol, precum i redirijarea unor fonduri în
domenii mai vulnerabile, precum sectorul energetic.
Astfel, procesul de reformă i posibilită ile de extindere a resurselor bugetare, laolaltă cu
cre terea eficien ei politicilor comune, pot constitui unele din solu iile la problemele curente ale
Europei i contribuie la procesul de integrare europeană.
4
Capitolul I: Începuturile cooperării europene după cel de-al doilea război mondial i istoria
resurselor bugetare ale comunită ilor europene
Acest prim capitol prezintă evolu ia cronologică a comunită ilor europene, cu accent pe
dimensiunea bugetară i ra iunile care au stat la baza creării unui buget comunitar. Vor fi
prezentate i unele din conflictele legate de finan area comunită ilor europene, precum i solu iile
adoptate pentru medierea lor.
Actuala Uniune Europeană este o forma iune cu o istorie ce se întinde pe o perioadă mai
lungă de jumătate de secol i chiar mai mult, dacă sunt analizate bazele ideologice reprezentate
prin ideea de unitate europeană. Întradevăr, încă din secolele XVIII- XIX se introduce no iunea
de identitate europeană i apar proiecte de organizare socială care să asigure colaborarea între
na iuni i securitatea colectivă, printre ele numărându-se conceptul de Statele Unite ale Europei,
introdus de Victor Hugo în 1849 sau proiectul abatelui de Saint-Simon, apărut în 1814 care viza
crearea unei societă i europene. Fără îndoială, aceste proiecte conceptualizate de intelectuali
indicau necesitatea prezen ei unui control la nivelul întregului continent care să asigure
stabilitatea pe mai multe planuri, în condi iile în care mereu au existat conflicte între diversele
forma iuni statale europene.
În secolul 19, una din formele de control regional exercitate a fost Congresul de la Viena,
desfă urat între 1814 i 1915, prilej cu care conducătorii statelor au negociat împreună chestiuni
importante legate de politica internă europeană. Însă Congresul de la Viena nu avea nici un
cadru legislativ, iar posibilitatea dialogului politic era furnizată într-o mare măsură de legăturile
de rudenie prezente între diversele familii conducătoare ale Europei. O sută de ani mai târziu, în
secolul XX, aceste legături nu mai aveau decât o relevan ă marginală într-o Europă în care
spiritul na ionalist modelase mentalită ile conformă propriilor standarde i în care statele
deveniseră entită i aproape izolate una de cealaltă din punct de vedere politic, în care principala
formă de conducere era republica. Acestea sunt unele din motivele pentru care Liga Na iunilor,
formată în 1919 cu scopul de a împiedica războaiele, nu a dobândit sprijinul i credibilitatea
necesare pentru a- i putea transpune scopurile în practică.
5
În acest context, tensiunile interstatale au culminat i i-au găsit o rezolvare în izbucnirea

celor două războaie mondiale, iar aceste conflicte au reprezentat un oc care se va reverbera în
toate societă ile afectate de război, atât pe plan psihologic, material cât i politic. Europa
postrazboi se prezintă ca un spa iu golit de resurse i lipsit de direc ie în ansamblul lui.
Aproape în mod paradoxal, această primă decadă de după terminarea războiului(dar nu i a
conflictelor) este perioada în care s-au pus bazele unei mi cări de apropiere între na iuni. Pe
lângă război, au existat i alte premise pentru aceasta. În primul rând, apari ia războiului rece a
dus la o polarizare duală în spa iul european între Occidentul liber i ările estice căzute sub
influen a U.R.S.S-ului, care a determinat o preocupare pentru securitatea colectivă. Tot din acest
motiv s-au implicat i Statele Unite ale Americii în dezbateri, odată cu declan area planului
Marschall din 1947. Preocuparea pentru securitate militară i economică a dus la cre terea în
popularitate a ideii că relansarea economiilor na ionale va avea nevoie de asisten ă din afara
Europei, precum i de o colaborare i extindere a nego ului în ările vestice1.
Odată acceptată această idee de către liderii politici, s-a trecut la dezbaterea metodei- a a
cum scrie Urwin, “curând, întrebarea dominantă nu era dacă ar trebui să existe integrare, ci ce
formă ar trebui să aibă2. In termeni generali, dilema se centra in jurul abordării
interguvernamentale sau suprana ionale, unele state preferând prima variantă, cum ar fi Marea
Britanie, în timp alte ări, precum Fran a se arătau interesate de cea de-a doua. Până în 1950,
fuseseră deja create organiza ii precum N.A.T.O., Consiliul Europei sau Benelux, toate având
func ii i perspective diferite, indicator al unei incertitudini care continua să pună probleme
liderilor politici. Poate cea mai importantă problemă era cea referitoare la Germania i la bazinul
Ruhr, care la vremea respectivă î i păstra valoarea strategică de mare regiune industrială,
capabilă să ofere un important avantaj ării care o controla- exact cum s-a întâmplat în timpul
războaielor mondiale.
În perioada imediat următoare războiului a existat o dilemă în Europa privind produc ia de o el
la nivel european. Se aprecia că cererea pentru o el va cre te foarte mult în anii următori datorită
perioadei de reconstruc ie, iar marile puteri europene încercau să- i modernizeze, eficientizeze i
1
Urwin, Derek, “The European Community: From 1945 to 1985” in Cini, Michelle(editor), European Union
Politics, Editura Oxford University Press, New York, 2005, pg. 13
2
ibidem, pg 15
6
să crească produc ia de o el. Acest subiect este tratat cu foarte mult pragmatism i aten ie de
autorul Alan Millward, care realizează în cartea sa o paralelă între produc ia de o el în Fran a,
Marea Britanie, în calitate de mari producători i consumatori de o el, i Germania de Vest,
ara asupra căreia imediat după război s-au impus restric ii la produc ia de o el. Totu i, a a cum
arată Millward, "în 1949 exporturile germane de o el au reintrat pe pie ele europene i în acel an
ele reprezentau aproximativ un sfert din valoarea exporturilor britanice. În 1951 aveau să le
depă ească”3. Produc ia de o el în Germania, arată acela i autor, o depă ise pe cea a Fran ei cu
un an în urmă. În acela i timp, capacitatea de produc ie era mai mare decât cea impusă la
conferin a de la Potsdam, iar o elăriile germane erau dispuse să producă imediat i să vândă pe
un profit mai mică decât în Fran a i Anglia, a căror produc ii maxime fuseseră deja atinse, de i
încă exista cerere4. În această situa ie, politicienii francezi au încercat să găsească o solu ie
pentru problema reprezentată de eficien a industriei germane care afecta industria autohtonă i
care conducea la recâ tigarea statutului de superputere a Germaniei.
În final, folosind o idee a consilierului Jean Monnet, ministrul de externe al Fran ei,
Robert Schumann propune ideea punerii în comun a resurselor de cărbune i o el ale Fran ei i
Germaniei pe o pia ă comună. “Planul Schumann a fost matri a pentru Comunitatea Europeană a
Cărbunelui i O elului, fondată în plan formal în aprilie 1951 ca drept prima organiza ie a
Europei vestice care implica posibilitatea ata ării unui grad de suveranitate statală unei autorită i
suprana ionale”5. În esen ă, planul propunea dezna ionalizarea resurselor de cărbune i o el,
neutralizându-le astfel poten ialul strategic. Pe o pia ă comună, aceste resurse valoroase puteau
fi achizi ionate de orice ară membră i folosite pentru reconstruc ie i dezvoltare.
Pentru Fran a, această însemna o detensionare a rela iilor cu Germania, în timp ce pentru
cea din urmă acest plan "era un pa aport pentru respectabilite interna ională; era cea mai bună
cale pentru a grăbi sfâr itul ocupa iei i a evita impunerea de restric ii asupra dezvoltării
3
Milward, Allan, The Reconstruction of Western Europe 1945-51, Editura University of California Press, Berkeley
si Los Angeles, California, 1985, pg. 368
4
Ibidem, pg. 369
5
Diebold apud Urwin, Derek, “The European Community: From 1945 to 1985” in Cini, Michelle(editor), European
Union Politics, Editura Oxford University Press, New York, 2005, pg. 16
7
economiei Germaniei”6. Noua organiza ie avea să fie condusă de o Înaltă Autoritate, asistată de
Consiliul de Mini tri, Adunarea Parlamentară i de Curtea de Justi ie.
A a cum se va arată, acest experiment politic va constitui, în timp, funda ia i premisa
pentru o organiza ie mai complexă, independentă i influentă- este vorba despre Uniunea
Europeană. Asupra acestui subiect se va reveni în paginile următoare. Privitor la începuturile
cooperării pe plan european, autorul Ali El-Agraa introduce conceptul de "unitate pe u a
din spate7”. Scrie el, "unitatea politică în Europa era probabil să se dovedească a fi dificil de
atins. Era scopul ultim, dar era unul care putea fi realizat pe termen lung. Pe termen scurt i
mediu scopul ar trebui să fie în ansamblu integrarea economică. Experien a dobândită prin
colaborare ar putea mai apoi pava calea pentru atingerea unită ii politice8”.
Ideea că cooperarea pe plan economic a constituit la rândul ei un fundament pentru
dezvoltarea unei uniuni politice în Europa este foarte importantă i relevantă pentru prezenta
lucrare pentru că indică clar importan a i rolul de catalizator pe care aspectul economic îl are
asupra unită ii politice . A a cum s-a mai spus, Comunitatea Economică a Cărbunelui i
O elului9 era în esen ă o autoritate suprana ională, independentă prin defini ie de autoritatea de
tip na ional, chiar dacă nu în totalitate.
A a cum se preciza în declara ia Schuman, Înalta Autoritate din cadrul Comunită ii urma să
aibă rolul de a “asigura în cel mai scurt timp posibil modernizarea produc iei i cre terea
calită ii10”, precum si “egalizarea i îmbunătă irea condi iilor de trai ale muncitorilor din aceste
industrii11”.
Pentru a îndeplini o atare func ie, una din primele probleme ce apar este chestiunea finan ării.
Ca să poată exista i func iona, C.E.C.O. avea nevoie de resurse, iar pozi ia sa de actor
6
El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, editura Cambridge University Press, New York,
2007, pg. 28
7
Ibidem, pg. 30
88
El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, editura Cambridge University Press, New York,
2007, pg. 30
9
De aici inainte, se va folosi forma abreviată a denumirii, C.E.C.O.
10
The Schuman Declaration 9 may 1950, pg. 13, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://www.eppgroup.eu/Activities/docs/divers/schuman-en.pdf
11
Ibidem, pg. 13
8
suprana ional aproape impunea dezvoltarea unor fonduri proprii care să poată conferi acesteia o
minimă independen ă necesară operării în condi ii optime i fără să constituie o povară din punct
de vedere economic asupra ărilor membre.
În consecin ă, tratatul de la Paris încheiat în 1951 indica precis maniera în care
Comunitatea se va autosus ine. Articolul 49 din capitolul 2 al tratului specifică faptul că “Înalta
Autoritate e împuternicită să- i procure fondurile necesare pentru buna desfă urare a activită ii
sale- prin perceperea de taxe asupra produc iei de cărbune i o el; -prin contractarea de
împrumuturi. Poate primi cadouri12. În continuare, articolul 50 limita impozitarea la maxim 1%
din valoarea bunurilor, în timp ce articolele 53 i 54 reglementau dreptul C.E.C.O. de a acorda
împrumuturi unor păr i ter e, având posibilitatea de a cere garan ii din partea statului vizat
privind returnarea sumelor(de i nici un stat nu era obligat să o acorde)13.
Scopul acordării de împrumuturi era cre terea produc iei, reducerea costurilor de produc ie
sau facilitarea punerii pe pia ă a produselor în limitele juristic iei sale. În baza articolului 47,
exista în acela i timp i posibilitatea ini ierii de programe vizând dezvoltarea în sectorul
industrial vizat(produc ia de cărbune i o el). O serie de autori contemporani, precum Laffan14 si
Pelkmans15 ignoră sau neagă faptul că C.E.C.O. dispunea de fonduri proprii, i sus in că un
sistem de resurse proprii a fost introdus târziu, în anul 1970, odată cu adoptarea Tratatului pentru
Buget. Cea mai probabilă explica ie pentru ignorarea existen ei unor resurse proprii încă de la
înfiin area primei Comunită i e că taxele pe cărbune i o el nu asigurau autonomia organiza iei i
nici nu permiteau finan ări importante.
Aceasta nu înseamnă că sumele colectate pot fi ignorate, cel pu in la nivel de principiu. Din
contră, de vreme ce prezen a lor demonstrează existen a încă de la început a unei tendin e pentru
realizarea independen ei financiare.
12
Treaty Establishing The European Coal and Steel Community and annexes I-III, Paris, 1951, pg. 68, accesat la
data de 5.06.2012, la adresa
http://www.proyectos.cchs.csic.es/euroconstitution/library/historic%20documents/Paris/TRAITES_1951_CECA.pdf
13
Ibidem, pg. 73-74.
14
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of European Public Policy
7:5 Special Issue; 725-743, 2000, pg. 728, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://staffweb.itsligo.ie/staff/jmorrison/SimGame06/ArticNegot/BLaffanBigBudgetNegot.pdf
15
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Paerson Education Limited,
Essex England, 2006, pg. 420
9
Aparent nesemnificativ ca importan ă i impact, de vreme ce primul tratat dedicat problemei

bugetului i a modului de administrare al acestuia a fost cel din 1970, modestul buget ini ial al
C.E.C.O. are o valoare istorică i tiin ifică pentru simplul fapt de a fi pus bazele unui model care
continuă i astăzi, atestând ideea că resursele proprii ale institu iilor suprana ionale europene au
menirea de a contribui la cre terea eficien ei i dezvoltarea economică în sectoarele vizate, pe
lângă func ia primordială de autosus inere financiară.
De-a lungul timpului, chestiunile bugetare au provocat i vor continua să provoace dezbateri
i chiar conflicte în interiorul comunită ii europene, ceea ce poate fi interpretat ca un indicator
clar al importan ei acordate acestei componente pentru dezvoltare economică la nivel ărilor
membre, dar i la nivel de comunitate.
Importan a bugetului va cre te propor ional cu dezvoltarea Comunită ii propriu-zise. În 1957
a fost semnat Tratatul de la Roma care punea bazele Comunită ii Economice Europene,
constituind următoarea fază în procesul de comunitarizare europeană, i au fost aduse o serie
întreagă de inova ii. În ceea ce prive te contribu ia activă la dezvoltarea regională, a fost
înfiin at Fondul Social European, cu rolul de “ facilitare a angajării lucrătorilor i de cre terea
mobilită ii geografice i ocupa ionale în cadrul Comunită ii16”.
Concret, muncitorii puteau beneficia de programe de reconversie profesională i ajutoare
materiale în situa ia mutării lor dintr-un stat membru în altul, urmând ca Fondul să finan eze 50ș
din costurile aderente, restul sumelor urmând să fie suportate de statele care implementau această
politică17.
O altă noutate a tratatului a fost fondarea Băncii Europene pentru Investi ii, ce urma să
func ioneze ca o institu ie non-profit, bazându-se pe propriile resurse. Scopul ei urma să fie
acordarea de împrumuturi pentru proiecte ce vizau dezvoltarea regiunilor defavorizate sau a celor
la care participau mai multe state membre dar erau prea costisitoare pentru a putea fi
implementate numai prin resursele proprii ale statelor. Atât Fondul Social cât i Banca
Europeană pentru Investi ii reprezintă institu ionalizarea politicilor europene i a valorilor sociale
care au stat la baza mai multor politici ce vizau cre terea bunăstării i a nivelului de trai înăuntrul
16
Treaty of Rome, 1957, pg. 43, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/economy_finance/emu_history/documents/treaties/rometreaty2.pdf
17
Ibidem, pg. 44
10
Comunită ii. Politica Agricolă Comună este o altă reprezentare practică a interesului pentru
crearea prosperită ii prin mijloace ce con in un grad mai ridicat de interven ie din partea
institu iilor Comunită ii Economice.
Au existat însă i critici la adresa eficien ei acestor mecanisme socio-economice în faza lor
incipientă. Unii autori, precum Jacques Pelkmans, consideră că “Fondul Social a fost ini ial
foarte restrâns, iar func ionarea sa a fost limitată. Dispozi iile de politică socială sunt slabe, până
la punctul de a rămâne o listă de dorin e fără intrumentele C.E.E.18”. Pelkmans a caracterizat în
termeni conci i gradul redus de eficacitate al institu iilor ce implementau politica socială a
C.E.E. din faza incipientă. În ceea ce prive te Fondul Social, se poate spune că i formularea
scopurilor i a modului lor de implementare con inute în Tratatul de la Roma sunt imprecise i
vagi, într-o oarecare măsură. De fapt, această insuficien ă reflectă, per ansamblu, stadiul
incipient în care se afla Comunitatea Europeană în acel moment în timp. Robert Schumann a
anticipat dificultă ile tehnice, decizionale i politice ce vor apărea în timpul procesului de
unionizare, i a spus încă din ziua prezentării planului sau pentru punerea în comun a resurselor
de cărbune i o el ale Fran ei i Germaniei că “Europa nu va fi constituită pe loc, nici conform
unui singur plan19.
A a cum s-a mai scris, în ciuda preexisten ei în plan legislativ a unui sistem incipient de
autofinan are care furniza o parte din veniturile necesare func ionării institu iilor europene, abia
în 1970 s-a adoptat a a numitul “Tratat al Bugetului” unde e introdus în mod formal conceptul de
“resurse proprii”. La rândul lor, acestea proveneau din taxe impuse produselor agricole i
produc iei de zahăr, precum i taxe de export/import provenind din comer ul cu ări ter e20, acest
ultim proces de preluare de către Comunitatea Economică desfă urându-se gradual în perioada
1971-1974. Articolul 269 din Tratatul care înfiin a Comunitatea Economică europeană(varianta
18
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson Education Limited,
19
Schuman, Robert apud Urwin, Derek, “The European Community: From 1945 to 1985” in Cini, Michelle(editor),
European Union Politics, Editura Oxford University Press, New York, 2005, pg. 13
20
European parliament Fact Sheets, 1.5.1. The Community`s revenue and expenditure, accesat la data de 5.06.2012,
la adresa http://www.europarl.europa.eu/factsheets/1_5_1_en.htm
11
consolidată) specifică clar că “fără a afecta alte venituri, bugetul va fi finan at în întregime prin
resurse proprii21”.
În afara acestor resurse proprii tradi ionale, tot în 1970 s-a mai introdus o sursă de venit, sub
forma unui procent uniform din T.V.A.22, care avea rolul de a acoperi cheltuielile în cre tere pe
care primele 2 resurse nu le mai puteau acoperi în totalitate, pe măsură ce C.E. continua să- i
extindă atribu iile i rolul în politica la nivel european. A a cum scriu Heinemann, Mohl i
Osterloch, ini ial această taxă era limitată la 1ș din T.V.A, i a existat o întârziere de 5 ani23 la
nivel de comunitate în ceea ce prive te implementarea ei, i o întârziere i mai mare, de 11 i
respectiv 13 ani pentru Grecia i Portugalia, care la vremea respectivă erau membri noi în C.E.
Ca un compromis de moment, plă ile au fost stabilite ca un procent din P.I.B.24-ul fiecărei ări25.
5 ani mai târziu, în 1975, prin tratatul de la Bruxelles se adopta hotarararea prin care
Parlamentul European avea dreptul să propună Consiliului modificări privind bugetul, ceea ce
până atunci nu putea face.
În felul acesta Parlamentul, care reprezintă direct cetă enii europeni, a dobândit o influen ă
directă în procesul de stabilire a bugetului, putând chiar să respingă bugetul propus de comisie
prin ob inerea a 2/3 din voturile membrilor săi. Această modificare în procesul decizional este
semnificativă pentru că a ea a îmbunătă it rela ia dintre structurile superioare ale Comunită ii i
cetă enii în interesul cărora lucrează, prin intermediul reprezentan ilor ale i direct de către
ace tia.
21
Consolidated Version Of The Treaty Establishing The European Community, 2002, pg. 208, accesat la data de
5.06. 2012, la adresa http://www.frontex.europa.eu/assets/Legal_basis/12002E_EN.pdf
22
T.V.A., sau Taxa pe Valoare Adaugată este “un impozit indirect datorat la bugetul statului si care este colectat
conform prevederilor prezentului titlu”- Capitolul I. Definitii, accesat la data de 9.06.2012, la adresa
http://www.afacerinet.ro/articole/Legislatie/208-10-TVA_Taxa_pe_Valoare_Adaugata.html
23
plătile trebuiau să înceapă încă din 1975, dar o serie de tÄ฀ri au întâmpinat dificultă i tehnice în stabilirea bazei
pentru T.V.A, motiv pentru care implementarea noii taxe s-a amânat până în 1980, în afara noilor ări membre care
au beneficiat de o amânare i mai mare.
24
P.I.B.-ul, sau Produsul Intern Brut este definit ca “Valoarea tuturor bunurilor i serviciilor finale, produse într-o
economie într-o anumită perioadă de timp. Acest indicator este folosit pentru a măsura activitatea economică dintr-o
ară”- Glosar de termeni, accesat la data de 9.06.2012, la adresa http://www.conso.ro/glosar/produs-intern-brut/244/2
25
Osterloh, Steffen, Heinemann, Friedrich, Mohl, Phillip, Reform Options for the EU Own Resources System,
Editura Centre for European Economic Research(ZEW), Mannheim, Germany, 2008, pg. 155
12
Anii `80 ai secolului trecut au constituit o perioadă de consolidare pentru Comunitatea

