INCOMPATIBILITĂŢI CARE SE REZOLVĂ PRIN SCHIMBAREA VOLUMULUI

DIZOLVANTULUI
METODA V DE SOLUŢIONARE

1. Când se asociază săruri de calciu cu barbituraţi se formează sarea de calciu a barbitalului sau a
fenobarbitalului cu solubilitate de 0,4% în apă.
2. Când se asociază săruri de calciu cu salicilaţi sau cu benzoat se formează sărurile de calciu ale
acestora cu solubilitate de 4% în apă.

RP/
Diuretini Adnotatio
Calcii chloridi Sol. natrii hidroxydi dil. 10%
aa gta 2,8 q.s.
Sirupi simplicis Sol calcii chloridi 50%
gta 10,0 gta 5,6
Aquae dest.
qs ad gta 50,0
M.f.sol.
DS: Intern, 2 x 1 lingură

I. Verificarea dozelor maxime.

II. Verificarea solubilităţii.
- Diuretina (teobromină sodică şi salicilitat de sodiu) conţine părţi egale de teobromină sodică (1,4 g)şi
salicilat de sodiu (1,4 g). Salicilatul de sodiu şi clorura de calciu reacţionează chimic cu formare de
salicilat de calciu, sare ce are o solubiliate în apă de 4%.

2x160,1g 314,2g
2NaS + CaCl2↔Ca(S)2 + 2NaCl (MCaS2=(MNas-MNa)x2 + MCa2+=(160,1-23)x2 +40=314,2)
1,4 g xg

X= 1,37 g
Se verifică solubilitatea salicilatului de calciu în cantitatea reală de apă din prescripţie (34,40 g).
4,00 g CaS2……………………………..100,00 g apă
1,37 g CaS2............................y=34,25 g apă < 34.40 g apă disponibilă în reţetă. Prin urmare, salicilatul de
calciu format se va dizolva în cantitatea de solvent din prescripţie.
- Clorura de calciu fiind foarte delicvescentă, trebuie să fie păstrată în farmacie sub formă de soluţie
50%. De aceea se va folosi la preparare cantitate dublă din soluţie (5,6 g) faţă de cantitatea de substanţă
prescrisă.
IV. Prepararea reţetei se va face prin respectarea ordinei de dizolvare şi amestecare.
Diuretina, conform FR X este uşor solubilă în apă, dar prezintă inconvenientul că prin expunere
la aer fixează dioxid de carbon şi solubilitatea în apă scade. Se va dizolva în apă proaspăt fiartă ≈ 34 g

1
(pentru eliminarea dioxidului de carbon din apă), prin încălzire în baie de apă într-un pahar Berzelius, iar
dacă este necesar se adaugă câteva picături de hidroxid de sodiu 10% în timpul încălzirii.
După dizolvarea diuretinei soluţia se răceşte la temperatura camerei, se adaugă soluţia de
clorură de calciu 50% (5,6 g) treptat şi sub continuă agitare. La sfârşit se adaugă siropul simplu (10 g) şi
dacă este nevoie se completează la 50 g cu apă distilată.
V. Condiţionare: sticle colorate de 50 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura.
VII. Întrebuinţări: diuretic.

RP/
Codeini phosphatis Adnotatio
cgta decem (0,10)
Natrii salicylatis Codeini
gta 3,00 cgta septem (0,07)
Spiritus Mindereri Sol calcii chloridi 50%
gta 2,0 gta 10,0
Calcii chloridi
gta 5,0
Aquae dest.
qs ad gta 50,0
M.f.sol.
DS: Intern, seara 1 linguriţă

I. Verificarea dozelor maxime.

II. Verificarea solubilităţii.
III. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
- Între fosfatul de codeină şi clorura de calciu se formează fosfatul de calciu care precipită în soluţie. Se
va înlocui astfel fosfatul de codeină cu codeina bază prin calcul stoechiometric (nu se înlocuieşte cu
codeina hidroclorică pentru că aceasta are caracter acid şi ar avea loc o incompatibilitate de pH între
codeina hidroclorică şi salicilatul de sodiu).

