Determinarea Vâscozității și Vâscozimetre

Aşa cum s-a arătat deja raportul dintre tensiunea de forfecare şi viteza
de forfecare este o caracteristică de material denumită vâscozitate dinamică ,
notată cu  , unitatea de măsură fiind Pa.s. Mai jos sunt prezentate câteva
vâscozităţi dinamice ale unor fluide Newtoniene la 200C exprimate în mPa.s :

Dietileter 0,23
Apă 1,0087
Etanol 1,19
Ulei mineral ungere 0,1-1,2
Glicerină (50%) 6,05
Ulei de măsline 107,5
miere 104

Pe lângă vâscozitatea dinamică mai este folosită şi vâscozitatea cinematică

exprimată ca raport între vâscozitatea dinamică şi densitate, unitatea de măsură
fiind m²/s, o altă exprimare uzuală pentru vâscozitate este fluiditatea definită ca
fiind inversul valorii vâscozității dinamic. Vâscozitatea dinamică şi cea cinematică
reprezintă mărimi reologice staţionare ce nu depind de timp şi pot fi determinate
prin măsurători reologice simple. In principal sunt prezentate principalele
aparate, metode şi tehnici de determinare a vâscozităţii.

Vîscozimetrul cu bilă căzătoare liber

Dacă o bilă de diametru db este lăsată să cadă liber intr-un cilindru de
sticlă umplut cu lichidul a cărui vâscozitate se doreşte a se determina aceasta
cade cu viteză de cădere vc constantă forţele gravitaţionale fiind în echilibru cu
forţele rezistive rezultate din deplasarea bilei, valoarea vitezei de cădere vc fiind
proporţională cu vîscozitatea dinamică  care în condiţii date are expresia :

d b2 ( b   s )  g d
  2,1  b (1)
18  vc dc

Unde :  b - densitatea materialului bilei

 s - densitatea soluţiei
g - acceleraţia gravitaţională
dc - diametrul interior al cilindrului

1
Având în vedere faptul că în condiţii date parametrii: g, dc sunt mărimi
constante ele pot fi cuprinse într-o constantă K , iar relaţia de mai sus se poate
scrie ca:

  K  t (b   s ) (2)

unde t reprezintă timpul de cădere a bilei intre două repere trasate pe cilindrul
de sticlă. Dacă în continuare se ţine cont că atât densitatea bilei  b cât şi
densitatea soluţiei  s sunt constante în condiţii date , rezultă că :

η  K 1 t (3)
unde :
K1= K  (  b   s ) (4)

Fig.1. Principiul vâscozimetrului cu bilă căzătoare liber

Ca atare determinarea vâscozităţii dinamice se prin procedeul bilei căzătoare

liber se rezumă la măsurarea unui timp în care o bilă, dintr-un anumit material,
parcurge în cădere liberă prin lichidul cercetat un drum prestabilit marcat prin
două repere pe cilindrul de sticlă, figura 1. Trebuie avut în vedere că relaţia (3)
este valabilă numai la determinări curente pentru soluţia a cărei valoare a
densităţii a fost inclusă în constanta K1 . Atunci când se schimbă natura bilei
sau natura soluţiei pentru determinarea vâscozităţii este necesară folosirea
relaţiei (2) .

Vâscozimetrul cu bilă căzătoare în cilindru uşor înclinat

( vâscozimetrul Höppler)
Principiul de lucru la acest tip de vâscozimetru , Fg.2, este acelaşi ca la
vâscozimetru cu bilă căzătoare liber, cu deosebirea că cilindrul de sticlă este
înclinat uşor cu o valoare de 10°, are un diametru interior dc de 16 mm, iar
diametrul bilei db este de 15 mm. Şi la acest vâscozimetru determinarea

2
vâscozităţii se face prin măsurarea timpului în care o bilă, dintr-un anumit
material, parcurge în cădere

Fig. 2. Principiul vâscozimetrului Höppler

liberă prin lichidul cercetat un drum prestabilit marcat prin două repere pe
cilindrul de sticlă, figura, fiind valabilă relaţia :