Europeană, dar i una caracterizată prin conflicte privitoare la rela ia dintre Comisie i Parlament
i influen a fiecăreia din aceste institu ii, la reforma politicii agricole comune i nu în ultimul
rând, la func ia de redistribuire a resurselor colectate de Comunitate între statele membre. În
ciuda statutului de organiza ie suprana ională, Comunitatea Economică avea la bază o conven ie
politică, în timp ce resursele sale proprii erau acordate tot pe baza unei conven ii între statele
na ionale. A a cum arată Brigid Laffan, încă din 1978 “Comisia a ajuns la concluzia că bugetul
se confruntă cu o problemă legată de resurse i că era posibil să nu- i mai poată onora obliga iile
bugetare asumate. […] Explozia in cheltuielile legate de Politica Agricolă Comună, care
reprezentau 70% din suma cheltuită in 1979, insemna ca Uniunea se confrunta in mod constant
cu o lipsă de resurse financiare. Această stare de lucruri e atestată i de Heinemann, Mohl i
Osterloch, care indică faptul că în 1985 i 1986, Comunitatea a fost nevoită să ceară sume
suplimentare de la statele membre pentru îndeplinirea obliga iilor sale, ceea ce a determinat
Comisia să ceară o mărire a pragului de finan are de la 1 la 2% din T.V.A.-ul na ional26.
Natura automată a sprijinului acordat pentru men inerea pre urilor făcea imposibil controlul
i planificarea cheltuielilor din agricultură27”. Tot Laffan sus ine că această stare de fapt a
afectat o serie întreagă de politici europene.
În acea perioadă au existat i alte probleme. În 1984, primul ministru al Marii Britanii,
Margaret Thatcher, a amenin at că va opri plă ile către bugetul C.E., ceea ce a provocat o criză
de scurtă durată i a demonstrat caracterul fragil al construc iei europene. La baza nemul umirilor
Marii Britanii stătea “o aparentă sarcină fiscală nedreaptă comparată cu partea ei din P.I.B.-ul
Comunită ii28”, care i-a determinat pe liderii politici englezi să ceară o reducere a contribu iilor
ării încă din anul 1974.
26
27
28
13
Premisa era că “relativa produc ie agriculturala slabă a Mării Britanii […] ducea la taxe
ridicate pentru produse agricole i o cotă slabă din fondurile pentru agricultură. Încercările
timpurii pentru a corecta aceasta au e uat29”. Astfel, în condi iile în care 70ș din buget era
destinat finan ării Politicii Agricole Comune, Marea Britanie beneficia într-o măsură mult mai
mică de pe urma redistribuirii fondurilor decât ări precum Fran a sau Spania, care de ineau un
număr mai mare de ferme i mai mult teren arabil. O altă nemul umire se lega de faptul că
această ară aducea sume mai mari de bani la bugetul Comunită ii ca urmare a faptului că taxa pe
valoare adăugată era peste media celorlalte ări membre, i pentru că importa mai multe bunuri
din ări ter e30.
Ca urmare a amenin ării de oprire a plă ilor către C.E., Margaret Thatcher a ob inut o
corec ie de un miliard de U.V.E.31, iar “costurile acestui mecanism de corec ie au fost împăr ite
între restul ărilor membre în concordan ă cu contribu iile lor din T.V.A. cu excep ia Germaniei,
a cărei cotă-parte a fost redusă cu o treime32”. Aceste măsuri au fost adoptate în cadrul
Acordului de la Fontainbleu din 1984.
Unele texte sugerează i alte motive pentru cererea Marii Britanii, i anume faptul că “în
contextul crizei petrolului din anii `80, guvernul conservator britanic a decis să adopte o politică
de restaurare a balan ei bugetare prin reducerea contribu iei sale la Bugetul European. A fost
prima oară când un membru al Comunită ii Europene a pus sub discu ie în mod deschis
principiul solidarită ii financiare, calculându- i singur contribu ia netă33”. Privind din această
perspectivă, problema Marii Britanii pare să fie un caz tipic de situa ie în care interesele
29
Ibidem, pg. 155
30
BBC News Q&A: The UK budget rebate, 2005, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4721307.stm
31
Unitatea Valutară Europeană sau U.V.E. era o monedă artificială folosită între 1979 i 1999 că unitate internă de
măsură a valutei în interiorul Comunită ii Economice. Ea a fost înlocuită în ianuarie 1999 cu moneda euro-
European Currency Unit(ECU) A Brief History of the ECU, the Predecessor of the Euro, accesat la data de
5.06.2012, la adresa http://fx.sauder.ubc.ca/ECU.html
32
33
What is Community budget?, accesat la data de 5.06. 2012, la adresa
http://www.mdrl.ro/_documente/info_integrare/buget_europa/en1.pdf
14
na ionale au avut întâietate în fa a Comunită ii Europene, ceea ce putea avea consecin e negative
directe asupra procesului bugetar i asupra Comunită ii în ansamblu ei.
Conflictele interne ale Consiliului i parlamentului European legate de buget “au subminat
credibilitatea Uniunii i capacitatea ei de a adopta solu ii colective printre statele ei membre.
Bătăliile bugetare din această perioadă au subliniat absen a unui cadru comun acceptat de ările
membre i limitele în elegerilor de tip colectiv34”. Totodată, astfel de situa ii au generat
negocieri i cooperare între statele membre i între institu iile europene i state, cu rezultate
pozitive în procesul de consolidare la nivel european. Marea Britanie continuă i astăzi să
beneficieze de o reducere la plata taxelor pentru produse agricole, problemă care va fi analizată
în detaliu în capitolul referitor la Politica Agricolă Comună.
Unul din urmările dezbaterilor la nivel european din perioada anilor `80 a fost adoptarea
unor reforme bugetare prezentate sub forma unor recomandări din partea Comisiei, numite ini ial
“Implementarea cu succes a Actului Unic” i “Raport asupra Finan ării Bugetului Comunitar”,
care sunt cunoscute astăzi ca “pachetul Delors 1” după economistul Jacques Delors, care în 1985
a devenit pre edintele Comisiei Europene i care a ini iat procesul de reformă bugetară.
Sub conducerea sa, în anul 1987 Comisia a publicat un raport care con inea o serie de
propuneri privind anumite schimbări ce se impuneau în sectorul bugetar i care a primit în
acela i an aprobarea pentru intrare în vigoare din partea Consiliului European. Una din schimbări
a fost majorarea pragului maxim al resurselor provenite din P.I.B.-ul ărilor membre de la 1% la
1.2%35.
Totodată, era introdusă o nouă resursă, “bazată pe relativa prosperitate a statelor membre
măsurată dupa P.I.B.36”. Acela i pachet propunea i o “întărire i o mai bună coeziune a
34
35
Laffan, Brigid, Shackleton, Michad, “The Budget Who Gets What, When, And How” in Wallace, Helen et al,
Policy-Making in the European Union, varianta online, pg. 219, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&q=wallace%20helen%20et%20al.%20policy-
making%20in%20the%20european%20union%2C%20ed.%202000%20%20chapter%208%20%20%20the%20budg
et%20%20who%20gets%20what%2C%20when%2C%20and%20how%20%20&source=web&cd=1&ved=0CEsQFj
AA&url=http%3A%2F%2Ftucnak.fsv.cuni.cz%2F~plech%2FWallace_Laffan%2B_Budget_00.doc&ei=P4DOT8z
MMInHsga-ruXfCg&usg=AFQjCNH-Mhpu5h-UgRMswdvEKUfSHlGLYA
36
Ibidem, pg. 219
15
disciplinei bugetare pentru a limita cheltuielile din agricultură la nu mai mult de 74ș din P.I.B.-
ul Comunitătii”37, măsură ce urmărea să preîntâmpine o poten ială cre tere a cheltuielilor
efectuate pentru subven ia pre urilor pe produsele agricole, în condi iile în care aproximativ 70ș
din bugetul întregii Comunită i era destinat finan ării Politicii Agricole Comune.
Un al element de noutate a fost introducerea pentru prima dată a unei perspective fianciare
pe termen mediu, cu scopul de a “ îmbunătă i stabilitatea, predictibilitatea i dezvoltarea
armonioasă38” a sistemului financiar intern. Această nouă formă de organizare urmărea să
preîntâmpine diversele probleme ce pot apărea înainte ca ele să se materializeze i să asigure o
mai bună gestiune a bugetului. Au fost adoptate i o serie de mecanisme regulatoare. Unul din
acestea viza cheltuielile non-obligatorii, care nu trebuiau să depă ească un prag maxim stabilit de
dinainte, astfel încât să nu se depă ească sumele planificate în perspectiva financiară pentru acel
an. A a cum sugerează Szemer, acest lucru nu urmărea i nu trebuia să aibă ca efect scăderea
sumelor cheltuite in anumite domenii39, ci doar o mai bună gestiune a fondurilor, menită a evita
crizele bugetare din trecut.
Această măsură a fost esen ială în acea perioadă, deoarece principala cheltuială non-
obligatorie(neesen ială în func ionarea Uniunii) era reforma opera iilor structurale, prin care se
urmărea un mai bun management i cre terea eficien ei Fondurilor Structurale, în condi iile în
care “între 1989 i 1993, obliga iile asumate pentru opera ii structurale s-au dublat40”. Alte
măsuri stabileau regulile de depreciere ale stocurilor agricole europene precum i înfiin area unei
rezerve monetare ce urma să fie folosită în cazul unor fluctua ii nea teptate în cazul ratei de
37
Laffan, Brigid, Shackleton, Michad, “The Budget Who Gets What, When, And How” in Wallace, Helen et al,
Policy-Making in the European Union, varianta online, pg. 219, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
making%20in%20the%20european%20union%2C%20ed.%202000%20%20chapter%208%20%20%20the%20budg
et%20%20who%20gets%20what%2C%20when%2C%20and%20how%20%20&source=web&cd=1&ved=0CEsQFj
AA&url=http%3A%2F%2Ftucnak.fsv.cuni.cz%2F~plech%2FWallace_Laffan%2B_Budget_00.doc&ei=P4DOT8z
MMInHsga-ruXfCg&usg=AFQjCNH-Mhpu5h-UgRMswdvEKUfSHlGLYA
38
Szemler, Tamas, EU Budget Milestones: From Fundamental Systemic Reforms To Organised Chaos, 2006, pg. 5,
accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://www.docstoc.com/docs/24977888/EU-BUDGET-MILESTONES-
FROM-FUNDAMENTAL-SYSTEMIC-REFORMS-TO-ORGANISED#
39
Ibidem, pg. 5
40
16
schimb dolar/ECU. Inova iile aduse de către comisia Delors au dus la creearea unei baze
legislative ce avea să detensioneze negocierile legate de buget. După cum notează Brigid Laffan,
“Negocierea deosebit de conflictuală a anilor 1970 i 1980 a fost înlocuită de un sistem mai
previzibil, consensual si bazat pe reguli41”.
În ciuda schimbărilor pozitive, au existat i nemul umiri i opozi ii la nivel na ional înaintea
adoptării pachetului de reformă. De exemplu, “guvernul italian s-a împotrivit trecerii de la
sistemul bazat pe T.V.A. la unul ce se baza pe P.I.B. datorită implica iilor asupra contribu iei
italienilor la buget. To i contribuitorii, mai ales Marea Britanie, Fran a i Germania s-au opus
unei dublări a fondurilor pentru statele sărace până în faza finală de negocieri din februarie
198842”.
Pentru Brigid Laffan, “Mediul politic schimbat din Comunitate i liantul politic oferit de
scopul comun al creării pie ei interne, a încurajat Comisia să adopte o abordare comprehensivă i
radicală pentru reforma finan elor europene43”. Acest punct de vedere pune accent pe rolul
sectorului bugetar în func ionarea de ansamblu a comunită ii politice i economice. În cuvinte
mai simple, reforma bugetului poate fi considerată o reformă la nivel de Comunitate, înspre ceea
ce se va chema mai târziu Uniunea Europeană.
În ansamblu, “Pachetul Delors I con ine reforme fundamentale i a contribuit decisiv la
stabilizarea bugetului comun. Reformele următoare au încercat să păstreze majoritatea
realizărilor sale, încercând în acela i timp să adapteze sistemul la nevoi schimbătoare44”.
Reformele adoptate în 1988 au fost continuate i completate 4 ani mai târziu, în 1992, în
parte datorită unor schimbări survenite la nivel politic i institu ional. Pe 7 februarie 1992 fusese
semnat Tratatul de la Maastricht, prin care se intituia actuala Uniune Europeană. În aceea i
41
42
Ibidem, pg. 732
43
44
17
perioadă, Politică Agricolă Comună a trecut printr-o reformă, iar în cazul Fondurilor Structurale
se impuneau o serie de reglementări, în conformitate cu experien a ultimilor ani i extinderea
activită ilor finan ate de către acestea.
Comisia Delors i-a inclus propunerile în 1992 într-un document denumit “From the Single
Act to Maastricht and Beyond- The Means to Match Our Ambitions” Obiectivul propus e
enun at încă din primele pagini. Per ansamblu, se dorea crearea “condi iilor pentru convergen a
economică necesară pentru a se face tranzi ia către stagiul final al Uniunii Monetare i
Economice la 1 ianuarie 1997 i, în al doilea rând, să facem economiile i afacerile noastre mai
competitive45”. Se propunea în primul rând cre terea pragului de finan are de la 1.20 la 1.37 din
P.I.B. la nivel de Uniune până în 1997, sumele suplimentare urmând să fie folosite mai ales în
domeniul opera iunilor structurale prin adăugarea a 11 miliarde de E.C.U. destinate coeziunii
economice si sociale46.
A a cum se declara în mod explicit, această politică avea drept intă ările mai sărace ale
Uniunii, urmând ca prin investi ii în sectoare-cheie cum ar fi industria, să crească puterea de
produc ie si export a acestor ări47. Propor ional cu acest proces, rela iile comerciale dintre
statele sărace i cele mai bogate aveau să ducă la cre tere economică i prosperitate în toate ările
membre. S-a pus accent i pe problema omajului în cre tere i a nevoii creării de activită i
alternative în regiunile afectate, precum i de înmul ire a programelor de reconversie
profesională i training voca ional, aceste activită i necesitând o cre tere a finan ării. Ilustrativ
pentru aceste schimbări în politica structurală sunt cifrele care indică o cre tere de 10ș în
cheltuielile cu fondurile structurale în intervalul 1987-1992.
De asemeni, se dorea o extindere a perspectivei financiare, de la 5 la 7 ani. Aceste
schimbări au fost puse în discu ie în Decembrie 1992, în timpul întrunirii Consiliului European
în Edinburg. Cu această ocazie s-a stabilit i o reducere a sumelor colectate din T.V.A.-ul
45
From The Single Act To Maastricht And Beyond The Means To Match Our Ambitions, Commision Of The
European Communities, 1992, Brussels, pg. 2, accesat la data de 6.06. 2012, la adresa
http://aei.pitt.edu/2938/1/2938.pdf
46
Ibidem, pg. 5
47
From The Single Act To Maastricht And Beyond The Means To Match Our Ambitions, Commision Of The
European Communities, 1992, Brussels, pg. 5, accesat la data de 6.06. 2012, la adresa
18
na ional, sursă ce avea să fie miscorata gradual de la 1.4ș la 1ș până în anul 1999. A a cum se
arată în Concluziile Pre edin iei, document publicat cu ocazia summit-ului, sumele adi ionale
erau destinate opera iunilor structurale din ările membre mai pu in dezvoltate, cum ar fi Spania
i Grecia. Pentru a compensa, se propunea cre terea resursei bazate pe P.I.B.-ul na ional48.
Explica ia pentru această modificare constă în faptul că P.I.B.-ul era o resursă alocată
propor ional cu bugetul fiecărei ări, pe când T.V.A. era o taxă care avantaja ările cu un T.V.A.
mai mic sau un consum de produse mai redus.
Limitări au fost adoptate i în ceea ce prive te cheltuielile, în special cele legate de Politica
Agricolă Comună, urmând ca sumele economisite să fie folosite pentru finan are opera iilor
structurale, a căror finan are avea să crească cu 75ș până în 1999. În ceea ce prive te P.A.C.,
Comisia propusese o nouă reformă încă din 1991. Pe scurt, se dorea schimbarea sistemului care
acorda subven ii pe cantitatea produsă, ceea ce crea o permanentă supraproduc ie agricolă, care
avea un efect negativ asupra bugetului, dat fiind că aceste produse nu puteau fi absorbite în mod
eficient de pia ă. Această schimbare urmărea i înlăturarea fenomenului agriculturii intensive
care ducea la epuizarea solului.
Tot la Edinburg Consiliul European a refuzat propunerea de cre tere a pragului maxim de
finan are la 1.37ș din PNB-ul Uniunii, limitând-ul la 1.27ș, cifră ce avea să fie atinsă
treptat49.
În ciuda faptului că prin noile propuneri Comisia Delors urmărea o îmbunătă ire sub toate
aspectele a sistemului bugetar, contextul în care acestea au fost făcute publice era unul
nefavorabil. În acest sens, Brigid Laffan consideră că “spre deosebire de situa ia din `87-`88,
când criza era una bugetară, de această dată criza era de natură politică50”, în contextul în care
economia europeană trecea printr-un proces de stagnare i chiar recesiune economică. În acela i
timp, procesul de integrare a suferit un e ec în momentul în care Danemarca a respins prin
48
49
50
Ibidem, pg. 735
19
referendum tratatul de la Maastricht în iunie 1992. Stagnarea în plan economic s-a transferat în
planul integrării. De aceea, extinderea opera iilor bugetare constituia, din punctul de vedere al
guvernelor na ionale, o povară i se considera că “pachetul era prea ambi ios51”.
Chiar dacă a existat o controversă serioasă privind pachetul de reforme Delors II, el a
constituit un succes pentru Uniunea Europeană. În acest sens, Szemler consideră că “Pachetul
Delors II i-a împlinit astfel obiectivul: a consolidat reu itele pachetului Delors I i a fost capabil
să îl adapteze la noile provocări ale anilor `9052”.
Spre sfâr itul anilor `90 se prefigurau deja noi provocări pentru Uniunea Europeană. Prima
din chestiunile care genera îngrijorare era anticipata lărgire spre est a Uniunii, prin includerea
unor ări mai sărace din Europa de Est, ceea ce avea să pună i o presiune considerabilă asupra
bugetului. O altă provocare venea sub forma nevoii de reformă a P.A.C. i a fondurilor
structurale. Deoarece nu se tia exact cât de mare va fi extinderea, era dificil de făcut predic ii
privind impactul pe care noile membre le vor avea asupra Uniunii.
În 1997 Comisia a publicat un nou document intitulat “Agenda 2000. Pentru o Uniune mai
puternică i extinsă”, care stabilea punctele de interes i principalele puncte de interven ie asupra
politicilor bugetare pentru perioada 2000-2006. Cu toate acestea, Consiliul European a ajuns la
un acord cu ările membre în acest sens 2 ani mai târziu, în 1999, la summit-ul de la Berlin.
Fără ca perspectiva financiară pentru următorii 7 ani să prezinte schimbări majore în plan
bugetar, s-a stabilit ca fondurile structurale să se concentreze pe zone mai mici i pe un număr
mai mic de obiective astfel încât acestea sa fie mai eficare53. Una dintre cele mai importante
zone de interes a rămas P.A.C., dar se va discuta despre evolu ia în timp a acestei politici în
capitolul următor. Tot la summit-ul de la Berlin s-a stabilit ca pragul maxim de finan are al
Uniunii să rămână la 1.27 din P.N.B.-ul comunitar, ceea ce respecta recomandările date de
51
52
53
Nunez Ferrer, Jorge, Emerson, Michael, Good Bye, Agenda 2000, Hello, Agenda 2003 Effects of the Berlin
Summit on Own Resources, Expenditures and EU Net Balances, pg. 2, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
20
Comisie în raportul ini ial, Agenda 2000, unde din prevedere se sugera că suma total ce alcătuia
bugetul să fie stabilită sub pragul maxim pentru a lăsa loc pentru cheltuieli neprevăzute.
inându-se cont de viitoare extindere, acoperirea în plan bugetar a cheltuielilor cu noile ări
membre se baza pe o cre tere economică anuală la nivel de Uniune de 2.5ș între 2000 i 2006 i
de 4% în acela i interval pentru ările în curs de aderare54.
Au existat i tensiuni în timpul reunirii Consiliului European la Berlin. Un număr de 4 ări
considerate drept contributori ne i deoarece beneficiau într-o măsură mai mică de sumele cu care
contribuiau la bugetul Uniunii(Germania, Austria, Olanda i Suedia) au pus în discu ie
necesitatea creării unui mecanism corector pentru contributorii ne i i o renegociere a rabatului
Marii Britanii. A a cum scriu Nunez i Emerson, un mecanism similar fusese prezentat de
Comisie în 1998. ările “care depă eau prin contribu ia lor netă la bugetul U.E. mai mult de
0.3% sau 0.4% din P.N.B.55 sunt eligibile pentru un rabat de 66% a sumei ce trecea de acest
nivel56”.
Pentru că în acea perioadă pre edin ia Comisiei era de inută de Germania, dezbaterile în
summit-ul de la Berlin s-au axat pe problema beneficiilor inegale raportat la contribu ii. Grupul
de ări deja men ionat care contribuia la buget cu sume ce nu erau recuperate în timpul
redistriburii puneau în discu ie situa ia unor ări ca Fran a, ara considerată beneficiar net al
resurselor rezervate P.A.C., Spania, beneficiar net al fondurilor structurale, dar i Marea Britanie
pentru rabatul de care beneficia din 1984, de i în acordul final acesta va rămâne neschimbat
deoarece lipsa de flexibilitate al politicienilor englezi era deja notorie i s-a dorit evitarea unei
noi crize a bugetului. O corec ie pentru a limita contribu ia excesivă în raport cu beneficiile s-a
adoptat prin reducerea programată a sumelor provenite din T.V.A., cu 50ș până în 2004.
54
“Agenda 2000 For a stronger and wider Union”, Bulletin of the European Union Supplement 5/97, 1997, pg. 62,
accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/3137/1/3137.pdf
55
P.N.B., sau Produsul Na ional Brut, Reprezintă valoarea bunurilor produse i serviciilor prestate în interiorul ării,
într-o perioadă de timp, de regulă un an, la care se adaugă soldul (pozitiv sau negativ) dintre valoarea bunurilor i
serviciilor produse de agen ii economiei na ionale în afara grani elor ării i valoarea bunurilor i serviciilor produse
de agen ii străini în interiorul grani elor nationale”- Dic ionar economic si financiar, accesat la data de 9.06.2012, la
adresa http://www.contabilizat.ro/dictionar_economic_si_financiar~termen-produs_national_brut.html
56
21
În anul 2003 intră în vigoare tratatul de la Nisa, printre schimbările relevante pentru tema
acestei lucrări numărându-se i formalizarea procesului de co-decizie dintre Parlament i
Consiliu. Exista i înainte cooperare i consultare între cele 2 institu ii, dar prin noul tratat
aceasta devenea o procedură legislativă comună. Implicarea Parlamentului European era
importantă în domenii precum P.A.C., mai ales că Parlamentul trebuia să aprobe împreună cu
Consiliul perspectiva financiară pentru următoarea perioadă. Prin această nouă formulă
decizională standardizată se asigura că deciziile din sectoare critice erau luate inându-se mai
mult cont de cetanii europeni ai căror reprezentan i erau parlamentarii europeni57. Tot in tratatul
de la Nisa dispare diferen ierea dintre cheltuielile obligatorii i non-obligatorii finan ate de buget,
cele 2 tipuri fiind formalizate până atunci, ca un instrument pentru delimitarea priorită ilor
bugetare.
Peste 4 ani, avea să fie definitivat ultimul tratat european, aflat încă în vigoare, respectiv
tratatul de la Lisabona, care a intrat în aplicare în 2009. Acest tratat continuă procesul de
consolidare institu ională în aceea i manieră că i precedentele tratate, adaptandu-se la probleme
curente ale comunită ii. În acest sens, este introdus Fondul Social European, cu scopul de a ajuta
for a de muncă prin cre terea mobilită ii în plan geografic i de a “facilita adaptarea lor la
schimbările industriale i cele din sistemul de produc ie, în special prin programe de pregătire
profesională i conversie profesională58”.
Un alt nou consumator pentru bugetul Uniunii era politica de promovare a dezvoltării
tehnologice i cercetării, prin “crearea zonei europene de cercetare în care cercetătorii,
cunoa terea tiin ifică i tehnologia circulă fără constrângeri, i încurajând-o să devină mai
competitivă59”. Detaliile privind stabilirea noii zone de cercetare sunt men ionate în articolul
182, unde prioritare erau stabilirea obiectivelor noului program, precum i sumele maxime ce vor
fi alocate fiecărei activită i i condi iile de acordare.
57
Treaty of Nice Amending The Treaty On European Union, The Treaties Establishing The European Communities
And Certain Related Acts, 2001, pg. 19, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://www.lexnet.dk/law/download/treaties/Nic-2001.pdf
58
Consolidated Reader-Friendly Edition of the Treaty on European Union(TEU) and the Treaty on the Functioning
of the European Union(TFEU) as amended by the Treaty of Lisbon(2007), Editura Foundation For EU Democracy,
2008, pg. 96
59
Ibidem, pg. 104
22
Articolul 310 i următoarele stabileau principiile generale de adoptare i aplicare a