MCodeina fosfat=424,4 g……………………………………………..MCodeina bază=317,4 g

0,1 g…………………………………………………………..…x=0,07 g
- Între salicilatul de sodiu şi clorura de calciu se formează salicilatul de calciu, sare ce are o solubiliate în
apă de 4%.

2x160,1g 314,2g
2NaS + CaCl2↔Ca(S)2 + 2NaCl (MCaS2=(MNas-MNa)x2 + MCa2+=(160,1-23)x2 +40=314,2)
3,0 g xg

X=2,94 g
Se verifică solubilitatea salicilatului de calciu în cantitatea reală de apă din prescripţie (39,93 g).
4,00 g CaS2……………………………..100,00 g apă

2
2,94 g CaS2............................y=73,50 g apă > 39,93 g apă disponibilă. Prin urmare, salicilatul de calciu va
precipita în soluţie.
Pentru evitarea precipitării salicilatului de calciu se va dubla cantitatea de solvent. Astfel se vor
prepara 100 g soluţie, iar cantitatea de apă disponibilă va fi de 79,86 g (suficientă pentru a nu precipita
salicilatul de calciu). Dublând cantitatea de soluţie pe care o vom obţine va fi necesară şi modificarea
modului de administrare (se vor administra 2 linguriţe seara).
IV. Clorura de calciu fiind foarte delicvescentă, trebuie să fie păstrată în farmacie sub formă de
soluţie 50%. De aceea se va folosi la preparare cantitate dublă din soluţie (10,0 g) faţă de cantitatea de
substanţă prescrisă.
Spiritus Mindereri este soluţie de acetat de amoniu 15% FR X (se va adăuga în picături).
Codeina bază (0,07 g) se va dizolva în cantitatea de apă disponibilă (solubilă 1:125). În soluţia de
codeină se dizolvă salicilatul de sodiu (3 g) şi se adaugă soluţia de clorură de calciu 50% (10,0 g) treptat şi
sub continuă agitare. La sfârşit se adaugă soluţia de acetat de amoniu 15% în picături cu picător etalonat
şi dacă este nevoie se completează cu apă distilată la 100 g.
V. Condiţionare: sticle colorate de 100 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate (100 g), mod de administrare (seara 2 linguriţe), data preparării, data
expirării, nr de înregistrare, semnătura.
VII. Întrebuinţări: antitusiv.

3
 INCOMPATIBILITĂŢI CARE SE REZOLVĂ PRIN ADUCEREA SOLUŢIEI LA UN
ANUMIT pH
METODA VI DE SOLUŢIONARE

RP/
Papaverini hydrochloridi Adnotatio
cgta viginti (0,20)
Calcii chloridi Sol. Acidi hydrocloridi
gta 2,00 q.s.
Saccharini Sol calcii chloridi 50%
tb. No II gta 4,0
Aquae dest.
qs ad gta 100,0
M.f.sol.
DS: Intern, 3x1 linguriţă

I. Verificarea dozelor maxime.

II. Verificarea solubilităţii.
III. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
- Tabletele de zaharină sunt stabilizate cu bicarbonat de sodiu şi datorită pH-ului alcalin nefavorabil (8,5)
creat de zaharinatul de sodiu din tablete va precipita papaverina hidroclorică în soluţie.
Pentru evitarea incompatibilităţii de pH între cele două componente, se va neutraliza soluţia de
zaharină cu soluţie de acid clorhidric diluat până la pH 3,5 – 4, pH la care papaverina hidroclorică este
stabilă în soluţie.
IV. Tehnologia de preparare: în mojar se pulverizează cele 2 tablete de zaharină şi se adaugă o mică
cantitate de apă distilată. În soluţia formată se adaugă câteva picături de soluţie de acid clorhidric diluat
(3 – 4 picături) până când practic nu se mai observă efervescenţă şi pH-ul soluţiei este cel dorit. Soluţia
obţinută se filtrează prin hârtie de filtru pentru eliminarea urmelor de talc din comprimatele de
zaharină.
Separat, într-un pahar Berzelius se va dizolva papaverina hidroclorică (0,2 g) în aproximativ 40 g
apă distilată prin încălzire pe sita de azbet la maxim 60 oC (pentru evitarea descompunerii substanţei şi
colorării soluţiei în galben). După dizolvarea papaverinei soluţia se răceşte la temperatura camerei.
Clorura de calciu fiind foarte delicvescentă, trebuie să fie păstrată în farmacie sub formă de
soluţie 50%. De aceea se va folosi la preparare cantitate dublă din soluţie (4,0 g) faţă de cantitatea de
substanţă prescrisă.
Soluţia de zaharină se adaugă peste soluţia de papaverină, se agită pentru omogenizare şi apoi
se adaugă soluţia de clorură de calciu 50% şi se completează la 100 g cu apă distilată.
V. Condiţionare: sticle colorate de 100 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura.
VII. Întrebuinţări: antispastic.