  K 2  t (b   s ) (5)

analogă cu relaţia (2 diferind numai constanta K2 care pe lângă valorile celorlalte

mărimi constante include şi aportul valorii unghiului de înclinare a cilindrului de
sticlă. Şi aici trebuie avute în vedere cele menţionate mai sus, respectiv faptul
că atunci când se procedează la schimbarea bilei sau la schimbarea naturii
soluţiei trebuie folosită relativa (5). In conditile unei soluţii date si a unei bile cu
o consanta data pentru determinarea vâscozităţii este folosită relativa
simplificata:

η  K3  t (6)

unde K3 – este o constantă ce include g,dc,  b ,  s precum şi o valoare ce

reprezintă aportul nghiului de inclinare al cilindrului

3
Vâscozimetrul cu bilă rostogolită în cilindru înclinat

La acest tip de vâscozimetru bila se rostogoleşte într-un cilindru de sticlă inclinat

mai mare de 10°, figura 3. Prin modificarea înclinării cilindrului forţa
gravitaţională poate fi modificată uşor şi repede adaptând sistemul de măsurare
la diverse domenii de vâscozitate, ca dezavantaj trebuie menţionată forma de
curgere complexă ce apare în aceste cazuri. Expresia vâscozităţii în cazul în
care db>>dc este :

d (    s )  g  sin 
2

 b b (7)
4  vc

Unde α reprezintă unghiul de inclinare faţă de poziţia orizontală, iar vc viteza de

cădere a bilei. Ca şi în cazurile precedente de vîscozimetre cu bilă determinarea

Fig.3. Principiul vâscozimetrului cu bilă rostogolită

vâscozităţii se rezumă la măsurarea unui timp în care bila parcurge distanţa

dintre două repere trasate pe cilindrul de sticlă înclinat, espresia acesteia este :

η  K4  t (8)

Unde constanta K4 include pelîngă celelalte valori constante, menţionate deja, şi

aportul valorii ungiului  de inclinare a cilindrului de sticlă.

Vâscozimetrul cu bilă suspendată

La vâscozimetrele cu bilă prezentate mai sus densitatea soluţiei trebuie să fie
cunoscută ca valoarea ei să fie cuprinsă în constantă, de asemenea cilindrul
de măsurare şi soluţia trebuie să fie transparente iar vâscozitatea soluţiei
cercetate să nu fie foarte mare. La vâscozimetrul cu bilă suspendată aceste
restricţii sunt eliminate . O bilă este impinsă sub acţiunea unor greutăţi şi a unui

4
sistem de pârgii in soluţia cercetată care se găseste într-un cilindru metalic
termostatat. Ca şi la vâscozimetrele precedente se măsoară timpul în care bila
parcurge un anumit drum urmărit cu un ceas comparator , expresia vâscozităţii
dinamice fiind :

η  K5  m  g  t (9)

unde : K5 - reprezintă o constantă ce include caracteristici dimensionale ale bilei,

ale cilindrului cu lichid, ale densităţii bilei şi ale drumului parcurs de
bilă
m - valoarea masei greutăţii pusă pe platan
g - acceleraţia gravitaţională
t - valoarea timpul măsurat în care bila parcurge o anumită distanţă
prestabilită ( de ex 30 mm)

Fig.4. Principiul vâscozimetrului cu bilă suspendată

Vâscozimetre rotative

La vâscozimetrele rotative un corp rotativ se roteşte faţă de un corp

static între acestea găsindu-se lichidul cercetat , se măsoară momentul de
rotaţie sau turaţia care sunt în relaţie directă cu tensiunea de forfecare
respectiv cu rata forfecării în funcţie de geometria corpurilor de contact care pot
fi de tip cilindii oaxiali, con-placă , sau disc-disc

5
Sistemul de contact de tip cilindrii coaxiali

La acest sistem un cilindru se găseste coaxiali in alt cilindru în interstiţiul dintre

aceştia se gîsește lichidul cercetat care este supus unor forţe de forfecare prin
rotaţia fie a cilindrului exterior ( metoda Couette - ,figura 5a) fie a celui interior (
metoda Searle ), celalalt cilindru stând pe loc.