bugetului. Toate cheltuielile bugetare trebuiau să fie adoptate pe baza unui act legal valabil la
nivel de Uniune. În ceea ce prive te disciplina bugetară, se specifică faptul că Uniunea nu poate
aproba cheltuieli fără ca acestea să fie acoperite de sistemul intern de resurse i aflate în
concordan ă cu obiectivele men ionate în perspectiva financiară. În punctul 4 din acela i articol
se specifică dreptul statelor membre de a coopera cu institu iile aferente ale Uniunii pentru a se
asigura că toate cheltuielile sunt făcute pe baza unui management corect, pentru a evita proasta
cheltuire a sumelor alocate diverselor domenii60. În articolul 311 se stabilea procedura prin care
Consiliul dicta direc iile generale pentru sistemul de resure proprii ale Uniunii, numai în urma
unei decizii unanime i cu consultarea Parlamentului European, care la rândul său adopta decizii
prin regula unei majorită i calificate. În aceea i manieră, Consiliul are dreptul de a stabili noi
categori de resurse sau de a le modifica pe cele existente.
Articolul 314 stabilea procedura de adoptare a bugetului pentru fiecare an. Toate institu iile,
cu excep ia Băncii Centrale Europene, au obliga ia de a trimite un raport cu cheltuielile estimate
pentru noul an financiar. Comisia va face noi estimări pe baza rapoartelor i va emite un raport
con inând bugetul general într-o variantă nefinalizată, pe care o va trimite pentru analiză
Consiliului European i Parlamentului European. La rândul său, Consiliul va alcătui un raport cu
privire la propunerea pentru buget pe care o trimite Parlamentului, care, timp de 42 de zile poate
să aprobe bugetul, să nu ia nici o decizie(situa ie în care lipsa de răspuns duce la aprobarea
bugetului în forma propusă), sau poate să decidă printr-o majoritate să aducă modificări
bugetului, iar pre edin ii celor 2 institu ii convoacă Comitetul de Conciliere, compus dintr-un
număr egal de parlamentari i membri ai Comisiei, acesta având la dispozi ie o perioadă de 21 de
zile pentru a ajunge la un consens în privin a bugetului61.
60
Consolidated Reader-Friendly Edition of the Treaty on European Union(TEU) and the Treaty on the Functioning
of the European Union(TFEU) as amended by the Treaty of Lisbon(2007), Editura Foundation For EU Democracy,
2008, pg. 145
61
In cazul in care Comitetul nu ajungea la o în elegere, existau mai multe posibilită i reglate în plan legislativ de
articolul 314: “dacă în douăzeci i unu de zile Comitetul ajunge la o în elegere, atunci Parlamentul i Comisia dispun
de încă 14 zile pentru a aproba fiecare bugetul propus. Dacă aceasta nu se întâmplă, fie pentru că una din institu ii nu
dă un răspuns, fie respinge propunerea, în timp ce cealaltă procedează în aceea i manieră sau aprobă singură
propunerea, un nou buget va fi propus de Comisie, sau dacă Comisia respinge propunerea, în timp ce Parlamentul o
aprobă, cel din urmă poate în termen de două săptămâni, printr-o majoritate a membrilor săi i trei cincimi din
voturile date, să reducă numărul amendamentelor făcute bugetului sau să le aprobe pe toate. Dacă unul din
amendamente nu e aprobat, atunci pozi ia asumată în Comitetul de Reconciliere va fi păstrată” - Consolidated
23
Sfâr itul acestui prim capitol face necesare câteva considera ii de ordin general privitoare la
evolu ia bugetului Uniunii de-a lungul timpului. De i a constituit mereu un subiect de dezbatere
i de conflict, autori precum Jacques Pelkmans consideră că “ aceste jocuri politice con in o doză
serioasă de iluzionism i mare parte din zgomotul produs în media sunt destinate consumului
politic domestic. Adevărul este că bugetul U.E. e trivial după orice standard rezonabil:
reprezintă doar 1ș din P.N.B.-ul Uniunii i mai pu in de 3ș din totalul bugetelor na ionale62”.
Acela i autor conclude prin afirma ia “Bugetul U.E. are o importan ă economică marginală.
Importan a i rolul său nu justifică lungile perioade de bătălie bugetară dintre statele membre
[…] Neglijen a majoră în toate aceste bătălii este însu i interesul U.E.63”.
În condi iile în care Uniunea Europeană reprezintă una din cele mai mari economii pe plan
mondial(15.3 trilioane usd ca P.I.B. in 201164), se poate sus ine că în compara ie, suma de 116.5
miliarde de euro care alcătuie te bugetul aproximativ de care dispune Uniunea atât pentru a se
autofinan a, cât i pentru a finan a activită i i programe dintr-o arie largă(educa ie, programe
culturale, fonduri structurale, sociale, subven ii pentru agricultură) în toate cele 27 de ări
membre pare insuficientă i chiar nesemnificativă. i chiar este, dacă se analizează poten ialul i
posibilită ile de dezvoltare ale sectorului bugetar. Aceste considera ii, cât i alte critici vor fi
prezentate în ultima parte a lucrării, unde se va discuta despre viitorul bugetului comunitar i
situa ia curentă a resurselor bugetare europene.
Prezentul capitol a avut drept scop introducerea în problematica bugetului Uniunii
Europene, atât sub aspectul originii istorice, cât i a formei curente. S-a urmărit progresul la
nivel general nu atât a sumelor cheltuite, cât a metodei de adoptare a bugetelor pentru fiecare
perioadă i a modului în care s-au rezolvat disputele. Această perspectivă de ansamblu va fi utilă
mai ales pentru ultimul capitol, în care se vor analiza probleme specifice i metode de reformă
ale resurselor bugetare.
Reader-Friendly Edition of the Treaty on European Union(TEU) and the Treaty on the Functioning of the European
Union(TFEU) as amended by the Treaty of Lisbon(2007), Editura Foundation For EU Democracy, 2008, pg. 147
62
63
Ibidem, pg. 412
64
The World Factbook, European Union, Central Intelligence Agency, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html
24
Sunt mai multe concluzii ce pot fi trase din urmărirea traseului istoric pe care resursele
bugetare l-au urmat din 1957 i până astăzi. Pentru autor, unul din cele mai relevante aspecte
este maniera lipsită de ordine sau metodă reglementată de solu ionare a conflictelor, dar relativ
constantă prin care oameni politici europeni au solu ionat sau tratat probleme i conflictele legate
de chestiunile bugetare. Criza provocată de reprezentantul Marii Britanii, Margaret Thatcher, în
1984, este un exemplu relevant în acest sens. În ciuda faptului că această ară nu era singura i
nu e nici astăzi singura care beneficiază de pe urma bugetului comun mai pu in decât alte ări
membre raportat la sumele cu care contribuie, fiind considerată un contributor net, în 1984 alte
ări, precum Germania, au fost de acord să preia o parte din povara financiară a Marii Britaniei
pentru a evita un blocaj politic cu consecin e grave asupra func ionării i credibilită ii Uniunii.
Se pot lua în considerare i aspectele strict economice ale unor astfel de decizii- se poate, de
pildă, sugera că ările ce au fost de acord să acorde Marii Britanii rabatul dorit au procedat astfel
pentru că ob ineau mai multe avantaje cu această ară în interiorul comunită ii i pie ei comune
decât fără ea.
În acela i timp, dincolo de interesele na ionale nu se poate nega rolul i implicarea unor
oameni precum Jacques Delors, care i-a sus inut ideile i dorin a spre progres chiar i în
condi iile în care comunitatea politică adopta o atitudine rezervată fa ă de schimbare. Este
evident că nu numai reformele în plan bugetar, dar întreaga construc ie europeană au fost
sus inute în momente critice de oameni politici despre care se poate spune că au alcătuit o elită
tocmai prin euroentuziasmul lor, în contrast cu atitudinea na ionalistă a majorită ii comunită ii
politice europene.
Bugetul Uniunii este o componentă importantă i relevantă ca obiect de cercetare tocmai
pentru că reflectă capacitatea Uniunii Europene sub forma ei curentă, cât i a predecesorilor săi
de a depă i problemele i de a înregistra o tendin ă spre progres, care la rândul sau se traduce
printr-un proces de unionizare i unificare la nivel european.
Astfel, dimensiunea bugetară poate fi privită ca un indicator al stadiului în care se află Uniunea
în compara ie cu o federa ie sau un stat unitar, i sub această perspectivă problemele curente care
se pun în discu ie în legătură cu bugetul i domeniile de finan are devin mai relevante în
contextul general al func ionării Uniunii Europene.
25
Capitolul II: Evolu ia în timp a Politicii Agricole Comune(P.A.C.) i impactul său asupra
bugetului comunitar
P.A.C. este un subiect inevitabil în orice lucrare ce î i propune să pună în discu ie

probleme specifice sau de ordin general privitoare la resursele i cheltuielile de natură bugetară
ale actualei Uniuni Europene sau ale predecesorilor săi, în condi iile în care P.A.C. a fost una
dintre primele politici comune i a constituit i continuă să fie cea mai costisitoare politică
intreprinsă de Uniunea Europeană, locul secund fiind ocupat de politica de coeziune. În lucrarea
de fa ă s-a preferat discutarea politicii comune din agricultură deoarece acesta a generat mai
multe dezbateri i critici, i totodată pentru că reprezintă materializarea unei preocupări comune
la nivel european, referitoare la asigurarea resurselor de hrană.
Printre ale efecte ale celui de-al doilea război mondial asupra societă ilor na ionale din
Europa, se număra i criza alimentelor, respectiv reducerea surselor de hrană, considerate resurse
strategice atât în timpul războiului, cât i după terminarea lui. După cum indică Robert Ackrill în
lucrarea să dedicată P.A.C., “Europa vestică s-a confruntat cu probleme majore de adaptare după
cel de-al doilea război mondial, cu produc ii de hrană mult sub cotele de dinaintea războiului.
ările nu dispuneau de rezerve de monedă străină, mai ales dolari. Stimularea produc iei de
hrană era văzută că o modalitate de a u ura constrângerile balan ei de plăti, astfel încât modestele
rezervele de valută să poată fi folosite pentru importuri industriale65”. Pe lângă această
preocupare, au existat i alte motiva ii puternice de natură economică pentru a include politicile
din domeniul agriculturii în atribu iile Uniunii Europene66. Cercetători precum Koester, El-
Agraa i Swan arată că comer ul cu produse agricole era important pentru toate economiile
europene67.
65
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield England, 2000,
pg. 22-23
66
De acum înainte, prin denumirea “Uniunea Europeana” se va face referire atât la prezenta forma iune politică, cât
i la precursorii săi.
67
Koester, Ulrich, El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, Editura Cambridge University
Press, New York, 2007, pg. 373-374
26
Cu privire la tratatul de la Roma, Swann consideră că acesta reprezintă “echilibrul delicat

între interesle na ionale contradictorii ale păr ilor contractante. În cazul Germaniei de V,
perspectiva comer ului liber cu produse indusriale, i a accesului nerestric ionat pe pia a franceză
în particular, era extrem de tentantă. În cazul Fran ei relativa eficien ă a sectorului agricol...în
compara ie cu Germania de V oferea posibilitatea ca într-o pia ă comunitară liberă ea să poată
penetra pia a vest-germană....Prin urmare, agricultura trebuia sa fie inclusă68”. Această
perspectivă indică încă odată interesele na ionale care au contribuit la sprijinirea proiectului
european i rolul agriculturii, pe lângă cel al produc iei industriale despre care s-a vorbit în
capitolul I, în configura ia economică a acelei perioade.
Koester i El-Agraa sprijină punctul de vedere enun at anterior i continuă teoria lui
Swnn, considerând că “comer ul liber cu produse agricole nu ar fi căpătat nici un avânt dacă
fiecare na iune membră continua să- i protejeze agricultura în propria sa manieră, de vreme ce
asta era probabil să ducă la înlocuirea tarifelor cu bariere non-tarifare i ar fi putut de asemeni să
ducă la conflicte legate de regulile de competi ie ale Comunită ii Economice. În orice caz, orice
în elegere referitoare la integrarea economică care ar fi exclus agricultura avea anse nule
de succes69”.
Cu alte cuvinte, to i membrii fondatori ai Uniunii aveau interese puternice pentru a- i proteja
sectorul agricol fie prin taxele de import(ce trebuiau să fie treptat eliminate), fie prin alte bariere,
cum ar fi limitarea cantită ilor maxime ce puteau fi importate anual dintr-o altă ară membră.
Ambele măsuri intrau însă în conflict cu Tratatul de la Roma, în care se specificau premisele i
condi ii creării unei pie e comune. Pentru a evita problemele derivate din această situa ie, s-a
decis includerea sectorului agricol printre politicile comune, mai ales că cel pu in unul din
membrii fondatori, respectiv Fran a, avea un sector agricol mai dezvoltat i prin urmare cu un
poten ial mai mare decât în alte state membre. În total, circa 25ș din totalul for ei de muncă din
cele 6 ări semnatare ale Tratatului de la Roma era angrenat în activită i agricole. În acela i timp,
în ări ca Fran a, de i 26ș din popula ie lucra în agricultură, acest sector contribuia in medie
68
Swann apud Koester, Ulrich, El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, Editura Cambridge
University Press, New York, 2007, pg. 373
69
Ibidem, pg. 373
27
doar cu 12% din P.N.B.70, fenomen care indică o eficien ă mai scăzută în cazul agriculturii în
raport cu alte dectoare economice.
ările vest-europene au dezvoltat încă din primii ani după terminarea războiului politici de
protejare i sus inere a sectorului agricol. Fran a, de pildă, a dezvoltat un program de mecanizare
i a aplicat taxe de import pentru a sprijini pre urile pentru produc ia internă. În Germania de
Vest s-a utilizat o solu ie similară, prin crearea unui Consiliu de Depozitare i Import care avea
autoritatea de a interveni pe pia ă astfel încât să asigure o stabilitate a pre urilor, iar mai târziu s-a
adoptat o politică de men inere a pre urilor la cote prestabilite, astfel încât chiar i fermele cu
produc ii mici să fie protejate71.
În anii `50, concomitent cu negocierile ce vizau crearea unei comunită i europene, se
propuneau diverse scenarii pentru a începe o colaborare a ărilor europene în sectorul agricol.
Una din propunerile Fran ei viza crearea unei Înalte Autorită i care să supervizeze crearea unei
Comunită i Agricole, prin Planul Charpentier. Această formă de organizare, ce implica crearea
unei autorită i suprana ionale a fost respinsă de britanici, care au făcut o contrapropunere sub
forma Planului Eccles, ce se axa mai degrabă pe o cooperare de tip interguvernamental. Totu i,
Planul Charpentier a fost mai apreciat decât propunerea Marii Britanii72.
În final, atât negocierile privind crearea unei comunită i politice la nivel european, cât i cele
ce priveau sectorul agricol au fost reunite în tratatul de la Roma din 1957, unde exista o sec iune
dedicată. Articolul 38 începe cu men iunea că “pia a comună se va extinde i asupra agriculturii
i comer ului cu produse agricole73”. În continuare, articolul 39 atesta scopurile P.A.C., i
anume: “să crească productivitarea agricolă”, “să asigure un nivel echitabil de trai pentru
comunitatea agricolă”, “să stabilizeze pie ele”, i “să asigure că resursele ajung la consumatori la
pre uri rezonabile”. Nu se ofereau defini ii sau indica ii privind conceptele de “pre uri
70
Swann apud Koester, Ulrich, El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, Editura Cambridge
University Press, New York, 2007, pg. 374
71
pg. 25
72
Ibidem, pg. 28
73
28
rezonabile” i “nivel echitabil de trai”, indicator al faptului că aceste chestiuni ineau de o