4
 RP/
Romergani maleatis Adnotatio
cgta decem (0,10) Sol. Acidi hydrocloridi
Saccharini q.s.
tb. No II
Aquae dest.
qs ad gta 100,0
M.f.sol.
DS: Intern, 3x1 linguriţă

I. Verificarea dozelor maxime.

II. Verificarea solubilităţii.
III. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
- Romerganul (hidrogenomaleat de prometazină) este o substanţă stabilă la pH acid.
- Tabletele de zaharină sunt stabilizate cu bicarbonat de sodiu şi datorită pH-ului alcalin nefavorabil (8,5)
creat de zaharinatul de sodiu din tablete se va crea o incompatibilite de pH în soluţie.
- Pentru evitarea incompatibilităţii de pH între cele două componente, se va neutraliza soluţia de
zaharină cu soluţie de acid clorhidric diluat până la pH 3,5 – 4, pH la care romerganul este stabil în
soluţie.
IV. Tehnologia de preparare: în mojar se pulverizează cele 2 tablete de zaharină şi se adaugă o mică
cantitate de apă distilată. În soluţia formată se adaugă câteva picături de soluţie de acid clorhidric diluat
(3 – 4 picături) până când practic nu se mai observă efervescenţă şi pH-ul soluţiei este cel dorit. Soluţia
obţinută se filtrează prin hârtie de filtru pentru eliminarea urmelor de talc din comprimatele de
zaharină.
Separat, într-un pahar Berzelius se va dizolva romerganul (0,1 g) în aproximativ 80 g apă distilată
prin încălzire pe sita de azbet la maxim 50 oC, iar după dizolvare soluţia se răceşte la temperatura
camerei.
Cele două soluţii obţinute se amestecă şi se agită pentru omogenizare şi se completează soluţia
la 100 g cu apă distilată.
V. Condiţionare: sticle colorate de 100 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura.
VII. Întrebuinţări: antihistaminic, sedativ.

5
 RP/
Phenobarbitali natrici Adnotatio
cgta viginti (0,20) Diuretini
Theobromini gma unum (1,0)
gma semis(0,5) Sol. natrii hidroxydi dil. 10%
Ammonii bromidi q.s.
gma 1,0
Sirupi simplicis
gta 10,0
Aquae dest.
qs ad gta 100,0
M.f.sol.
DS: Intern, 3x1 linguriţă

I. Verificarea dozelor maxime.

II. Verificarea solubilităţii.
III. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
- Conform FR X, teobromina este foarte greu solubilă în apă. Pentru a rezolva insolubilitatea
acesteia se va înlocui cu diuretina (teobromină sodică şi salicilat de sodiu) în cantitate dublă (1,0 g), care
este foarte uşor solubilă în apă.
- Asocierea fenobarbitalului sodic (stabil la pH alcalin 8 – 8,5) cu diuretina (pH alcalin) şi cu
bromura de amoniu (hidrolizează acid în timp) va determina precipitarea luminalului sodic în acid fenil
etil barbituric. Prin urmare soluţia se alcalinizează cu soluţie de NaOH 10% până la pH-ul la care
fenobarbitalul sodic este stabil în soluţie.
IV. Tehnologia de preparare: diuretina prezintă inconvenientul că prin expunere la aer fixează dioxid de
carbon şi solubilitatea în apă scade. Se va dizolva în apă proaspăt fiartă ≈ 80 g (pentru eliminarea
dioxidului de carbon din apă), prin încălzire în baie de apă într-un pahar Berzelius, iar dacă este necesar
se adaugă câteva picături de hidroxid de sodiu 10% în timpul încălzirii.
După dizolvarea diuretinei soluţia se răceşte la temperatura camerei, se adaugă fenobarbitalul
sodic şi bromura de amoniu. Se verifică pH-ul soluţiei şi se ajustează la 8,2. Se adaugă cele 10 g sirop
simplu şi se completează cu apă distilată la 100 g.
V. Condiţionare: sticle colorate de 100 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura.
VII. Întrebuinţări: sedativ.