Fig.5. Sistemul de contact de tip cilindrii coaxiali. - metoda Couette,

Rata forfecării lichidului în interstiţiu este hotărâtă de către turaţia cilindrului în

mişcare . Dacă valoarea raportului între raza cilindruluiinterior ri şi raza cilindrului
exterior re este suficient de mare ( ri / re > 0,99 ) este valabilă relaţia :

 re  ri
  n (10)
re  ri

unde n- reprezintă turaţia cilindrului rotativ

Rata forfecării se manifestă printr-un moment de rotaţie M măsurabil :

M
 (11)
2    ri  l
2

unde l - reprezintă lungimea cilindrului interior iar M:

M = F .r (12)

iar expresia vâscozităţii în funcţie de aceste două mărimi este:

6
 
 
(13)


relaţie din care rezultă că vâscozitatea poate fi determinată fie menţinând

constantă tensiunea de forfecare şi măsurând rata forfecării prin intermediul
turaţiei n , relaţia (10), fie menţinînd constantă rata forfecării (respectiv turaţia )
şi măsurînd momentul M relaţia (12). Din punct de vedere aplicativ prima
soluţie este preferată de majoritatea producătorilor de aparate deoarece pe de-o
parte momentul M este mai uşor de menţinut constant decât o turaţie, pe de altă
parte prin metoda măsurării turaţiei se poate determina direct și limita de
forfecare. Dezavantajul sistemului cilindru- cilindru constă în faptul că şi în
partea frontală a cilindrului rotitor apar forţe de forfecare neuniforme datorită
dependenţei vitezei de rotaţie de raza elementului rotitor. Pentru compensarea
acestui neajuns se pot folosi cilindrii rotitori care se termină în partea de jos cu
un con a cărui înclinaţie este astfel calculată încât în timpul rotaţiei să dea
aceeaşi tensiuni de forfecare ca şi în interstiţiul lateral. Elementele geometrice
ale celor doi cilindrilor sunt cuprinse într-o constantă K1 inscripţionată pe cuplul
celor doi cilindrii, momentul de rotaţie M trebuie şi el mentinut constantă fiind
cuprins într-o altă konstantă K2, ca atare din combinarea relaţiei (10) cu relaţia
(13) rezultă:

K
η (14)
n

relaţie care arată că în condiţiiile mentinerii constante a momentului de rotaţie

vâscotitatea este invers proporţională cu turaţia n a cilindrului. Pentru
etalonarea măsurătorilor se folosesc etaloane de calibrare cu soluţii de
vâscozităţi bine cunoscute.

Sistemul de contact de tip con- placă

La sistemul de contact con-placă un corp sub formă de con se roteşte

deasupra unei placi cilindrice , figura 6. Cu toate că viteza unui punct material
creşte pe măsură ce acesta se găseşte mai departe de centru viteza de forfecare
rămînînd constantă deoarece odată cu creşterea diametrului creşte şi grosimea
lichidului din interstiţiul dintre con şi disc.

7
 Fig.6. sistemul de contact tip con - placă

Pentru ca gradientul de forfecare vertical să fie dominant unghiul de înclinare

 a conului trebuie să fie mic. In aceste condiţii rata forfecării in interstiţiul
dintre con şi placă este :

2    n    2    n
2

   1  
2
(15)
  3  


unde  - unghiul , în radiani, făcut de con cu suprafaţa plăcii.

Tensiunea de forfecare rezulta ca fiind:

3 M
 : (16)
2   r
3

Sistemul con - placă este utilizat în principal pentru determinarea tensiunilor

normale de forfecare, iar expresia vâscozităţii în funcţie de aceste două mărimi
este data de relativa (13)

Sistemul de contact de tip placă - placă

La sistemul de contact placă-placă lichidul cercetat se găseşte în

interstiţiul dintre două plăci din care una se roteşte, figura 7, spre deosebire de
sistemul con – placă viteza de forfecare nu este egală în tot interstiţiul , ea creste

8
 Fig.7. sistemul de contact tip con – placă

odată cu diametrul discurilor şi are o valoare maximă la marginea exterioară a

discurilor unde se defineşte şi rata forfecărri ca fiind :

 2   r  n
  (17)


iar pentru tensiunea de forfecare, la lichide Newtoniene este valabilă relaţia:

(18)

Ca si in cazurile precedente expresia vâscozităţii în funcţie de aceste două

mărimi este dată de relativa (13) pentru lichide cu o comportare Nenewtoniana
se practică factori de corecţie.