strategie i conven ii la care avea să se ajungă mai târziu, după analize economice mai
aprofundate, dar în acela i timp se atestă aspectele subiective ale P.A.C.. Articolul 40 stabilea
înfiin area unei organiza ii comune a pie elor agricole, cea avea rolul de stabilire a pre urilor pe
categorii pe produse, crearea măsurilor de întrajutorare pentru procesele de produc ie i
marketing ale diverselor produse, precum i crearea mecanismului pentru stabilizarea
importurilor i exporturilor.
La rândul său, articolul 41 se adresa unor chestiuni ce ineau indirect de sfera agricolă.
Aici se stabilea faptul că în interiorul organiza iei comune se va permite luarea unor măsuri cum
ar fi programele voca ionale sau dezvoltarea de diverse cercetări în domeniu în vederea atingerii
obiectivelor din articolul 39.
La un an după semnarea tratatului de la Roma, în 1958, a avut loc o conferin a în localitatea
italiană Stresa, unde mini trii agriculturii din statele membre, dar i diver i reprezenta i ai
fermierilor i ai industriilor alimentare au discutat problemele particulare legate de P.A.C.. S-au
expus diverse puncte de vedere privitoare la modul în care ar trebui să func ioneze noua politică,
în contextul în care ea avea să înlocuiască strategiile protec ioniste na ionale74. Printre altele, s-
a stabilit de comun acord că trebuie să fie men inut pe cât posibil echilibrul dintre cerere i
ofertă, pentru a se evita surplusurile, iar unitatea agricolă principală să rămână ferma familiala.
Tot atunci s-a stabilit că e nevoie de o cre tere atât a comer ului dintre ările membre, cât i
a comer ului cu ări ter e. Una din cele mai importante prevederi al conferin ei este cea
referitoare la maniera în care vor fi realizate obiectivele P.A.C. stipulate în articolul 40 al
Tratatului de la Roma. Prin înfiin area Organiza iei Comune a Pie elor75(O.C.P.), fiecare produs
relevant(important din punct de vedere economic) avea să dispună de propriile prevederi în
domeniu, ce aveau să fie aplicate la nivel de comunitate. Aici erau men ionate în primul rând
pre urile minime garantate pentru fiecare produs, precum i limita de interven ie asupra
pre urilor, ajutoarele primite în etapa de produc ie, sau pentru export. Toate pie ele respectau un
74
pg. 31
75
29
set comun de regulamente ce priveau fiecare fiecare etapă- produc ia, comercializarea si
sprijinul acordat76.
Au existat i aspecte asupra cărora nu s-a ajuns la un consens în timpul conferin ei de la
Stresa- de pildă, regimul de sprijin financiar pentru cereale. Acesta va fi un subiect care va
genera probleme i în anii următori.
Accentul pus pe unită ile mici de produc ie, respectiv fermele private î i are propriile
justificări economice. După cum indică Ackrill, la vremea respectivă exista îngrijorarea că
comunită ile rurale să nu sufere alterări i să între într-un fenomen de despopulare prin migrarea
for ei de muncă spre ora e. Dispari ia fermierilor ar fi afectat inclusiv industriile aferente
agriculturii, cum ar fi sistemul de distribu ie i colectare a produselor agricole. Dacă s-ar fi
întâmplat aceasta, anumite facilită i precum colile sau magazinele se puteau închide din lipsă de
elevi/clien i, creându-se în timp diferen e mari între nivelul de trai din comunită ile rurare i cele
urbane. Pe lângă aceasta, ar fi fost afectată în mod inevitabil i diversitatea economică77.
In noiembrie 1959, Comisia a dezvoltat mecanismele de piată ale C.A.P.78, care vor rămâne
în vigoare până la reformele din anii `90. Produse agricole au fost împăr ite în 3 categorii, în
fuctie de importan a economică i propor ia ocupată în produc ia totală. Prima includea
cerealele, zahărul i produse lactate, pentru care se dorea un sprijin solid sub forma pre urilor
prestabilite(aflate peste pre urile practicate în plan interna ional) i taxe de import variabile
pentru acelea i produse provenite din ări ter e. A doua categorie de produse era formată din
carnea de porc, vită, pui i ouă, acestea fiind protejate printr-un tarif adi ional ce era aplicat în
momentul în care pre ul pe plan interna ional scădea sub cel practicat în Comunitate . A treia
categorie consista din vin, fructe i legume, pentru care forma de protec ie erau tarifele pentru
importuri79.
76
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And Orientations,
pg. 7, accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
77
pg. 24
78
Von der Groeben apud Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press,
Sheffield England, 2000, pg. 31
79
pg.31-32
30
Au existat dezbateri privind aceste aspecte între ările care aveau interese economice
distince. Germania, de pildă, vroia să amâne intrarea în vigoare a sistemului de reglare a
pre urilor, în condi iile în care pre urile practicate de fermierii francezi erau mai mici decât cele
din Germania, ceea ce ar fi afectat nivelul lor de trai. Italia era nemul umită de faptul că a treia
categorie de produse nu beneficia de un sprijin mai solid pentru că era una din principalii
producători europeni în domeniu. Din aceste considerente, la care se adăuga faptul că nu se
ajunsese încă la un consens privind pre ul cerealelor, negocierile s-au extins până în 1962, chiar
dacă termenul-limită stabilit de Consiliul de Mini tri pentru finalizarea discu iilor privind pia a
comună era decembrie 196180. S-a stabilit că resursele pentru P.A.C. să fie administrate de
Fondul European de Ghidare i Orientare Agricolă(F.E.O.G.A.)
Tot în timpul negocierilor de la începutul anilor `60 au reie it 3 principii generale ale
P.A.C., cu influen a obiectivelor stabilite în Tratatul de la Roma. Acestea erau pia a comună,
care se baza pe circula ia liberă i stabilă de bunuri între ările membre la pre uri relativ comune,
comunitatea de tip preferen ial, care se referea la regimul de impozite aplicate importurilor în
func ie de interesele comunitare, i principiul solidarită ii financiare, care stătea la baza colectării
taxelor pentru buget i redistriburii fondurilor în toate ările membre81.
Totu i, se poate spune că negocierile rămâneau în urmă provocărilor, deoarece pre ul pentru
cereale a continuat să rămână un subiect neîncheiat, iar sprijinul financiar pentru diverse produse
urma să fie acordat nu imediat, ci după o perioadă de câ iva ani. Această situa ie poate fi
explicată prin presiunea slabă exercitată înspre rezolvarea unor chestiuni, în contextul în care nu
se ajunsese încă în faza produc iei excesive i încă era nevoie de importuri, iar pia a comună era
în curs de dezvoltare, alături de produc ia agricolă ale ărilor membre. Pentru definitivarea
pre ului comun al cerealelor a fost necesară interven ia Fran ei, care a făcut presiuni politice,
amenin ând să se retragă din Comunitate dacă nu se ajungea curând la un consens82. În această
manieră, s-a ajuns la un consens în 1964, iar pre urile urmau să între în vigoare 3 ani mai târziu.
80
Ibidem, pg. 32-33
81
pg.33
82
Neville-Rolfe apud Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press,
Sheffield England, 2000, pg. 34
31
A a cum s-a mai spus, fiecare produs agricol important în economie era introdus pe o pia ă
comună, care la rândul ei era inclusă în O.C.P. În anii `60 s-au introdus în O.C.P. principalele
produse de interes, cum erau cerealele, laptele, zahărul, carnea de vită, etc. De-a lungul timpului
tot mai multe produse au fost adăugate O.C.P.-ului, iar astăzi doar un număr limitat de produse
nu dispun de un statut regularizat, cum ar fi cartofii sau mierea.
Modul în care s-au dezvoltat condi iile i sprijinul pentru fiecare categorie de produse nu a
inut numai de considerente economice. Presiunea politică a avut un aport semnificativ în ceea
ce prive te anumite produse, cum ar fi uleiul de măsline, a cărui includere în O.C.P. s-a datorat
insisten elor Italiei în domeniu. Alte aspecte ineau cont de posibilitatea exportării cu profit a
anumitor produse, precum i de alte trăsături, cum ar fi perisabilitatea, stabilitatea cererii i a
produc iei, i altele. Aceste motive explică de ce prima categorie de produse(cereale, lapte, carne
de via ă) au un statut privilegiat i li se acordă o protec ie sporită pe pia ă, în timp ce
altele(legumele, florile) dispun de un grad de protec ie mai scăzut83.
În una din lucrările sale, Pavlos Pezaros explică în ce consta mecanismul de interven ie
folosit de Comunitate pentru a putea garanta pre urile la produsele considerate importante pentru
economia agricolă. Una din cele mai importante atribu ii pentru O.C.P. e să stabilească un pre
minim pentru fiecare produs, cunoscut i ca pre de interven ie. Astfel, producătorii au
posibilitatea în avans să- i calculeze profitul minim precum i produc ia pentru următoarea
perioadă, indiferent de felul în care evoluează pia a interna ională sau alte pie e din interiorul
comunită ii. Pre ul de interven ie stabilit asigură producătorul că el nu va primi pe produsele sale
mai pu in decât pre ul pe cantitate stabilit anterior de O.C.P.
În cazul în care se producea în interiorul comunită ii mai mult decât se consuma, se instala
fenomenul de supraproduc ie, moment în care pia a tindea să coboare pre urile. Dacă pre urile
coboarau sub pre ul minim garantat, atunci autorită ile începeau procedura de stabilizare a
pre urilor prin achizi ionarea volumului de marfă aflată în exces la pre ul minim stabilit. În
func ie de tipurile de produse, ele erau depozitate pe cheltuiala autorită ilor i revândute mai
târziu pe pia a internă sau externă84. Astfel producătorul este asigurat împotriva pierderilor
83
84
Ibidem, pg. 8
32
indiferent de cantitatea produsă. A a cum se va vedea, acest sistem va produce efecte negative
notabile atât în plan economic, cât i politic i chiar ecologic.
În ciuda garan iei oferite de pre ul minim prestabilit, fermierii mai beneficiau de prevederi
adi ionale în mecanismul de reglare a pre urilor. Odată cu pre ul minim pentru un anumit
produs, era stabilit i un pre intă, care se afla deasupra pre ului minim, ac ionând ca indicator
relativ pentru rata considerată rezonabilă a profitului pentru producători. A a cum indică
Pezaros, pre ul intă nu era stabilit pe baze economice, ci politice, constituind o ilustrare
adi ională a scopului general al P.A.C., anume protejarea agriculturii i a nivelului de trai a
producătorilor85. De asemeni, era stabilit i un pre de prag, foarte apropiat de pre ul intă, care
avea rolul de a stabili pre ul minim pe care acela i tip de produse puteau fi importate din ările
ter e. Aceasta era forma de protec ie a frontierelor, iar restric iile asupra importurilor se realizau
printr-un sistem relativ necomplicat de taxe de import variabile, calculate ca diferen ă dintre
pre ul de prag i pre urile practicate pe pia a mondială, iar taxele colectate erau adăugate
bugetului general. Distinc ia dintre sistemul variabil de impozite practicat în Uniune i taxele
vamale comune se făcea pe baza faptului că cele din urmă erau fixe, în timp ce primele se
schimbau în func ie de pre urile mondiale86. În acest sens, figura 1 exemplifică mecanismul de
reglare a pre urilor înainte ca P.A.C. să treacă printr-un proces de reformă.
O altă formă de asisten ă pe care Comunitatea o oferea agricultorilor consista din
subven iile oferite producătorilor care doreau să- i exporte produsele pe pia a interna ională,
unde pre urile pentru acelea i produse erau de obicei mult mai mici decât cele pe care î i
permiteau producătorii europene să le ofere. Astfel, diferen a de pre dintre pre urile practicate
pe pie ele interna ionale i cele din interiorul Comunită ii erau acoperite i restituite
exportatorului.
Pe lângă protec ia aplicată produc iei locale de produse agricole elementare(cereale, carne,
produse lactate etc) a fost dezvoltată o formă de protejare a producătorilor i în ceea ce prive te
produse precum tutunul, semin ele oleaginoase sau bumbacul, cel mai adesea folosite ca materii
prime în diverse industrii. Pentru că unele din aceste produse nu erau cultivate în Europa sau nu
85
86
Ibidem, pg. 9
33
exista decât un număr foarte mic de producători locali, ele au fost scutite de taxe vamale de
import. Totu i, în cazul în care existau i producători locali al unora din aceste produse, ei
beneficiau de subven ii directe sau indirecte pentru a rămâne competitivi pe pia ă87.
Fig. 1. Exemplificare a mecanismelor de reglare a pre urilor din C.E. practicate în 1991, cifrele
reprezintă pre urile plătite pentru cereale la import/export88
Descrierea succintă a multiplelor forme de protec ie oferite producătorilor agricoli din

Comunitatea Europeană până la reformele din anii `90 indică un mecanism protec ionist aparte,
87
88
Preluare dupa Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives And
Orientations, pg. 9, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
34
complicat i relativ ineficient nu din cauza faptului că constituia un impediment serios pentru
comer ul liber dintre Comunitatea Europeană i restul lumii, dar i pentru că ducea la
dezechilibre în interiorul Comunită ii. Datorită faptului că subven iile erau plătite pe cantită ile
produse, agricultorii erau stimula i să producă cât mai mult, astfel încât să primească mai mul i
bani, ceea ce ducea frecvent la supraproduc ii, care mai apoi cădeau în responsabilitatea
Comunită ii pentru că nu erau absorbite pe pia a internă, i de asemeni crea probleme ecologice,
datorită îngră ămintelor fizice la care se apela adeseori pentru a mari produc ia.
Se va reveni asupra acestor 2 aspecte negative ale P.A.C. la sfâr itul capitolului. În lucrarea
sa, Pezaros arată că la baza sistemului detaliat în paginile anterioare au existat ra iuni solide,
despre care s-a discutat i la începutul acestui capitol. El consideră că “la vremea când C.E. era
în importator net aproape al tuturor produselor de bază, acest sistem constituia cel mai puternic
stimul înspre o cre tere rapidă a productivită ii în sector, în timp ce venitul bugetar rezultat din
impozitele variabile acopereau în mare costurile derivate din subven ionarea exporturilor
agricole89”.
Cu alte cuvinte, liderii politici ai vremii au configurat subven iile i barierele tarifare astfel
încât să existe un echilibru între nevoia de import a Comunită ii i necesitatea dezvoltării
propriului sector agricol. Dacă restric iile impuse importurilor din alte ări ar fi fost minime,
cetă enii Comunită ii ar fi avut acces la produsele agricole importate la pre uri mai mici sau mult
mai mici decât cele oferite de producătorii locali. Pe termen scurt, consumatorii ar fi putut avea
de profitat de pe urma acestei situa ii, dar pentru că la vremea creării P.A.C. sectorul agricol
angaja un număr mult mai mare de persoane decât astăzi, dezavantajele descurajării produc iei
locale prin importurile ieftine ar fi depă it avantajele aduse consumatorilor.
De aceea, pentru primele 2 decenii de la conceperea P.A.C., sistemul a constituit un
compromis rezonabil care a stimulat cre terea produc iei locale controlând i impozitând în
acela i timp fluxul de importuri, astfel încât consumatorii nu au fost afecta i decât într-o
propor ie neglijabilă de controlul asupra pre urilor.
Totu i, P.A.C. a generat probleme bugetare i critici încă din primul deceniu de func ionare.
Una din probleme e cea a surplusurilor generate de sistemul de plăti directe pe cantitatea
89
35
produsă, dar au existat critici referitoare la coeziunea internă a pie ei comune. Pezaros spune că
“mecanismele P.A.C. nu luaseră la modul serios în considerare parametrii structurali i sociali ai
agriculturii europene90. Un alt cercetător, Jacques Pelkmans, abordează acela i punct de vedere
i-l detaliază. După cum spune el, “Pentru un număr mare de produse agricole, exista tendin a de
a se forma o rela ie negativă între costurile medii i cantitatea de factori factori adi ionali cum ar
fi (relativ omogene) pământ, tehnologie sau capital fizic(bovine). Prin urmare, pentru ca
politicile de venit să fie eficiente pentru marginalul, adesea mărunt i înapoiat fermier, pre urile
trebuie să fie în mod substan ial mai mari decât costurile fermierilor dezvolta i. Astfel, marii
fermieri beneficiază în mod dispropor ionat de pe urma P.A.C., de i problema <<standardului de
trai>> rezidă în cazul fermierilor mărun i91”.
Altfel spus, condi iile în care se realizează agricultura în comunitate sunt deosebit de
diverse. În primul rând, există discrepan e la nivelul suprafe elor disponibile de pământ arabil în
diversele ări, la care se adaugă bogă ia solului, precipita iile, infrastructura, nivelul de trai
existent. Toate aceste diferen e duc la dispropor ii în ceea ce prive te capacitatea de produc ie a
fermierilor din diversele regiuni. În citatul dat, Pelkmans face referire la o altă trăsătură care
generează discrepan e între producători, i anume mărimea fermei i a resurselor necesare
operării sale, respectiv diversele tehnologii(utilaje) i capitalul fizic(numărul de animale
disponibile). Având la dispozi ie mult mai mult teren i utilajele necesare exploatării lui, marile
ferme produc mai mult i mai eficient decât fermele mici.
Drept urmare, având la dispozi ia lor un capital rezultat semnificativ mai mare decât în
cazul unei ferme mici, o fermă mare poate să se dezvolte i mai mult, prin achiztia de noi
pământuri i utilaje, în timp ce o fermă mică continuă să func ioneze într-un regim de
subzisten ă, generând suficient profit numai pentru acoperirea cheltuielilor producătorului. În
figura 2, preluată din cartea lui Pelkmans, zonele ha urate reprezintă diferen a dintre produc ia
totală medie a unei ferme mici comparate cu produc ia medie a unei ferme mici. După cum
90
Ibidem, pg. 11
91
36
indică el, “productia fermelor mari e de trei ori mai mare decât cea a unei ferme mici […]
fermele mari ob in în mare de 5 ori mai mult profit(zonele ha urate) decât fermele mici”92.
Fig. 2. Diferen ele între produc ia totală medie a unei ferme mici în compara ie cu o fermă
mare93
A a cum s-a mai spus, pre urile asupra cărora s-a convenit la începutul anilor `60 au intrat în
vigoare în 1967, iar în deceniul următor nu s-au adus schimbări importante sistemului, i, după
cum arată Ackrill, în documentele eliberate în anii `60 cu privire la viitorul P.A.C., no iunea de
reformă lipse te în termenologia folosită, preferându-se termeni cu implica ii mai pu in radicale.
92
Ibidem, pg. 224
93
Preluare dupa Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson
Education Limited, Essex England, 2006, pg. 224
37
Nu au existat reforme în adevăratul sens al cuvântului, ci doar “o serie de schimbări care au

intervenit asupra unor aspecte marginale ale politicii94”.
De i nu exista o infla ie suficient de mare încât să fie nevoie de o cre tere a pre urilor
comune, iar fermierii încă beneficiau de pre uri suficient de mari în compara ie cu cele practicate
pe pia a mondială, în 1972 s-a aprobat o cre tere de 8ș a pre urilor. Motiva ia pentru această
cre tere a fost mai degrabă externă, deoarece se intrase într-o adevărată criză a petrolului pe plan
global, ceea ce a dus la scumpirea carburan ilor. Toate industriile europene, inclusiv agricultura,
au fost afectate pe măsură ce costurile de produc ie au crescut.
Au existat i persoane care au considerat că interven ia directă asupra pre urilor nu e
suficientă pentru dezvoltarea fermelor mici, pe care s-a pus accent încă de la început. eful
Comisiei Europene din acea perioadă, Sicco Mansholt, considera că e nevoie de o reformă
structurală. De i a înaintat încă din 1968 sugestiile sale în această direc ie, reprezentan ii
statelor membre au luat prea pu in în considerare punctul său de vedere95. Se poate considera că
preocuparea excesivă pentru protejarea pre urilor în dăuna reformei structurale a determinat o
eficien ă scăzută a P.A.C., în condi iile în care fondurile bugetare alocate erau cheltuite aproape
în întregime pe sprijinirea directă a produc iei i comercializării, în loc ca accentul să cadă pe
modul de func ionare al fermelor producătoare, al căror poten ial putea fi mărit.
La scumpirea i eiului s-a adăugat o recoltă proastă în perioada cuprinsă între 1973 i 1974,
ceea ce a dus la o în elegere asupra cre terii pre urilor la lapte i carne de vită cu 12ș, urmată de
o cre tere generală a pre urilor cu 5ș în acela i an. Relativa instabilitate a mediului interna ional
a impulsionat politicienii europeni să efectueze o nouă cre tere a pre urilor în 1975, cu 9ș pentru
cereale, 15ș zahăr i 8% pentru carne de vită96. Această măsură poate fi considerată inutilă, de
vreme ce existau chiar i surplusuri pentru aceste categorii de alimente în acel an. În mod
paradoxal, cre terile de pre au continuat, ajungându-se în total la o cre tere a pre urilor pentru
carne i lapte de peste 40ș într-o perioadă de câ iva ani, ceea ce a avut consecin e serioase
94
pg. 50
95
Ibidem, pg. 50
96
pg. 51
38
asupra bugetului comunitar. Administratorul bugetului pentru P.A.C., F.E.O.G.A.(Fondul