6
 INCOMPATIBILITĂŢI CARE SE REZOLVĂ PRIN DISPERSAREA UNOR SUBSTANŢE
SUB FORMĂ DE EMULSIE SAU SUSPENSIE
METODA VII DE SOLUŢIONARE

RP/
Camphorae Adnotatio
gma 0,5 Helianthi oleum
Menthae aeth. gta 3,5
gma 1,0 Gummi arabici
Natrii benzoatis gta 2,5
gma 1,5
Sirupi codeini
gta 10,0
Aquae dest.
qs ad gta 50,0
M.f.sol.
DS: Intern, 3x1 linguriţă

I. Verificarea dozelor maxime (1 linguriţă=1 linguriţă apă (emulsie U/A)=5 g).

II. Verificarea solubilităţii.
III. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
- Camforul şi uleiul de mentă sunt două substanţe foarte greu solubile în apă, dar uşor solubile în ulei de
floarea soarelui. Prin urmare se va prepara o emulsie U/A (emulsiile de uz intern sunt de tipul U/A).
Pentru a obţine o emulsie stabilă este nevoie ca ea să conţină 10% fază uleioasă, respectiv 5 g fază
uleioasă.
Faza uleioasă va fi formată din: 0,5 g camfor + 1 g ulei de mentă + 3,5 g ulei de floarea soarelui (5 – 1,5).
Emulgatorul pe care îl vom folosi va fi pulberea de gumă arabică dezenzimată. Cantitatea de emulgator
se va stabili pe baza formulei Emulsiei uleioase FR X în care componentele pentru emulsia primară (ulei
de floarea soarelui:pulberea de gumă arabică:apa pentru emulsia primară) sunt în raport de 4:2:3.
Pentru 50 g emulsie se vor folosi:
- 5 g (10% fază uleioasă)
- 2,5 g pulbere de gumă arabică (jumătate din faza uleioasă);
- 3,75 g apă pentru emulsia primară (media aritmetică dintre faza uleioasă şi guma arabică);
- fază apoasă ad 50 g: benzoat de sodiu (1,5 g) + sirop de codeină (10 g) + apă distilată (50 g-5 g (faza
uleioasă)-2,5 g (guma arabică)-3,75 g (apa pentru emulsia primară)-1,5 g (benzoat de sodiu)-10 g (sirop
simplu)=27,25 g).
IV. Tehnologia de preparare:
Emulsia se prepară într-un mojar de capacitate de 3-4 ori mai mare decât volumul emulsiei de
preparat. Mojarul trebuie să aibă fundul plat şi să fie perfect uscat, iar triturarea trebuie să se facă cu
ajutorul unui pistil cu capul plat (pentru a avea o suprafaţă de triturare cât mai mare) şi într-un singur
sens (sens invers acelor de ceasornic), cu o frecvenţă mărită atunci când trebuie obţinută emulsia
primară.

7
 În mojar se pulverizează camforul cu câteva picături de alcool, se adaugă uleiul de floarea
soarelui şi uleiul de mentă în picături. Se triturează până la dizolvarea celor două substanţe şi obţinerea
unei soluţii uleioase omogene. În faza uleioasă se adaugă pulberea de gumă arabică dezenzimată, se
triturează uşor timp scurt, după care se adaugă deodată toată cantitatea de apă pentru emulsia primară
primară şi se amestecă energic până la obţinerea unei emulsii consistente, cu aspect lăptos care la
triturare dă un sunet caracteristic. În emulsia primară se adaugă siropul de codeină şi se diluează apoi cu
restul de apă, în care s-a dizolvat în prealabil benzoatul de sodiu.
V. Condiţionare: sticle colorate de 100 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura, A se agita înainte de administrare!, A se păstra la 8-15 oC.
VII. Întrebuinţări: antitusiv.

