Interogații

Care este idealul educațional al școlii românești?

În ce act normativ apare precizat?
Ce este pedagogia? Ce studiază?
Definiți pedagogia, raportându-vă la conceptualizarea lui E. Planchard!
Caracterizați pedagogia din perspectivă științifică!
 CURS II
1. Pedagogia. Identitate, etape evolutive
2. Educaţia - obiect de studiu al pedagogiei
 1.1. Pedagogia filosofică sau teologică

▪ Antichitatea clasică
▪ Socrate (469-399 în.Chr.) sau “Înţeleptul în cetate” - Maieutica, ironia socratică
şi preocuparea pentru formarea morală a omului.
▪ Republica lui Platon (427-347 în.Chr.) - primul ansamblu coerent de idei ce
propun un răspuns la problemele educaţiei.
▪ Creștinism
▪ Clement Alexandrinul (150-215)
▪ Renașterea și Reforma
▪ Pedagogia Renaşterii (Erasmus, Rabelais, Montaigne) se afirmă ca o critică la
adresa educaţiei scolastice
 1.2. Pedagogia clasică

▪ Pedagogia clasică
▪ J.A. Comenius (1592-1670) inaugurează etapa pedagogiei clasice
▪ John Locke (1632-1704) afirma o încredere aproape nelimitată în puterea
educaţiei
▪ J.J. Rousseau (1712-1778), primul tratat de pedagogie modernă
▪ J.H. Pestalozzi (1746-1827), transformat ideile lui Rousseau într-o “filosofie
practică a educaţiei”
 1.3. Pedagogia științifică

▪ Pedagogia experimentală
▪ Planchard distinge două curente în orientarea pedagogiei către modelul
pozitivist:
- curentul scientist, care se inspiră din ştiinţă, se întemeiază pe descoperirile
ştiinţifice în domeniul pedagogiei pentru a-şi legitima demersurile educative
(pedagogia experimentală)
- curentul experimentalist, preocupat de valoarea pragmatică a rezultatelor
psihologiei experimentale (pedagogia experiențială)
 II. Educația, obiect de studiu al pedagogiei

▪ La originea termenului educaţie stau două verbe latineşti:

educo-educare (a alimenta, a îngriji, a creşte; acţiunea vizează atât fiinţa

umană, cât şi creşterea animalelor sau cultivarea plantelor);

educo-educere (a duce, a conduce).

 Educația. Definiție

1. Educaţia este o activitate specific umană.

2. Educaţia presupune un ansamblu de acţiuni şi influenţe mai mult

sau mai puţin organizate, mai mult sau mai puţin sistematizate şi
instituţionalizate, dar totdeauna conştientizate.

3. Educaţia este un fenomen social.

4. Educaţia nu se limitează la o etapă de viaţă.

 Aria semantică a termenului educație

1. Educaţia ca instituţie: vizează ansamblul structurilor cu finalitate educativă ale unei ţări,
regiuni sau ale unei epoci (instituție educațională)

2. Educaţia ca acţiune: este sensul fundamental şi cel mai vehiculat al termenului (demers/ act
educațional)

3 Educaţia - conţinut: vizează ansamblul cunoştinţelor, deprinderilor, priceperilor şi atitudinilor

vehiculate în procesul educaţiei (conținuturi educaționale)

4. Educaţia - produs: accentul cade pe rezultatele procesului educaţional; sensul care circulă cel
mai mult în limbajul comun, sintetizat în expresii ca: persoană educată sau cei şapte ani de
acasă.
 Triada obiectivelor în pedagogia contemporană
(George Văideanu, 1998)

Tradițional Contemporaneitate

1. Transmiterea cunoștințelor (savoir) 1. Cultivarea atitudinilor și capacităților

2. Formarea priceperilor și deprinderilor intelectuale
(savoir-faire) (savoir-être)
3. Cultivarea atitudinilor și capacităților 1. Formarea priceperilor și deprinderilor
intelectuale (savoir-faire)
(savoir-être) 2. Transmiterea cunoștințelor (savoir)
 Ce este competența?

Legea educației naționale 1/ 2011

Educaţia şi formarea profesională a copiilor, a tinerilor şi a adulţilor au ca finalitate principală

formarea competenţelor, înţelese ca ansamblu multifuncţional şi transferabil de:
cunoştinţe (a ști)
deprinderi/abilităţi (a ști să faci, să acționezi)
şi atitudini (a fi, a deveni).
• Individul trebuie să învețe să devină într-o lume aflată în continuă
devenire!
▪ https://docs.google.com/forms/d/1snpxmJ47FDWNfr_vbQ60At8uOE1Gq-
1283JlCcoHeYw/edit?usp=drive_web