European de Orientare i Garantare Agricolă), i-a crescut nevoile de resurse cu 46ș în 1975 i
23% în 1976, pe măsură ce pre urile pe pia a mondială scăzuseră, în timp ce cele de pe pia a
europeană crescuseră, iar supraproduc ia trebuia exportată în ări ter e pe cheltuiala
Comunită ii97. În prima parte a deceniului următor au fost introduse foarte pu ine modificări
P.A.C., cu excep ia introducerii cotelor de produc ie, măsură care urmărea stoparea fenomenului
supraproduc iei. Aceste cote asigurau pre urile ob inute de producători până o anumită cantitate,
ele fiind impuse în primul rând produselor esen iale în agricultura europeană, cum ar fi cerealele,
laptele si zahărul98.
În ciuda ineficacită ii lor în ceea ce prive te evitarea supraproduc iei i stimularea
dezvoltării fermelor de mici dimensiuni, mecanismele i strategiile P.A.C., explicate în paginile
precedente, au rămas în esen ă neschimbate până la începutul anilor `90, când negocierile
Comunită ii Europene cu Acordul General asupra Tarifelor i Comer ului(viitoarea Organiza ie
Mondială a Comer ului sau O.M.C.) au adus noi presiuni asupra politicilor protec ioniste ale
Comunită ii, în special în domeniul agriculturii. Înainte de abordarea acestui subiect, vor fi
men ionate câteva opinii privitoare la motivele pentru care P.A.C. rămânea în continuare un
domeniu greu de reformat, în condi iile în care situa ia agriculturii se schimbase de la începutul
politicii comune i până la sfar itul anilor `80, iar politica protec ionistă în sine conducea la
apari ia unor probleme serioase.
Unul din factorii ce aveau un rol important în adoptarea deciziilor erau grupurile de
interese. Unii cercetători consideră că “lobby-ul fermierilor a fost extrem de eficient în
influen area P.A.C. i in prevenirea reformei”99. Pentru că reprezenta ii fermierilor i ai
producătorilor de alimente influen au i chiar erau o parte din procesul decizional prin care se
stabileau diversele politici agricole, situa ie la care se adaugă sprijinul politic la nivel na ional
pentru politica de tip protec ionist, contrabalansarea acestor for e politice era deosebit de dificilă.
97
Ibidem, pg. 53
98
Politica Agricolă, 2003, pg. 9, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.ier.ro/documente/formare/Politica_agricola.pdf
99
Moyer, Josling apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the MacSharry reforms of
the CAP, School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland, UK, 1997, pg. 5, accesat la data de
7.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
39
Un alt cercetător, Tracy, indică în 1990 faptul că nu exista nici un sprijin din partea opiniei
publice pentru reformarea P.A.C., bazându-se în acest sens pe rezultatele unui sondaj
eurobarometru din 1988, al cărui rezultate erau destul de contradictorii. De i 62ș din cei
interghievati erau de acord cu afirma ia conforma căreia cetă enii Comunită ii nu ar mai trebui să
plătească în plus în calitate de consumatori i plătitori de taxe pentru a sus ine P.A.C., în acela i
timp 59ș considerau că sprijinirea agriculturii e un lucru pozitiv, 51ș erau de acord că
importurile ar trebui limitate pentru a proteja produc ia autohtonă, iar 71ș considerau că
Comunitatea Europeană ar trebui să ia măsuri pentru a se men ine în calitate de important
exportator de produse agricole100. Concluzia ce se poate trage din aceste statistici e că
majoritatea europenilor sus ineau politica protec ionistă chiar dacă în calitate de finan atori ai
acesteia ei doreau o reducere a a sumelor necesare între inerii ei.
Alte bariere în calea reformelor sunt identificate de Fennel în 1987. Conform lui, lipsa unei
autorită i colective permanente care să supervizeze procesul de reformă i lipsa de interes a
mini trilor din domeniul agriculturii de a ac iona împotriva intereselor agricultorilor contribuie i
ele la men inerea politicii ini iale într-un context istoric diferit de cel ini ial101. Al ii, precum
Pezaros, consideră că “toate reformele anterioare ale P.A.C. s-au dovedit a fi par ial folositoare,
i numai pentru o perioadă scurtă de timp […]. Noua reformă trebuia să fie suficient de radicală
încât să ajungă până la mecanismul de bază al P.A.C102”.
Din ra iunile expuse, se poate indica de ce presiunile externe au avut un rol important în
declan area procesului de reformă în cazul P.A.C., care a culminat cu a a numita reformă
MacSharry din 1992. Unul din anali tii care au tratat problema, Tangerman, consideră că
“adevărata motiva ie din spatele reformei MacSharry a fost nevoia de a alinia P.A.C. la
obliga iile interna ionale privitoare la politica agricolă pe care C.E. nu le-ar fi putut evita decât
100
Tracy apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the MacSharry reforms of the CAP,
School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland, UK, 1997, pg. 5, accesat la data de 7.06.2012, la
adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
101
Fennel apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the MacSharry reforms of the CAP,
School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland, UK, 1997, pg. 6, accesat la data de 7.06.2012, la
adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
102
40
dacă era pregătită să lase Runda Uruguay a negocierilor A.G.T.C. să se ducă pe apa
sâmbetei103”.
Acordul General asupra Tarifelor i Comer ului(A.G.T.C.) reprezintă o în elegere pe care
Comunitatea Europeană a semnat-o în 1946 cu ocazia conferin ei Na iunilor Unite cu privire la
comer ul interna ional. Ea a fost respectată de Comunitate până în 1993, când a devenit parte a
Organiza iei Mondiale a Comer ului(O.M.C.). În perioada 1986-1994 s-au inut o serie de
negocieri privind liberalizarea comer ului pe plan interna ional, ansamblu cunoscut sub numele
de runda Uruguay, a cărei scop principal era eliminarea măsurilor protec ioniste în domenii
precum agricultura.
Ac ionând în concordan ă cu cerin ele celorlal i membri ai A.G.T.C., Ray Macsharry,
comisarul european pentru agricultură începând cu 1989, a făcut o serie de propuneri pentru
reducerea sau eliminarea completă a unor mecanisme de protec ie. Atât propunerile sale, cât i
presiunile exercitate de alte ări prezente la negocieri(în special Statele Unite ale Americii) au
avut drept rezultat adoptarea unor măsuri ce pot fi considerate drept radicale, pentru simplu fapt
că nu au fost precedate de nici o ac iune asemănătoare. Astfel, taxele variabile pentru importuri
aveau să fie eliminate, fiind înlocuite de tarife de tip clasic, pre urile la produse agricole i
subven iile acordate la export aveau să scadă cu 36ș, iar sprijinul acordat producătorilor
autohtoni urma să fie redus cu 20%104.
Totu i, aceste procente nu reflectă fidel reducerea sprijinului acordat fermierilor. În ciuda
reducerii pre urilor, a fost introdus un sistem de plă i directe calculate în func ie de numărul de
hectare cultivate sau de vite de inute. S-a dezvoltat de asemeni o schemă de pensionare
anticipată pentru fermieri i s-au instituit stimulente pentru cei care î i foloseau terenul în alte
scopuri decât produc ia agricolă sau pentru cazul în care nu se foloseau îngră ăminte chimice105.
103
Tangerman apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the MacSharry reforms of the
CAP, School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland, UK, 1997, pg. 8, accesat la data de 7.06.2012,
la adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
104
Daugbjerg, Carsten, Swinbank, Alan, Curbing Agricultural Exceptionalism: The EU`s Response to External
Challenge, Priceton University, 2006, pg. 5, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.princeton.edu/~pcglobal/conferences/IPES/papers/daugjberg_swinbank_F100_16.pdf
105
Politica Agricolă, 2003, pg. 9, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
41
Totodată, a a cum indică Daugbjerg i Swinbank, pre urile de referin ă pentru reducerea
pre urilor i a taxelor erau calculate după perioada 1986-1988, “în care pre urile pe pia a
mondială erau excep ional de mici, iar tarifele variabile pe import i subven iile pentru export
propor ional de ridicate106.
Al i cercetători, precum Nunez i Emerson, sus in că decizia Comunită ii de a reduce
pre urile i subven iile pentru producătorii agricoli a fost motivată i de faptul că se a tepta o
lărgire în viitorul apropiat a Comunită ii Europene, i existau temeri că sprijinirea pre urilor în
maniera clasică nu mai era posibilă în situa ia în care aderau i mai multe ări la pia a unică,
adăugând surplusurilor existente altele107. În condi iile în care nu existau planuri pentru a mări
plafonul maxim pe care bugetul comunitar îl putea accesa sau introducerea unor noi surse de
finan are, iar P.N.B.-urile ărilor candidate erau mult mai mici decât media comunitară la acea
dată, trebuiau luate măsuri pentru a diminua presiunea pe care P.A.C. o exercita asupra
bugetului, aceasta realizându-se prin reformele men ionate.
Au existat însă i avantaje ce nu pot fi negate ale reformei MacSharry. Renun area la
politica bazată pe cantitate i încurajarea culturilor ecologice prin modificarea legisla iei în acest
sens au ini iat un proces de renun are la metodele intensive de cre tere i produc ie. Totodată,
noile elemente de legisla ie introduceau i compensa ii pentru cei care î i foloseau pământul în
alte scopuri decât cele agricole, cum ar fi crearea de parcuri sau reîmpădurire, cazuri în care
finan area compensatorie cu pierderile suferite se putea extinde pe o perioadă de până la 20 de
ani108.
În următoarea perioadă nu au existat alte proiecte radicale de reformă. În anul 1997 Comisia
a publicat documentul intitulat “Agenda 2000”, unde reforma din 1992 este privită per ansamblu
ca un eveniment cu efecte notabile i pozitive asupra agriculturii, cu o scădere a surplusurilor i
106
Daugbjerg, Carsten, Swinbank, Alan, Curbing Agricultural Exceptionalism: The EU`s Response to External
Challenge, Priceton University, 2006, pg. 5, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.princeton.edu/~pcglobal/conferences/IPES/papers/daugjberg_swinbank_F100_16.pdf
107
108
pg. 18-19, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
42
utilizării pesticidelor, i o cre tere de 4.5ș între perioada 1992-1996 în ceea ce prive te
veniturile agricultorilor109. Se men iona în acela i timp i o prea mare complexitate a
programelor i măsurilor ce puteau fi adoptate concomitent în adresarea aceleia i probleme,
motiv pentru care era propusă o simplificare a regulilor de func ionare internă a P.A.C. i un grad
mai mare de descentralizare.
Odată cu intrarea în secolul 21, se poate spune că Uniunea Europeană a intrat în perioada
contemporană. Tendin ele de simplificare mecanismelor interne ale P.A.C. i de reducere,
respectiv eficientizare a sprijinului acordat acestui domeniu s-au materializat prin măsuri precum
reunirea regurilor de operare al celor 21 de O.C.P-uri într-un “cadru juridic unic i, în măsura
posibilului, abordările sectoriale ar trebui înlocuite prin abordări
orizontale110”. De i O.C.P.-urile func ionau pe baza unui regulament comun emis de Comisie,
fiecare dintre ele puteau aborda problemele diferit, în calitatea lor de reprezentante ale unor
categorii specifice de produse agricole, decizia Comisiei din 2007 urmărind să uniformizeze
metodele de interven ie.
O altă modificare survenită în ultimul deceniu în ceea ce prive te P.A.C. a fost
introducerea Schemei de Plată Unice pe Suprafa ă(cunoscută mai bine sub denumirea ei în
engleză, Single Farm Payment Scheme), introdusă în 2005 i care e în esen ă o variantă mai
evoluată a plă ilor directe, principala noutate consistând din faptul că această modalitate de
finan are nu obligă fermierul să cultive sau să crească animale pe terenul său, singura cerin ă
fiind ca acesta să demonstreze că terenul respectă anumite standarde ecologice i de mediu111.
Din punct de vedere ecologic, schema de plată unică a reprezentat o schimbare fundamentală,
datorită căreia fermierii nu mai sunt obliga i să producă sau să- i supraexploateze proprietatea
pentru a beneficia de finan are. Astfel, s-a redus din nou riscul neabsorb iei produselor agricole
109
“Agenda 2000 For a stronger and wider Union”, Bulletin of the European Union Supplement 5/97, 1997, pg. 26,
accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/3137/1/3137.pdf
110
“Regulamentul (CE) Nr. 1234/2007 Al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune
a pie elor agricole i privind dispozi ii specifice referitoare la anumite produse agricole comune (<<Regulamentul
unic OCP>>)”, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, 2007, pg. 3, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:299:0001:0149:RO:PDF
111
The Single Farm Payment, Lavelle Coleman Solicitors, Dublin, Ireland, 2009, pg. 1, accesat la data de
07.06.2012, la adresa
http://www.lavellecoleman.ie/cuuploads/editor/file/England%20and%20Wales%20pdfs/Agriculture/The%20Single
%20Farm%20Payment.pdf
43
pe pia ă, i totodată a descrescut necesitatea utilizării pesticidelor i îngră ămintelor chimice.

Pământurile scoase din circuitul de produc ie se pot astfel regenera, contribuind în acela i timp la
recuperarea biodiversită ii.
Ultimele schimbări în plan legislativ au fost introduse de tratatul de la Lisabona, intrat în
vigoare în anul 2009, i au avut o natură mai degrabă formală, prin modificarea procedurii de
adoptare; s-a trecut, ca i în cazul bugetului general, de la consultarea dintre Parlamentul
European i Consiliul de Mini tri la o procedură legislativă standard. În termeni practici, s-a
trecut la o consulare, respectiv negociere relativ informală la un set de reguli stabile112.
În ciuda eforturilor continue depuse de-a lungul timpului în scopul reformarii i adaptării
P.A.C. la necesită ile i presiunile exercitate atât din interiorul comunită ii, cât i din partea
Organiza iei Mondiale a Comer ului, au existat mereu critici la adresa modului în care s-au
implementat reformele, care nu lipsesc nici în contextul actual al lucrurilor.
Fig. 3. Procentul ocupat de cheltuielile legate de P.A.C. in cadrul bugetului general113
112
The Cap And The Treaty Of Lisbon, pg. 2, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/en/FTU_4.2.9.pdf
Rudloff, Betina, “New budget priorities for the Common Agricultural Policy”, Reports on European Integration
113
EU Monitor 40, 2006, sursă electronică

44
De i atestă natura pozitivă a schimbărilor din P.A.C., Brunner i Kreiser indică i aspectele
neproductive, cum ar fi faptul că în prezent schema de plată unică consumă circa 80ș din
bugetul alocat P.A.C., fără că aceasta să aibă rezultate clare i cuantificabile pe termen lung114.
Al i cercetători, precum Farmer i Wales, sprijină acest punct de vedere i consideră că
standardele de mediu care stau la baza schemei unice nu au fost implementate în mod eficient în
majoritatea statelor membre i nu oferă protec ie pentru habitatele din zonele agricole i
cacteristicilor terenului115.
Fig. 4. Propor ia ocupată de sectorul agricol în economiile na ionale de-a lungul

timpului(%)116
114
Brunner, Ariel, Kreiser, Konstanti, “The CAP- the Elephant in the EU Budget Room”, Budgeting for the Future,
Building another Europe, 2008, pg. 121, accesat 8.06.2012, la adresa
http://www.sbilanciamoci.org/docs/sbileu/15.pdf
115
Farmer, Swales apud Brunner, Ariel, Kreiser, Konstanti, “The CAP- the Elephant in the EU Budget Room”,
Budgeting for the Future, Building another Europe, 2008, pg. 121, accesat 8.06.2012, la adresa
116
pg. 17 si GDP- Composition by Sector, The World Factbook, Central Intelligence Agency, accesat la data de
8.06.2012, la adresa https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/fields/2012.html
45
În acela i timp, datorită faptului că 80ș din bugetul total al C.A.P. este folosit pentru a
finan a schema unică de plată, mai rămân doar 20ș pentru investi iile ce au ca scop dezvoltarea
în mediul rural, domeniu ce are în mod invariabil un puternic impact pe termen lung asupra
zonelor rurale i a economiilor din acestea.
i subven iile în sine sunt ineficiente, după cum indică unul din documentele publicate periodic
de Organiza ia pentru Cooperare Economică i Dezvoltare, în condi iile în care doar 25ș din
sumele folosite de diversele instrumente de sprijin ajung direct la fermier, în timp ce cre terea
pre urilor avantajează în continuare producătorii agricoli majori sau proprietarii de pământ ce
de in suprafe e mari117.
S-au realizat însă i progrese vizibile atât în gestionarea fondurilor, cât i în descre terea
ponderii ocupate de P.A.C. în cadrul bugetului general, prin implementarea diverselor reforme i
a reducerii treptate a sprijinului acordat fermierilor prin subven ii directe i controlul pre urilor.
Pe lângă explica iile ce vizau necesitatea cre terii eficien ei P.A.C., există i un alt element care a
justificat reducerea cheltuielilor legate de agricultură în Uniunea Europeană, i anume propor ia
pe care agricultura a ocupat-o de-a lungul timpului în economiile na ionale ale membrilor
structurilor europene.
Figura 4 exemplifică procesul de reducere a ponderii economice pe care agricultura l-a
suferit în intervalul cuprins între semnarea Tratatului de la Roma i anul curent(2012). Pentru o
cât mai bună reprezentare i acurate e, au fost selectate ările care au statut de membri fondatori
ai Comunită ii Economice Europene. După cum se poate observa, în ările reprezentate în tabel,
importan a economică a agriculturii s-a redus drastic în jumătate de secol. De asemeni, un
document eliberat de Comisia Europeană indică că în 2009, doar 5.5ș din for a de muncă a celor
27 de ări membre U.E. era angajată in sectorul agricol118.
Astfel, se poate sus ine că P.A.C. continuă să fie finan ată în exces, dacă raportăm rolul ocupat
de ea în economia Uniunii Europene. Din aceste considerente, următorul capitol se va axa pe
proiectele de reformă ale bugetului general al U.E, dar i al P.A.C.
117
OECD apud Brunner, Ariel, Kreiser, Konstanti, “The CAP- the Elephant in the EU Budget Room”, Budgeting
for the Future, Building another Europe, 2008, pg. 122, accesat 8.06.2012, la adresa
118
Situation and Prospects for EU Agriculture and rural Areas, 2010, pg. 13, sursă electronică
46
Capitolul privitor la P.A.C. în cadrul acestei lucrări a avut drept scop fundamental nu
prezentarea unei istorii detaliate, ci mai degrabă explicarea mecanismelor fundamentale ce stau
la baza ei. S-a arătat că agricultura a continuat să rămână cel mai important consumator bugetar
în cadrul Uniunii, în ciuda declinului său în termeni economici. Situa ia poate fi explicată pe
baza tendin elor protec ioniste formate în contextul dificil în care s-a aflat Europa după
terminarea celui de-al doilea război mondial. De aceea, maniera dificilă i lentă în care s-au
adoptat diversele reforme are o explica ie de natură politică.
Prin urmare, una din provocările cu care se confruntă Uniunea Europeană în prezent este
legată de problema bugetară, care, în opinia autorului, nu poate fi rezolvată decât odată cu
schimbarea priorită ilor politice la nivel european i cre terea autonomiei Uniunii în raport cu
ările membre.
47
Studiu de caz: Proiecte de reformă bugetară i rolul bugetului în politicile viitoare ale Uniunii
Europene
În ultimul capitol al lucrării va fi tratat subiectul reformei bugetare a Uniunii Europene. Se va