RP/
Infusi Tiliae floris Adnotatio
5,0/100,0 Helianthi oleum
Eucalipti aeth. gta 10,2
gma 1,0 Gummi arabici
Natrii benzoatis gta 5,6
gma 1,0 Methylii p-hydroxibenzoas
Sirupi codeini gta 0,084
gta 10,0 Propylii p-hydroxibenzoas
M.f.sol. gta 0,028
DS: Intern, 3x1 lingură

I. Verificarea dozelor maxime.

II. Verificarea solubilităţii.
III. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
- Uleiul de eucalipt este o substanţă foarte greu solubilă în apă. Prin urmare se va prepara o emulsie de
tipul U/A ce va conţine 10 % fază uleioasă.
- Cantitatea totală de emulsie ce se va obţine = 112 g
 10% fază uleioasă = 11,2 g (1 g ulei de eucalipt + 10,2 g ulei de floarea soarelui);
 Guma arabică = 11,2/2=5,6 g
- Cantităţile de ulei de floarea soarelui şi de gumă arabică se vor scădea din cantitatea de infuzie pentru
ca la final să se obţină cantitatea de preparat prevăzută.
- Având în vedere faptul că se vor obţine mai mult de 100 g preparat (112 g) este necesară adăugarea de
nipagin şi nipasol.
100 g sol………………….0,075 g Ng……………………………0,025 g Ns
112 g sol……………...x=0,084 g Ng……………..…………y=0,028 g Ns
IV. Tehnologia de preparare:
- Prima dată se va prepara infuzia de flori de tei.
Florile de tei se trec prin sita I. Din cernut se cântăresc 5 g produs vegetal şi se umectează cu 15 g apă
timp de 5 minute (conform FR X: 1 g produs vegetal se umectează cu 3 g apă; deşi conţin uleiuri volatile,
florile de tei se umectează cu apă din cauza conţinutului în mucilagii). După cele 5 minute se adaugă
restul de apă în care s-au dizolvat în prealabil nipaesterii (100-(10,2+5.6+0.084+0.028)=84,09), încălzită
la fierbere. Se lasă soluţia la temperature camerei, în vas acoperit, timp de 30 minute, apoi se filtrează
printr-un filtru format din tifon-vată şi se completează la 84 g prin spălarea sau stoarcerea rezidului.
- În infuzia adusă la temperatura camerei se dizolvă benzoatul de sodium.

8
- Prepararea emulsiei se va face în mojar.
În mojar se introduce uleiul de floarea soarelui şi se amestecă cu uleiul de eucalipt adăugat în
picături. În faza uleioasă se adaugă guma arabică, se triturează uşor şi apoi se adaugă deodată toată
cantitatea de infuzie pentru emulsia primară primară (11,2+5,6)/2=8,4 g şi se amestecă energic până la
obţinerea unei emulsii consistente, cu aspect lăptos care la triturare dă un sunet caracteristic. În emulsia
primară se adaugă siropul de codeină şi se diluează apoi cu restul de infuzie, în care s-a dizolvat în
prealabil benzoatul de sodiu.
V. Condiţionare: sticle colorate de 150 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura, A se agita înainte de administrare!, A se păstra la 8-15 oC.
VII. Întrebuinţări: antitusiv.

RP/
Phenobarbitali natrici Adnotatio
cgta octoginta (0,80) Natrii hxdrogenocarbonatis
Papaverini hydrochloridi gma 0,5
gma semis (0,5) Gummi arabici
Aqua dest. gma 1,0
qs ad gta 200
M.f.sol
DS: Intern, 3x1 lingură