Vîscozimetre capilare

La vâscozimetrele capilare un lichid este trecut sub o diferenţă de p

presiune printr-o capilară de diametru d şi lungime l cu această ocazie curge
un debit volumic care este măsurat corespunzător. Ca şi în cazurile

9
precedente pentru a se putea măsura vâscozitatea este necesară cunoaşterea
tensiunii de forfecare şi a ratei de forfecare în locul măsurării care în cazul
concret al vâscozimetrului capilar se ia zona cu tensiunea de forfecare maximă
care este peretele interior al capilarei corespunzător cele două mărimi se vor
numi tensiune de forfecare de perete  p şi viteză de forfecare (rată de

forfecare) de perete  p , vâscozitatea avînd expresia :

p
 
(19)
p

Tensiunea de forfecare de perete  p rezultă din diferenţa de presiune p

aplicată sau măsurată :

p  d
p  (20)
4l

iar în cazul lichidelor Newtoniene rata forfecării se determină din debitul

volumic (V) :

 32  V
p  (21)
 d3

La un lichid Nenewtonian relaţia între rata forfecării şi debitul volumetric este la

început necunoscută, motiv pentru care cu ajutorul relaţiei de mai sus se
calculează prima dată o rată a forfecării aparentă după care se practică o
corecţie care ţine cont de comportarea Nenewtoniană. In ce priveşte presiunea
necesară curgerii aceasta poate fi realizată cu un gaz sub presiune, cu ajutorul
unui piston sau prin curgere hidrodinamică sub presiunea colanei de lichid ce
se găseşte deasupra capilarei. Afară de măsurarea debitului volumic ca expresie
a vâscozităţii aceasta mai poate poate fi determinată şi prin timpul în care un
volum precis de lichid trece prin curgere liberă prin orificiul capilarei , pe acest
principiu se bazează vâscozimetrul Uhbelohde şi vâscozimetrul Engler.

10
 Vâscozimetrul Engler

Tab.1. Alte tipuri de vâscozimetre

Denumire Schema de principiu Principiul de măsurare şi

vâscozimetru caracteristici
Principiu de măsurare: un
element de amestecare se roteşte
cu o viteză prestabilită constantă
în lichidul cercetat. Valoarea
măsurată a momentului mecanic
necesar constituie o măsura a
vîscozităţii soluţiei cercetate fiind
proporţională cu valoarea acesteia.
Soluţia de măsurare cel mai
adesea folosită este măsurarea
intensităţii curentului absorbit de
Vâscozimetre motorul de antrenare a tijei
rotative de tip agitatorului Etalonarese realizează
Money şi de tip cu soluţii de vîscozitate cunoscute.
agitator Avantaje: fiabilitate mare, se
realizează concomitent şi agitarea
soluţiei,intreţinereşi curăţire uşoară
preţ de cost scăzut dezavantaje:
nu pot fi determinate mărimi
reologice complexe, precizie şi
rezoluţie relativ scăzute

11
 Principiu de măsurare: se
măsoară forţa de tragere a unei
Incercarea material vâscos în funcţie de viteza
Rheotens (Spinn) de tragere. Din punct de vedere a
tipului de solicitare este o solicitare
uniaxială de întindere. Avantaje :
se simulează procese reale.
Dezavantaje : sînt necesare
numeroase corecţii

.
Principiu de măsurare: Prin
aplicarea unor forţe de tracţiune la
capetele unei probe cilindrice,
obţinută prin cilindrii rotitori
materialul este solicitat uniaxial .
Forţele de întindere în funcţie de
viteza de întindere dau indicații
despre viscozitatea uniaxială . prin
marcarea unui anumit segment din
Reometru prin probă se poate determina
tracţiune simplă comportarea elastică şi plastică.
Avantaje : deformaţie uniaxială
omogenă, construcţie simplă.
Dezavantaje : proba trebuie să
prezinte vîscozitated ridicată. Sint
posibile viteze relativ mici de
deformare.Termostatarecomplicată
Principiu de măsurare: prin
comprimarea materialului încercat
între două plăci se obţine o
întindere echivalentă de material la
iesirea acestuia dintre discuri.
Reometru de Vîscozitatea echivalentă se
întindere prin determină din forţa de comprimare
forfecare şi din scăderea înălțimii probei .
Pentru reducerea frecării de
pereţi pot fi folosiţi lubrifianţi pentru
ungerea acestora. Avantaje:
deservire uşoară, deformatii
posibile mici, întindere multiaxială.
Dezavantaje : proba trebuie să
aibă vîscozitate mare, sînt necesari
lubrifianţi,
Principiu de măsurare: reometre
de proces sunt folosite în regim
On-line- reometrul este legat în by
pass cu procesul sau în regim In-
Line- reometrul este plasat în
fluxul principal de material . La
aceste reometre sînt folosite