discuta atât despre proiecte deja existente, cât i despre considera iile proprii ale autorului în
acest domeniu. Scopul prezentului capitol vizează evolu ia Uniunii Europene în viitor i
cre terea influen ei sale în politicile adoptate, atât printr-o alocare mai eficientă a resurselor
existente, cât i prin adăugarea unor noi piloni de finan are.
Începând cu anul 2009, Uniunea Europeană a intrat într-o perioadă de impas, atât din punct
de vedere economic, cât i politic. Criza datoriilor suvenare i stagnarea economiei globale au
dus la descre terea încrederii pe care cetă enii din Uniunea Europeană o au in aceasta119 chiar
Fig. 5. Împăr irea pe categorii a resurselor financiare de care dispunea Uniunea Europeană în
2008120
119
Eurobarometer 73 Public Opinion In the European Union Report Volume 1, European Commision, 2010, pg.
114, accesat la data 8.06.2012, la adresa http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb73/eb73_vol1_en.pdf
120
Alves, Rui Henrique, Afonso, Oscar, Reforming the EU Budget: How to Increase Financial Autonomy?, 2008,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://www.uaces.org/pdf/papers/0801/2008_Alves_Afonso.pdf
48
dacă scăderea nu este una radicală. Mai semnificative sunt însă reac iile politicienilor la
problemele cu care se confruntă Uniunea Europeană, cum ar fi incapacitatea Greciei de a- i regla
deficitul bugetar, ceea ce are un efect direct asupra monedei euro i al gradului de credibilitate de
care Uniunea Europeană beneficia.
Aceste evenimente au un impact decisiv i asupra politicilor bugetare ale Uniunii. Cadrul
financiar 2007-2013 nu a prevăzut nici o schimbare majoră în alocarea bugetului sau sursele de
finan are. Figura 6 indică împăr irea bugetului Uniunii pe linii de finan are pentrul anul 2011.
Fig. 5. Distribu ia bugetului Uniunii Europene pe categorii in anul 2011121
121
preluare dupa EU Budget 2011(payment appropiations), EU Financial Framework from 214, accesat la data de
8.06.2012, la adresa http://www.publications.parliament.uk/pa/ld201011/ldselect/ldeucom/125/12504.htm
49
Astfel, cel mai mare aport în constituirea bugetului apar ine celor maxim 1.37 de procente din
P.N.B. la nivelul Uniunii, urmat de sumele provenite din T.V.A. din toate ările membre, din care
pentru buget sunt re inute aproximativ 0.50ș din sumele ob inute. Al i 16ș provin din a a-
numitele surse tradi ionale(taxele de import din târ i ter e), iar 1ș provin din surse marginale,
precum dona iile. Este relevantă în aceea i măsură i distribu ia curentă a fondurilor, a a cum
este ea indicată în figura 5.
După cum se poate observa, sectorul agricol continuă să rămână cel mai mare consumator
bugetar, căruia îi sunt alocate anual în jur de 56.5 miliarde de euro, dintre care aproximativ 43 de
miliarde sunt utilizate în schema unică de plată.
În opinia autorului, sumele investite în schema unică de plată au un poten ial economic care
ar putea fi valorificat dacă ar fi investit în proiecte mai utile. Principiile ce stau la baza creării
schemei unice vizau să elimine excesele vechiului sistem, care sprijinea produc ia în cantită i cât
mai mari i, din acest punct de vedere, ea poate fi considerată drept o schimbare în bine.
Totu i, în configura ia actuală, proprietarii de pământ sunt finan a i de Uniunea Europeană
fără să existe un scop precis al acestei ac iuni122, asa cum exista in perioada cand se dorea
stimularea produc iei. Practic, această abordare nu î i atinge scopul nici măcar în protejarea
mediului i a biodiversită ii prin remunerarea fermierului care renun ă la profitul revenit ca
urmare a cultivării pământului pentru a lăsa pământul să se regenereze, acesta fiind doar un efect
marginal. În acela i timp, schema unică de plată, ca i precedentul său, avantajează marii
proprietari de pământ într-un grad mult mai ridicat decât sunt avantaja i micii fermieri123, din
acelea i considerente legate de rentabilitate prezentate în capitolul anterior.
Schema unică de plată nu promovează în mod activ nici produc ia, nici protejarea efectivă a
mediului. Se bazează pe un simplu efect pasiv al neutilizarii pământului în mod tradi ional. Nu
există garan ii sau indicatori clari ai efectelor pozitive pe care această schemă le introduce. Mai
mult de atât, ea promovează acest ciclu neproductiv pe o perioadă nedeterminată.
În opinia autorului, există cel pu in două direc ii de ac iune care pot pune capăt acestei stări de
lucruri. O primă variantă presupune eliminarea completă a schemei unice de plată i
122
New challenges, new CAP, Birdlife International`s vision for the future of the EU Common Agricultural Policy,
pg. 6, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://www.birdlife.org/eu/pdfs/CAP%20Brochure.pdf
123
Ibidem, pg. 6
50
redirec ionarea fondurilor în alte sectoare. Această măsură ar degaja peste 40 de miliarde de
euro, care ar putea fi utilizate într-un mod mult mai concret în alte domenii-cheie, dar este relativ
nerealistă pentru că P.A.C. nu a func ionat niciodată pe baza unor criterii tradi ionale precum
rentabilitatea economică sau formula fundamentală de tip cerere-consum, fiind în ultimele
decenii doar o op iune politică la nivel european.
De aceea, cea de-a doua variantă de rezolvare a problemei ar presupune înlocuirea schemei
unice de plată cu un sistem care să se axeze pe sprijinul micilor fermieri, i nu a tuturor
producătorilor agricoli. Această schimbare ar respecta întru totul prevederile Tratatului de la
Roma legate de agricultură, unde ferma familială era men ionată ca prim recipient al fondurilor
pentru agricultură. Concentrarea sprijinului financiar pe o anumită categorie de producători ar
avea drept rezultat rezultate mai clare în domeniu i un mai bun sprijin pentru fermierii care au
cea mai mare nevoie de fondurile europene pentru a putea rămâne competitivi pe pia ă. Un alt
efect poten ial al acestei politici ar fi încurajarea integrării unui număr mai mare de persoane
tinere în activită i legate de agricultură, indiferent de ara în care locuiesc.
Un sondaj eurostat publicat în 2011 i având ca subiect mărimea fermelor din Uniunea
Europeană indică faptul că fermele mari, respectiv fermele întinse pe o suprafa ă de 80 de
hectare sau mai mult, ocupă 20ș din totalitatea pământului arabil disponibil, în timp ce fermele
mici(care se întind pe suprafe e mai mici de 100 de hectare) ocupă restul de 80ș din terenul
agricol124. Acela i document indică faptul că profiturile fermelor mari depă esc cu mult pe cel al
fermelor de mici dimensiuni, în ări precum România, Ungaria sau Slovacia ajungându-se ca o
fermă mică să genereze doar 1% din profitul unei ferme de mari dimensiuni125.
Ace ti indicatori sugerează că micii producători agricoli sunt mult mai vulnerabili în plan
economic, în timp ce marile ferme sunt suficient de rentabile încât să poată fi excluse din schema
de plăti directe, aceasta fiind o modalitate practică prin care ar putea fi economisite sume
importante din buget, în timp ce unele fonduri ar putea fi pur i simplu utilizate în programele de
dezvoltare rurală sau sprijinul micilor fermieri.
124
Martins, Carla, Tosstorff, Guenther, Large farms in Europe, eurostat Statistics in Focus, 2011, pg. 1, accesat la
data de 8.06.2012, la adresa http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-SF-11-018/EN/KS-SF-11-
018-EN.PDF
125
Ibidem, pg. 4
51
În cadrul general al cheltuielilor bugetare, agricultura nu este singurul departament care poate
fi reformat în vederea reducerii sau optimizării cheltuielilor, dar este cu siguran ă prima zonă în
care s-ar putea interveni pentru recuperarea anumitor fonduri.
Însă reforma bugetară nu presupune numai optimizarea cheltuielilor. În ultimii ani s-au
propus i adăugarea unor noi surse de finan are pentru buget. Această abordare ar fi conformă cu
articolul 311 din Tratatul privind Uniunii Europene, unde se specifică clar că “Uniunea î i va
asigura mijloacele necesare atingerii obiectivelor sale i pentru realizarea politicilor sale126”. Din
punct de vedere formal, Uniunea Europeană dispune de autonomia necesară pentru a efectua
modificări privitoare la resursele bugetare. În plan practic însă, acest tip de decizii trebuie să fie
acceptate i de efii de stat sau de guvern ale ărilor membre.
Din cauza perioade de incertitudini prin care trece Uniunea în perioada curentă, dar i ca
urmare a unei atitudini tipic conservatoare în privin a acestui subiect, politicienii europeni fie
ignoră proiectele de introducere a unor surse noi de finan are, fie le resping în mod direct. Un
exemplu tipic de astfel de atitudine este consemnat de Iain Begg în una din lucrările sale. El face
referire la o conferin a de presă din 2010 în timpul căreia cancelarul Germaniei, Angela Merkel,
a fost întrebată care este opinia ei în legătură cu introducerea unei noi taxe europene, la care ea a
răspuns “Din moment ce îmi pui o întrebare atât de directă, eu declar că sunt împotriva
introducerii unei taxe europene”127.
Astfel de abordări ale subiectului arată indisponibilitatea politică în această perioadă
referitor la ideea introducerii unor noi taxe, ceea ce indică dificultă ile pe care proiectele din
domeniu trebuie să le depă ească pentru a putea fi luate în considera ie. Chiar i sub aspect
formal, orice propunere în această direc ie trebuie să îndeplinească o serie de criterii pentru a
deveni viabilă. Aceste criterii nu sunt de natură legislativă, neexistând o legisla ie în această
privin ă, dar sunt necesare pentru că arată care sunt aspectele de natură politică, economică sau
socială de care trebuie să se ină cont în propunerile pentru introducerea de noi surse de finan are
pentru buget.
126
Versiune Consolidată A Tratatului Privind Func ionarea Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al Uniunii Europene,
2008, pg. 115, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:115:0047:0199:ro:PDF
127
Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International Policy Analysis, 2011, pg. 3,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
52
În lucrarea privind posibilitatea introducerii unei noi taxe europene, Iain Begg ia în
considerare criterii precum eficien a economică, echitatea între ările care contribuie, stabilitatea,
echitatea redistribu iei, etc128. Criteriile numite de Begg nu sunt altceva decât factorii cu care
orice taxă s-ar intersecta din faza colectării sumelor i până în faza redistributivă, în care sumele
strânse sunt reinvestite în conformitate cu politicile europene în domeniul aflat în discu ie. O
versiune simplificată a acestor criterii ar trebui să înceapă cu analizarea sectorului sau activită ii
economice vizate pentru taxare. Aceasta ar trebui să în primul rând o activitate universală,
respectiv să fie prezentă în toate statele membre. Altminteri, în cazul în care taxarea se aplică
unei activită i economice specifice unei regiuni există riscul că guvernul ării în care se află
localizată acea regiune să protesteze, invocând faptul că respectiva taxă ar fi discriminatorie,
pentru că nu toate ările sunt taxate, i doar o parte a sumelor colectate prin respectiva taxa ar
reveni statului afectat.
Un alt motiv pentru care activitatea taxată ar trebui să fie specifică tuturor ărilor membre
ine de latura cantitativă a taxelor. O activitate rastransă, marginală a economiei europene nu ar
putea contribui prin taxare la bugetul Uniunii decât cu sume nesemnificative. Un alt criteriu se
raportează la eficien a i gradul de profitabilitate al zonei economice vizate. Nu pot fi luate în
considerare decât acele activită i economice care prezintă un indice de profitabilitate ridicat,
astfel încât taxarea să nu constituie o povară fiscală i să pună în pericol acea ramură economică.
În acela i timp, trebuie să se ină cont de nivelul existent de taxare al respectivei activită i
din ările membre. Contextul ideal ar fi unul în care activitatea vizată ar fi una desfă urată în
toate ările membre, are o rată de profitabilitate ridicată, i care nu este încă impozitată de către
statele na ionale.
Nivelul la care se exercită impozitarea constituie un alt criteriu care influen ează eligibilitatea
unei taxe. Cu alte cuvinte, trebuie stabilit în ce fază de produc ie, plasare pe pia ă a produselor
sau serviciilor ar trebui să intervină impozitarea. În cazul în care o noua taxă ar viza produc ia
de tip industrial, atunci producătorul este afectat în mod direct, pe când impozitarea pe produse
sau servicii consumate ar afecta direct consumatorul, respectiv cetă eanul european.
128
Ibidem, pg. 7
53
Un alt criteriu important este sustenabilitatea pe termen lung a taxei. Dacă ramura
economică vizată pentru taxare este volatilă prin natura ei, sau prezintă tipare foarte variabile ale
consumului i profitului, atunci ea nu este potrivită pentru taxare pentru ar genera probleme
referitoare la contribu ia ei bugetară.
Nu există foarte multe domenii care să respecte criteriile enumerate mai sus, însă proiectele
deja create care indică diverse noi surse de taxare au găsit solu ii care corespund profilului creat.
Una din propuneri vizează crearea unei taxe pe emisia de dioxid de carbon sau pe consumul
de energie, aplicabilă la nivel de comunitate. Cel mai probabil, această idee s-a profilat în
contextul con tientizării tot mai largi a efectelor negative pe care activitatea umană i în special
industria asupra mediului înconjurător. Problema protejării mediului a devenit o preocupare i
pentru Uniunea Europeană, astfel încât de-a lungul timpului s-au introdus norme de poluare în
diverse ramuri ale industriei. A a cum notează Iain Begg, con tietizarea efectelor negative ale
activită ii omului atât la nivel politic, cât i comunitar, poate constitui o premisă pentru
sprijinirea unei taxe ce ar impozita emisiile de dioxid de carbon sau consumul de energie129.
Acela i autor indică însă i faptul că această idee pentru o taxă este foarte vagă, deoarece nu s-a
ajuns la un consens general în ceea ce prive te domeniul sau domeniile ce vor fi impozitate.
Totodată, datorită existen ei unui decalaj între regiuni, mediul urban i rural, în ceea ce prive te
consumul de energie i emisiile, se poate vorbi i despre un efect discriminatoriu al acestei taxe,
dacă ea se va aplica.
O altă problemă a acestei poten iale taxe ar fi faptul că ea ar afecta în mod direct componente
aflate la baza economiei, respectiv industria i transporturile. Acest lucru ar putea reduce
sprijinul acordat acestei taxe, în special în ările mai sărace ale Uniunii, care nu- i permit să
investească în protejarea mediului la fel de mult ca ările mai dezvoltate. Mai mult de atât, taxele
pe emisii i consumul de energie ar putea constitui un impediment pentru dezvoltarea
economiilor ărilor mai pu in dezvoltate, ceea ce ar intră în conflict cu politicile comunitare care
vizează dezvoltarea economică. Astfel, în ciuda argumentelor ce favorizează aplicarea unei
astfel de taxe, există impedimente la fel de relevante în calea aplicării ei.
129
54
Un exemplu în acest sens este taxa pentru transportul aerian, intrată în vigoare din ianuarie
2012. Conform legisla iei adoptate, toate companiile aviatice care operează în ările membre ale
Uniunii Europene trebuie să plătească pentru emisiile de dioxid de carbon ale avioanelor folosite,
odată ce depă esc un anumit prag al emisiilor. Această nouă taxă a provocat proteste pe plan
interna ional, din partea unor ări precum China i Statele Unite ale Americii, care se împotrivesc
noii taxe. China chiar a blocat opera ia de achizi ie a unor avioane produse în Uniune pentru a
determina autorită ile să renun e la această taxă130. Astfel de situa ii sunt inevitabile atunci când
se încearcă taxarea unor zone economice foarte profitabile, i care în mod tradi ional beneficiau
de un statut privilegiat în ceea ce prive te gradul de taxare, cum este industria aviatică.
Fără să constituie un motiv de descurajare, astfel de reac ii arată că procesul de adoptare i
aplicare a unor noi taxe este unul deosebit de complex, motiv pentru care pu ine din propunerile
din acest domeniu ajung să se materializeze. Totu i, taxa pe emisii, destinată operatorilor
aviatici respectă criteriile de eligibilitate deja discutate i este viabilă în condi iile în care, de i
profitabil, acest sector economic nu reprezintă o industrie fundamentală în economiile na ionale.
Efectul poten ial negativ pe care îl poate avea noua taxa se leagă de cre terea pre ului biletelor i
scăderea numărului de călători. Chiar dacă s-ar întâmpla acest lucru, în interiorul Comunită ii
nevoia de transport poate fi asigurată i transportul pe calea ferată, mai pu in poluant decât cel
aviatic i din acest motiv, autorul consideră că introducerea noii taxe este justificată.
O altă poten ială sursă de venit pentru bugetul Uniunii Europene ar putea fi taxa pe profit la
nivelul companiilor europene. Această idee nu este una nouă, Comisia Europeană publicând
încă din 2001 un Comunicat i un studiu aferent asupra acestei probleme131. A a cum indică i
Begg, una din premisele care stau la baza acestui proiect este aceea că companiile europene î i
realizează o propor ie semnificativă din profituri ca urmare a operării pe pia a comună, i prin
urmare Uniunea are dreptul să taxeze aceste venituri132. Totu i, pentru că noua taxă să poată
func iona, este nevoie de adoptarea unei baze comune a taxării, idee care a fost dezbătută încă
130
Wynn, Gerard, Eu Airline Carbon Tax Friction is Hint Of New Climate Politics, 2012, accesat la data de
8.06.2012, la adresa http://www.huffingtonpost.com/2012/03/20/eu-airline-carbon-tax-politics_n_1367155.html
131
Overview, Taxation And Customs Union, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/taxation_customs/taxation/company_tax/gen_overview/index_en.htm
132
55
din 1975, când Comisia a înaintat o propunere in acest sens133. Pentru că tratatele ce stau la
baza func ionării Uniunii nu specifică necesitatea unei asemenea armonizări, cele 27 de state
membre i-au dezvoltat propriile sisteme de impozitare ale profiturilor companiilor.
Astfel, există o problemă de natură administrativă ce trebuie abordată pentru ca această taxă
să poată fi colectată în condi iile corespunzătoare, motiv pentru care Comisia a publicat în martie
2011 propunerea pentru o Bază Consolidată Comună de Taxare(Common Consolidated
Corporate Taxe Base), aceasta fiind în esen ă o metodă unică de calculare i taxare a veniturilor
pentru companiile care operează în interiorul Uniunii, chiar dacă o parte din aceste venituri sunt
ob inute ca urmare a opera iunilor desfă urate în ări ter e, atât timp cât acea companie î i are
sediul pe teritoriul unuia din statele membre . Avantajele unei asememea baze comune de taxare
sunt evidente i pentru companiile care desfă oară opera iuni în mai multe ări, pentru că în acest
mod ele î i vor calcula impozitele raportându-se la un singur set de reguli, în loc să fie nevoie să
se raporteze la legisla ia distinctă a fiecărei ări în parte.
Totu i, ultimul i cel mai problematic aspect în procesul de adoptare al acestui nou sistem
rămâne modul în care guvernele na ionale abordează problema, în condi iile în care regimul de
impozitare are rolul unui instrument financiar puternic, dupa cum spune si Begg134. Până în
prezent, ările au libertate deplină în alegerea nivelului de impozitare al profiturilor companiilor
care operează pe teritoriul na ional, ceea ce poate atrage investitorii i companiile care vor să
opereze pe pia a comună, beneficiind în acela i timp de un regim de taxare scăzut.
Chiar i în condi iile adoptării noului sistem, taxa aferentă care ar putea fi introdusă în
beneficiul bugetului Uniunii nu este garantată, i nici dorită, în condi iile în care taxele pe
profitul companiilor reprezintă circa 2ș din PIB-ul la nivel de Uniune, respectiv o sumă
suficient de mare încât poată acoperi de una singură cheltuielile Uniunii135. Pentru că sumele
derivate din aceste taxe sunt semnificative, este improbabil că guvernele na ionale vor accepta
introducerea acestei noi taxe în perioada următoare.
133
134
135
Ibidem, pg. 13
56
O subdiviziune a taxei pe profit este reprezentată de taxele din sectorul financiar, unde
operează institu ii despre care Begg spune că sunt caracterizate în general drept abile în evitarea
taxării activită ii lor. Acela i autor sus ine însă că o parte a problemelor financiare curente ale
guvernelor derivă din faptul că acestea s-au bazat în exces pe veniturile provenite din sectorul
financiar, mai ales din specula iile financiare136, de unde rezultă că aceste opera ii contribuie cu
sume consistente la bugetele na ionale. De aceea, au existat mai multe propuneri ce vizau
taxarea la nivel comunitar al diverselor opera iuni financiare.
Una din aceasta este taxa pe tranzac ii financiare, care a primit pe data de 23 mai 2012 votul
de aprobare din partea Parlamentului european137. Pe baza acestei noi surse de finan are, se
inten ionează că 2/3 din taxele colectate din sectorul financiar să revină Uniunii Europene, astfel
încât contribu iile bazate pe P.I.B. ale ărilor membre să poată fi scăzute cu 50ș până în anul
2020138. În timpul dezbaterii asupra acestei chestiuni, raportorul Anni Podimata a declarat că
“Taxa pe tranzac ii financiare e o parte integrantă a ie irii din criză. Ea va aduce o distribuire
mai echitabilă a greută ii crizei. Taxa pe tranzac ii financiare nu va duce la relocări în afara U.E.
pentru că costurile ar fi mai mari decat platirea taxei139”.
Această nouă taxă nu asigură mărirea bugetului comunitar, însă oferă un sistem de taxare
omogen la nivel de Uniune i un mai mare grad de independen ă financiară. Ultimul sondaj
eurobarometru arată că 66ș din europeni sunt în favoarea unei astfel de taxe140”.
Totodată, faptul că propunerea include o reducere masivă a contribu iilor directe ale
statelor membre nu este decât un argument pentru guvernele na ionale de a sprijini această nouă
taxă, sau mai bine spus, această redirec ionare de fonduri de la nivel na ional la cel comunitar.
136
137
European Parliament votes in favor of financial transaction tax, Financial Programming And Budget, 2012,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://ec.europa.eu/budget/news/article_en.cfm?id=201205241039
138
The financial transaction tax will reduce Member States` GNI contributions to the EU budget by 50%, Noută i
Intreprinderi si Industrie, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5836&lang=ro
139
Parliament adopts ambitious approach on financial transaction tax, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.europarl.europa.eu/news/en/pressroom/content/20120523IPR45627/html/Parliament-adopts-ambitious-
approach-on-financial-transaction-tax
140
Ibidem
57
O altă posibilitate o constituie taxarea directă a avenitului personal al cetă enilor europeni,
despre care vorbesc, printre al ii, Alves i Afonso. Unul din argumentele aduse în sprijinul
acestei idei indică faptul că “taxele personale constituie una din cele mai directe i vizibile rela ii
între contribuabili/cetă eni i autorită ile alese”. La rândul lor, Alves i Afonso atestă crearea
unei legături directe dintre cetă enii europeni i Uniunea Europeană, întărindu-se astfel i
sentimentul de apartenen ă la identitatea comunitară141.
Pe lângă proiectele enumerate mai sus, autorul poate prezenta i o idee proprie de taxă care
ar putea fi impusă la nivel de comunitate, i care, ca i celelalte proiecte, are la bază taxe care
sunt deja aplicate în unele ări membre. De exemplu, Belgia si Romania au implementant deja o
"taxă verde” pe produsele electronice i electrocasnice care func ionează cu succes, ea
contribuind la acoperirea costurilor de reciclare ale produselor electronice si electrocasnice142.
Această taxă corespunde grijei fa ă de mediul înconjurător pe care Uniunea Europeană a
materializat-o prin diverse legi de-a lungul vremii, astfel încât o nouă “taxa verde” impusă la
nivel comunitar este complet justificată.
Conform unui articol publicat de Comisia Europeană, valoarea industriei de produse electrice
i electronice se ridica în interiorul Uniunii la mai mult de 220 de miliarde de euro în anul
2009143. Prin urmare, este o industrie profitabilă i, în mod inevitabil, are prin natura activită ii
sale un impact semnificativ asupra mediului. Pentru că marea majoritate a produselor electronice
de uz casnic au o durată de via ă de până la 8 ani144, la care se adaugă fenomenul de uzură
morală145, multe din produsele electronice achizi ionate din magazine în Uniunea Europeană sunt
aruncate după un număr redus de ani de utilizare, iar reciclarea acestor obiecte este de obicei un
141
Alves, Rui Henrique, Afonso, Oscar, Reforming the EU Budget: How to Increase Financial Autonomy?, 2008,
pg. 12, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://www.uaces.org/pdf/papers/0801/2008_Alves_Afonso.pdf
“Belgium`s <<green tax>> on electrical and electronic goods enters into force”, Business Alert- EU, Issue 14,
142
2001(06 july), accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://info.hktdc.com/alert/eu0114.htm