I. Verificarea dozelor maxime.

II. Verificarea solubilităţii.
III. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
- Este prezentă o incompatibilitate de pH între ce două substanţe. Solventul nu poate fi înlocuit cu alcool
diluat din cauza faptului că administrarea se va face cu lingura şi nu în picături.
- O metodă de rezolvare a incompatibilităţii de pH în acest caz este suspendarea uneia dintre substanţe
şi dizolvarea celeilalte (se evită suspendarea a două substanţe în acelaşi preparat).
- Conform FR X (Suspensiones): În cazul substanţelor puternic active sau toxice, masa prelucrată sub
formă de suspensie nu trebuie să depăşească doza maximă pentru 24 h. Prin urmare se va suspenda
papaverina. Pentru a putea suspenda o substanţă aceasta trebuie să fie insolubilă în vehicolul prescris.
- Papaverina hidroclorică este solubilă în cantitatea de apă prezentă în reţetă. Se va transforma în
papaverină bază insolubilă, prin reacţia chimică ex tempore în momentul preparării. Trecerea în forma
insolubilă a papaverinei se va face prin intermediul bicarbonatului de sodiu adăugat în cantitate egală
faţă de aceasta.
IV. Tehnologia de preparare:
- Prepararea se va face în mojar în care se adaugă papaverina hidroclorică, bicarbonatul de sodium şi
câteva picături de apă şi se triturează până la formarea papaverinei bază (practic nu se mai observă
eliminare de dioxid de carbon şi nu se mai produce efervescenţă).
- Papaverina bază va trebui să fie suspendată. Ca agent de suspendare în preparate de uz intern vom
utiliza pulbere dezenzimată de gumă arabică.
- Cantitatea de gumă arabică se va stabili conform următoarei reguli:

9
  -sub 2 g de substanţă activă insolubilă cantitatea pulberii de gumă arabică va fi cantitate dublă
faţă de cantitatea de substanţă insolubilă;
-între 2-5 g substanţă activă insolubilă se foloseşte cantitate egală de pulbere de gumă
arabică;
-peste 5 g substanţă activă insolubilă se va utiliza o cantitate pe jumătate din pulbere de gumă
arabică, faţă de cantitatea de substanţă insolubilă.
- În cazul de faţă, cantitatea de gumă arabică pe care o vom utilza va fi 1,0 g.
- Guma arabică se adaugă peste papaverina bază şi apoi treptat cantitatea de apă prevăzută în care s-a
dizolvat în prealabil fenobarbitalul sodic la temperatura camerei.
V. Condiţionare: sticle colorate de 250 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura, A se agita înainte de administrare!.
VII. Întrebuinţări: antispastic, sedativ.

RP/
Phenobarbitali natrici Adnotatio
gma semis (0,5) Phenobarbitali
Papaverini hydrochloridi cgta quadraginta et quinque (0,45)
cgta octoginta (0,8) Gummi arabici
Aqua dest. gma 0,9
qs ad gta 200
M.f.sol
DS: Intern, 3x1 lingură

I. Verificarea dozelor maxime.

II. Verificarea solubilităţii.
III. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
- Este prezentă o incompatibilitate de pH între ce două substanţe. Solventul nu poate fi înlocuit cu alcool
diluat din cauza faptului că administrarea se va face cu lingura şi nu în picături.
- O metodă de rezolvare a incompatibilităţii de pH în acest caz este suspendarea uneia dintre substanţe
şi dizolvarea celeilalte (se evită suspendarea a două substanţe în acelaşi preparat).
- Conform FR X (Suspensiones): În cazul substanţelor puternic active sau toxice, masa prelucrată sub
formă de suspensie nu trebuie să depăşească doza maximă pentru 24 h. Prin urmare se va suspenda
fenobarbitalul sodic. Pentru a putea suspenda o substanţă aceasta trebuie să fie insolubilă în vehicolul
prescris.
- Fenobarbitalul sodic este solubil în vehicolul prevăzut. De aceea se va înlocui cu forma sa insolubilă şi
anume cu fenobarbital. Înlocuirea se va face pe baza maselor moleculare prin calcul stoechiometric.
M PheNa=254,2……………………………………..M Phe=232,2
0,5 g PheNa……………………………………………………..x=0,45 g
- Ca agent de suspendare în preparate de uz intern vom utiliza pulbere dezenzimată de gumă arabică în
cantitate dublă faţă de fenobarbitalul sodic (0,9 g).
IV. Tehnologia de preparare:
- Iniţial se va dizolva la cald (la max 60 OC) papaverina hidroclorică (cant de apă=200-0,8 g papaverină –
0,45 g fenobarbital – 0,9 g gumă arabică=197,85 g). După dizolvare soluţia se adduce la temperature
camerei şi se completează la 197,85 g cu apă distilată.
- Într-un mojar se adaugă fenobarbitalul şi pulberea de gumă arabică şi puţină soluţie de papaverină,
apoi se adaugă treptat restul de soluţie agitând continuu.