12
 diverse principii de măsurare,
precum corelarea vîscozităţii cu
Reometre de atenuarea vibrării în domeniul
proces sonor sau ultrasonor a unui corp
scufundat în lichidul cercetat .
Avantaje: măsurare continuă şi
In situ, fiabilitate mare, construcţie
robustă, întreţinere uţoară.
Dezavantaje: precizie mai mică
decît la aparatele de laborator,
este necesară cunoaşterea
densităţii

Primul reometru propus a se realiza [4] se bazează pe corelarea valorii unghiului de

defazare ce apare între valoarea frecvenţei tensiunii electrice sinusoidală aplicată
bobinei mobile a unui motor liniar electrodinamic și între valoarea frecvenţei
tensiunii electrice generată de o bobină fixă ca urmare a oscilaţiei alternativă a unui
penetrator scufundat pană la un reper fix in mediul alimentar analizat şi acţionat de
bobina mobilă a motorului electrodinamic liniar. Pentru materializarea procedeului
este folosită o structură de aparat de laborator formată dintr-un batiu fix şi un corp
superior rabatabil în care este montat motorul electrodinamic liniar, format la rîndul
lui dintr-un magnet permanent, un miez fix , un arc disc şi o bobină mobilă. Motorul
electrodinamic liniar imprimă unui echipament mobil, ce conţine în partea inferioară
un penetrator metalic o miscare oscilant sinusoidală prin intermediul unui unui arc
lamelar şi a unui cuplaj magnetoelastic, realizat cu doi magneţi permanenţi asezaţi faţă
in faţă cu aceeaşi polaritate. In echipamentul mobil se găseşte înseriat un miez
feromagnetic, ce induce intr-o bobină fixă o tensiune electrică cu frecvenţa defazată,
valoarea defazării fiind o măsură a comportarii reologice, faţă de frecvenţa de
oscilaţie a bobinei mobile apartinînd motorului liniar electrodinamic. In exteriorul
corpului superior rabatabil mai este fixat un termoelement, folosit atat pentru
determinarea temperaturii de lucra cat şi pentru comanda termostatării, ce coboară
odată cu penetratorul în materia cercetată atunci cand se realizează rabatarea partea
superiora a aparatului. Batiul fix al aparatului conţine proba cercetată ce se găseşte
într-un vas cilindric din sticlă termostatat din exterior prin intermediul unei cămaşi
tot cilindrice realizată din elemente Peltier. Pentru a putea asigura aceeaşi rezoluţie de
măsurare pe un domeniu mare aparatul foloseşte mai multe penetratore de aceeaşi
lungime dar cu unghiuri diferite ale conului. Frecvenţa tensiunii electrice aplicată

13
bobinei mobile a motorului electrodinamic liniar este comparată într-o unitatea
electronică a aparatului cu frecvența tensiunii alternative generate de bobina fixă,
operaţie în urma căreia rezultă un unghi de defazare a cărui valoare exprima măsura
franării oscilației penetratorului de către materia analizată și prin aceasta asigura
caracterizarea reologica completa (comportare elastica, comportare plastica,
comportare vascoasa, definirea profilului de textura etc.) a materiei cercetate la un
moment dat și în condiiții date (temperatură, compoziție, concentrație, aditivi, etc.).
Folosirea acestui aparat permite pe langă determinarea proprietaților reologice
enumerate si determinarea automată a gradul de gelifiere [7] și a curbelor cinetice de
gelifiere, a comportarii newtoniene si ne-newtoniene, a comportarii dilatante, a
comportarii tixotrope sau a comportarii reopexe a materiei cercetate. Printr-o adaptare
minimala reometrul poate fi folosit în regim industrial pentru controlul continuu
online și in situ a comportarii reologice pe flux a unei materii alimentare

14