143
Study on the Competitiveness of EU electrical and electronic goods markets, accesat la data de 8.06.2-12, la
adresa http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5742&lang=en
144
Life Expectancy of Electronic Equipment, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.retra.co.uk/?page_id=74
145
Uzura morală reprezintă o "pierdere a valorii ma inilor, instala iilor, clădirilor etc. ca urmare a cre terii
productivită ii muncii sociale sau a apari iei altor ma ini, mai perfec ionate”- Uzura Morală, accesat la data de
8.06.2012, la adresa http://contabilitateafirmei.manager.ro/dictionar/uzura_morala.htm
58
proces dificil, în mai multe etape, i la finalul căruia nu sunt reciclate decât o parte din
materialele utilizate în etapa de produc ie. Totodată, trebuie men ionat i faptul că majoritatea
acestor obiecte(televizoare, telefoane mobile, computere, aparate audio-video etc) nu reprezintă
bunuri de strică necesitate, chiar dacă trebuie să se tină cont de faptul că în industria
producătoare de bunuri electronice activează circa 4.3 milioane de angaja i146, produc ia de acest
tip implicând i utililizarea de resurse materiale i energetice semnificative.
inând cont de to i ace ti factori, o taxa impusă la vânzarea produselor electronice i
electrice de uz casnic are avea o dublă utilitate. În primul rând, sumele colectate ar putea fi
investite în construc ia de noi facilită i de reciclare, creându-se pe parcurs i noi locuri de muncă,
dacă va fi creat un program european în acest sens. În al doilea rând, fără să afecteze în mod
semnificativ industria producătoare, noua taxă ar putea avea un efect marginal de descurajare al
poten ialilor cumpărători, care poate vor fi astfel motiva i să- i repare produsul defect sau să-l
folosească pentru o perioadă mai lungă de timp în cazul în care acesta nu se defectează, în loc să
cumpere unul nou.
Pe lângă toate considerentele deja enun ate, această taxă ar respecta i ar completa
obiectivele directivei 2002/96/EC din 2003 asupra de eurilor de echipamente electrice i
electronice care propune schimbări ce vizează produc ia, utilizarea i reciclarea acestei categorii
de produse, astfel încât ca ele să poată fi reparate mai u or, reutilizate, sau reciclate147. Trebuie
men ionat că resursele provenite de pe urma unei taxe în domeniu pot fi investite i în crearea
unor condi ii mai bune de colectare i prelucrare a de eurilor, inclusiv de către producător, în
condi iile în care această directivă a fost revizuită în 2008 datorită greută ilor pe care actorii
economici i administra iile regionale le-au întâmpinat la punerea în aplicare a directivei148.
Toate proiectele explicate succint în prezenta sec iune a lucrării sunt viabile din punct de vedere
146
Study on the Competitiveness of EU electrical and electronic goods markets, accesat la data de 8.06.2-12, la
adresa http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5742&lang=en
147
“Directive 2002/96/EC Of The European Parliament And The Council of 27 january 2003 on waste electrical and
electronic equipment (WEEE)”, Official Journal of the European Union L37/24, accesat la data de 22.06.2012, la
adresa http://eur-lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:037:0024:0038:en:PDF
148
Propunere de Directivă a Parlamentului European si a Consiliului privind deșeurile de echipamente electrice i
electronice (DEEE)(reformare), Alte informatii despre Echipamentele electrice i electronice, accesat la data de
21.06.2012, la adresa http://www.deseurielectrice.ro/alte_informatii.htm
59
economic i administrativ, dar prezintă totodată i un punct slab comun sub forma lipsei
sprijinului politic necesar pentru intrarea lor în vigoare, cu excep ia taxei pe tranzac ii financiare,
care însă nu extinde baza de finan are, ci modifică numai metoda de colectare a sumelor
necesare.
Opinia autorului în această privin ă este că atitudinea conservatoare a reprezentan ilor ărilor
membre în problemele ce in de ridicarea plafonului de finan are i adoptarea unor noi surse de
venit pentru bugetul Uniunii nu este decât efectul unei mentalită i care continuă să considere
statul-na iune ca actor principal în plan regional i interna ional. Drept urmare a acestei stări de
lucruri, este probabil că schimbările în plan bugetar vor fi adoptate în aceea i manieră ca i până
acum, respectiv prin presiunea exercitată de Comisia Europeană i cea exercitată de factori
externi sau circumstan e în care s-ar putea afla Uniunea la un moment dat, situa ii care au fost
deja exemplificate în cadrul acestei lucrări.
Discu ia privitoare la propunerile de reformare i extindere a resurselor bugetare conduce în
mod inevitabil la întrebarea privitoare la mărimea bugetului Uniunii. Cât de mare ar trebui să fie
bugetul, raportat la dimensiunea bugetelor na ionale ale ărilor membre, de pildă? În final,
pentru aflarea răspunsului, e necesar să se discute i despre func ia resurselor bugetare
comunitare în actuala configura ie, dar i despre scopul pe care ele ar putea i ar trebui să le aibă
în politica europeană. Fiecare din aceste chestiuni va fi tratată separat.
Primul capitol a tratat i problema dimensiunii bugetului Uniunii Europene. Tot acolo a fost
relevată iopinia unor autori precum Jacques Pelkmans, care a caracterizat bugetul comunitar ca
fiind “minuscul149”, în condi iile în care aceste nu reprezintă decât maxim 3ș din media
bugetelor na ionale ale ărilor membre. Întradevăr, această diferen ă i efectul ei în ceea ce
prive te eficacitatea politicilor europene este imposibil de negat, mai ales în condi iile în care
astăzi politicile europene adresează probleme din foarte multe domenii, de la problemele de
mediu la drepturile omului, agricultură i reabilitarea zonelor industriale aflate în declin. Se
poate, a adar, afirma că toate aceste probleme nu pot fi rezolvate în mod eficient cu sumele
existente. În acela i timp însă, un posibil contraargument ar fi acela că atribu iile Uniunii
Europene sunt reduse, în raport cu cele ale unui stat na ional, i prin urmare nu este necesară o
149
60
cre tere a pragului de finan are existent. Totu i, influen a i rolul de ansamblu al Uniunii
Europene, date de unitatea politică în domeniile selectate a statelor membre îi conferă acesteia o
putere de decizie semnificativă, iar dimensiunea suprana ională îi atribuie un rol distinct în
politica europeană.
În prezent, principala func ie a bugetului este cea redistributivă, aspect criticat de o serie de
autori. Heinemann i Lefebvre, de pildă, consideră că una din probleme curente legate de buget
este accea că o propor ie prea mare din el este utilizată ca un simplu transfer de resurse între
state, i prea pu in în investi ii reale la nivel european150. Altfel spus, Uniunea Europeană nu
dispune în acest moment de o politică originală proprie, care să reprezinte cetă enii europeni, i
nu cetă enii statelor membre. Toate ac iunile i politicile europene func ionează ca o extensie a
politicilor na ionale.
Fără ca acest fapt să fie unul negativ, trebuie spus că este insuficient ca o forma iune politică
de tip federativ precum Uniunea Europeană să- i limiteze ac iunile la o simplă redistribuire de
fonduri i o coordonare cu politicile na ionale existente. Problema e suficient de gravă încât să
poate fi considerată un handicap la nivelul Uniunii, i un motiv al încetinirii procesului de
integrare.
De altfel, în ultimii 3 ani Uniunea Europeană a trebuit să se confrunte i cu efectele crizei
economice prin care trece Europa în acest moment, care a dus la retragerea sprijinului pentru
politicile deja asumate de Uniune. Unii autori, precum Chopin i Foucher, adoptă un punct de
vedere extrem de pesimist cu privire la capacitatea Uniunii de a- i îndeplini obliga iile asumate
într-o serie de politici, precum politica energetică comună i politica externă comună, ambele
intrate în vigoare odată cu tratatul de la Lisabona151. În aceea i lucrare, se sugerează faptul că
“bugetul european nu se află în pericol de insolven ă […] dar se află in prag de colaps
politic”152.
Heinemann, Lefebvre apud Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International
150
Policy Analysis, 2011, pg. 7, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf

151
Chopin, Thierry, Foucher, Michel(editori), Schuman Report On Europe State Of The Union 2011, Editura
Springer-Verlag, Paris France, 2011, pg. 62, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://ebookee.org/Schuman-
Report-on-Europe-State-of-the-Union-2011-repost-_1482752.html
152
Ibidem, pg. 62
61
Cu alte cuvinte, problema nu rezidă în incapacitatea statelor na ionale de a mai contribui

la bugetul comunitar, ci mai degrabă în pierderea sprijinului politic pentru politicile asumate, i
costurile corespunzătoare. În raportul pe anul 2011 a funda iei Schuman, Chopin i Foucher î i
propun să demonstreze că solu ia crizei prin care trece în prezent Uniunea Europeană este o mai
bună solidaritate financiară, urmată de solidaritatea bugetară. Se scrie că “Daca Europa e privită
prin perspectiva limitată a administra iilor bugetare, ea pare să fie o sursă continuă de cheltuieli.
Dacă inversăm această perspectivă folosind viziunea pe termen lung a Europei, descoperim
posibilită i extraordinare de a economisim- prin atribuirea de noi competen e U.E. care sunt mai
pu in costisitoare i mai eficiente la nivel european. Până la urmă, un euro bine investit în
Bruxelles ne permite să economisim 27 de euro in statele membre153. În continuare, autorii
discută despre cre terea eficien ei în sectoare precum apărarea i cercetarea tiin ifică prin
combinarea ac iunilor finan ate până acum în plan na ional în politici desfă urate la nivelul
Uniunii Europene.
Această idee nu este una nouă, reprezentând acela i scop fundamental care a stat la baza
semnării tratului din 1951. Nici instrumentul sugerat pentru întărirea unită ii politice nu este
unul nou. i Ali M. El-Agraa indică faptul că unitatea politică este precedată de unitatea
economică, i că cooperarea în plan economic poate fi principalul promotor în procesul de
unificare politică în spa iul comunitar. Din acest motiv, instrumentele economice, precum
bugetul comunitar, trebuie să fie consolidate i folosite la întregul lor poten ial, fiind factori de
stabilitate economică i socială. La rândul lor, politicile bugetare, ce acoperă o varietate de
domenii(mai ales fondurile structurale), pot i sunt folosite cu succes în adresarea problemelor
curente ale spa iului comunitar. Din păcate, datorită subfinan ării, nu se poate încă vorbi de
buget ca de un instrument eficient i rapid de interven ie în cazul unor situa ii cum ar fi criza
datoriilor suverane. Există alte mijloace de adresare a acestor probleme, cum ar fi solidaritatea
în plan financiar.
A a cum s-a mai scris, bugetul Uniunii Europene poate fi însă instrumentul de finan are al
unor proiecte originale europene, care să nu constituie doar o continuare a politicilor na ionale, i
153
Chopin, Thierry, Foucher, Michel(editori), Schuman Report On Europe State Of The Union 2011, Editura
Springer-Verlag, Paris France, 2011, pg. 63, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://ebookee.org/Schuman-
Report-on-Europe-State-of-the-Union-2011-repost-_1482752.html
62
care să poată fi numite produse al unei veritabile ini iative europene. La finalul acestui capitol i
al lucrării, autorul va propune un asemenea proiect, în ciuda faptului că problemele curente ale
Uniunii au creat un climat politic ostil fa ă de modificări radicale ale structurii bugetului. Dar, în
condi iile în care aceste probleme afectează mai multe state membre i reprezintă, într-o oarecare
măsură, un efect al contextului global, se poate presupune că liderii politici europeni vor
continua procesul de mediere al acestei situa ii la nivel de Uniune, a a cum a fost abordată i
problema datoriilor suverane ale Greciei.
Pe lângă argumentele ce in de eficien a economică prezentate de Chopin i Foucher,
motivele pentru care e necesar ca solu iile la problemele ărilor membre ale Uniunii Europene să
fie adoptate la nivel comunitar in de efectele comune pe care procesul de globalizare(folosit aici
ca termen general, ce implică globalizarea de natură finaciară, economică, socială, politică i
culturală) a dus la crearea de noi interdependen e care se accentuează în mod constant. În acest
context, chiar i în absen a unei forme de asociere politică la nivel regional, problemele de orice
natură a unei ări din Europa se vor repercuta i în ările vecine. De aceea Uniunea Europeană
reprezintă un element critic al stabilită ii regionale, i din acelea i considerente bugetul european
a fost drept scop, pe lângă func ia de autofinan are al Uniunii la nivel administrativ, i reducerea
disparită ilor între regiuni i ări, precum i subven ionarea unor activită i considerate importante
pentru economia europeană, precum agricultura.
Unul din domeniile care a prezentat mereu un grad ridicat de interes pentru toate ările
Uniunii a fost asigurarea securită ii energetice. Energia, indiferent de modul în care e produsă,
este esen ială nu numai pentru nevoile cetă eanului de rând, ci i pentru industrie. Totodată,
eforturile pentru asigurarea securită ii energetice au dus, în unele cazuri, i la momente de
dezbinare în interiorul Uniunii, atunci când diversele ări membre au negociat separat importurile
de energie de la producători ter i(exemplu- conducta separată de gaze naturale dintre Rusia i
Germania) . Aceste divergen e au fost recunoscute i de comisarul european pentru energie, la o
conferin ă inută in 2009154. De aceea, se poate afirma că energia este un sector prioritar pentru
ările europene, i ar trebui ca i politcile Uniunii să reflecte această stare de lucruri.
154
Energy security in Europe: Andris Piebalgs, European Commisioner for Energy. ANU, may 2009, 2010, accesat
la data de 8.06.2012, la adresa http://www.youtube.com/watch?v=d9951U3r60o
63
Aten ia acordată sectorului energetic s-a materializat târziu la nivelul Uniunii, primul raport
privind strategia europeană pentru asigurarea energiei fiind publicat în 2006, i tot atunci au
început eforturile pentru construirea unei politci unitare cu scopuri clare în acest sens. Cele mai
probabile cauze care au declan at acest demers sunt precizate chiar în raport, sub forma
“pre urile pentru petrol i gaze cresc. Ele aproape s-au dublat În U.E. în ultimii doi ani, urmate
fiind de pre urile la curentul electric155”. Pentru adresarea acestei probleme, dar i a celei
referitoare la încălzirea globală, la Consiliul European din 2007 s-au stabilit o serie de scopuri de
atins pentru anul 2020. Printre acestea, se numără reducerea emisiilor de dioxid de carbon cu
20ș, de a cre te aportul resurselor renegenerabile de energie la 20ș din totalul produs, i de a
cre te eficien a energetică la 20%156. La acestea se poate adaugă i scopul ce ine de
modernizarea infrastructurii energetice în statele membre. În 2010, reprezentan ii statelor
membre au stabilit la summit-ul din iunie care vor fi contribu iile na ionale în vederea atingerii
acestor scopuri157.
A adar, în momentul de fa ă Uniunea Europeană i-a fixat obiectivele legate de problema
energetică, i s-au decis care vor fi contribu iile individuale ale statelor în vederea realizării lor.
În ansamblu, se dore te cre terea eficien ei energetice în interiorul Uniunii Europene, scăderea
dependen ei de importuri, în condi iile în care este “cel mai mare importator global de resurse
energetice primare158”, si reducerea emisiilor de carbon.
Ceea ce lipse te însă este un program de construc ie a mijloacelor de produc ie a energiei
regenerabile, în principal turbine eoliene i panouri fotovoltaice, acestea putând fi construite nu
prin contribu ii na ionale separate pentru acest demers, ci prin realocarea unor resurse deja
existente dintr-un sector mai pu in eficient i important pentru economie, astfel încât proiectele i
155
Green Paper- A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy {SEC(2006)317}
/*COM/2006/0105 final */, 2006, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_doc=COMfinal&an_doc=2
006&nu_doc=105
156
ibidem
157
`Europe 2020`: Green growt and jobs?, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.euractiv.com/priorities/europe-2020-green-growth-and-jobs-linksdossier-280116
158
European Energy Security, European Union Center of North Carolina EU Briefings, pg. 1, accesat la data de
8.06.2012, la adresa
http://www.unc.edu/depts/europe/business_media/mediabriefs/Brief11_Energy_security_web.pdf
64
achizi iile na ionale să poată fi subven ionate prin Uniunea Europeană. Din motive deja
enumerate, autorul consideră că cea mai bună resursă în acest sens este schema unică de plată,
care consumă anual în jur de 33ș din bugetul Comunită ii, respectiv în jur de 42 de miliarde de
euro. În cazul în care ajutoarele directe ar fi reduse treptat până la o valoare de 50ș din nivelul
actual, i cele 21 de miliarde de euro ar fi reinvestite în programul men ionat, beneficiile ar
depă i cu mult pierderile.
Chiar dacă unii producători agricoli majori ar fi afecta i în mod serios de reducerea plă ilor
către schema unică, nu trebuie pierdut din vedere faptul că ările mai sărace ale Uniunii, precum
România i Bulgaria, reprezintă un poten ial mare pentru investi ii străine în sectorul agricol. Nu
există nici un impediment major pentru ca un producător european să acceseze un credit, să
cumpere teren într-o ară a uniunii unde costurile de produc ie sunt mai mici i să înceapă
produc ia, de pe urma căreia să realizeze o rată mai mare de profit decât în ara de origine. În
acela i timp, Comisia Europeană sprijină procesul de liberalizare al comer ului cu produse
agricole, în condi iile în care Uniunea Europeană este cel mai mare importator i exportator de
produse agricole, produsele importate fiind în general materii prime care sunt mai apoi procesate
i revândute pe pia a comună i cea externă159. Pe de altă parte, sectorul energetic e mult mai
vulnerabil decât cel agricol, în condi iile în care nu există nici un export de energie, Uniunea
Europeană fiind dependentă de exporturi într-o măsură tot mai mare.
Astfel, în condi iile în care Uniunea deja a început un proces de eficientizare al consumului
de energie i unul de modernizare al re elei electrice, este evident că etapa următoare va trebui să
includă i introducerea la scară largă a mijloacelor de producere a energiei regenerabile, proces a
cărui baze pot fi puse în perioada imediat următoare, printr-un program dedicat, care să aibă la
dispozi ie fonduri consistente. Prima etapă în acest proces ar include realizarea unui studiu care
să stabilească ce surse de energie regenerabilă ar fi mai eficiente în diversele regiuni i care ar fi
costurile de construc ie i între inere al instala iilor aferente. Pe lângă soare i vânt, pot fi
amintite i alte surse alternative de energie, precum energia geotermală, biomasa, gazul metan
emanat de gropile de gunoi, biogaz, bioetanol i hidrogen pentru autovehicule, i altele.
Costurile tranzi iei de la sursele tradi ionale de energie sunt dificil de estimat în această fază, dar
159
Economic Sectors Agriculture, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://ec.europa.eu/trade/creating-
opportunities/economic-sectors/agriculture/
65
fără îndoială că vor fi imense.