10
V. Condiţionare: sticle colorate de 250 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura, A se agita înainte de administrare!.
VII. Întrebuinţări: antispastic, sedativ.
INCOMPATIBILITĂŢI CARE SE REZOLVĂ PRIN PRELUCRAREA SUBSTANŢELOR
INCOMPATIBILE SUB O ALTĂ FORMĂ FARMACEUTICĂ SAU ELIBERAREA
SEPARATĂ A UNOR COMPONENTE
METODA VIII DE SOLUŢIONARE

RP/
Papaverini hydrochloridi
cgta septuaginta (0,70)
Phenobarbitali natrici
cgta octoginta (0,8)
Sirupi simplicis
gta 20,0
Aqua dest.
qs ad gta 100
M.f.sol
DS: Intern, 3x1 linguriţă

I. Verificarea dozelor maxime.

II. Verificarea solubilităţii.
III. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
- Este prezentă o incompatibilitate de pH între ce două substanţe. Solventul nu poate fi înlocuit cu alcool
diluat din cauza faptului că administrarea se va face cu lingura şi nu în picături.
- O metodă de rezolvare a incompatibilităţii de pH ar fi suspendarea uneia dintre substanţe şi dizolvarea
celeilalte, conform FR X (Suspensiones): În cazul substanţelor puternic active sau toxice, masa
prelucrată sub formă de suspensie nu trebuie să depăşească doza maximă pentru 24 h.
- Deoarece ambele substanţe sunt prescrise în cantităţi mai mari decât D24h nici una dintre ele nu se va
putea suspenda.
- O metodă de rezolvare a acestei incompatibilităţi va fi prepararea separată a două soluţii:
I soluţie: Papaverină hidroclorică 0,7 g II soluţie: Fenobarbital sodic 0,8 g
Sirop simplu 20 g Sirop simplu 20 g
Apă dist până la 100 g Apă dist până la 100 g

- Din motive economice, în cazul siropului simplu se pot utiliza câte 10 g pentru fiecare soluţie, acesta
neavând efect medicamentos.
- Dacă se optează pentru prima variantă de preparare se va nota la Adnotatio cantitatea de sirop simplu
utilizată suplimentar (20 g).
IV. Tehnologia de preparare:
- Se va dizolva la cald (la max 60 OC) papaverina hidroclorică în cantitatea de apă prevăzută. La sfârşit se
adaugă siropul simplu şi se completează dacă este necesar la 100 g cu apă distilată.
- Se va dizolva fenobarbitalul sodic în cantitatea de apă prevăzută. La sfârşit se adaugă siropul simplu şi
se completează dacă este necesar la 100 g cu apă distilată.

11
Cele două soluţii se vor condiţiona separat în flacoane cu capacitatea de 100 g, iar ca şi mod de
administrare se vor administra de 3x1 linguriţă din fiecare.
V. Condiţionare: sticle colorate de 100 g.
VI. Etichetare: INTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura.
VII. Întrebuinţări: antispastic, sedativ.

RP/
Ephedrini
cgta decem (0,10)
Protargoli
cgta viginti (0,20)
Aqua dest.
qs ad gta 10,0
M.f.sol
DS: Extern, 3x1 pic, în nas

I. Verificarea solubilităţii.
II. Incompatibilităţi prezente în reţetă:
Protargolul este o substanţă coloidală, incompatibilă cu electroliţii (efedrina hidroclorică).
III. Tehnologia de preparare:
Este necesară prepararea separată a două soluţii:
1. Soluţia de efedrină: preparare prin dizolvare în apă (9,9 g).
2. Soluţia de protargol: preparare prin dizolvare “per descensum” în apă (8,8 g).
V. Condiţionare: sticle colorate de 10 g, prevăzute cu dop picurător.
VI. Etichetare: EXTERN, cantitate, mod de administrare, data preparării, data expirării, nr de înregistrare,
semnătura.
VII. Întrebuinţări: antiseptic, vasoconstrictor.

12