Însă i alternativele la această solu ie vor fi costisitoare. Tendin a generală în ceea ce
prive te surse de energie precum petrolul i gazul metan e de cre tere a pre urilor, diferen a
dintre o revolu ie în domeniul energetic i continuarea utilizării de resurse precum i eiul, gazul
metan i energia nucleară e aceea că prima reprezintă în mod clar o solu ie pe termen lung, pe
când cea de-a doua nu prezintă astfel de garan ii.
Un program finan at cu fondurile recuperate din schema unică de plată a P.A.C. ar permite
Uniunii Europene să subven ioneze achizi ia de mijloace de produc ie a energiei regenerabile
pentru statele membre. Există deja ini iative precum programul “Casa Verde” în cazul
României, unde statul ajută la conversia energetică a locuin elor prin subven ii masive160, însă
nu există un program la nivel european în acest sens. În schimb, statele membre au obliga ia
formală de a prezenta fiecare câte un Plan Na ional de Ac iune pentru Energie
Alternativă(Na ional Renewable Energy Action Plan), prin care să ateste modul în care aceste
state vor ajuta la atingerea obiectivelor Uniunii privitoare la consumul i produc ia de energie
până în anul 2020. Această manieră de ac iune e o întruchipare a principiului subsidiarită ii,
conform căruia Uniunea Europeană nu coordonează de la nivel central decât acele ac iuni care nu
pot fi conduse, implementate în mod eficient de autorită ile na ionale sau regionale161.
Chiar i în aceste condi ii, aplicarea unor subven ii majore din partea Uniunii Europene în
vederea achizi iei de panouri fotovoltaice, turbine eoliene i alte asemenea instrumente de
conversie a energiei, precum i crearea unui program responsabil pentru conversia energetică la
nivelul statelor membre nu vor face altceva decât să accelereze acest proces. Concomitent, se
vor crea locuri de muncă, produc ia i cercetarea în domeniu se vor dezvolta, iar stimularea
acestui proces va duce, în final, la independen a energetică a Uniunii Europene i poate chiar să
creeze posibilitatea că aceasta să devină în viitor un exportator de energie, i nu doar un
importator major.
160
Programul Casa Verde 2011, 2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://e-casaverde.ro/programul-casa-
verde-2011.html
161
Principiul subsidiaritati, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0017_ro.htm
66
Cazul prezentat mai sus reprezintă doar una din posibilită ile ce se pot materializa prin
eficientizarea bugetului Uniunii i a politicilor corespunzătoare. În ansamblu, acest capitol a fost
orientat spre planurile de dezvoltare în viitor ale dimensiunii bugetare a Uniunii, cu modificările
de rigoare în legisla ie, dar i în politicile comune. S-a arătat că există deja o serie de proiecte de
reformă pentru bugetul comunitar, o parte axându-se pe crearea unor noi surse de finan are, în
timp ce altele vizează eficientizarea politicilor bugetare.
Nevoia de noi resurse bugetare este motivată de faptul că Uniunea Europeană î i extinde
implicarea i atribu iile în noi domenii, proces care solicită tot mai multe fonduri, în condi iile în
care pragul de finan are al Uniunii Europene i legisla ia în domeniu au rămas neschimbate. În
aceste condi ii, o a doua solu ie se regăse te în posibilitatea de reducere a sprijinului oferit prin
anumite politici mai ineficiente, i utilizarea mai eficientă a sumelor deblocate din sistem
Indiferent de metoda aleasă, decizia finală va fi una de natură politică. În contextul crizei
economice i politice în care se află Uniunea Europeană în prezent, principalii lideri politici au
adoptat o atitudine reticentă fa ă de ideea implementării unor noi taxe, situa ie care poate deveni
problematică pe termen mediu. Chiar i a a, au existat unele schimbări bugetare pozitive în
ultima perioadă, din care pot fi reamintite noua taxă pentru zborurile comerciale pe care Uniunea
o impune începând din acest an, în ciuda protestelor interna ionale, i taxă pe tranzacti
financiare, adoptată tot în 2012, i care nu aduce noi resurse la buget, fiind o măsură prin care
scade gradul de dependentă al Uniunii de contribu iile na ionale directe.
În ultima parte a capitolului, recomandarea autorului de reducere a ajutoarelor directe din
agricultură i reinvestirea lor într-un proiect de o mai mare importan ă strategică este motivată de
ineficien a schemei unice de plată în agricultura i statutul vulnerabil al Uniunii Europene în
calitate de importator net de energie. Astfel, în contextul stagnării pragului de finan are al
Uniunii, realocarea unor resurse de la P.A.C. e o solu ie viabilă din punct de vedere economic i
ar reprezentă o adaptare la tendin ele din ultimele decade, în care agricultura i-a redus treptat
importan a în economiile statelor vestice.
Prin intermediul acestei lucrări, autorul i-a propus să realizeze o analiză multilaterală
asupra bugetului Uniunii Europene. O primă abordare ar fi cea istorică, prin care s-a arătat că
impasul prin care trece Uniunea astăzi nu este primul, i cu siguran ă nu va fi nici ultimul. Prima
comunitate europeană, C.E.C.O., a fost constituită ca reac ie a unei crize prin care trecea Europa
67
după două războaie mondiale care au epuizat ările participante, iar unitatea politică i economică
adusă de proiectul european a a ac ionat ca un liant pentru fo tii inamici, devenind solu ia pentru
redresarea economică în ările membre. În acest proces, resursele bugetare ale comunită ilor au
avut propriul lor rol, în condi iile în care au creat posibilitatea ca proiectul european să fie mai
mult decât o politică interguvernamentală între ări. Uniunea Europeană nu ar fi putut deveni
ceea ce este astăzi în absen a unor resurse i politici proprii, care să ateste atât independen a ei
politică, cât i cea economică, fără de care i-ar fi pierdut autoritatea i importan a.
În ciuda dimensiunilor modeste în raport cu bugetele na ionale, bugetul comunitar a fost
suficient de important încât să declan eze în mod constant dispute între reprezenta ii ărilor
membre i cei ai Uniunii. Faptul că multe din aceste dispute au fost solu ionate treptat, prin
diverse compromisuri este un indicator al procesului de consolidare prin care trece Uniunea
Europeană, i arată că proiectul european este fezabil, în ciuda imperfec iunilor sale.
Politicile finan ate de bugetul comunitar s-au extins în timp, ajungând să atingă o gamă
largă de domenii, de la reconversia profesională a muncitorilor, până la educa ie, agricultură,
industrie i cercetare, contribuind în măsura posibilită ilor la reconstruc ia Europei. Dintre
acestea, P.A.C. este una din cele mai vechi i cea mai costisitoare politică, reprezentând o
preocupare constantă atât la nivelul statelor membre, cât i la nivelul Uniunii. Procesul lung i
lent de reformare a P.A.C. s-a datorat mai ales unei lipse de maleabilitate a reprezentan ilor
na ionali i a grupurilor de interese care au promovat o politică protec ionistă ce a contribuit la
crearea unor dezechilibre pe pia a comună, suprasolicitând resursele bugetare ale Uniunii.
În prezent, Uniunea Europeană trece printr-o nouă criză, ce necesită noi abordări. De i pare
că proiectul european a pierdut în ultimul timp o parte din încrederea din care se bucura până
acum, evenimente precum salvarea Greciei de la colaps economic prin solidaritatea financiară
manifestată la nivel de Uniune indică faptul că această construc ie europeană a devenit prea
importantă pentru na iunile europene pentru a fi abandonată. Chiar dacă o parte din probleme
sunt noi, abordarea comunitară a rămas la fel de relevantă că i în urmă cu jumătate de secol.
În acest sens, e nevoie ca Uniunea să între într-un nou proces de consolidare generală,
bugetul fiind una din componentele ce trebuiesc întărite. Procesul de autonomizare financiară
trebuie să continue, prin adăugarea de noi resurse la buget i eliminarea contribu iilor na ionale
directe care atestă vulnerabilitatea economică i politică a Uniunii în raport cu statele na ionale.
68
În acela i timp, procesul de reformă a P.A.C. trebuie accelerat, astfel încât fondurile să poată fi
folosite într-o manieră cât mai eficientă.
Prin mobilizarea unui buget mai consistent, Uniunea poate atinge un nou stadiu, prin
accentuarea impactului politicilor sale i cre terea influen ei politice. În acela i timp, bugetul
comunitar are avantajul unei relative libertă i de inova ie, adică poate fi folosit pentru a finan a
proiecte care ar fi prea costisitoare pentru a fi implementate la nivelul statelor na ionale, cum ar
fi proiectele de eficientizare energetică i de trecere la energia provenită din surse regenerabile,
care sunt adesea amânate la nivelul unor state membre, de i sunt în mod evident necesare i chiar
esen iale pentru viitorul comun al europenilor.
Din motivele expuse, autorul consideră că bugetul comunitar a avut i va continua să aibă un
rol decisiv în evolu ia Uniunii Europene i rămâne un bun indicator al gradului de independen ă
economică i politică, cu o influen ă directă asupra cetă enilor europeni prin politicile comune
finan ate prin intermediul acestuia.
69
Listă abrevieri
A.G.T.C. Acordul General pentru Tarife i Comer
C.E. Comunitatea Europeană
C.E.C.O. Comunitatea Economică a Cărbunelui i O elului
C.E.E. Comunitatea Economică Europeană
E.C.U. European Currency Unit
F.E.O.G.A. Fondul European de Orientare i Garantare Agricolă
N.A.T.O. North Atlantic Treaty Organisation
O.C.P. Organiza ia Comună a Pie elor
O.M.C. Organiza ia Mondială a Comer ului
P.A.C. Politică Agricolă Comună
P.I.B. Produs Intern Brut
P.N.B. Produs Na ional Brut
T.V.A. Taxa pe Valoarea Adăugată
U.R.S.S. Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice
U.S.D. United States Dollar

70
Bibliografie
Ackrill, Robert, The Common Agricultural Policy, Editura Sheffield Academic Press, Sheffield
England, 2000
Cini, Michelle(editor), European Union Politics, Editura Oxford University Press, New York,
2005
El-Agraa, Ali, The European Union Economics and Policies, Editura Cambridge University
Press, New York, 2007
Milward, Allan, The Reconstruction of Western Europe 1945-51, Editura University of

California Press, Berkeley si Los Angeles, California, 1985
Osterloh, Steffen, Heinemann, Friedrich, Mohl, Phillip, Reform Options for the EU Own
Resources System, Editura Centre for European Economic Research(ZEW), Mannheim,
Germany, 2008
Pelkmans, Jacques, European Integration Methods and Economic Analysis, Editura Pearson
Education Limited, Essex England, 2006
Studii, tratate, articole academice
“Directive 2002/96/EC Of The European Parliament And The Council of 27 january 2003 on
waste electrical and electronic equipment (WEEE)”, Official Journal of the European Union
L37/24, accesat la data de 22.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2003:037:0024:0038:en:PDF
Agenda 2000 For a stronger and wider Union”, Bulletin of the European Union Supplement 5/97,
1997, accesat la data de 6.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/3137/1/3137.pdf
71
Alves, Rui Henrique, Afonso, Oscar, Reforming the EU Budget: How to Increase Financial
Autonomy?, 2008, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.uaces.org/pdf/papers/0801/2008_Alves_Afonso.pdf
Begg, Iain, “An EU Tax Overdue Reform or Federalist Fantasy?”, International Policy Analysis,
2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://library.fes.de/pdf-files/id/ipa/07819.pdf
Brunner, Ariel, Kreiser, Konstanti, “The CAP- the Elephant in the EU Budget Room”, Budgeting
for the Future, Building another Europe, 2008, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
Chopin, Thierry, Foucher, Michel(editori), Schuman Report On Europe State Of The Union
2011, Editura Springer-Verlag, Paris France, 2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ebookee.org/Schuman-Report-on-Europe-State-of-the-Union-2011-repost-_1482752.html
Consolidated Reader-Friendly Edition of the Treaty on European Union(TEU) and the Treaty on
the Functioning of the European Union(TFEU) as amended by the Treaty of Lisbon(2007),
Editura Foundation For EU Democracy, 2008
Consolidated Version Of The Treaty Establishing The European Community, 2002, accesat la
data de 5.06. 2012, la adresa http://www.frontex.europa.eu/assets/Legal_basis/12002E_EN.pdf
Daugbjerg, Carsten, Swinbank, Alan, Curbing Agricultural Exceptionalism: The EU`s Response
to External Challenge, Princeton University, 2006, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.princeton.edu/~pcglobal/conferences/IPES/papers/daugjberg_swinbank_F100_16.pd
f
Energy security in Europe: Andris Piebalgs, European Commisioner for Energy. ANU, may
2009, 2010, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.youtube.com/watch?v=d9951U3r60o
Eurobarometer 73 Public Opinion In the European Union Report Volume 1, European

Commision, 2010, accesat la data 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/public_opinion/archives/eb/eb73/eb73_vol1_en.pdf
72
European Energy Security, European Union Center of North Carolina EU Briefings, accesat la
data de 8.06.2012, la adresa
http://www.unc.edu/depts/europe/business_media/mediabriefs/Brief11_Energy_security_web.pd
f
From The Single Act To Maastricht And Beyond The Means To Match Our Ambitions,
Commision Of The European Communities, 1992, Brussels, accesat la data de 6.06. 2012, la
adresa http://aei.pitt.edu/2938/1/2938.pdf
Green Paper- A European Strategy for Sustainable, Competitive and Secure Energy
{SEC(2006)317} /*COM/2006/0105 final */, 2006, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://eur-
lex.europa.eu/smartapi/cgi/sga_doc?smartapi!celexplus!prod!DocNumber&lg=en&type_doc=C
OMfinal&an_doc=2006&nu_doc=105
Laffan, Brigid, “The big budgetary bargains: from negotiation to authority”, Journal of
European Public Policy 7:5 Special Issue; 725-743, 2000, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
Laffan, Brigid, Shackleton, Michad, “The Budget Who Gets What, When, And How” in
Wallace, Helen et al, Policy-Making in the European Union, varianta online, accesat la data de
making%20in%20the%20european%20union%2C%20ed.%202000%20%20chapter%208%20%
20%20the%20budget%20%20who%20gets%20what%2C%20when%2C%20and%20how%20%
20&source=web&cd=1&ved=0CEsQFjAA&url=http%3A%2F%2Ftucnak.fsv.cuni.cz%2F~plec
h%2FWallace_Laffan%2B_Budget_00.doc&ei=P4DOT8zMMInHsga-
ruXfCg&usg=AFQjCNH-Mhpu5h-UgRMswdvEKUfSHlGLYA
Martins, Carla, Tosstorff, Guenther, Large farms in Europe, eurostat Statistics in Focus, 2011,
accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://epp.eurostat.ec.europa.eu/cache/ITY_OFFPUB/KS-
SF-11-018/EN/KS-SF-11-018-EN.PDF
73
Moyer, Josling apud Levy, Stancich, The exception that proves the rule? The case of the
MacSharry reforms of the CAP, School of Public Administration and Law, Aberdeen, Scotland,
UK, 1997, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/2662/1/002556_1.pdf
New challenges, new CAP, Birdlife International`s vision for the future of the EU Common
Agricultural Policy, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.birdlife.org/eu/pdfs/CAP%20Brochure.pdf
Nunez Ferrer, Jorge, Emerson, Michael, Good Bye, Agenda 2000, Hello, Agenda 2003 Effects of
the Berlin Summit on Own Resources, Expenditures and EU Net Balances, accesat la data de
6.06.2012, la adresa http://aei.pitt.edu/11703/1/50.pdf
Pezaros, Pavlos, An Introduction To The Common Agricultural Policy: Principles, Objectives

And Orientations, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://ressources.ciheam.org/om/pdf/c29/CI020491.pdf
Politica Agricolă, 2003, accesat la data de 7.06.2012, la adresa

Propunere de Directivă a Parlamentului European si a Consiliului privind deșeurile de

echipamente electrice i electronice (DEEE)(reformare), Alte informa ii despre Echipamentele
electrice i electronice, accesat la data de 21.06.2012, la adresa
http://www.deseurielectrice.ro/alte_informatii.htm
Rudloff, Betina, “New budget priorities for the Common Agricultural Policy”, Reports on
European Integration EU Monitor 40, 2006, sursa electronica
Situation and Prospects for EU Agriculture and rural Areas, 2010, sursa electronica
Study on the Competitiveness of EU electrical and electronic goods markets, accesat la data de
8.06.2-12, la adresa
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5742&lang=en
Szemler, Tamas, EU Budget Milestones: From Fundamental Systemic Reforms To Organised

Chaos, 2006, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
74
http://www.docstoc.com/docs/24977888/EU-BUDGET-MILESTONES-FROM-
FUNDAMENTAL-SYSTEMIC-REFORMS-TO-ORGANISED#
The Cap And The Treaty Of Lisbon, accesat la data de 7.06.2012, la adresa
http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/en/FTU_4.2.9.pdf
The Schuman Declaration 9 may 1950, accesat la data de 5.06.2012, la adresa

http://www.eppgroup.eu/Activities/docs/divers/schuman-en.pdf
The Single Farm Payment, Lavelle Coleman Solicitors, Dublin, Ireland, 2009, accesat la data de
07.06.2012, la adresa
http://www.lavellecoleman.ie/cuuploads/editor/file/England%20and%20Wales%20pdfs/Agricult
ure/The%20Single%20Farm%20Payment.pdf
Treaty Establishing The European Coal and Steel Community and annexes I-III, Paris, 1951,
document accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://www.proyectos.cchs.csic.es/euroconstitution/library/historic%20documents/Paris/TRAITE
S_1951_CECA.pdf
Treaty of Nice Amending The Treaty On European Union, The Treaties Establishing The
European Communities And Certain Related Acts, 2001, accesat la data de 6.06.2012, la adresa
http://www.lexnet.dk/law/download/treaties/Nic-2001.pdf
Treaty of Rome, 1957, accesat la data de 6.06.2012, la adresa

Versiune Consolidată A Tratatului Privind Functionarea Uniunii Europene, Jurnalul Oficial al

Uniunii Europene, 2008, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:C:2008:115:0047:0199:ro:PDF
What is Community budget?, accesat la data de 5.06. 2012, la adresa

http://www.mdrl.ro/_documente/info_integrare/buget_europa/en1.pdf
75
Site-uri, articole
`Europe 2020`: Green growt and jobs?, 2012, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://www.euractiv.com/priorities/europe-2020-green-growth-and-jobs-linksdossier-280116
“Belgium`s <<green tax>> on electrical and electronic goods enters into force”, Business Alert-
EU, Issue 14, 2001(06 july), accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://info.hktdc.com/alert/eu0114.htm
BBC News Q&A: The UK budget rebate, 2005, accesat la data de 5.06.2012, la adresa
http://news.bbc.co.uk/2/hi/europe/4721307.stm
Economic Sectors Agriculture, accesat la data de 8.06.2012, la adresa

http://ec.europa.eu/trade/creating-opportunities/economic-sectors/agriculture/
EU Budget 2011(payment appropiations), EU Financial Framework from 214, accesat la data de

http://www.publications.parliament.uk/pa/ld201011/ldselect/ldeucom/125/12504.htm
European parliament Fact Sheets, 1.5.1. The Community`s revenue and expenditure, accesat la
data de 5.06.2012, la adresa http://www.europarl.europa.eu/factsheets/1_5_1_en.htm
Life Expectancy of Electronic Equipment, accesat la data de 8.06.2012, la adresa

http://www.retra.co.uk/?page_id=74
Parliament adopts ambitious approach on financial transaction tax, 2012, accesat la data de
http://www.europarl.europa.eu/news/en/pressroom/content/20120523IPR45627/html/Parliament-
adopts-ambitious-approach-on-financial-transaction-tax
Principiul subsidiarită ii, accesat la data de 8.06.2012, la adresa

http://europa.eu/legislation_summaries/institutional_affairs/treaties/lisbon_treaty/ai0017_ro.htm
76
Programul Casa Verde 2011, 2011, accesat la data de 8.06.2012, la adresa http://e-
casaverde.ro/programul-casa-verde-2011.html
Regulamentul (CE) Nr. 1234/2007 Al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei
organizări comune a pie elor agricole si privind dispozi ii specifice referitoare la anumite
produse agricole comune (<<Regulamentul unic OCP>>)”, Jurnalul Oficial al Uniunii
Europene, 2007, accesat la data de 7.06.2012, la adresa http://eur-
lex.europa.eu/LexUriServ/LexUriServ.do?uri=OJ:L:2007:299:0001:0149:RO:PDF
The financial transaction tax will reduce Member States` GNI contributions to the EU budget by
50%, Noută i Întreprinderi si Industrie, accesat la data de 8.06.2012, la adresa
http://ec.europa.eu/enterprise/newsroom/cf/itemdetail.cfm?item_id=5836&lang=ro
The World Factbook, European Union, Central Intelligence Agency, accesat la data de
6.06.2012, la adresa https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/geos/ee.html
Wynn, Gerard, Eu Airline Carbon Tax Friction is Hint Of New Climate Politics, 2012, accesat la
data de 8.06.2012, la adresa http://www.huffingtonpost.com/2012/03/20/eu-airline-carbon-tax-
politics_n_1367155.html

Rolul Bugetului Uniunii Europene in Proc

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Rolul Bugetului Uniunii Europene in Proc

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Departamentul Studii Europene

Rolul bugetului Uniunii Europene și al politicilor

Bucureşti, iunie 2012

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

În acest context, tensiunile interstatale au culminat i i-au găsit o rezolvare în izbucnirea

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Aparent nesemnificativ ca importan ă i impact, de vreme ce primul tratat dedicat problemei

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Anii `80 ai secolului trecut au constituit o perioadă de consolidare pentru Comunitatea

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Articolul 310 i următoarele stabileau principiile generale de adoptare i aplicare a

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

P.A.C. este un subiect inevitabil în orice lucrare ce î i propune să pună în discu ie

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Cu privire la tratatul de la Roma, Swann consideră că acesta reprezintă “echilibrul delicat

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

rezonabile” i “nivel echitabil de trai”, indicator al faptului că aceste chestiuni ineau de o

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Descrierea succintă a multiplelor forme de protec ie oferite producătorilor agricoli din

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Nu au existat reforme în adevăratul sens al cuvântului, ci doar “o serie de schimbări care au

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

asupra bugetului comunitar. Administratorul bugetului pentru P.A.C., F.E.O.G.A.(Fondul

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

pe pia ă, i totodată a descrescut necesitatea utilizării pesticidelor i îngră ămintelor chimice.

Fig. 3. Procentul ocupat de cheltuielile legate de P.A.C. in cadrul bugetului general113

EU Monitor 40, 2006, sursă electronică

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană

Fig. 4. Propor ia ocupată de sectorul agricol în economiile na ionale de-a lungul

Rolul bugetului Uniunii Europene in procesul de integrare europeană